Aaaa... pata! Cum am putut uita de ea?
Bine ca mi-a amintit geniconu'
Doar ca eu, atunci cand am vazut-O, eram deja pachet de nervi si cu un picior afara din casa. De fapt, experienta mea cu pata, nu se rezuma doar la una vizuala. Mai intai am simtit-o (cand, fiind in pragul usii, pe picior de plecare, un strop mare m-a izbit in crestetul capului).. Apoi, ridicand ochii spre tavan, privirile ni s-au intersectat. Nu o puteam vedea prea bine din cauza
panoului electric in care parea sa se scurga cu totul dar imi puteam imagina zambetul ei badjocoritor. Dupa care... intuneric. Luminite alunecau pe langa mine si un sunet, venit parca de undeva de departe, abia putea fi perceput. O clipa am crezut ca am orbit, apoi mi-am dat seama ca de fapt am murit si luminita de la capatul tunelului nu e un mit. Apoi am auzit pe cineva urland ca tre' sa sunam la proprietari sa-i anuntam ca nu mai avem curent din cauza unui scurtcircuit la panoul electric.