Am o dilema mare cat capul meu...

Si n-o spui ?

curand DQ, o mai limpezesc eu un pic

Ok.

la micul dejun am facut un kaiserschmarrn de toata frumusetea. Apoi ne-am dus la somn. La amiaza a iesit sa cumparam gogosi uriase, acuma iara somn. Ceva am ca pot dormi atata... timp liber cred

am niste programari pe azi si apoi merg la lucru

vreau sa scriu un jurnal care sa tina, sa pot citi si peste 30 de ani in el. Daca Hanul "cade" dispar si jurnalele astea da?

Cred ca da.

hanul nu poate sa cada, dar poate sa se inchida. in care caz arhivelel lui vor exista pe serverul(serverele) pe care e hostat. Poate fi mai greu de recuperat, dar nu imposibil. nu stiu in schimb cum s-ar putea citi informatia salvata, probabil nu sub forma in care apare aici pe han.

Mersi fetelor

atunci cred c-o sa fac asa cand o sa fiu iar de serviciu si-o sa am timp: o sa copiez din jurnalul meu partile mai "interesante" si o sa le lipesc intr-un document...

pacat ca primul jurnal nu-l mai am...

o sa caut o modalitate sa pot sa scriu in jurnal oricand si de oriunde.

cred ca intru intr- era noua

da, intram cu totii intr-o era noua

de pe un iPad poti sa scrii in jurnal sau pe blog - asa am inteles, eu inca nu am iPad.

eu astept sa apara (si sa scada la pret!) un fel de telefon din asta ceva mai mare, ca sa am mai mult loc de citit/scris/desfasurat.

cred ca exista, kindle cred ca ii zice, dar e inca f scump...

probabil am spus si ceva prostii, s ama scuzati! ideea era ca da, am itnrat cu totii intr-o era noua si faina

,! ideea era ca da, am itnrat cu totii intr-o era noua si faina
[/quote]
Ce era ?

o era faina, in care putem sa stam in varfu' patului cu prosopu in cap si sa ne informam din ce domeniu vrea muschiu' nostru de pe o tablie cat palma., sau sa comunicam cu prieteni din toate colturile lumii. daca crezi ca-i putin, imagineaza-ti pe bunica acum 50 de ani cam ce putea face ea din varfu' patului, in timp ce astepta sa-si usuce paru', in materie de educatie, cunoastere si interactiune sociala.

vaahai ce suparata is ca nu mere oarice la computer si multe chestii nu poci sa le fac si_a trabui si le faca colega-mea maine ca io-s libera (hihi) noa si amu intr-o juma de ceas imi gat treaba si apoi ce-oi face ....
iara mi randul la meditat.


creca universul nu vrea sa ma surmenez

problema mea nu e aparatul ci spatiul unde sa-l pun pe internet astfel incat sa-l pot accesa mereu si sa nu se inchida.

deci fata asta mi-o revolutionat stilul de croit
http://www.youtube.com/watch?v=9Pk2StuDDiw

E haioasa rau, da' are si idei faine Mersi ca ai dat si la lume sa vaza, macar acu' stiu ca-mi trebe si creta din aia si un foarfece calumea, daca ma apuc de croit

eu n-am creta, folosesc resturile de creioane de buze sau dermatografe. Daca nu tai piele sau blugi grosi nu iti trebe nici foarfeca nu stiu de care. Vezi cum esti programata sa vezi ce n-ai?

mi-a fost greu azi. am fost suparata. apoi la un moment dat am decis sa nu mai aman fericirea. Ca, asa cum zicea cineva important, nu are rost sa astept momentul ideal ca sa fiu fericita.Nu mai astept sa-mi treaca durerile ca sa fiu fericita. Nu mai astept sa se rezolve o anumita situatie personala si una - doua de la serviciu ca sa fiu fericita.
Fac pace si raman in prezent.
Noapte buna.

mi-a venit ceva in minte: "Uite-o cioara! / Ia cum zboara! / Hai sa fugim dupa ea!"

e soare, adie un pic de vant si ninge cu fulgi usori si foarte dezorientati. In loc sa cada ei se zbenguie.

mi-am facut munca mai atragatoare, mi-am luat pixuri cu gel. Scriu fain, ca si stiloul si nu tre sa apas ca si cu pixurile normale, aluneca foarte fain pe hartie.
am o colega romanca (eu rez ea birou) cu care ne scriem cifrat pe facebook ca sa nu inteleaga una austriaca foarte curioasa care se da pe traducatoarele online. Deja am dezvoltat un limbaj al nostru, cumva ma simt ca-n scoala )

ieri mi-am cusut o borseta pentru acte si un costum de baie negru foarte fain, dintr-o rochie de material elastic primita de la prietena mea, am taiat-o la nivelul soldurilor si mi-am facut un maieu negru si din partea de jos un costum de baie.

Pt Laura:

You are reading from the book The Language of Letting Go
Accepting Ourselves

While driving one day, a woman's attention focused on the license plate of the car ahead. The license read: B WHO UR. How can I? she thought. I don't know who I am!

Some of us may have felt confused when people encouraged us to be ourselves. How could we know ourselves, or be who we are, when, for years, many of us submerged ourselves in the needs of others?

We do have a self. We're discovering more about ourselves daily. We're learning we're deserving of love.

We're learning to accept ourselves, as we are for the present moment - to accept our feelings, thoughts, flaws, wants, needs, and desires. If our thoughts or feelings are confused, we accept that too.

To be who we are means we accept our past - our history - exactly as is.

To be ourselves means we are entitled to our opinions and beliefs - for the present moment and subject to change. We accept our limitations and our strengths.

To be who we are means we accept our physical selves, as well as our mental, emotional, and spiritual selves, for now. Being who we are in recovery means we take that acceptance one step further. We can appreciate our history and ourselves.

Being whom we are, loving and accepting ourselves, is not a limiting attitude. Accepting and loving ourselves is how we enable growth and change.

Today, I will be who I am. If I'm not yet certain who I am, I will affirm that I have a right to that exciting discovery.

http://www.hazelden.org/web/public/thought.view?catId=1904

Most kids hear what you say; some kids do what you say; but all kids do what you do.
—Kathleen Casey Theisen

pentru wulfeniaClick pentru a vizualiza atasamentul

mersi

Multumesc. Inca ceva de pus pe perete! O sa am timp sa imi culeg cuvintele intelepte din paginile tale. Si tare bine-mi prind! Multumesc mult

“What we call the beginning is often the end. And to make an end is to make a beginning. The end is where we start from.” ~T.S. Eliot

is depri. am stat 2 ceasuri trista-n pat si-am plans. mi-am amintit ce-am auzit candva de la un cabaretist ca suntem urmasii exemplarelor triste si fricoase de homo sapiens. Ca in timp ce homo sapiens fericiti si curajosi au iesit din pesteri sa miroasa florile, sa admire cerul si lupul cu colti de rinocer i-a mancat, cei fricosi au stat cuminti in pesteri si s-au imperecheat. asa ca e normal sa fiu trista si sa plang.

e vreme faina afara si de maine-s in concediu. plec la ferma.

De ce esti depri? Sper ca nu discutile cu mine te-au intristat. Inca n-am apucat sa raspund, dar poate reusesc pana plec acasa.


Ce fain suna: plec la ferma

Nuuu scumpa, is niste lectii vechi de tot pe care ma tot straduiesc sa le invat dar inca nu le-o venit vremea se vede..

Spal haine.

Am luat niste cepe de flori sa le plantez pe ici pe colo. Maine merg sa caut ghivece mari de teracota.

Ieri mi-am luat un fierbator de apa pe care l-ati tot laudat pe aici. Si o lampa cu infrarosii. Aseara am avut doi studenti la masa, m-am amuzat copios cu ei. Io n-am fost asa isteata la varsta lor...

Cu Irinel ati vorbit? el ce parere are, dar bunica lui e de acord?

cine e irinel?






mi-a trecut durerea de cap. Finally!

Cum nu sti? El este IRINEL.....

reteta de gogosi ce-o s-o incerc duminica si-o sa incerc s-o fac sa iasa cu "rand"

500 g faina
5 galbenusuri (o sa pun numa 3)
9 deka drojdie uscata
5 deka zahar
1/4 l lapte
1 pic de sare
zahar vaniliat
pentru umplutura: marmelada de caise

Marduk o fi gresit jurnalele Irinel cred ca intra la discutia cu sexul anal de la mine din jurnal

Iubita - si deprimarea e o stare din care putem invata Nu fi depri ca esti depri, ca atunci e mai grav Aia e, esti depri acum, iti va trece. Ai grija de sufletul tau, deprimarea fuge cand faci asta

Mersul la ferma va ajuta sufletul - sper sa te simti super acolo. Si spor la gogosi, baga poze

Tare imi place meditatia de azi

Sunday, March 6, 2011 You are reading from the book The Language of Letting Go
Peace

Anxiety is often our first reaction to conflict, problems, or even our own fears. In those moments, detaching and getting peaceful may seem disloyal or apathetic. We think: If I really care, I'll worry; if this is really important to me, I must stay upset. We convince ourselves that outcomes will be positively affected by the amount of time we spend worrying.

Our best problem-solving resource is peace. Solutions arise easily and naturally out of a peaceful state. Often, fear and anxiety block solutions. Anxiety gives power to the problem, not the solution. It does not help to harbor turmoil. It does not help.

Peace is available if we choose it. In spite of chaos and unsolved problems around us, all is well. Things will work out. We can surround ourselves with the resources of the Universe: water, earth, a sunset, a walk, a prayer, a friend. We can relax and let ourselves feel peace.

Today, I will let go of my need to stay in turmoil. I will cultivate peace and trust that timely solutions and goodness will arise naturally and harmoniously out of the wellspring of peace. I will consciously let go and let God.




Gogosile o iesit bine, fara dunga dar s-o mancat

am facut un car de cornuri cu dulceata care bineintales ca nu au ajuns asa c-am mai pus de-o tura de aluat, intre timp a venit cumnata cumnatei de-al treilea rand de neamuri si am stat in povesti, acuma ma pun sa sucesc portia a doua, inca nu stiu sa calculez portiile pentru X persoane...

Monday, March 14, 2011 You are reading from the book The Language of Letting Go
Trusting Ourselves

Trust can be one of the most confusing concepts in recovery. Who do we trust? For what?

The most important trust issue we face is learning to trust ourselves. The most detrimental thing that's happened to us is that we came to believe we couldn't trust ourselves.

There will be some who tell us we cannot trust ourselves; we are off base and out of whack. There are those who would benefit by our mistrusting ourselves.

Fear and doubt are our enemies. Panic is our enemy. Confusion is our opposition.

Self-trust is a healing gift we can give ourselves. How do we acquire it? We learn it. What do we do about our mistakes, about those times we thought we could trust ourselves but were wrong? We accept them, and trust ourselves anyway.

We know what is best for us. We know what is right for us. If we are wrong, if we need to change our mind, we will be guided into that - but only by trusting where we are today.

We can look to others for support and reinforcement, but trust in ourselves is essential.

Do not trust fear. Do not trust panic. We can trust ourselves, stand in our own truth, and stand in our own light. We have it now. Already. We have all the light we need for today. And tomorrow's light shall be given to us then.

Trust ourselves, and we will know whom to trust. Trust ourselves, and we will know what to do. When we feel we absolutely cannot trust ourselves, trust that God will guide us into truth.

God, help me let go of fear, doubt, and confusion - the enemies of self-trust. Help me go forward in peace and confidence. Help me grow in trust for you, and myself one day at a time, one experience at a time

mersi

Da, mah. Increderea e cheia. Increderea cere curaj. Mult curaj, pentru ca mergi in necunoscut.

Ce mi se potriveste lectia ta de azi! Pentru ca nu mai am nici cea mai vaga farama de incredere in mine si nu stiu cand si cum s-a dus...

http://www.thriftculturenow.com/money-savi...tic-egg-cartons

vreau sa scriu ca vineri seara am fost la o pizza. A trebuit sa-l luam pe G din satul lui. L-am gasit la o crasma, deja era vesel. Am mers la pizzerie si a mai baut niste bere si o "bomba", vorbea aiureli, s-a asezat f aproape de mine pe scaun, ceea ce nu mi-a placut dar nu am spus nimic. A inceput sa se poarte aiurea cu mine, sa-mi puna mana pe spate si pe ceafa, L a vazut ca ma deranjeaza bine si a zis ca sa schimbam locurile ca sa poata el sa vada mai bine meciul de fotbal de la tv.
Am mancat pizza si ne-am carat, l-am lasat acolo.
Noaptea am avut cosmaruri. Nu mai tin minte exact ce dar a fost despre bautura si oameni beti.
Nu mai am persoane cu probleme de alcool in anturajul meu si de multa vreme n-am mai vazut pe nimeni abtiguit. Intalnirea cu G mi-a declansat toate sistemele de alarma din subconstient )

azi primesc de la Eva carnetul cu prajituri al mamei ei sa mi-l copiez. O comoara retete unguresti vechi de prajituri...

invat teoria tapitatului ca sa-mi pot imbraca doua fotolii

super
iti dai seama ce vreau eu de la tine cand o fi?

daaaaa, sa le traduc si o s-o fac cu placere. Eva a vrut sa mi le traduca din ungureste in germana si a ramas uimita cand i-am spus sa nu-o faca petru ca inteleg tot. Bunica-mea a facut scoala pe vremea ocupatiei austro-ungare si cam toate retetele le avea ori in ungureste ori ung + romaneste. Vecina de la 4 de la care am invatat a face prajituri si ea tot asa... Cand am luat ieri o reteta in mana si-am inceput s-o citesc m-am simtit propulsata cu zeci de ani in urma...

uraaa!