Teoria mea este ca nu trebuie sa faci sport numai daca trebuie sa slabesti ci este foarte important pentru mentinerea elasticitatii muschilor etc.
Ca sa slabesti ajunge sa mananci portie injumatatita.Am vazut asta cand nu am mancat mare lucru zile intregi.Am slabit automat fara sa misc un deget la sport.
Deci as vrea sa fac sport ca in caz ca ajung varsta de 60 de ani si mai mult sa ma lase oasele si muschii sa ma aplec ca sa-mi leg sireturile si pe mai departe de una singura


Ce se intelege prin jelit ? Pe romaneste se jeleste mortul inainte de al duce la groapa si este dupa parerea mea finalizarea acestui act.Ultima "cinste" ce i se aduce omului respectiv.
Daca il scot din contextul inmormantarii jelitul este pentru mine lamentare (jammern ar zice nemtii )si nu stiu cum m-ar ajuta in combaterea depresiei.
Sunt de acord insa cu definitia ca in depresie persoana se ocupa obsesiv de evenimente mici (sau mari , sau foarte mari , as zice eu ) din trecut insa daca am o problema care imi produce depresii degeaba am sa o jelesc
ca nu va incheia pentru mine problema respectiva.Pentru mine nu ar exista decat doua drumuri.Primul, trag linie si accept ca nu am avut nici o vina si ca asa a fost sa fie .Al doilea, de vina este o alta persoana sau persoane si atunci trebuie sa ma hotarasc daca o discutie mi-ar aduce linistea sau dimpotriva va fi mai rau.

in germana "trauern" e ceea ce am tradus eu prin jelit

Ai tradus foarte bine pentru ca pentru mine trauern asta inseamna , a plange dupa ceva sau cineva, a jeli .Insa dupa ce , acuma vorbesc de mine, am plans destul dupa ceva trebuie sa trec la fapte .
Daca jelitul asta insa se prelungeste prea mult nu cade in depresie ?

Mama ce rascoleste in mine treaba asta cu jelitul...!

Eu care am fost crescuta cu ideea ca trebuie sa-mi reprim simtirile de orice fel si sa rad la comanda sau sa fiu serioasa cand as fi vrut sa fiu vesela, sau sa imi inghit lacrimile cand voiam sa plang... hm... inteleg acum rostul jelitului, desi l-am dispretuit atata vreme.

Cand am nascut-o pe Cati nu am scos nici un geamat nici un tipat. Si atat de greu a fost. Obisnuinta, 'educatia' si-a spus cuvantul... eu nu jeleam durerea, nu? Si a fost cat p'aci sa dau ortu'. Are si nu are legatura cu subiectul. Eu vad legatura. La Cris m-a antrenat omu', m-a invatat sa gem si sa urlu cand vine o contractie, sa urlu tare, sa tip, sa racnesc, orice numai sa nu tin in mine. Si a fost de 10 ori mai usor de suportat durerea!

Sunt situatii si situatii. De ex daca pierzi o persoana draga si nimeni nu poate fi invinovatit, atunci ramane doar jelitul. Or mai fi si alte situatii in care nu avem control si atunci 'amarul' trebuie 'varsat' cumva.

Sunt de acord cu tine Felina .Cum spui tu, pentru ca nu te-ai vaitat cand ai nascut prima data ti-a ramas ca o amintire de groaza in suflet evenimentul respectiv.A doua oara ti-ai permis sa te vaiti si cu toate ca a fost poate la fel de greu ca prima data nu ti-a ramas in amintire la fel .

Eu sunt acuma inca la procesul de jelire dupa ceva insa candva e "gata" .Sper eu ,altfel jelirea asta se transforma in lamentare .Ca ce s-a intamplat nu a depins de mine insa ce fac de acuma incolo cu atat mai mult.
Daca nu mi-as permite acuma sa jelesc cred ca ar fi grav , cumva trebuie prelucrat totul.

explicatia specialistilor de aseara la tema - jelit vs depresie a fost ca pentru a jeli trebuie sa fi constient, sa accepti faptul ca ai suferit o pierdere, ca o fi ea pierderea unei persoane, a unei faze din viata, a unui loc de munca, dureri/traume (ca in cazul lui Feli), in procesul de jelire acestea se prelucreaza emotional, chestiunea se incheie si se merge mai departe. In cazul depresiei nu se prelucreaza nimic si omul nu este constient de nimic, este emotional paralizat.

Carmen , merci de explicatii .Sunt inca la jelit.

Mi-au ramas in cap Buchteln ale tale, cred ca sambata le fac cu picaturi de ciocolata prin aluat si ca umplutura bag o caisa uscata , sau pruna uscata

aaach ca am uitat sa scriu... am facut si un flan cu cirese si-o iesit un caca mare... eu cred ca numai la aluaturi dospite si la pandispan ma pricep ca-n rest dau cu bota in balta de fac spume...

m-am reintors la facut liste ca sa ma pot redresa, sa ajung la zi cu toate

- impachetat pantofi iarna
- golit sufrageria
- bani E, bani G
- reparat gaci frate A
- returnat borcane mama A
- returnat haine M

pe azi dupa amiaza am program de: Mrs Sporty, cina, film asa ca printre astea tre sa fac loc si pentru macar 2 din punctele de mai sus. Daca vine M pe la mine is rezolvata ca pot sa-i dau hainele si si banii pentru E.

Deseara sa ma uit peste asta: http://www.diarioalimentare.it/default.asp...o&PageAT=04

azi am mancat:
dimi: cafea cu lapte (2 mici)
la amiaza: 1 portie cartofi prajiti, 1 portie mica varza cu carne si 1 mic (cevapcici, better don't ask ), o bomboana Mozart


aiiiiaiaiaiii codru-i frate cu romanu o fost Meli pe la 2 pe la mine c-am sunat-o sa vina dupa carne pentru Bia si era in zona asa ca m-am scapat de doua puncte de pe lista

Cand merg la sport trec pe la mama lui A si-i las borcanele is smechera

n-am mai fo nicaieri. Doar la cumparaturi, pe jos, prin ploaie si am savurat fiecare secunda si fiecare picur de ploaie pe fata, mi-am ridicat parul de la ceafa sa simt ploaia... am vazut un film care m-a imbolnavit si m-a facut sa plang si am cinat... acuma ma duc la nani...

o trebuit sa ma tulbure cineva c-un telefon, nu-i bai... ma intreb oare de ce ma incapatanez sa nu invat o anumita lectie...? de ce mi-e frica? ce pierd aca o invat? se destrama o iluzie? so what?

continuam sa ne facem rau eu si sora mea. sa ne ranim cum putem si cat putem cu voie, fara voie... la mijloc tata cu jocurile lui murdare...

a venit vremea sa

Game Over

nu mi-e bine din mai multe pucte de vedere azi.

In ultima vreme invat multe despre mine insami. Eu nu sunt ranchiuroasa deloc. Eu daca am vreo problema cu careva si vorbim despre ea si ne dam amandoua partile silinta eu sterg cu buretele si-o iau de la capat... Asta nu inseamna ca matur oarece sub covor.
Dar nu toti oamenii is pregatiti sa treaca printr-un asa proces. Sa sta cu mine fata in fata si sa-mi asculte scuzele si sa-si recunoasca partea lor. Unii sunt aroganti. Altii se straduiesc sa arunce rahatul pe terte persoane sau pe situatii, pe God... cine poate spune cum e mai bine...?

pana unde merge paranoia?

in august familia sorei mele o sa aiba concediu si-o sa mearga in ro, i-am invitat si la mine, citez pe tata: "Ca sa le strici concediul!"... si din pacate pe aceeasi melodie canta si sora mea

de ce mi-e frica sa le dau drumul?

ce pierd? ceva ce n-am avut niciodata...? si daca ideea de familie in sine este o utopie? o legenda? ce cautam, de ce avem nevoie si doar familia ne poate da?



cum era de asteptat nu am rabdare la lucru. Nici la sefi nici la colege nici la oaspeti. M-as duce undeva sa ma intind ca ametesc dar nah am semnat contract cu firma asta si mi-am vandut timp din viata asa ca surad chiar de-mi vine sa lesin. Asta e aiurea in meseriile astea care au contact cu publicul... ca nu poti fi nici trist... de-as lucra la o masina as mai putea scapa si cate-o lacrima dar nu aici. Nu te poti uita in ochi la oaspete, trista, dand o lacrima sa-i spui ca ii doresti un concediu fericit... bleahhh, nu mai vreau

I still have bad days but that's ok. I used to have bad years.

Nu am invatat altfel.
Ne da sentimentul ca apartinem undeva.Iar daca stim ca nu am apartinut niciodata de comunitatea asta restransa numita familie atunci este cu atat mai dureros.
Ne-ar putea oferi siguranta daca ar vrea.Ideea ca daca mi-ar merge rau si as cere ajutor si l-as primi, ideea asta ma incalzeste ca o soba in Siberia .Pentru ca imi zic ca daca familia nu ma ajuta ca sunt sange din sangele ei atuncea sa astept ajutor de la un strain ? Cu atat mai putin, iti spui tu si eu. Ca realitatea m-a invatat altfel este altceva.
Ca ma trezesc din vis si aflu ca nu e decat un vis nu ma ajuta decat sa tanjesc si mai tare dupa dorinta asta.Si cu cat ma cramponez mai mult cu atata m-au jignit si dezamagit mai mult.Am pus slabiciunea asta pe tava , la vedere si nu a fost bine.

Poate ne este frica sa le dam drumul pentru ca temelia ce incercam sa ne-o construim singure nu este inca destul de solida.Poate suntem prea nesigure , nu avem inca destula incredere ca ajungem la capatul drumului si fara ajutorul lor, ne e frica sa privim adevarul in fata pentru ca ne-am saturat sa suferim si simtim ca am merita si altceva mai bun .


Cu ceva timp in urma am vorbit la telefon cu o verisoara de-a lui tata, locuieste de ani de zile in America .Si-mi povestea de nunta lui fiica-sa ce frumos a fost totul si cum a trebuit ea sa planga in hohote."Stii tu cum m-am simtit cand m-am asezat la masa si din partea miresei am fost eu si ea ? M-am intrebat , unde este familia ? Stii tu ce inseamna sa nu poti imparti momentul asta de fericire cu nimeni ?"

Poate asta este familie.Poate asta vrem.Si unii dintre noi alergam dupa o himera.

Oiski io acuma cred ca ori ai parola de la casuta mea postala si imi citesti mailurile ori imi citesti gandurile

Si una si alta.
semnat:
Die kleine Hexe Lili

banuiam

E asa o porcarie mare sa lucrezi de la 10 la 19! Nu vezi nimic din lumina naturala. Si m-am saturat azi sa fac exercitii de gratitudine. Da, sunt recunoscatoare Universului ca am un loc de munca, pentru salar sunt recunoscatoare, ca nu ma biciuie nimeni is recunoscatoare dar hei Uni, vezi ca-mi lipseste lumina soarelui. Imi lipsesc plantele si animalele. Imi lipseste claritatea. Cred ca din prea mare avant sa fiu recunoscatoare am uitat ca e ok sa vreau sa schimb ceea ce pot.

Pana una alta nu pot sa-i schimb pe membrii familiei mele. Tre sa accept ca asta e situatia. Sa vreau de la ei ceva inseamna sa ma imbolnavesc. Asa ca admit si recunosc ca nu ii pot schimba. Nu pot schimba trecutul, N-am avut o familie normala, n-am avut o copilarie si adolescenta normale, n-am avut o tinerete normala ca de unde sa fi stiut ce e aia... noa deci treburile astea-s fixe. Le accept. Da, e asa!

Ce pot sa schimb? Hmmm... sa vedem...

pot sa-mi schimb serviciul.
Pot sa-mi schimb apartamentul.
Pot sa-mi fac eu o familie.
Pot sa muncesc mai putin si sa am mai mult din: lumina soarelui, plante, animale.
Pot sa imi schimb modul in care privesc familia. Sa separ familia de origine de ideea de familie in sine.
Sa ma focusez mai mult pe mine si pe ce primesc de la mine decat pe ce cred eu c-ar trebui sa primesc de la altii.

noa deci lista mi gata, amu la treaba!

Eu sunt sincera din fire asa ca-ti zic de pe acuma ca daca tot ai scris lista asta de ce sa ma mai obosesc si eu , o copiez si mi-o tatuez imediat pe creier.Sper ca nu te superi

da asa creer mare ai?

Daaaaaa !
Iti mai amintesti de desenul ala animat cu puiul care avea un cap imens ? Ala sunt eu.

eu asa te vad cu ochii mintii



ti place metafora?

Na , ca m-ai demascat.Ai tu idee cat a durat pana mi-o crescut capul ? Amu trebe sa ma maschez altfel.

ma maschez si eu si ne luam dupa Felina

Boahhhh, ce idee ! Ne mascam toate si nu ne mai recunosc tampitii.

da si ca sa inducem si mai mult in eroare gresita ne punem sa mieunam

Cu mieunatul nu stau bine dar jur ca pot face ca o gaina perfecta.Nu m-ai recunoaste ca falsificatoare dintr-un card de gaini.
Boahhh, sunt o gaina !

card? nu se zice turma?

turma se zice la animale, card se zice la pasari

la pasari se zice "stol"! la alea normale. La alea mai aratoase asa ca noi se zice "haita"

stol cand sunt in aer cred

sau, cum ar fi zis prietena mea din copilarie Lenutza: "uääää ca gandjeshti ca santjem galitzä!"

aha, si care din noi ti se pare c-ar avea picioarele pe pamant...?

M-ati zapacit asa de tare ca nu mai vreau sa fiu gaina .
Ma fac maimuta.

sa fim toate o fa... scuze... un card fericit de maimutze...


vreau sa scriu de prietena mea M care este incepatoare pe piata muncii noa si zilele trecute mi s-o confesat ca ea crede ca nu e normala pentru ca spre sfarsitul programului de lucru numara orele si i se pare ca sta timpul in loc

Tocmai m-a sunat Y daca-i fac baby sitter sambata 5 ore. Incet incet devin populara
Ma bucur sa stau sambata cu fata lui Y. Are 4 ani si mereu ne distram de rupem peretii ... poate o sa merg cu ea la K&O, cu baiatul lor se cunoaste de la Tagesmutter... iii ce fain ar fi... sa vedem...


ok, la 7 cand termin nu ma bag in pat, ma sui pe bicicleta si ma duc pana la lac sa ma aerisesc la cap...

maine e o zi mare, ziua organizarii. Deciziile au fost deja luate.

Lavi



Criza a trecut. Am tras concluziile, important e sa le si pot memora...

maine:
- psiholoaga la 10.15, mi-am facut lista cu ceea ce vreau sa discut cu ea
- la 11.30 Mrs Sporty
- la 15.00 serviciu

intre orele astea o sa ma ocup de masa, de facut curat...

is obosita, am fost ca batuta azi, m-o durut muschii

noapte buna prietenelor mele...

Noapte buna si sper ca te-ai mai linistit putin, ca durea sa te vad tot agitata si nestiind incotro s-o apuci

multumesc!

am avut o noapte cu ganduri... si ma gandeam ca la mine in familie eu sunt nebuna. tiu ca asta vorbesc intre ei, asa justifica ei faptul ca eu sunt "altfel". Mai ales sora mea mi-a spus de foarte multe ori ca sufar de nu stiu ce boli psihice. Noa mie mi-o zis mai multi oameni, printre care si psiholoaga ca nu sunt bolnava psihic. Atunci inseamna ca familia mea are nevoie sa ma stie beteaga. Hmm...

Psiho si prietenii zic mereu sa ma distantez, sa raresc sau intrerup contactul cu ei... n-am treaba sa stau departe de ceilalti, numai de sora mea sa ma departez mi-e greu. Dar oi face-o si pe asta. Nu e prima greutate peste care trec in viata asta.

Daca fam. are nevoie sa ma stie bolnava psihic, intrebarea care se pune este daca am eu nevoie in viata mea de cineva care sa ma creada bolnava.

Numai pentru ca esti altfel nu inseamna ca esti nebuna.Vezi tu, fiecare dintre noi are probleme mai mari sau mici.Si foarte putini dintre noi au curajul sa recunoasca si sa intreprinda ceva .Iar atunci cand unul dintre noi gaseste curajul asta inseamna ca este "altfel".Iese din cercul format de ceilalti.Sta cumva expus in afara unde fiecare se uita la el si arata cu degetul.Cei din interiorul cercului crapa de invidie si pentru ca nu stiu cum sa umble cu toata situatia atunci gasesc calea cea mai simpla si groteasca :C. are probleme psihice .Este un "joc" care se manifesta in familie, la locul de munca, la scoala.Peste tot unde se poarta "uniforma" si din cand in cand rasare unul care nu mai vrea sa o poarte.

In ultimul timp tanjesc dupa croitoria individuala.Nu mai merge lumea la croitoreasa, nu mai vrea nimeni sa iasa in evidenta cu ceva aparte.Toata lumea poarta moda a la C&A, Esprit,Tom Tailor etc.etc.Tocmai citeam ca noua printesa a Angliei a purtat o rochie si o ora mai tarziu nu mai putea nimeni deschide pagina de internet a firmei respective, toata lumea vroia aceeasi rochie.

ach da... si eu iubesc croitoria desi m-am transformat intr- reparatoreasa nu croitoreasa dar noa daca asta e cererea... Oiski stii coase la masina? Daca nu atunci iti fac un crash-curs la vara

M-a sunat sora sa ma intrebe ce mai fac. Am zis ca bine dar ca trebe sa ies pentru ca ma duc la psiho. Ea o ridicat covorul eu mai trebe numai sa imping gunoiul cu matura sub el.

As scrie mai multe detalii dar Nefe o stie personal si pe sora si cred ca si pe tata si asa n-ar fi corect fata de ei, sa scriu undeva unde ei nu au dreptul la replica. Oricum ma misc aici intr-o zona gri...

Nu tre' să îţi faci probleme din cauza mea. Îi ştiu pe amândoi, dar asta nu are importanţă. Pot spune doar că eu te admir pt cât eşti de tare şi pt cât te-ai schimbat. În rest, nu vreau să judec pe nimeni, nu am avut fraţi sau surori şi poate că aş greşi. Fără să intru în detalii, dacă e să mă situez de o parte sau alta, adică de partea ta sau a lor, sunt de partea ta.

Poate că a venit vremea să te distanţezi un pic de ei (emoţional, nu fizic neapărat)... Şi cred că soluţia pentru nevoia de a aparţine e să îţi faci tu o familie a ta. La urma urmei, cu toţii ştim că familia în care ne-am născut nu e veşnică şi vine o vreme când trebuie să ne desprindem şi să ne creăm propriul cerc. Ştiu că e uşor de dat sfaturi, nu voiam să sune a filosofie de doi bani. Dar chiar cred că te consumi excesiv pentru ceva ce nu poţi schimba, iar energia aia ai putea să o investeşti mai folositor.

Vera iti multumesc frumos

am fost peste tot pe unde mi-am propus si chiar mai mult, mi-am luat o Kippliege ca deja de ceva vreme mi-am tot dorit-o, si-am dormit si-am rasdormit peste decizia de a o cumpara sau nu, noa acuma o am, e gri si pot sa dorm cu picioarele in sus pe ea

Beau o cafea si ma duc la lucru, am ros o chestie azi cu psiho si o fo si ea de parere ca uneori trebe sa luam decizii

am luat deciziile urmatoare:
- sa ma mut foarte curand
- sa nu mai muncesc vreodata norma intreaga
- sa nu ma mai las de facut sport

prin urmare maine o sa dedic o ora impachetatului! mai am doar putine lucruri ramase "aici". N-am crezut c-o sa ma apuce vara "aici" asa c-am trimis deja majoritatea lucrurilor mele "acolo". Asa se face ca de cand o inceput vara port 3 tricouri si 2 rochii si nimic mai mult si chiar imi merge bine deci se poate si fara 1000000 de bluzite si alte brizbrizuri.

hopurile cele mari o sa fie sa vb cu seful, in functie de ce vb cu el o sa primesc un anumit drept in bani sau nu, Y mi-o zis ca daca nu accepta seful varianta mea s-o sun ca o sa-l faca ea pe barbatu-sau sa intreprinda ceva... eu am zis ca da, sa-l bata pe sefu meu si mi-am si imaginat
al doilea hop o sa fie de vorbit cu egzul, parca mi groaza sa-i spun desi m-o rugat ca atunci cand a fi sa ma mut sa-i spun din timp... poate-i scriu un email ca sa se pregateasca sufleteste...




in iulie avem amandoi zilele de nastere si asa ne-am obisnuit sa nu ne cumparam cadouri, mai ales cadouri gen "surprize". I-am spus ca daca vreau sa am ceva mi-l cumpar si-mi zic in gand ca e de la el, el sa faca la fel si basta. Noa si asa ca de zilele astea ne luam un caine, fiecare cate-o jumatate si impreuna o sa avem un labrador (cred c-a fi labrador... mai vedem...), mergem sambata sa-l vedem, sa O vedem ca signora Mama a zis ca numai fete sa-i aducem in curte costa 450 unul fara acte si 550 unul cu acte... dar ce sa facem noi cu actele...? ca nu cred c-o sa ma apuc eu sa fac afacere cu caini... de fapt nici nu mi-ar trebui unul de rasa, am mai vazut un anunt in ziar, catelasi de golden amestecati cu labrador... hai sa sun sa vad daca au fetite si cat costa

asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna! asa de tare imi doresc un ciobanesc de berna!

Cum arată? eu ştiu doar ciobănescul mioritic, care îmi place.

arata ca un doberman cu par lung si caracter bland Avem nevoie de doi caini mari pentru ca ferma este un pic izolata, in sensul ca pana la urmatorii vecini este cam un kilometru. Caine mic avem deja asa ca acuma ne trebe doi mari de tot. Eu i-as lua si mai maturi, de la casa de copii de caini dar trebuie sa se poata obisnui de mici sa nu vaneze animale sau copii mici

asa arata



ma invart de cateva saptamani printre rasele de caini si tot la asta ma intorc. Am vazut unul si aici la noi in oras si e tare frumos. Asta ii place si lui lui
Un puiuc costa cam 500 de euro, ceea ce e foarte mult dar noah ... jumatate e cadoul meu pentru el si jumatate e al lui pentru mine

mioritic am gasit intr-un singur loc in Austria, la 1200 de euro puiul...
eu as lua ori mioritic ori un corb romanesc dar noah, ma multumesc cu ce gasesc si ce-mi permit

Iooooi ce frumos e!

sa vezi ce fain a fi a meu sambata