Versiune completa:Miine
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89
imi place tot mai mult ideea de a cultiva legume cu capul in jos. Se numeste agricultura urbana
The Problem
Many of us found that we had several characteristics in common as a result of being brought up in an alcoholic household. We had come to feel isolated, uneasy with other people, and especially authority figures. To protect ourselves, we became people pleasers, even though we lost our own identities in the process. All the same, we would mistake any personal criticism as a threat. We either became alcoholics ourselves or married them or both. Failing that, we found another compulsive personality, such as a workaholic, to fulfill our sick need for abandonment. We lived life from the standpoint of victims. Having an over-developed sense of responsibility, we preferred to be concerned with others rather than ourselves. We somehow got guilt feelings when we stood up for ourselves rather than giving in to others. Thus, we became reactors, rather than actors, letting others take the initiative. We were dependent personalities -- terrified of abandonment -- willing to do almost anything to hold onto a relationship in order not to be abandoned emotionally. Yet we kept choosing insecure relationships because they matched our childhood relationship with alcoholic parents. These symptoms of the family disease of alcoholism made us "co-victims" -- those who take on the characteristics of the disease without necessarily ever taking a drink. We learned to keep our feelings down as children and kept them buried as adults. As a result of this conditioning, we confused love with pity, tending to love those we could rescue. Even more self defeating, we became addicted to excitement in all our affairs, preferring constant upset to workable relationships. This is a description, not an indictment.
The Solution
The Solution is to become your own loving parent. As ACA becomes a safe place for you, you will find the freedom to express all the hurts and fears you have kept inside and to free yourself from the shame and blame that are carryovers from the past. You will become an adult who is imprisoned no longer by childhood reactions. You will recover the child within you, learning to accept and love yourself. The healing begins when we risk moving out of isolation. Feelings and buried memories will return. By gradually releasing the burden of unexpressed grief, we slowly move out of the past. We learn to reparent ourselves with gentleness, humor, love and respect. This process allows us to see our biological parents as the instruments of our existence. Our actual parent is a Higher Power whom some of us choose to call God. Although we had alcoholic parents, our Higher Power gave us the 12 Steps of Recovery. This is the action and work that heals us; we use the Steps: we use the meetings; we use the telephone. We share our experience, strength and hope with each other. We learn to restructure our sick thinking one day at a time. When we release our parents from responsibility for our actions today, we become free to make healthier decisions as actors, not reactors. We progress from hurting to healing to helping. We awaken to a sense of wholeness we never knew was possible. By attending these meetings on a regular basis, you will come to see parental alcoholism for what it is: a disease that infected you as a child and continues to affect you as an adult. You will learn to keep the focus on yourself in the here and now. You will take responsibility for your own life and supply your own parenting. You will not do this alone. Look around you and you will see others who know how you feel. We will love and encourage you no matter what. We ask you to accept us just as we accept you. This is a spiritual program based on action coming from love. We are sure that as the love grows inside you, you will see beautiful changes in all your relationships, especially with God, yourself and your parents.
Many of us found that we had several characteristics in common as a result of being brought up in an alcoholic household. We had come to feel isolated, uneasy with other people, and especially authority figures. To protect ourselves, we became people pleasers, even though we lost our own identities in the process. All the same, we would mistake any personal criticism as a threat. We either became alcoholics ourselves or married them or both. Failing that, we found another compulsive personality, such as a workaholic, to fulfill our sick need for abandonment. We lived life from the standpoint of victims. Having an over-developed sense of responsibility, we preferred to be concerned with others rather than ourselves. We somehow got guilt feelings when we stood up for ourselves rather than giving in to others. Thus, we became reactors, rather than actors, letting others take the initiative. We were dependent personalities -- terrified of abandonment -- willing to do almost anything to hold onto a relationship in order not to be abandoned emotionally. Yet we kept choosing insecure relationships because they matched our childhood relationship with alcoholic parents. These symptoms of the family disease of alcoholism made us "co-victims" -- those who take on the characteristics of the disease without necessarily ever taking a drink. We learned to keep our feelings down as children and kept them buried as adults. As a result of this conditioning, we confused love with pity, tending to love those we could rescue. Even more self defeating, we became addicted to excitement in all our affairs, preferring constant upset to workable relationships. This is a description, not an indictment.
The Solution
The Solution is to become your own loving parent. As ACA becomes a safe place for you, you will find the freedom to express all the hurts and fears you have kept inside and to free yourself from the shame and blame that are carryovers from the past. You will become an adult who is imprisoned no longer by childhood reactions. You will recover the child within you, learning to accept and love yourself. The healing begins when we risk moving out of isolation. Feelings and buried memories will return. By gradually releasing the burden of unexpressed grief, we slowly move out of the past. We learn to reparent ourselves with gentleness, humor, love and respect. This process allows us to see our biological parents as the instruments of our existence. Our actual parent is a Higher Power whom some of us choose to call God. Although we had alcoholic parents, our Higher Power gave us the 12 Steps of Recovery. This is the action and work that heals us; we use the Steps: we use the meetings; we use the telephone. We share our experience, strength and hope with each other. We learn to restructure our sick thinking one day at a time. When we release our parents from responsibility for our actions today, we become free to make healthier decisions as actors, not reactors. We progress from hurting to healing to helping. We awaken to a sense of wholeness we never knew was possible. By attending these meetings on a regular basis, you will come to see parental alcoholism for what it is: a disease that infected you as a child and continues to affect you as an adult. You will learn to keep the focus on yourself in the here and now. You will take responsibility for your own life and supply your own parenting. You will not do this alone. Look around you and you will see others who know how you feel. We will love and encourage you no matter what. We ask you to accept us just as we accept you. This is a spiritual program based on action coming from love. We are sure that as the love grows inside you, you will see beautiful changes in all your relationships, especially with God, yourself and your parents.
The Adult Children of Dysfunctional Families Laundry List
The ACOA Laundry List
These are some characteristics we seem to have in common due to being brought up in an dysfunctional household.
We became isolated and afraid of people and authority figures.
We became approval seekers and lost our identity in the process.
We are frightened by angry people and any personal criticism.
We either become dysfunctional, marry them, or both, or find another compulsive personality such as a workaholic to fulfill our sick abandonment needs.
We live life from the viewpoint of victims and are attracted by that weakness in our love and friendship relationships.
We have an overdeveloped sense of responsibility and it is easier for us to be concerned with others rather than ourselves. This enables us not to look too closely at our own faults.
We get guilt feelings when we stand up for ourselves instead of giving in to others.
We become addicted to excitement.
We confuse love with pity and tend to "love" people who we can "pity" and "rescue".
We have stuffed our feelings from our traumatic childhoods and have lost the ability to feel or express our feelings because it hurts so much (denial).
We judge ourselves harshly and have a very low sense of self-esteem.
We are dependent personalities who are terrified of abandonment and will do anything to hold on to a relationship in order not to experience painful abandonment feelings which we received from living with sick people who were never there emotionally for us.
Dysfunction is a family disease and we became para-dysfunctional and took on the characteristics of the disease even though we did not pick up the drink. Para-dysfunctionals are reactors rather than actors.
The ACOA Laundry List
These are some characteristics we seem to have in common due to being brought up in an dysfunctional household.
We became isolated and afraid of people and authority figures.
We became approval seekers and lost our identity in the process.
We are frightened by angry people and any personal criticism.
We either become dysfunctional, marry them, or both, or find another compulsive personality such as a workaholic to fulfill our sick abandonment needs.
We live life from the viewpoint of victims and are attracted by that weakness in our love and friendship relationships.
We have an overdeveloped sense of responsibility and it is easier for us to be concerned with others rather than ourselves. This enables us not to look too closely at our own faults.
We get guilt feelings when we stand up for ourselves instead of giving in to others.
We become addicted to excitement.
We confuse love with pity and tend to "love" people who we can "pity" and "rescue".
We have stuffed our feelings from our traumatic childhoods and have lost the ability to feel or express our feelings because it hurts so much (denial).
We judge ourselves harshly and have a very low sense of self-esteem.
We are dependent personalities who are terrified of abandonment and will do anything to hold on to a relationship in order not to experience painful abandonment feelings which we received from living with sick people who were never there emotionally for us.
Dysfunction is a family disease and we became para-dysfunctional and took on the characteristics of the disease even though we did not pick up the drink. Para-dysfunctionals are reactors rather than actors.
-
O sa-mi fie dor de tine, sper ca esti ok in Ro.
Cred ca e interesant ce ai scris tu aici...pacat ca nu m-am tinut de cuvant si n-am inceput studierea limbii engleze!
Cred ca e interesant ce ai scris tu aici...pacat ca nu m-am tinut de cuvant si n-am inceput studierea limbii engleze!
Vacanta placuta 
am trait ore/zile de cosmar. A inceput cu drumul, cand fiecare celula in mine urla sa NU ma pun la drum in conditiile alea meteo si sa fac bine sa/mi vad de viata, sa merg sa vad de viitor nu de trecut. Drumul a fost ok. O tipa fuma in masina, i-am zis ca-s gravida si a deschis geamul. Am ajuns pe la 2 noaptea "acasa" si de acolo a inceput calvarul, ultimele nopti le/am plans nu le-am dormit, tot gandindu-ma care muschii mei o fi lectia ce o am de invatat de la situatia asta... cred ca stiu...
acum sunt in salaj, la niste neamuri cica "vitrege". am decis sa raman aici peste noapte. Aici imi merge bine.
acum sunt in salaj, la niste neamuri cica "vitrege". am decis sa raman aici peste noapte. Aici imi merge bine.
Of, te imbratisez sa-ti trimit din taria si intelepciunea pe care si tu ne-ai dat-o mereu!
wulfenia
... nimic nu-i intamplator...
... nimic nu-i intamplator...
intamplare ce intareste ce ti-am scris in e-mail. probabil la unchiu' N ai fi avut nopti linistite
. sper ca el e bine.imi place mult cum pui problema: ce am de invatat din situatia asta? o sa incerc sa adopt si eu atitudinea asta
sa te intorci cu bine acasa!
m-am stabilizat cat de cat. Serile le/am petrecut citind Caragiale. Deocamdata nu mai analizez nimic, las totul sa se intample. O sa ma gandesc mai incolo ce si cum...
Experienta asta a mea mai ciudata nu are mai nimic a face cu Romania ci doar cu unele chestiuni referitoare la anumite actiuni ale membrilor familiei mele. Romania ca atare este foarte ok. Magazine multe, mari, semn ca putere de cumparare exista chiar daca oamenii se lamenteaza cam mult. Ma socheaza preturile la prestari servicii, o manichiura 3 euro...??! un masaj 7 euro ?!! m/am bucurat de ele! Maine am cosmetica.
N-am castrat cainii ca e prea rece afara si astia nu-s de apartament. Ramane pe primavara. Pana atunci o sa am grija sa le iau un sac mare de mancare si niste vitamine sa fie zdraveni in primavara cand le vine randul.
Am "reciclat" 12 grame de aur, le-am transformat in verighete. O iesit groase dar frumoase. Am platit cam 80 de euro. De le-am fi cumparat am fi dat pe ele cam 290 de euro. De cand cu accidentul celor 33 de mineri prinsi sub pamant am decis sa NU mai cumpar aur. Am si simplificat din posesiuni, am dat la schimb lanturi per care nu le purtam.
Experienta asta a mea mai ciudata nu are mai nimic a face cu Romania ci doar cu unele chestiuni referitoare la anumite actiuni ale membrilor familiei mele. Romania ca atare este foarte ok. Magazine multe, mari, semn ca putere de cumparare exista chiar daca oamenii se lamenteaza cam mult. Ma socheaza preturile la prestari servicii, o manichiura 3 euro...??! un masaj 7 euro ?!! m/am bucurat de ele! Maine am cosmetica.
N-am castrat cainii ca e prea rece afara si astia nu-s de apartament. Ramane pe primavara. Pana atunci o sa am grija sa le iau un sac mare de mancare si niste vitamine sa fie zdraveni in primavara cand le vine randul.
Am "reciclat" 12 grame de aur, le-am transformat in verighete. O iesit groase dar frumoase. Am platit cam 80 de euro. De le-am fi cumparat am fi dat pe ele cam 290 de euro. De cand cu accidentul celor 33 de mineri prinsi sub pamant am decis sa NU mai cumpar aur. Am si simplificat din posesiuni, am dat la schimb lanturi per care nu le purtam.
am revazut multi oameni ce/i stiam candva. Am aflat de decesul altora. Vecini, fosti colegi de serviciu. Dumnezeu sa/i ierte!
am binecuvantat apartamentul cat am putut mai bine.
mai stau 2 zile.
am binecuvantat apartamentul cat am putut mai bine.
mai stau 2 zile.
Hmmmm.
Dupa vizita mea in primavara la TM mi-as fi putut da singura niste palme de sa ma auda cainii in Giurgiu.
Insa mi-am invatat lectia cu varf si indesat.Uneori am nevoie de cateva cazaturi ca sa pricep o chestie.Insa si cand am priceput-o nu mi-o mai scoti din cap cu toata armata lui Osama.
Drum bun inapoi spre casa.Se anunta ba ninsoare ba ploaie.Asa ca tot asa de "placut" va fi si la intoarcere ca la dus.
Dupa vizita mea in primavara la TM mi-as fi putut da singura niste palme de sa ma auda cainii in Giurgiu.
Insa mi-am invatat lectia cu varf si indesat.Uneori am nevoie de cateva cazaturi ca sa pricep o chestie.Insa si cand am priceput-o nu mi-o mai scoti din cap cu toata armata lui Osama.
Drum bun inapoi spre casa.Se anunta ba ninsoare ba ploaie.Asa ca tot asa de "placut" va fi si la intoarcere ca la dus.
Draga mea, ai facut ce trebuia daca tot ai ajuns acolo. Aveai alte asteptari? Nimeni nu putea binecuvanta apartamentul mai bine decat tine. Lasa resentimente deoparte. Unele lucruri nu sunt in puterea noastra si se vor schimba cand le va veni vremea. Ma mir catu-s de inteleapta cu altii! 
Bun companion Caragiale, nu?
Bun companion Caragiale, nu?
am schimbat cuvantul "probleme" in "situatii". Nu am probleme ci doar situatii de intampinat. Situatiile sunt lectii de viata pretioase. Oamenii ce mi le ofera sunt profesorii mei. Invat sa le multumesc.
... ai observat cand ai de invatat o lectie cum viata se incapataneaza sa ti/o tot ofere, iar si iar, pana o pricepi? In momentul in care ai invatat-o poti merge mai departe.
Am fost la cosmetica azi. La cosmeticiana mea dintotdeauna. Nu are salon privat ci lucreaza platind chirie la stat si mai stiu eu ce. E mega-profesionista. I-am zis sa se mute la mine. Sau macar sa ma viziteze o data pe luna.
... ai observat cand ai de invatat o lectie cum viata se incapataneaza sa ti/o tot ofere, iar si iar, pana o pricepi? In momentul in care ai invatat-o poti merge mai departe.
Am fost la cosmetica azi. La cosmeticiana mea dintotdeauna. Nu are salon privat ci lucreaza platind chirie la stat si mai stiu eu ce. E mega-profesionista. I-am zis sa se mute la mine. Sau macar sa ma viziteze o data pe luna.
clocesc doua idei.
una despre ceva
si alta despre altceva care ar include-o si pe dasca. Detalii cand le cristelizez.
N/am scris, poate nici nu e important, ca ma doare fundul. A doua zi aici ducand gunoiul am alunecat pe scari si am dat cu fundul de o treapta. De atunci nu mai sed ca lumea, cand ajung acasa musai sa ma duc la doctor. Scarile erau ude ca le spala doamna de serviciu si cred ca a pus juma de sticla de detergent in apa ca erau alunecoase rau de tot si-s de ciment nu cu faianta. Cand m-am vazut pe jos, cu curul zdrobit si cu sacii-n mana, m-am gandit ca "Doamne nu vreau sa mor in Romania cu curul varza si sacii de gunoi in mana!!" Asta m-a facut mai apoi sa reflectez la cum totusi as prefera s-o mierlesc
si de ce pe scari cu gunoiul in mana si amprenta treptei ude pe fund nu.
una despre ceva
si alta despre altceva care ar include-o si pe dasca. Detalii cand le cristelizez.
N/am scris, poate nici nu e important, ca ma doare fundul. A doua zi aici ducand gunoiul am alunecat pe scari si am dat cu fundul de o treapta. De atunci nu mai sed ca lumea, cand ajung acasa musai sa ma duc la doctor. Scarile erau ude ca le spala doamna de serviciu si cred ca a pus juma de sticla de detergent in apa ca erau alunecoase rau de tot si-s de ciment nu cu faianta. Cand m-am vazut pe jos, cu curul zdrobit si cu sacii-n mana, m-am gandit ca "Doamne nu vreau sa mor in Romania cu curul varza si sacii de gunoi in mana!!" Asta m-a facut mai apoi sa reflectez la cum totusi as prefera s-o mierlesc
si de ce pe scari cu gunoiul in mana si amprenta treptei ude pe fund nu.
Cainii lui tata: le-am luat ceva contra viermilor si le-am si dat prima doza. Le-am luat si impotriva puricilor. 20 de kile de hrama uscata si niste oase din alea cu vitamine. Plus o conserva mare mare ce le-am dat-o pe loc. O mancat-o rapid Las verisoarei mele instructiunile pentru dezviermizarile ulterioare si o sa trimit regulat bani pentru papica buna. Asta ca sa ma ierte cand le-a veni randul la cutit. Un veterinar batran imi zicea azi ca nu e bine sa castram cainii ca-si pierd personalitatea, i-am spus ca-n occident sunt toti castrati si ca mai bine sa fie cainii calmi decat sa tot omoram pui de cate ori ii fata.
Las verisoarei mele instructiunile pentru dezviermizarile ulterioare si o sa trimit regulat bani pentru papica buna. Asta ca sa ma ierte cand le-a veni randul la cutit. Un veterinar batran imi zicea azi ca nu e bine sa castram cainii ca-si pierd personalitatea, i-am spus ca-n occident sunt toti castrati si ca mai bine sa fie cainii calmi decat sa tot omoram pui de cate ori ii fata.QUOTE(wulfenia @ 8 Dec 2010, 07:37 PM) 
am schimbat cuvantul "probleme" in "situatii". Nu am probleme ci doar situatii de intampinat. Situatiile sunt lectii de viata pretioase. Oamenii ce mi le ofera sunt profesorii mei. Invat sa le multumesc.
... ai observat cand ai de invatat o lectie cum viata se incapataneaza sa ti/o tot ofere, iar si iar, pana o pricepi? In momentul in care ai invatat-o poti merge mai departe.
Am fost la cosmetica azi. La cosmeticiana mea dintotdeauna. Nu are salon privat ci lucreaza platind chirie la stat si mai stiu eu ce. E mega-profesionista. I-am zis sa se mute la mine. Sau macar sa ma viziteze o data pe luna.
... ai observat cand ai de invatat o lectie cum viata se incapataneaza sa ti/o tot ofere, iar si iar, pana o pricepi? In momentul in care ai invatat-o poti merge mai departe.
Am fost la cosmetica azi. La cosmeticiana mea dintotdeauna. Nu are salon privat ci lucreaza platind chirie la stat si mai stiu eu ce. E mega-profesionista. I-am zis sa se mute la mine. Sau macar sa ma viziteze o data pe luna.
Multumesc, Wulfenia.
... cuvinte bune de bagat la cap.
peste cateva ceasuri pornesc spre casa. Duc cu mine lectii foarte frumoase despre mine, viata, oameni. Sunt recunoscatoare universului pentru ele.
am ajuns azi noapte acasa, dupa o calatorie horror, cu tot tacamul: frig, sofer arogant si umilitor, fum de tigara. Cand am vazut semnul cu numele orasului meu nu mi-a venit sa cred ca am reusit sa ma intorc. Inainte sa plec tata a facut scandal cu urlete si tot tacamul... ce trist, ce urat si ... ce departe...
m-am intors intre straini. ciudat, intre straini sunt in siguranta...
lectiile se cristalizeaza in mine incet incet. Tata minte. Minte si crede si el ce minte. E bolnav psihic. Eu nu-l pot ajuta. Viata vrea sa-mi invat lectia. De ce am nevoie de oameni mincinosi si bolnavi psihic in viata mea? Care e lectia? Ma rog pentru claritate.
Sunt recunoscatoare Universului ca am supravietuit dureroasei experiente "Romania" ce tocmai am avut-o. Sunt recunoscatoare pentru prietenii mei, fostii mei vecini, fosti colegi de scoala cu care m-am intalnit si care m-au primit bine.
Ieri noapte am adormit bustean. Lemn. Am cazut nu am adormit! Dimineata m-am trezit si m-am uitat la tv pana s-a facut ora de pranz. Am bagat niste chestii la cuptor si mi-am facut si un mujdei chit ca n-ar trebui sa miros a usturoi la serviciu. Asta e! L-am facut slab, nu cred ca se simte... Dupa pranz am fost la cumparaturi - zarzavaturi pentru o supa maine si fructe - si mi-am facut cadou o cyclamena alba in ghiveci alb. Superbe! Ah da! Mi-a inflorit amarylisul alb... l-am gasit deschis, o splendoare! si pe masa ma astepta o stea de craciun rosie de la colega mea. Ce frumos
Am facut o baie lunga, mi-am facut tot ritualul pe indelete, m-am bucurat de apartamentul meu micut, simplut si curatel... sunt obosita...
m-am intors intre straini. ciudat, intre straini sunt in siguranta...
lectiile se cristalizeaza in mine incet incet. Tata minte. Minte si crede si el ce minte. E bolnav psihic. Eu nu-l pot ajuta. Viata vrea sa-mi invat lectia. De ce am nevoie de oameni mincinosi si bolnavi psihic in viata mea? Care e lectia? Ma rog pentru claritate.
Sunt recunoscatoare Universului ca am supravietuit dureroasei experiente "Romania" ce tocmai am avut-o. Sunt recunoscatoare pentru prietenii mei, fostii mei vecini, fosti colegi de scoala cu care m-am intalnit si care m-au primit bine.
Ieri noapte am adormit bustean. Lemn. Am cazut nu am adormit! Dimineata m-am trezit si m-am uitat la tv pana s-a facut ora de pranz. Am bagat niste chestii la cuptor si mi-am facut si un mujdei chit ca n-ar trebui sa miros a usturoi la serviciu. Asta e! L-am facut slab, nu cred ca se simte... Dupa pranz am fost la cumparaturi - zarzavaturi pentru o supa maine si fructe - si mi-am facut cadou o cyclamena alba in ghiveci alb. Superbe! Ah da! Mi-a inflorit amarylisul alb... l-am gasit deschis, o splendoare! si pe masa ma astepta o stea de craciun rosie de la colega mea. Ce frumos
Am facut o baie lunga, mi-am facut tot ritualul pe indelete, m-am bucurat de apartamentul meu micut, simplut si curatel... sunt obosita...
Of!
Lectiile se invata dureros de greu...
Ma bucur ca esti acasa, acasa e locul unde te asteapta linistea si o floare ce si-a deschis petalele asteptandu-te.
Imbratisari!
Lectiile se invata dureros de greu...
Ma bucur ca esti acasa, acasa e locul unde te asteapta linistea si o floare ce si-a deschis petalele asteptandu-te.
Imbratisari!
da, dasca, lectiile bata-le vina
The 12 Steps of our program....
1) We admitted we were powerless over the effects of alcoholism or other family dysfunction, that our lives had become unmanageable.
2) Came to believe that a power greater than ourselves could restore us to sanity.
3) Made a decision to turn our will and our lives over to the care of God as we understand God.
4) Made a searching and fearless moral inventory of ourselves.
5.) Admitted to God, to our selves, and to another human being the exact nature of our wrongs.
6) Were entirely ready to have God remove all these defects of character.
7) Humbly asked God to remove our shortcomings.
8) Made a list of all persons we had harmed and became willing to make amends to them all.
9) Made direct amends to such people wherever possible, except when to do so would injure them or others.
10) Continued to take personal inventory and, when we were wrong, promptly admitted it.
11) Sought through prayer and meditation to improve our conscious contact with God, as we understand God, praying only for knowledge of God's will for us and the power to carry it out.
12)Having had a spiritual awakening as a result of these steps, we tried to carry this message to others who still suffer, and to practice these principles in all our affairs.
le-am printat si le port de azi in poseta
The 12 Steps of our program....
1) We admitted we were powerless over the effects of alcoholism or other family dysfunction, that our lives had become unmanageable.
2) Came to believe that a power greater than ourselves could restore us to sanity.
3) Made a decision to turn our will and our lives over to the care of God as we understand God.
4) Made a searching and fearless moral inventory of ourselves.
5.) Admitted to God, to our selves, and to another human being the exact nature of our wrongs.
6) Were entirely ready to have God remove all these defects of character.
7) Humbly asked God to remove our shortcomings.
8) Made a list of all persons we had harmed and became willing to make amends to them all.
9) Made direct amends to such people wherever possible, except when to do so would injure them or others.
10) Continued to take personal inventory and, when we were wrong, promptly admitted it.
11) Sought through prayer and meditation to improve our conscious contact with God, as we understand God, praying only for knowledge of God's will for us and the power to carry it out.
12)Having had a spiritual awakening as a result of these steps, we tried to carry this message to others who still suffer, and to practice these principles in all our affairs.
le-am printat si le port de azi in poseta
Mi-am dorit unele lucruri care sa faca legatura intre ceea ce sunt acum si eu ca si copil. As fi vrut sa intru pe usa si sa ma las pe unul din fotoliile ce au fost mereu acolo si pe care cand am fost eu bebe le-au pus cap-la-cap facandu-mi astfel "pat" de copil. Nu mai erau acolo. In locul lor trona un fotoliu imens, foarte urat, "din piele!" m-a asigurat tata (bleah!!), acoperit cu cea mai albastra si ma stralucitoare patura pe care am vazut-o vreodata. Fotoliile le-a bagat tata pe foc (!) si este mai fericit cu fotoliul asta ca se pune pe el cand obosit dupa urcatul treptelor pana la etajul 3, intra pe usa. Asa o fi dar din cate am observat eu fotoliul e prea mare si prea incomod, chiar si pentru el, nu ai cum sa sezi confortabil, iti aluneca fundul ... ma rog... inclusiv tata cand intra pe usa se duce direct in bucatarie si se aseaza pe SCAUN! dar ma rog, e bine de avut asa fotoliu, in eventualitatea ca poate vreodata o sa vrea sa se aseze vreun gigant pe el... fotoliul l-a capatat de la una (fosta amanta a sa) care lucreaza acuma in Israel. Decat fotoliile noastre vechi mai bine gunoaiele de piele ale altora. Bine si asa!
Patutul de langa soba, la tara, nu mai era. In locul lui 2 fotolii. Am dat doar o raita prin toata casa, tata&fosta sa familie noua si-au procurat 14 fotolii! Inclusiv in dormitor au 4, I'll be damn daca inteleg cine sa stea in dormitor in fotolii dar ma rog, poate dupa o anumita varsta (60+) sexul are nevoie de anumite mijloace aiutante.
Sticla de pe terasa toata picata, peticita, facuta aiurea, niste cabluri atarnau gratios de undeva unde deasupra se chinuia sa stea-n picioare o antena parabolica.
In curtea din spate insa EH! alta poveste! O ditamai chezlong (creca asa se scrie?) rustical nou nout, semn ca doamna care n-a tinut gaini ca se temea de purici si nici vreo radacina de morcov de teama sa nu i se decoloreze in matze sau mai stiu eu ce, avea totusi pretentii mai asijderea la relax. In stanga, langa fantana o masa rotunda, joasa (cred ca era marmura!!!) si niste scaune foarte chique in forma de trunchiuri de copaci. Da femili iubea petrecerile in natura, asta am dedus si din cele auzite despre dansa.
Ca sa revin la apartament: cineva (who the f**k is alice??) mi-a varuit camera in roz! Mi-a schimbat si perdeaua, si garnisa cu un matz alb prin care alearga foarte sportiv agrafele de la perdea. Perdeaua tot de mine cumparata candva in Austria si transportata spre domizil insa cu alte ganduri decat alea de a inlocui vechea mea perdea ce-o avea de pe vremea cand madama tatalui meu avea inca toti dintii-n gura.
Cand am intrat, pe la 2 noaptea pe usa, tatal insista sa ma culc la sora-mea in camera, in patul dublu ca "e curat" mi-a zis de vreo 4 ori. A crezut poate ca daca repeta o chestie ea chiar devine realitate? Anyway, cu ochii impaianjeniti de oboseala drumului, am observat eu ca totusi cuvertura ce acoperea patul (alba, cu niste flori superbe albastre, de care ma indragostisem acum cativa ani in Austria si o cumparasem si transportasem spre domizil) era cam imbujorata si parca-mi arunca un zambet jenat, galbui cumva... am decis sa ma culc la mine in camera. Ce sa vezi, surprise ca nu am incalzire in camera. Poveste lunga ca atunci cand s-a pus centrala termica etc etc si exact pentru camera mea n-a ajuns sa puna un calorifer. Nu-i bai ca ma invelesc bine, n-am luat totusi in calcul temperatura exterioara de minus ceva si noaptea m-am trezit ca-mi clantaneau dintii. Ca sa ma incalzesc m-am pus sa plang.
Constatarile de a doua zi m-au terminat. Madama cu caii ei (2, peste 100 de kile fiecare), mi-au ars cu tigara masina de spalat (cumparata de mine, noua, acum cativa ani). La fel si masina de cafea. Madama avea obiceiul sa-si puna tigara pe muchia cate unui obiect (de obicei scump, cumparat din banii mei) si s-o lase acolo pana ce jarul ajungea la plastic, innegrindu-l si deformandu-l. Cuvertura mea alba cu flori albastre: te-o ferit Dumnezeu!!! plina de pete galbene (ghici ciuperca ce-i??), pete rosietice si arsa cu tigara. Cearceafurile de dedesubt (si alea tot asa, cumparate, transportate) la fel. Mi-am pus manusile de guma si-am aruncat scarboseniile alea. Tata s-a spalat pe maini de orice responsabilitate, in apartament a stat fiul madamei ala de 18 ani cu prietena, in secret, of course, ca sa nu ne plateasca mie si sorei mele chirie! Impozitul pe casa insa mi l-a imputat tata de cateva ori dar am facut ureche suta. Sa-l plateasca cine-a stat in el!
Cuptorul cu microunde: ars pe dinauntru!!!! Zice tata c-a vrut el sa-si faca popcorn (HA!) si n-a fost atent ce timp a setat, s-a dus sa faca baie (HA!) si asa s-a intamplat... eu as banui niste experimente facute de madama si caii ei ca doar n-au lucrat niciunul si intre o telenovela si alta le-o fi trebuit divertisment... Cuptorul tot asa, cum ziceam, cumparat si transportat... dar de sora-mea!
Pe o usa alba (si cat m-am chinuit pe vremea aia sa economisesc de vopsea si-apoi s-o aplic!) scris cu pixul:
Mami
Adi
Cati
Dorel
Ultimul fiind of course, catarul de taica-meu. Sincera sa fiu eu pe usa aia as fi dat cu carpa nu cu pixul. Dar ma rog, vorba cantecului: "Asa-i romanul...!"
Patutul de langa soba, la tara, nu mai era. In locul lui 2 fotolii. Am dat doar o raita prin toata casa, tata&fosta sa familie noua si-au procurat 14 fotolii! Inclusiv in dormitor au 4, I'll be damn daca inteleg cine sa stea in dormitor in fotolii dar ma rog, poate dupa o anumita varsta (60+) sexul are nevoie de anumite mijloace aiutante.
Sticla de pe terasa toata picata, peticita, facuta aiurea, niste cabluri atarnau gratios de undeva unde deasupra se chinuia sa stea-n picioare o antena parabolica.
In curtea din spate insa EH! alta poveste! O ditamai chezlong (creca asa se scrie?) rustical nou nout, semn ca doamna care n-a tinut gaini ca se temea de purici si nici vreo radacina de morcov de teama sa nu i se decoloreze in matze sau mai stiu eu ce, avea totusi pretentii mai asijderea la relax. In stanga, langa fantana o masa rotunda, joasa (cred ca era marmura!!!) si niste scaune foarte chique in forma de trunchiuri de copaci. Da femili iubea petrecerile in natura, asta am dedus si din cele auzite despre dansa.
Ca sa revin la apartament: cineva (who the f**k is alice??) mi-a varuit camera in roz! Mi-a schimbat si perdeaua, si garnisa cu un matz alb prin care alearga foarte sportiv agrafele de la perdea. Perdeaua tot de mine cumparata candva in Austria si transportata spre domizil insa cu alte ganduri decat alea de a inlocui vechea mea perdea ce-o avea de pe vremea cand madama tatalui meu avea inca toti dintii-n gura.
Cand am intrat, pe la 2 noaptea pe usa, tatal insista sa ma culc la sora-mea in camera, in patul dublu ca "e curat" mi-a zis de vreo 4 ori. A crezut poate ca daca repeta o chestie ea chiar devine realitate? Anyway, cu ochii impaianjeniti de oboseala drumului, am observat eu ca totusi cuvertura ce acoperea patul (alba, cu niste flori superbe albastre, de care ma indragostisem acum cativa ani in Austria si o cumparasem si transportasem spre domizil) era cam imbujorata si parca-mi arunca un zambet jenat, galbui cumva... am decis sa ma culc la mine in camera. Ce sa vezi, surprise ca nu am incalzire in camera. Poveste lunga ca atunci cand s-a pus centrala termica etc etc si exact pentru camera mea n-a ajuns sa puna un calorifer. Nu-i bai ca ma invelesc bine, n-am luat totusi in calcul temperatura exterioara de minus ceva si noaptea m-am trezit ca-mi clantaneau dintii. Ca sa ma incalzesc m-am pus sa plang.
Constatarile de a doua zi m-au terminat. Madama cu caii ei (2, peste 100 de kile fiecare), mi-au ars cu tigara masina de spalat (cumparata de mine, noua, acum cativa ani). La fel si masina de cafea. Madama avea obiceiul sa-si puna tigara pe muchia cate unui obiect (de obicei scump, cumparat din banii mei) si s-o lase acolo pana ce jarul ajungea la plastic, innegrindu-l si deformandu-l. Cuvertura mea alba cu flori albastre: te-o ferit Dumnezeu!!! plina de pete galbene (ghici ciuperca ce-i??), pete rosietice si arsa cu tigara. Cearceafurile de dedesubt (si alea tot asa, cumparate, transportate) la fel. Mi-am pus manusile de guma si-am aruncat scarboseniile alea. Tata s-a spalat pe maini de orice responsabilitate, in apartament a stat fiul madamei ala de 18 ani cu prietena, in secret, of course, ca sa nu ne plateasca mie si sorei mele chirie! Impozitul pe casa insa mi l-a imputat tata de cateva ori dar am facut ureche suta. Sa-l plateasca cine-a stat in el!
Cuptorul cu microunde: ars pe dinauntru!!!! Zice tata c-a vrut el sa-si faca popcorn (HA!) si n-a fost atent ce timp a setat, s-a dus sa faca baie (HA!) si asa s-a intamplat... eu as banui niste experimente facute de madama si caii ei ca doar n-au lucrat niciunul si intre o telenovela si alta le-o fi trebuit divertisment... Cuptorul tot asa, cum ziceam, cumparat si transportat... dar de sora-mea!
Pe o usa alba (si cat m-am chinuit pe vremea aia sa economisesc de vopsea si-apoi s-o aplic!) scris cu pixul:
Mami
Adi
Cati
Dorel
Ultimul fiind of course, catarul de taica-meu. Sincera sa fiu eu pe usa aia as fi dat cu carpa nu cu pixul. Dar ma rog, vorba cantecului: "Asa-i romanul...!"
Nu m-a asteptat nici un cadou de venire si nici de Mos Nicolae. Eu mi-am dorit un sifon la baie, l-a cumparat dar cand sa-l monteze daca avea nustiuce cheie nu avea nustiuce scula. Macar ala de la baia mea l-am schimbat, doamne tine-l! Tata-n datorii ca madama avea gusturi deosebite si pe cei 2 cai dupa ea. I-am dat ceva bani pentru ca m-o dus incoace-n colo cu masina. Apoi i-am mai dat ca sa aiba pana-n 12 cand ia salarul, noa ce sa vezi ca eu pe 10 am plecat si am mai bagat o data mana adanc in jeb cand mi.-a zis ca tuseste mai draga ca n-a avut bani sa-si ia medicamentele (!??) ca-s scumpe mai draga (da madama cu caii o fo gratis??!). Mergand printr-un magazin sa-mi iau ceva de mancare imi zice ca daca platesc eu el vrea sa-si ia niste peste marinat ca n-a mancat demult. Ia mai tata si manca, i-am luat un bidon din ala mare ca doar am bani ca nu beau, nu fumez si nici nu tin madame cu menajerii...
Frustrarea imi vine cand vad: cate un tata cum sta pe scaunul de langa sofer cand fiica invata sa conduca, asta dupa ce i-a platit scoala, of course!
cum cate un parinte mai strange din pensia lui (la el nu e cazul ca inca e activ in campul muncii deci are salar) si isi "ajuta" copiii sa-si duca la indeplinire unele proiecte
Ii zic ca mi-as duce niste cimbru. Scoate o punga mare cu niste crengi uscate. Ii zic ca e prea mare tufa aia pentru mine. Langa tufa, ceva intr-o punguta, imi zice ca aia-i pentru sora-mea, desfac si era frunzutzele de la tufa respectiva de cimbru. Ii zic ca mi le trebe mie zice nu-i bai ca i-a cauta la sora-mea altele. I le-am lasat totusi acolo, in ziua in care am plecat, ca urla la mine ca dementul si n-am mai vrut nimica de la el, nici samburii de nuca cu care ma cadourisise inainte, daca m-a tine Dumnezeu sanatoasa oi avea mereu bani de-o mana de nuca si-un ghiveci cu cimbru...
Cat o trait mama tot aia zicea ca nu poate face nimica penca ea bea banii. Noa dar mama e moarta din 2005. Unde-s banii domnu tata?
Frustrarea imi vine cand vad: cate un tata cum sta pe scaunul de langa sofer cand fiica invata sa conduca, asta dupa ce i-a platit scoala, of course!
cum cate un parinte mai strange din pensia lui (la el nu e cazul ca inca e activ in campul muncii deci are salar) si isi "ajuta" copiii sa-si duca la indeplinire unele proiecte
Ii zic ca mi-as duce niste cimbru. Scoate o punga mare cu niste crengi uscate. Ii zic ca e prea mare tufa aia pentru mine. Langa tufa, ceva intr-o punguta, imi zice ca aia-i pentru sora-mea, desfac si era frunzutzele de la tufa respectiva de cimbru. Ii zic ca mi le trebe mie zice nu-i bai ca i-a cauta la sora-mea altele. I le-am lasat totusi acolo, in ziua in care am plecat, ca urla la mine ca dementul si n-am mai vrut nimica de la el, nici samburii de nuca cu care ma cadourisise inainte, daca m-a tine Dumnezeu sanatoasa oi avea mereu bani de-o mana de nuca si-un ghiveci cu cimbru...
Cat o trait mama tot aia zicea ca nu poate face nimica penca ea bea banii. Noa dar mama e moarta din 2005. Unde-s banii domnu tata?
Noa da vorba aia, bine ca s-o terminat, se bucura si el zice... ca nu mai razbea cu madama mai frate!
Mergand prin Salaj, el la volan. Langa el un var de-al meu. La tata hopala ca-i vine sms. Asa conducand il citeste si io reusesc sa vad din spate ca e de la Carmen. Da mai, trazni-u-ar sfantu' c-o cheama ca pe mine! In orice caz there is place for only one Carmen in this femili
Mai incolo cativa km, ii da lui varu-meu telefonul sa-l sune pe tata-sau sa-l luam de la piata. Si se da jos sa bage benzina. Io-i zic la varu sa-mi paseze telefonul si citesc: "Daca vrei sa mananci un pic haide azi dupa 3!". Apas reply si scriu "Poate-ti bag doua-n moaca dupa 3!". Ma uit rapid ce ii raspunsese el: "Se mananca bine?" scris cu multe greseli ca ma rog, conducea. Deci asa v-ati despartit...
Inainte sa vin l-am sunat pe pruncul ei ala de-o stat incognito 2 ani de zile la noi in apartament si i-am zis pe un ton calm ca sa nu mai lase asa ceva in urma lui cand pleaca de undeva. Sa lase totul curat sau macar cum l-a gasit, ca sa poata merge cu capul sus pe strada, sa nu-l arate lumea cu degetul.
Mergand prin Salaj, el la volan. Langa el un var de-al meu. La tata hopala ca-i vine sms. Asa conducand il citeste si io reusesc sa vad din spate ca e de la Carmen. Da mai, trazni-u-ar sfantu' c-o cheama ca pe mine! In orice caz there is place for only one Carmen in this femili
Mai incolo cativa km, ii da lui varu-meu telefonul sa-l sune pe tata-sau sa-l luam de la piata. Si se da jos sa bage benzina. Io-i zic la varu sa-mi paseze telefonul si citesc: "Daca vrei sa mananci un pic haide azi dupa 3!". Apas reply si scriu "Poate-ti bag doua-n moaca dupa 3!". Ma uit rapid ce ii raspunsese el: "Se mananca bine?" scris cu multe greseli ca ma rog, conducea. Deci asa v-ati despartit... Inainte sa vin l-am sunat pe pruncul ei ala de-o stat incognito 2 ani de zile la noi in apartament si i-am zis pe un ton calm ca sa nu mai lase asa ceva in urma lui cand pleaca de undeva. Sa lase totul curat sau macar cum l-a gasit, ca sa poata merge cu capul sus pe strada, sa nu-l arate lumea cu degetul.
cam atat am putere sa scriu azi despre vacanza mea de cosmar, restul le diger maine.
Mah, femeie, tu te consumi degeaba. Nu mi-ai cerut parerea, da' am io chef sa scriu. Dai ignore la ce nu se leaga.
Io am constatat ca n-am cum sa-i ajut pe altii. Nici pe mama, nici pe tata, nici prietenii....pe nimeni. Tot ce pot face e sa fiu eu insami, sa fiu langa ei daca am cum si sa ii ascult cu adevarat. Restu' decide existenta.
Orice lucru(cuptoare, masini, paturi, ghivece etc., mai noi sau mai vechi) poate fi inlocuit. Niciun lucru nu e indispensabil. Tanti aia a facut si ea cum a invatat. Copiii ei la fel. Nu ii lua actiunile ca fiind ofense la adresa ta sau a altcuiva. Acelasi lucru si cu tatal tau. Amandoi sunt oameni care nu sunt constienti de ei insisi. Nu se respecta pe ei insisi, deci nu stiu sa ii respecte pe ceilalti, cu atat mai putin obiectele de care se folosesc. Chiar daca ar parea ca are cineva ceva cu tine, de fapt omu' e suparat pe el insusi. Multi nu recunosc conflictul ca fiind conflict interior, asa ca vor crede ca suferinta le e provocata de altii. Drept urmare, vor parea ca au ceva cu anumiti oameni. E modul lor de a evita responsabilitatea pentru propria suferinta.
"Tu esti de vina ca s-a intamplat asa, tu esti de vina ca sufar io acum, din cauza ca nu ai avut grija de mine cand eram mic/a acum se intampla X lucru etc."
Indiferent cine si ce a facut, actiunea s-a incheiat. Orice ar fi spus cineva, orice ar fi facut, acum 100 ani sau acum 1 minut, e de domeniul trecutului. Ceea ce numim "efecte" e rezultatul neatentiei. Daca nu esti atenta, uneori aluneci in trecut si retraiesti niste scene. Toata treaba e iluzie, dar retrairea scenelor te face sa actioenzi in prezent pe baza trecutului. Amintrile provoaca neliniste, nostalgie, furie...tot felu'. Secretu' e sa lasi amintirile in pace. Nu reprimi amintirile, nici nu le alimentezi. Le lasi in pace si observi starile, ancorata in prezent.
Poate ca te-ar ajuta daca te-ai hotari sa ierti pe absolut oricine ti-a gresit, sa-i achiti pe toti de orice datorie morala si sa faci acelasi lucru si cu tine. La ce sa cari trecutul in spate? Psihologii fac bani frumosi din rascolirea trecutului...intr-adevar, problemele vin din trecut, din copilarie. Ai problema X pentru ca atunci and erai mica cineva a spus/facut Y lucru. Adevarata cauza a problemei Y nu e cauza x, ci lipsa de prezenta.
In lumina constiintei nu poate supravietui nicio problema.Usor de zis, dar complicat de simplu. Parca deja ma simt io mai usoara la gandul ca tu ai lua decizia de a renunta sa mai cari trecutul in spate. Iarta si mergi mai departe.
N-am de un' sa stiu eu ce e bine si ce nu e bine pentru tine. Tu stii ce ai de facut, cum si cand. Am scris cum se vede de la mine.
Nu mi-ai cerut parerea, da' am io chef sa scriu. Dai ignore la ce nu se leaga. Io am constatat ca n-am cum sa-i ajut pe altii. Nici pe mama, nici pe tata, nici prietenii....pe nimeni. Tot ce pot face e sa fiu eu insami, sa fiu langa ei daca am cum si sa ii ascult cu adevarat. Restu' decide existenta.
Orice lucru(cuptoare, masini, paturi, ghivece etc., mai noi sau mai vechi) poate fi inlocuit. Niciun lucru nu e indispensabil. Tanti aia a facut si ea cum a invatat. Copiii ei la fel. Nu ii lua actiunile ca fiind ofense la adresa ta sau a altcuiva. Acelasi lucru si cu tatal tau. Amandoi sunt oameni care nu sunt constienti de ei insisi. Nu se respecta pe ei insisi, deci nu stiu sa ii respecte pe ceilalti, cu atat mai putin obiectele de care se folosesc. Chiar daca ar parea ca are cineva ceva cu tine, de fapt omu' e suparat pe el insusi. Multi nu recunosc conflictul ca fiind conflict interior, asa ca vor crede ca suferinta le e provocata de altii. Drept urmare, vor parea ca au ceva cu anumiti oameni. E modul lor de a evita responsabilitatea pentru propria suferinta.
"Tu esti de vina ca s-a intamplat asa, tu esti de vina ca sufar io acum, din cauza ca nu ai avut grija de mine cand eram mic/a acum se intampla X lucru etc."
Indiferent cine si ce a facut, actiunea s-a incheiat. Orice ar fi spus cineva, orice ar fi facut, acum 100 ani sau acum 1 minut, e de domeniul trecutului. Ceea ce numim "efecte" e rezultatul neatentiei. Daca nu esti atenta, uneori aluneci in trecut si retraiesti niste scene. Toata treaba e iluzie, dar retrairea scenelor te face sa actioenzi in prezent pe baza trecutului. Amintrile provoaca neliniste, nostalgie, furie...tot felu'. Secretu' e sa lasi amintirile in pace. Nu reprimi amintirile, nici nu le alimentezi. Le lasi in pace si observi starile, ancorata in prezent.
Poate ca te-ar ajuta daca te-ai hotari sa ierti pe absolut oricine ti-a gresit, sa-i achiti pe toti de orice datorie morala si sa faci acelasi lucru si cu tine. La ce sa cari trecutul in spate? Psihologii fac bani frumosi din rascolirea trecutului...intr-adevar, problemele vin din trecut, din copilarie. Ai problema X pentru ca atunci and erai mica cineva a spus/facut Y lucru. Adevarata cauza a problemei Y nu e cauza x, ci lipsa de prezenta.
In lumina constiintei nu poate supravietui nicio problema.Usor de zis, dar complicat de simplu. Parca deja ma simt io mai usoara la gandul ca tu ai lua decizia de a renunta sa mai cari trecutul in spate. Iarta si mergi mai departe.
N-am de un' sa stiu eu ce e bine si ce nu e bine pentru tine. Tu stii ce ai de facut, cum si cand. Am scris cum se vede de la mine.
Leirn stiu despre ce vorbesti. Ce nu stiu eu e cum atingi iertarea fata de o persoana ramanand totusi safe? Adica daca-l iert nu-i dau omului permisul de a-mi face mai departe rau? Cred ca nici macar nu ma tem eu de tata ci de faptul ca, aflandu-ma in compania lui, nu mai reusesc sa am grija de mine pe nici un plan, intru in stare de alarma si functionez la minimum. Acoperirea unor nevoi imediate, cum ar fi aceea de a-mi putea pastra sanatatea fizica de exemplu, devine foarte greu de realizat.
Felina imi vorbea de blandete, de a fi blanda cu oamenii problematici din viata noastra. Eu ma tem ca daca o a fiu blanda o sa ma calce in picioare.
Pe langa multii lectii mai pragmatice asa, cred ca iertarea este marea lectie care trebuie s-o invat din toata experienta asta. Pana n-o invat o sa ma trezesc iar si iar in situatii simile.
Am reusit de cateva ori sa traiesc momentul. O data cand am am vazut de pe geam cum vantul zburatacea fulgii mari de zapada si o data pur si simplu, mergand pe strada. Cu ceva exercitiu as reusi sa fiu fericita, daca nu ar fi blocada din capul meu pe care am scris mare cu rosu si multe semne de exclamatie tata.
Felina imi vorbea de blandete, de a fi blanda cu oamenii problematici din viata noastra. Eu ma tem ca daca o a fiu blanda o sa ma calce in picioare.
Pe langa multii lectii mai pragmatice asa, cred ca iertarea este marea lectie care trebuie s-o invat din toata experienta asta. Pana n-o invat o sa ma trezesc iar si iar in situatii simile.
Am reusit de cateva ori sa traiesc momentul. O data cand am am vazut de pe geam cum vantul zburatacea fulgii mari de zapada si o data pur si simplu, mergand pe strada. Cu ceva exercitiu as reusi sa fiu fericita, daca nu ar fi blocada din capul meu pe care am scris mare cu rosu si multe semne de exclamatie tata.
Pe tata lasa-l in pace, inca nu e neajutorat sa simti ca esti responsabila pentru viata lui. El isi traieste traumele lui, nici el nu e ok si nu gaseste drumul spre fericire. Asa cum spunea leirn, si el cauta vinovati pentru nefericirea lui. Chiar daca intelege ca are parte de vina pentru traumele voastre, cauta sa se dezvinovateasca in fata voastra, dar fata in fata cu el, isi recunoaste neputinta si vina si greselile...A cautat un substitut prin madamele ce le-a avut alaturi, ca n-a gasit femeia potrivita, ca n-a stiut cum sa convietuiasca cu ele, e alta poveste, pentru care e vinovat sau nu...Sunt sigura ca si el cauta familia, aceea care ar fi putut fi si n-a fost.Nu stie sa ofere dragoste , poate nici n-a avut parte de ea, asa ca...de unde sa stie cum e ? Nu stie sa fie tata...asta e, tu ai crescut si poti acum sa te eliberezi. Nu esti vinovata de nimic, nu esti responsabila de ceea ce se intampla cu el asta e karma lui! Ca a tipat cand ai plecat? Asa a inteles sa-si arate neputinta. Boala lui stii care e. Nu esti responsabila, repet, pentru ceea ce i se intampla.
Casa, lucrurile...nu te lega afectiv de ele! Numai ai impresia ca reprezinta ceva.Pentru unii sunt o ancora, pentru tine...dupa cum vezi, nu. Ancora ta e prezentul pe care-l traiesti, viitorul ce ti-l construiesti.Asa cum spune si leirn, lasa trecutul departe, vezi de prezentul tau. Ti-ai mai gasit candva echilibrul, il gasesti si acum. Esti puternica, stiu eu. Te pup fata draga si ma rog pentru linistea si pacea ta interioara!
Casa, lucrurile...nu te lega afectiv de ele! Numai ai impresia ca reprezinta ceva.Pentru unii sunt o ancora, pentru tine...dupa cum vezi, nu. Ancora ta e prezentul pe care-l traiesti, viitorul ce ti-l construiesti.Asa cum spune si leirn, lasa trecutul departe, vezi de prezentul tau. Ti-ai mai gasit candva echilibrul, il gasesti si acum. Esti puternica, stiu eu. Te pup fata draga si ma rog pentru linistea si pacea ta interioara!
Dasca, e cel mai frumos mesaj pe care-l citesc de la tine in ultima vreme .
Carmen, tu cand ai aranjat apartamentul dupa gustul tau sigur ai cautat (si) aprecierea lui si celorlalti membri ai familiei, pe langa confortul personal (care confort personal s-ar fi intamplat odata pe an sau asa ceva). Aprecierea nu o vei primi, nu cat timp oamenii sunt bolnavi la suflet. Daca el ti-ar ofei apreciere, te-ar elibera si asa s-ar rupe legatura disfunctionala, s-ar strica butonul. Ori el fara buton crede ca tu nu ai mai fi atat de generoasa precum esti.
revin ca m-a intrerupt ceva...
.Carmen, tu cand ai aranjat apartamentul dupa gustul tau sigur ai cautat (si) aprecierea lui si celorlalti membri ai familiei, pe langa confortul personal (care confort personal s-ar fi intamplat odata pe an sau asa ceva). Aprecierea nu o vei primi, nu cat timp oamenii sunt bolnavi la suflet. Daca el ti-ar ofei apreciere, te-ar elibera si asa s-ar rupe legatura disfunctionala, s-ar strica butonul. Ori el fara buton crede ca tu nu ai mai fi atat de generoasa precum esti.
revin ca m-a intrerupt ceva...
Multumesc mult doamnelor! Felina te astept oricand mai ai vreme...
Ce-am gasit
Sunday, December 5, 2010
You are reading from the book The Language of Letting Go
Difficult People
Few things can make us feel crazier than expecting something from someone who has nothing to give. Few things can frustrate us more than trying to make a person someone he or she isn't; we feel crazy when we try to pretend that person is someone he or she is not. We may have spent years negotiating with reality concerning particular people from our past and our present. We may have spent years trying to get someone to love us in a certain way, when that person cannot or will not.
It is time to let it go. It is time to let him or her go. That doesn't mean we can't love that person anymore. It means that we will feel the immense relief that comes when we stop denying reality and begin accepting. We release that person to be who he or she actually is. We stop trying to make that person be someone he or she is not. We deal with our feelings and walk away from the destructive system.
We learn to love and care differently in a way that takes reality into account.
We enter into a relationship with that person on new terms - taking our needs and ourselves into account. If a person is addicted to alcohol, other drugs, misery, or other people, we let go of his or her addiction; we take our hands off it. We give his or her life back. And we, in the process, are given our life and freedom in return.
We stop letting what we are not getting from that person control us. We take responsibility for our life. We go ahead with the process of loving and taking care of ourselves.
We decide how we want to interact with that person, taking reality and our own best interests into account. We get angry, we feel hurt, but we land in a place of forgiveness. We set him or her free, and we become set free from bondage.
This is the heart of detaching in love.
Today, I will work at detaching in love from troublesome people in my life. I will strive to accept reality in my relationships. I will give myself permission to take care of myself in my relationships, with emotional, physical, mental, and spiritual freedom for both people as my goal.
From The Language of Letting Go by Melody Beattie ©1990, Hazelden Foundation.
eh, DACA as fi avut net in Romania...! De fapt nu stiu daca cititul meditatiilor ar fi facut vreo diferenta mare. Creierul meu era in stare de alerta, scanand imprejurimile pentru eventuale pericole... am mai fost eu zile la rand fara sa-mi fac meditatia dar niciodata nu am reusit sa ma indepartez asa de mult de ceea ce este parte din mine, serenitatea mea.
Am facut o ciorba de legume foarte buna. Azi noapte am baut o sticla de vin cu Markus. E pentru ultima data ca ne vedem... poate... a plecat de la mine pe la 3 jumate. Am noroc ca L nu e gelos Noaptea asta insa o s-o dorm. Fara calatorii cu microbuzul si fara baut de vin. Somn!
Am despachetat 2 din cele 3 genti aduse din romania. Mi-am adus o tava cu picior pentru torturi, pe ea ne monta mama torturile aniversare. Apare si intr-o poza de cand am implinit 3 ani. Mi-am mai adus niste valuri de fete de masa si prosoape de bucatarie tesute de bunica mea. O sa le croiesc, o sa le cos si-o sa-i dau sorei jumate din ele.
Nu trebuia sa-l diagnostichez pe tata ca "bolnav psihic". Nu sunt doctor sa am asa o competenta...
Imi merge bine. Azi nu mai fac nimica. Ma odihnesc si apoi o sa merg la serviciu.
Ce-am gasit
Sunday, December 5, 2010
You are reading from the book The Language of Letting Go
Difficult People
Few things can make us feel crazier than expecting something from someone who has nothing to give. Few things can frustrate us more than trying to make a person someone he or she isn't; we feel crazy when we try to pretend that person is someone he or she is not. We may have spent years negotiating with reality concerning particular people from our past and our present. We may have spent years trying to get someone to love us in a certain way, when that person cannot or will not.
It is time to let it go. It is time to let him or her go. That doesn't mean we can't love that person anymore. It means that we will feel the immense relief that comes when we stop denying reality and begin accepting. We release that person to be who he or she actually is. We stop trying to make that person be someone he or she is not. We deal with our feelings and walk away from the destructive system.
We learn to love and care differently in a way that takes reality into account.
We enter into a relationship with that person on new terms - taking our needs and ourselves into account. If a person is addicted to alcohol, other drugs, misery, or other people, we let go of his or her addiction; we take our hands off it. We give his or her life back. And we, in the process, are given our life and freedom in return.
We stop letting what we are not getting from that person control us. We take responsibility for our life. We go ahead with the process of loving and taking care of ourselves.
We decide how we want to interact with that person, taking reality and our own best interests into account. We get angry, we feel hurt, but we land in a place of forgiveness. We set him or her free, and we become set free from bondage.
This is the heart of detaching in love.
Today, I will work at detaching in love from troublesome people in my life. I will strive to accept reality in my relationships. I will give myself permission to take care of myself in my relationships, with emotional, physical, mental, and spiritual freedom for both people as my goal.
From The Language of Letting Go by Melody Beattie ©1990, Hazelden Foundation.
eh, DACA as fi avut net in Romania...! De fapt nu stiu daca cititul meditatiilor ar fi facut vreo diferenta mare. Creierul meu era in stare de alerta, scanand imprejurimile pentru eventuale pericole... am mai fost eu zile la rand fara sa-mi fac meditatia dar niciodata nu am reusit sa ma indepartez asa de mult de ceea ce este parte din mine, serenitatea mea.
Am facut o ciorba de legume foarte buna. Azi noapte am baut o sticla de vin cu Markus. E pentru ultima data ca ne vedem... poate... a plecat de la mine pe la 3 jumate. Am noroc ca L nu e gelos
Noaptea asta insa o s-o dorm. Fara calatorii cu microbuzul si fara baut de vin. Somn!Am despachetat 2 din cele 3 genti aduse din romania. Mi-am adus o tava cu picior pentru torturi, pe ea ne monta mama torturile aniversare. Apare si intr-o poza de cand am implinit 3 ani. Mi-am mai adus niste valuri de fete de masa si prosoape de bucatarie tesute de bunica mea. O sa le croiesc, o sa le cos si-o sa-i dau sorei jumate din ele.
Nu trebuia sa-l diagnostichez pe tata ca "bolnav psihic". Nu sunt doctor sa am asa o competenta...
Imi merge bine. Azi nu mai fac nimica. Ma odihnesc si apoi o sa merg la serviciu.
Salutare tuturor.
Carmen , uite ce am gasit candva :
Eliberarea de durerile trecutului…
"A nutri resentimente este ca şi când ai lua otravă aşteptându-te ca persoana cealaltă să moară."
Undeva în ‘topul’ lucrurilor cărora merită cu adevărat să le dai drumul (să renunţi la ele), se află acele gânduri care duc la sentimente de durere, respingere, resentimente, amărăciune şi furie. Cu cât nutreşti mai mult aceste gânduri vechi şi întunecate, cu atât ele te vor împiedica mai mult să simţi iubirea, pacea şi bucuria pe care le căutăm cu toţii în relaţiile noastre cu noi înşine şi cu ceilalţi.
Carmen , uite ce am gasit candva :
Eliberarea de durerile trecutului…
"A nutri resentimente este ca şi când ai lua otravă aşteptându-te ca persoana cealaltă să moară."
Undeva în ‘topul’ lucrurilor cărora merită cu adevărat să le dai drumul (să renunţi la ele), se află acele gânduri care duc la sentimente de durere, respingere, resentimente, amărăciune şi furie. Cu cât nutreşti mai mult aceste gânduri vechi şi întunecate, cu atât ele te vor împiedica mai mult să simţi iubirea, pacea şi bucuria pe care le căutăm cu toţii în relaţiile noastre cu noi înşine şi cu ceilalţi.
QUOTE(dascalita @ 12 Dec 2010, 01:17 PM)
Pe tata lasa-l in pace, inca nu e neajutorat sa simti ca esti responsabila pentru viata lui.
Si daca ar fi neajutorat de ce este ea responsabila pentru viata lui ? De ce ? Pentru ca din intamplare sta numele lui pe certificatul ei de nastere ?
Nu ai fost inca pregatita pentru vizita asta.Nu esti inca asa de puternica ca sa nu ti se mai gaseasca butonul.Ceea ce nu inseamna ca nu esti pe drumul cel bun.Pur si simplu a fost prea repede.
Iertarea si uitarea ! Care ar trebui sa vina prima ? Sau deodata ?
QUOTE
Ce nu stiu eu e cum atingi iertarea fata de o persoana ramanand totusi safe? Adica daca-l iert nu-i dau omului permisul de a-mi face mai departe rau? Cred ca nici macar nu ma tem eu de tata ci de faptul ca, aflandu-ma in compania lui, nu mai reusesc sa am grija de mine pe nici un plan, intru in stare de alarma si functionez la minimum. Acoperirea unor nevoi imediate, cum ar fi aceea de a-mi putea pastra sanatatea fizica de exemplu, devine foarte greu de realizat.
Felina imi vorbea de blandete, de a fi blanda cu oamenii problematici din viata noastra. Eu ma tem ca daca o a fiu blanda o sa ma calce in picioare.
Felina imi vorbea de blandete, de a fi blanda cu oamenii problematici din viata noastra. Eu ma tem ca daca o a fiu blanda o sa ma calce in picioare.
M-am intrebat si eu asta...Am avzut ca a ierta nu inseamna neaparat sa il lasi pe celalalt sa faca ce vrea in ceea ce te priveste. Poti ationa ferm, dar fara resentimente. Poti spune un "Nu" hotarat fara a avea vreo tensiune interioara.
Deseori consideram ca frica sau furia ne protejeaza, drept urmare le alimentam. Protectia oferita e iluzorie, efectul nociv. Asa am fost educati: "frica/furia te fac sa iesi din orice primejdie". Luciditatea rezolva problemele de la radacina, te face sa reactionezi rapid si eficient...si nu iti dauneaza.
Dependenta de drama ii fac pe oameni sa nu fie hotarati sa spuna "nu". Spun cu juma' de gura ca nu vor, ca nu le convine etc., in secret isi doresc insa ca treburile sa continue. E sursa de hrana a ego-ului. Asa isi primeste el atentia. Nu conteaza ca e atentie negativa sau pozitiva, atat timp cat e atentie.
In concluzie, atunci cand ierti pe cineva nu mai ai resentimente in ce-l priveste, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ramai in anumite situatii. Iei decizia pe care trebuie sa o iei ca sa te protejezi fizic si psihic, dar decizia asta nu mai vine din frica sau ura, ci din analiza rationala a situatiei sau/si din starea de prezenta. E simplu: "nu bag mana in foc ca ma ard. Nu am nimic cu focul, nu ma deranjeaza existenta lui, nu-l urasc pentru ca a ars oameni si locuri, dar aleg sa tin mana departe de el." No hard feelings.
Nu urasti focul si totusi reusesti sa nu iti bagi mana in flacari...Cam asa si cu oamenii.Ca sa ierti pe cineva trebe intai sa te ierti pe tine. S-ar putea sa te autopedepsesti pentru ceva, sa consideri ca nu meriti nush ce...Orice ar fi, move on. Trecutul e istorie, viitorul e un vis. Acum esti in prezent, iar viitorul se construieste pe temeliile puse in prezent, nu pe ruinele din trecut.
Aja, atat avui io de zis pe subectu'asta.
Multumesc mult doamnele mele! Cred ca o sa incep sa incetez sa mai vreau. Am vrut asa de arzator sa pot sa iert si sa uit, sa merg mai departe. Dar cine sunt eu in Universul asta mare ca sa stiu ce e bine pentru mine? Solutia este ancorarea in prezent, stiu...
Am spalat mult azi, vreo trei masini, si uscat, maine dimineata le pun la locurile lor. Eva a fost pe la mine si mi-a adus si de mancare i-au sclipit ochii cand m-a vazut. O sa petrecem 24.12 impreuna. O sa punem masa, o sa ne uitam la tv, o sa mergem la plimbare...
Azi sunt recunoscatoare cerului pentru prietenele mele. Cele palpabile si cele virtuale. Doamne da-le sanatate!
i-au sclipit ochii cand m-a vazut. O sa petrecem 24.12 impreuna. O sa punem masa, o sa ne uitam la tv, o sa mergem la plimbare... Azi sunt recunoscatoare cerului pentru prietenele mele. Cele palpabile si cele virtuale. Doamne da-le sanatate!
wulfenia
leirn
Thecook
(Thecook mi-era dor de tine. )
Oiski-Poiski
Azi sunt recunoscatoare Universului pentru cele ce-am citit aici pe HanuAncutei si ma ajuta sa evoluez spiritual.
QUOTE
Ca sa ierti pe cineva trebe intai sa te ierti pe tine. S-ar putea sa te autopedepsesti pentru ceva, sa consideri ca nu meriti nush ce...Orice ar fi, move on. Trecutul e istorie, viitorul e un vis. Acum esti in prezent, iar viitorul se construieste pe temeliile puse in prezent, nu pe ruinele din trecut.
leirn QUOTE
Eliberarea de durerile trecutului…
"A nutri resentimente este ca şi când ai lua otravă aşteptându-te ca persoana cealaltă să moară."
"A nutri resentimente este ca şi când ai lua otravă aşteptându-te ca persoana cealaltă să moară."
Thecook (Thecook mi-era dor de tine.
)QUOTE
Nu esti inca asa de puternica ca sa nu ti se mai gaseasca butonul.Ceea ce nu inseamna ca nu esti pe drumul cel bun.Pur si simplu a fost prea repede.
Iertarea si uitarea ! Care ar trebui sa vina prima ? Sau deodata ?
Iertarea si uitarea ! Care ar trebui sa vina prima ? Sau deodata ?
Oiski-Poiski Azi sunt recunoscatoare Universului pentru cele ce-am citit aici pe HanuAncutei si ma ajuta sa evoluez spiritual.
Am fost azi la pranz la restaurant cu Mirjam. Am sarbatorit eu 2 ani de cand nu mai fumez si de ziua ei i-am promis ca iesim la restaurant asa ca azi la pranz a fost. Apoi am mers la maica-sa sa bem o cafea. Mama-sa da cursuri de facut papusi. Niste papusi ce demult le-am filat eu online dar mi s eparea foarte greu sa le fac... uau uau uau
Felicitari pentru aniversare!
Te admir pentru vointa si determinare. Mie nu-mi ioese inca...
Te admir pentru vointa si determinare. Mie nu-mi ioese inca...
Dasca nu e vointa si determinare, e iertare si multa multa iubire
am avut o zi perfecta azi
am avut o zi perfecta azi
azi trebuie sa ma ocup de o chestie mai ciudata, mai aiurea. Eh... ca de obicei, care-i lectia?
a reinceput sa mananc mai consistent carne. Ceva n-am priceput eu bine i toata chestia asta si am ajuns la un moment dat sa ma ingras pentru ca substitisem cantitatea de carne mancata candva cualimente ce contin hidrati de carbon. Asa ca am nevoie de ala tactica.
a reinceput sa mananc mai consistent carne. Ceva n-am priceput eu bine i toata chestia asta si am ajuns la un moment dat sa ma ingras pentru ca substitisem cantitatea de carne mancata candva cualimente ce contin hidrati de carbon. Asa ca am nevoie de ala tactica.
am gatit fasole verde scazuta, supa de gulii cu niste nocherli in ea. Mi-am adus "scula" mea veche de nocherli din Romania. Ma imbrac si ma duc sa repar o greseala mare.
Succes!
Ce-s nocherli astia?
Ce-s nocherli astia?
e un aluat moale facut din ou, apa si sare. Moale de tot. Se trece prin ceva ca o sita cu gauri foarte foarte mari pusa pe o oala cu apa ce fierbe. In apa aterizeaza galustile de faina care "la noi" se cheama nocherli
mi-am adus din romania caseta mea veche de lemn cu un cocos de munte sculptat pe usa. In cutele schulpurii s-a strans praf, murdarie... am incercat s-o curat zilele trecute. Azi noapte am visat ca mama mi-a curatat caseta...
Carmen, stii tu cum ii zice pe germana la untura mare de facut haios ? Cum sa cer la macelarie ? Sau poate este si la magazin si nu stiu eu unde sa ma uit ?
le zice Schweinsnetz
aia e osanza, si se da prin masina de tocat
Eu aici gasesc, cu greu dar gasesc, pentru ca un fel de mancare traditional din regiunea asta se infasoara in osanza, le zice Maischalan.
aia e osanza, si se da prin masina de tocat
Eu aici gasesc, cu greu dar gasesc, pentru ca un fel de mancare traditional din regiunea asta se infasoara in osanza, le zice Maischalan.
Declaratie de sfarsit de an:
Subsemnata EU am decis ca incepand din acest moment sa fiu FERICITA! Asta inseamna: sa elimin mincinosii, manipulatorii si oamenii cu bube din viata mea. Sa incerc sa nu mint, manipulez sau altele nici eu. Sa ma tin departe de barfitori, sa incerc sa NU fiu unul din ei. Sa dau mai multa atentie oamenilor deosebiti din viata mea, celor pe care ma pot bizui si de la care pot invata.
Dixit!
Subsemnata EU am decis ca incepand din acest moment sa fiu FERICITA! Asta inseamna: sa elimin mincinosii, manipulatorii si oamenii cu bube din viata mea. Sa incerc sa nu mint, manipulez sau altele nici eu. Sa ma tin departe de barfitori, sa incerc sa NU fiu unul din ei. Sa dau mai multa atentie oamenilor deosebiti din viata mea, celor pe care ma pot bizui si de la care pot invata.
Dixit!
Imi merge bine pe mai multe planuri. Am constatat cu bucurie ca STIU sa rezolv conflicte fara sa ma stresez in mod deosebit. Am invatat sa caut solutii sanatoase si asta e foarte productiv.
Si am mai invatat ceva: sa ma tin de-oparte de oameni care ma idealizeaza. Cum eu sunt creativa si gasesc multe resurse pe care le mai si impart cu oamenii apropiati mie unele foste prietene au asteptat RASPUNSURILE de la mine. Nu m-au vazut asa cum sunt ci asa cum m-au vrut ele, un fel de aducator de pace, de echilibru. Nu am reusit sa le arat ca echilibrul este in ele, sper sa-si fi dat seama intre timp. In orice caz in doua randuri mi s-a reprosat ca nu sunt asa cum cineva a crezut c-as fi. In ultimul rand mi s-a reprosat inclusiv faptul ca nu as fi oferit dragoste neconditionata (la nivel de prietenie). M-am simtit foarte vinovata, de parca eu as fi indus persoanele respective in eroare. De curand mi-am dat seama ca nu, eu am facut ce-am stiut mai bine si am oferit ce-am putut si ce-am avut disponibil. Am ajuns sa recunosc oamenii care au nevoie de salvare sub orice chip si sa ma detasez. Bravo mie, is tipa de nota zece!
Unde-i leirn?
Si am mai invatat ceva: sa ma tin de-oparte de oameni care ma idealizeaza. Cum eu sunt creativa si gasesc multe resurse pe care le mai si impart cu oamenii apropiati mie unele foste prietene au asteptat RASPUNSURILE de la mine. Nu m-au vazut asa cum sunt ci asa cum m-au vrut ele, un fel de aducator de pace, de echilibru. Nu am reusit sa le arat ca echilibrul este in ele, sper sa-si fi dat seama intre timp. In orice caz in doua randuri mi s-a reprosat ca nu sunt asa cum cineva a crezut c-as fi. In ultimul rand mi s-a reprosat inclusiv faptul ca nu as fi oferit dragoste neconditionata (la nivel de prietenie). M-am simtit foarte vinovata, de parca eu as fi indus persoanele respective in eroare. De curand mi-am dat seama ca nu, eu am facut ce-am stiut mai bine si am oferit ce-am putut si ce-am avut disponibil. Am ajuns sa recunosc oamenii care au nevoie de salvare sub orice chip si sa ma detasez. Bravo mie, is tipa de nota zece!
Unde-i leirn?
Am reusit sa-mi dragalesc plantele de apartament. Le-am indepartat frunzele uscate si le-am udat. Pamantul din ghivecele fara plante l-am pus intr-un ghiveci mare. Cand se umple primeste si-o planta Doar o planta suculenta mi-a murit, ei oricum de la bun inceput nu i-a placut la mine... 
Am "rezolvat" si o masina de haine - spalate, uscate, impaturate si puse la loc.
Am gatit pentru mai 2 zile: supa, orez cu carnaciori, papricas de pui (la care o sa-i fac azi o mamaliga) si salata de ridiche. Pe langa astea am mai primit azi de la o colega bosniaca niste sarmale nefierte pe care o sa le fierb cand toate cele de mai sus o sa fie deja consumate.
Doar o planta suculenta mi-a murit, ei oricum de la bun inceput nu i-a placut la mine... Am "rezolvat" si o masina de haine - spalate, uscate, impaturate si puse la loc.
Am gatit pentru mai 2 zile: supa, orez cu carnaciori, papricas de pui (la care o sa-i fac azi o mamaliga) si salata de ridiche. Pe langa astea am mai primit azi de la o colega bosniaca niste sarmale nefierte pe care o sa le fierb cand toate cele de mai sus o sa fie deja consumate.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.