Offf ai fost la Linz si io nu am stiut data viitoare cand mai vii, da si tu un pm, daca vrei, sa ne vedem la o cafea

lasa ca o sa mai viu

cine se uita la DSDS? De doua nopti dorm Pietro si Sarah singura in vila hihi...

Io ma uit la dsds din cand in cand ca adesoeri sambata seara cand omul ar avea ceva vreme parca intentionat numai tembelisme dau la tv.Asa ca nu-mi ramane decat dsds.Da e fain ca nu trebe sa-mi strofoc mintea , stau sub patura in fotoliul meu cu ceva de rontait si aproape ca adorm ascultandu-i pe pustanii aia cum canta.

Lasa-i sa kuscheln si ei un pic ca apoi sambata e gata cu pupatul, unul trebe sa plece si apoi uita ca s-au cunoscut candva asa bine

io admit ca ma uit Da nu sun La inceput m-o enervat Dieter Bohlen cu jignirile lui la adresa celor netalentati, acuma nu. Dupa atatia ani de DSDS eu zic ca cine merge in fata lui STIE la ce sa se astepte...

DSDS ? Hai zi ca va uitati la asa o tâmpenie, Deutschland sucht den Superstar
Apropo Bohlen, e un geniu. Din orice rahat face bani. (Geronimo's Cadillac)
Dar ex-nevasta-sa e si mai faina, Verona Feldbusch, made in Argentina
Da, Bohlen... avea atunci pe vremurile lui Modern Talking pe Thomas Anders ca compagnon
http://ro.wikipedia.org/wiki/Thomas_Anders

Thomas, desi nefiind român, a fondat o casa de copii la Brasov.

Danke, Thomas !

Kabel eins, în fiecare dimineata: "Meine kleine Farm"

Plâng, plââââng... Si barbatii au voie... Kuscheln ist gut...

Apropo, mi-ai dat o idee. "Filme din tinerete."

Si io ma uit la DSDS Si nu stiu ce de, dar am asa o presimtire ca sambata asta in finala o sa avem o 'surpriza', o sa avem PRIMA data de cand exista DSDS un cuplu' care o casigat finala Si ma gandesc la asta, pt ca daca ma uita la ce 'succes' a avut Mehrzad Marashi anu' trecut, ar fii o idee geniala de PR ca anu' asta sa ii lase pe amandoi sa castige Anul trecut a fost super 'surpriza' ca a casigat Mehrzad. La 2 minute dupa mare fiinala, prima reclama care a venit, a fost reclama la noul singel al ui Mehrzad. Mamaaaa ce 'surpriza' a fost ca a casigat M., numeni din RTL nu stia ca o sa casige el, de aia eu facut reclama la noul lui singel cu o saptamana inainte

aproape am terminat cursul. Marina e gata, mai am de facut degetele de la maini si de la picioare si haine + incaltaminte

am pornit de la un sistem de cablu electric pe care am construit cu vata acril (in mod normal se umplu cu lana de oaie), pielea e un tricou vopsit, parul mohair

are 40 de cm.

Uploaded with ImageShack.us

Arata deja bine asa cum este.Pacat ca la noi in Dorf la VHS nu ofera un astfel de curs.
Imi place ca are o mimica vesela, optimista

Oiskinella eu am facut cursul la o persoana privata, o fosta profesoara de la scoala Waldorf. La bani m-am inteles cu ea (40 euro), nu am diploma dar nici nu mi-o trebuit. Papusile astea sunt folosite si intr-un fel de terapie pentru copii, nu am inteles exact la ce ca eram focusata pe ac si ata . "Profa" mea face acuma o papusa de asta pentru un azil de batrani, pentru ca persoanele bolnave de dementa se ataseaza mai usor de o papusa cu dimeniuni de bebelus, care are si greutate. Fiind umpluta cu vatelina sau blana de oaie nu goala ca cele de plastic, papusa se "simte" cand se tine in brate.

In afara de 3 cusaturi la "piele" care-s facute cu masina in rest absolut totul este facut de mana, cu un simplu ac si ata.

Vai cat e de frumoasa . Asa de vesela - felicitari!
Ce ai de gand sa faci mai departe dupa ce absolvi cursul?

Mi-as putea inchipui ca l-ar putea folosi tocmai la diverse terapii , poate ca ai putea apoi sa-ti faci reclama de una singura .Nu se stie niciodata.
O fosta vecina de-a mea care e maritata cu un italian mi-a povestit ca in Italia servicile medicale sunt catastrofale .Este adevarat ? Pe varu-miu nu-l pot intreba ca ala nu merge in veci la medic nici nu cred ca are asigurare medicala .Sau daca e angajat este asigurat automat ca si in D si A ?

nu am de gand sa fac nimica, o sa vad ce-mi aduce viata-n cale...

Interesant mi se pare ce mi-a spus profa cand am finisat (aproape) papusa: ca fiecare persoana, prima papusa pe care o face, o face dupa chipul si asemanarea sa!

Oiski a face papusile astea sigur nu este un gesheft lucrativ, materialele sunt putine dar orele de munca sunt si ele foarte multe. O papusa de marimea asta (40 cm) cu un rand de haine, se vinde la 150 de euro. In ceea ce vezi in poza, deci inca nefinisata complet si fara haine, am investit pana acuma peste 15 ore de munca. Asa ca se merita doar ca hobby, din placerea de a face ceva cu mana ta

O sa mai fac una pentru Diana curand dupa ce o termin pe asta.

Oiski nu stiu cum sunt exact serviciile medicale in Italia, cred ca difera foarte mult de la nord la sud ca tot ceea ce tine de italia... eu ce am vazut, cum au fost tratati altii, e foarte ok.

am dus azi chestiile la adapostul de animale. Le-am lasat in fata portii. In cutie am bagat donatia in bani si am plecat gandindu-ma ca ce fain ar fi daca n-ar ploua pana la 5 cand vin apartinatorii, sa nu ude chestiile. Si n-a plouat

There comes a time when you have to stand up and shout:
This is me damn it! I look the way I look, think the way I think, feel the way I feel, love the way I love. I am a whole complex package. Take me... leave me. Accept me - or walk away! Do not try to make me feel like less of a person, just because I don't fit your idea of who I should be and don't try to change me to fit your mold. If I need to change, I alone will make that decision.
When you are strong enough to love yourself 100%, good and bad - you will be amazed at the opportunities that life presents to you.
- Stacey Charter

Interesanta teoria asta.La fel ca cea cu stapanul si cainele care arata la fel unul cu altul.Culmea este ca adeseori mi se pare ca teoria asta este adevarata.

Intr-adevar lucrul de mana nu este apreciat la valoarea lui adevarata.Imi amintesc de o poveste cu mama care pe vremuri facea macrameu.Si a primit o comanda de o fata de masa uriasa cu motiv de struguri.Si cand a terminat-o cea care a facut comanda a incercat sa scada pretul pe motiv ca nu stiu ce nu i-a placut.Si-a luat mama-mea fata de masa si ani de zile a infrumusetat masa noastra din sufragerie.Tin minte ca a fost asa de furioasa ca a fost pe punctul sa o ia pe aia la bataie.

eu la toamna candva cand a fi vremea de stat in casa o sa ma apuc sa renovez o fata de masa din macrame facuta de mama mea.

Pentru mine lucrul de mana este important nu pentru valoarea financiara ci pentru ca am nevoie sa creez si cum la pictura nu cred c-as fi buna, la cantat is dezastru, la dansat is la nivel de amator spre novice ), Dumnezeu mi-o dat indemanarea sa ma folosesc de ea

http://youtu.be/NC7MH3EzBWM

am fost la teatru, o grupa de actori amatori care curand aniverseaza 10 ani de activitate. Isi platesc singuri salile si aduc de acasa decorul scenei, organizeaza cate un bufet cu mancare si bautura la care fiecare plateste cat doreste. O fost fain

pun aici o carte electronica pe care o s-o citesc curand http://moneyning.com/download/moneyning-ho...-eBook-v1.2.pdf

oiii e cazul ca ma ridic si sa ma pornesc numai ca mi lene. Imi beau cafeaua in pat si cuget la ce-am de facut azi
mers la banca
mers la rest. chinezesc sa iau bete
cumparat pui pt reteta asta http://adamache-laura.blogspot.com/2011/04...c-de-paine.html
cumparat aparat ras
cumparat dopuri urechi

deci mai trag un gat de cafea si ma gandesc la o faza... o prietena de-a mea se tot lauda ca ea fiind mai tanara ca mine, are mai multi ani inainte de trait. Noa si ieri am avut o revelatie cum ca anii ce-i avem inainte nu sunt siguri si nu ni garanteaza nimeni. In schimb cei ce-i am in spate nu mi poate lua nimeni. Acuma nu mai pot muri tanara la 25 de ani Asa ca pana la urma prezentul e de aur

ieri inainte de teatru am stat si-am povestit cu doamna care ma invitase, o cunosc de multi ani dar rar avem vreme sa intram in discutii... e nascuta in 1939 si are amintiri foarte clare despre viata din vremea razboiului, totusi, cand vorbeste despre "vremuri grele" se refera la perioada de dupa razboi, cu lipsuri si foame. Si eu sunt de parere ca perioada de dupa revolutie a fost deosebit de grea...

Din cauza unor situatii mai aiurea m-am departat de prietena mea care e doctor-sef anestezist. Mi-am dat seama ca ma foloseste si ea chiar a zis, razand de cateva ori ca are "nevoie de mine". Cuvintele alea mi-au ramas in minte si la un moment dat mi-am pus intrebarea daca am EU nevoie de cineva care are nevoie de mine... Nu. Eu merit prietene carora le place sa petreaca timp cu mine cu bicicleta, la plimbare in natura, vorbind despre diverse... si am refuzat sa ma mai las folosita. Psiho m-a elicitat ca sunt atat de bine auto-reflectata incat si daca pic in cate-o capcana ma extrag urgent si cu forte proprii din ea... Despre cunostinta asta as vrea sa notez ceva. Ea mi-a povestit ca pe vremea studiului ei (in Ungaria), un prof le spunea mereu ca ei sunt mai importanti ca alti oameni. Ca de exemplu daca ajunge la un tunel in care a avut loc un accident ea sa nu intre in tunel ci sa zica unui pompier sa aduca accidentatii la ea ca pompieri mai sunt destui, doctorii sunt rari... Ma gandesc ca in primul rand daca vreun ranit are lovituri la coloana nu s-a bucura daca-l cara afara un pompier... si ma mai gandesc la cata aronganta au nevie unele persoane pentru a-si ascunde o stima de sine scazuta. Cunostinta asta a mea e incapabila sa construiasca relatii inter-umane, ia medicamete ca sa poata adormi, minte, se foloseste de oameni si, ceea ce pentru mine e cumva chiar mai grav ( ) zice ca Vegeta e facuta dintr-o planta uscata

You are reading from the book The Language of Letting Go
Feeling Good

Make yourself feel good.

It's our job to first make ourselves feel better and then make ourselves feel good. Recovery is not only about stopping painful feelings; it is about creating a good life for ourselves.

We don't have to deny ourselves activities that help us feel good. Going to meetings, basking in the sun, exercising, taking a walk, or spending time with a friend are activities that may help us feel good. We each have our list. If we don't, we're now free to explore, experiment, and develop that list.

When we find a behavior or activity that produces a good feeling, put it on the list. Then, do it frequently.

Let's stop denying ourselves good feelings and start doing things that make us feel good.

Today, I will do one activity or behavior that I know will create a good feeling for me. If I'm uncertain about what I like, I will experiment with one behavior today.


############################

Eu azi o sa gatesc si o sa citesc dintr-o carte in autobus

Ia sa rezolv eu reteta aia de pui ca arata fenomenal.Merci .Nu am vas de lut dar am o cratita de fonta care se poate incalzi si pe si in aragaz.

Am facut si eu planul pentru we si sunt o gramada de rezolvat dar pentru ca am facut deja curatenie si am fost azi dimineata la cumparaturi mai ramane doar gatitul , prajitura (pentru party) si taiat iarba in gradina.Pentru asta din urma ma bucur in mod deosebit.Cand miroase a iarba proaspat cosita cred ca am un orgasm de fiecare data.

Maine seara am voie sa dansez , sper sa aiba muzica buna de dans si desi sunt o catastrofa m-am hotarat ca nu trebe sa fiu perfecta trebe doar sa dau din picioare .

nu uita sa dai si din maini ca cica si alea-s importante sau asa ceva... nu stiu ca n-am idee de dansat
sa-mi zici cum iti iese reteta. Eu o fac intr-o forma lunguiata, sa vedem ce iese


#####################


am gatat bucataria, acuma dormitorul si camera der zi

pe locuri ...


fiti gata ...


start!

Da, da, am sa dau si din maine si alte cele

Rosiile deshidratate sunt rosii uscate in ulei ?

da, alea is... io oricum n-am avut asa c-am pus suc de rosii, maslinele le-am lasat pe-afara ca nu-mi plac prea multe ingrediente intr-o mancare mai nou, asa ca m-am axat pe pui si ciuperci

###################

http://www.youtube.com/watch?v=nGeKSiCQkPw

am fost agitata zilele astea si abia azi mi-am dat seama de ce. E din cauza ca aici e ziua mame azi. Din cauza reclamelor le tv, emisiunilor la radio, articolelor pe internet. Mama-n sus si mama-n jos. Adevaratul trigger mi-o venit intr-un email cu titlul: "Te recunosti un pic si tu?" sau asa ceva. Chestii despre copilarie ca ce frumos si ce adevarat. O fost faina , bine c-o fo scurta... si cu mama sa ma mai lase unii altii in pace ca a mea o fost bolnava si acuma e moarta.

Urmeaza sa ploua... ce frumos...

Azi am de mers la lucru, de spalat haine, de facut planurile pe saptamana viitoare care se anunta grea...

Secretara sefului ma vaneaza. Era s-o bag in seama, am si facut-o pentru cateva momente, acuma sa ma pupe-n laterale ca am altele de facut...

am pus masina sa faca un program la temperatura maxima cu clor in ea ca sa pot sa-mi spal eu dupa aia hainele. Nu fac asta mereu ci doar din cand in cand avand in vedere ca nu e masina mea personala. Oricum deocamdata este ok ca pot sa-mi spal si usuc hainele la serviciu. Si ca tocmai mi-am adus mingea de pilates iar si sed pe ea ca sa compensez ca nu am facut azi sport deloc .

Daca as avea rabdare rabdare rabdare... as fi mai linistita. Am inceput sa fac papusi ca sa-mi antrenez rabdarea. Cateodata totusi sar in sus... apoi cad in jos

Am de luat o decizie si aia-mi da insomnii. Plus faptul ca secretara sefului are nevoie sa urle la mine si la colega-mea ca sa distraga atentia de la ce greseli face ea insasi. Plus ca o alta colega (hardcore ACOA) ma povesteste in toate colturile si minte si nu stiu de ce ma deranjeaza? Poate pentru ca in unele crize din viata ei am fost eu cu umarul s-o sustin si nu merit... ea saraca nu ma vorbeste pentru ca are ceva cu mine ci pentru ca altfel nu poate. Are nevoie de atentie si asa o stie atrage. La fel ca secretara sefului... nimeni nu e mai putin calificat si mai putin competent decat ea. Deci are nevoie sa arunce cu rahat in jur pentru ca nu stie sau nu poate sa se auto-depaseasca. Ufff... ele de fapt sunt profesoarele mele si eu invat lectii pretioase de la ele. Pentru care le multumesc. Daca acuma imi invat bine lectia asta in viitor n-o sa ma mai confrunt cu asa o situatie sau o sa stiu automat ce sa fac intr-o asemenea situatie. Rabdare. Pana la urma in rabdare si in meditatie sta cheia marilor succese... de care... apropo... vorbeam cu cineva zilele trecute despre ce inseamna sa fi "realizat". Si am ajuns la concluzia ca cea mai mare si mai greu de ajuns realizare a mea a fost serenitatea. Sa ajung la ea. Si s-o stiu pastra Masina pot sa-mi cumpar oricand decid. Casa la fel, pot sa ma bag la un credit ca lumea sa platesc ca si parintii lui M pana oi fi de 80 de ani. Toate astea-s floare la ureche. Realizarea mea e insa una care imi cere timp, sinceritate, deschidere. Ma simt realizata? Nu, nu ma simt. Stiu ca sunt realizata!

Mi-a placut povestea de la DSDS. Mai mult decat despre muzica si noroc, am vazut practic ce face auto-stima din om. Cum incet incet vocea si caracterul se slefuiesc... Ce frumos. Cu DB la o faza am fost absolut ne-de-acord dar nu conteaza ca oricum nu e singura si oricum parerea lui in domeniu nu e importanta

Am nevoie sa let go intr-o chestiune pe care eu am construit o bucata mare din siguranta mea. Oare daca mi-as fi propria prietena ce m-as sfatui sa fac? Aha... deci da, stiu

Cel de sus mi-a trimis un inger, pe prietena mea, cu care am stat si am sortat niste chestii care-mi stateau in gat, acuma ma simt usoara, decizia a fost luata, stabilita ziua, sunt binecuvantata


O lectie tare de care am mare nevoie


You are reading from the book The Language of Letting Go
Giving Ourselves What We Deserve

I worked at a good job, making a decent salary. I had been recovering for years. Each morning, I got into my car and I thanked God for the car. The heater didn't work. And the chance of the car not starting was almost as great as the chance that it would. I just kept suffering through and thanking God. One day, it occurred to me that there was absolutely no good reason I couldn't buy myself a new car - that moment - if I wanted one. I had been gratitudeing myself into unnecessary deprivation and martyrdom. I bought the new car - that day.
—Anonymous

Often, our instinctive reaction to something we want or need is, No! I can't afford it!

The question we can learn to ask ourselves is, But can I?

Many of us have learned to habitually deprive ourselves of anything we might want, and often things we need.

Sometimes, we can misuse the concept of gratitude to keep ourselves unnecessarily deprived.

Gratitude for what we have is an important recovery concept. So is believing we deserve the best and making an effort to stop depriving ourselves and start treating ourselves well.

There is nothing wrong with buying ourselves what we want when we can afford to do that. Learn to trust and listen to yourself about what you want. There's nothing wrong with buying yourself a treat, buying yourself something new.

There are times when it is good to wait. There are times when we legitimately cannot afford a luxury. But there are many times when we can.

Today, I will combine the principles of gratitude for what I have with the belief that I deserve the best. If there is no good reason to deprive myself, I won't.

Maine am zi libera, am de mers la doctor si la banca, situate departe una de alta dar o sa merg cu bici si asa imi fac si miscarea. Am gatat de spalat/uscat/impaturat, cand ajung acasa imi bag lucrurile in dulap si-s rezolvata. Azi am mancat portii mici, la micul dejun o cafea cu lapte, la pranz un carnat cu pituca prajita (am avut niste resturi de aluat dospit din care am facut pitutzue plate pe care le-am copt intr-un stop de ulei, o fo bune ), dupa amiaza o felie de paine cu salam si acuma seara o portie mica de paste fainoase cu pesto.

Am citit ieri un articol interesant despre PTSD si jogging... acuma c-am pierdut niste kile cred ca pot sa ma apuc de fugit mai vedem...

You are reading from the book Today's Gift
Planning is deciding what to change today so tomorrow will be different from yesterday.
—Ichak Adizes

A house is like a lump of clay that can be molded and changed. It can be fixed and shaped, torn down and added to, painted, papered, carpeted, and panelled. We can think about how to change it, find pictures in books, and order plans. We can stock up on supplies, take fix-it classes, and get advice from others. But the house will remain unchanged until we pick up a brush, grab a bucket of paint, and get to work. Only then will we see tomorrow the results of what we did today.

Our plans help us construct a vision of how we'd like the future to be, but only actions will bring these things about. With confidence in the rightness of our desires, we can be assured that God never gives us a dream we can't reach.

What action can I take today to make tomorrow's changes?

############################################

Ma intrebam azi dimineata daca si in ce masura sunt dependenta de net si daca ar fi cazul sa schimb ceva... deocamdata vad consumul de internet ca bine integrat in cotidianul meu si din moment ce ceva functioneaza bine nu schimb. Nu ma lipsesc de nimic, nu aman nimica, doar ca am muuult timp liber pe care-l pulverizez pe internet, in ordinea frecvente: emailuri, meditatii/inspiratii, dezv. personala, jurnal. O sa ma observ zilele astea sa vad daca e nevoie de o schimbare deocamdata.

Schimbarea este cuvantul cheie in viata mea in ultimii ani... si asta este foarte bine.

Deci azi la doctor, la banca si apoi o sa merg dupa-amiaza sa fac degetele papusii si pantofiorii si sa-i duc tipei banii si niste chestii.

mersi mult pt citatele pe care le dai. sunt faine si ma inspira. in primul rand limbajul folosit e atat de bland ca ma calmeaza instant.

Felinuca

Am pus in oala sub presiune ficat si ceapa, astept sa se faca, am taiat varza pentru salata si acuma sta cu un pic de sare, langa ficat vine un piure de cartofi si asta e cina pe seara asta.


Am facut lumina intr-o chestie...


Ileana m-a dus cu gandul la timpuri si programe lasate-n urma, la bad boys si la ce fascinanti ii gaseam si pe cat de fascinanti mi se pareau atunci pe atat de tare fug acuma de ei si nu numai de ei, bad people in general. Viata aia agitata a avut sigur farmecul ei pe care nu regret ca l-am cunoscut. Acuma insa m-am cuibarit in pacea si linistea mea si nu as mai iesi pentru nimica in lume pentru ca merit sa-mi fie bine si sa-mi fie liniste dupa ce viata am dus.

ma duc la nani. Maine e o zi luuunga... am o programare la doctor la 7 seara sper sa nu adorm in sala de asteptare )

am mancat prea mult azi. Am fost la Burger King si am mancat un burgher mare de tot, niste cartofi prajiti si 6 aripiroare de pui. Acuma seara ficat cu ceapa si piure, plus salata de varza... trebe sa fiu mai atenta cu dimensiunile portiilor. HM!

Atata am baut ceai de fenicul pana o inceput sa-mi placa

Am o idee: sa-mi cos o geanta de umar dupa modelul celei pe care o am acuma... e cam complicata daaaahar cred c-o s-o scot la capat

You are reading from the book Food for Thought
Habits

Habit can work for us or against us. We have given up a set of eating habits, which were counterproductive, and we are learning new ones which will work to our benefit. Some of us require more time than others to make the shift.

Each time we act according to the old, destructive pattern, we reactivate those negative habits. We need to abandon them completely so that they will atrophy from disuse.

Each time we practice a constructive eating habit, we reinforce our new pattern. Writing out a food plan, weighing and measuring the food, eating slowly, and saying no thank you to seconds and binge foods are a few parts of the new pattern. When these actions become habitual, we do not have to think consciously about them, since we perform them automatically. Our mental efforts may then be devoted to something else.

Appetite is largely a function of habit. The more wrong foods we eat, the more wrong foods we want to eat. The longer we follow a healthy, sensible plan, the more it satisfies us.

Teach me to build constructive habits.

Vreau sa scriu aici o chestie care ma urmareste, cazul unei fete de 17 ani care si-a acuzat bunicii si 2 vecini c-au violat-o, ei au fost arestati preventiv, fata internata la psihiatrie unde un doctor a zis ca are False Memory Syndrome sau asa ceva, deci ca n-a fost violata. Arestatii au fost eliberati. Cum fata era in pericol constant de suicid, i-au aplicat un tratament foarte vechi, care se aplica foarte rar, adica au bagat-o in coma artificiala. Sub care ea a decedat din cauza de insuficienta hepatica. Dupa moartea ei mama a declarat ziaristilor ca fata a fost abuzata sexual de la 5 ani pana la 12. Nu comentez nimic. Ma rog doar pentru sufletul fetei, sasi gaseasca linistea dupa asa o viata scurta si dureroasa...

am lucrat pana la 3 si jur ca pe la amiaza m-am simtit obosita, rupta, "tot ce vreau e sa ma duc acasa sa ma culc", pe la 3 fara cinci o inceput sa-mi dispara starea aia si la 3 fix, exact cand mi s-o gatat timpul de lucru duduiam de energie...

am mers la cumparaturi cu A si eu m-am tot plimbat cu fata si i-am dat biberonul mai tarziu intr-un bar, i-am schimbat scutecul , m-a dus la doctor s cum am ajuns cu 5 minute mai devreme i-am scos niste peri de pe fata cu penseta in masina si o trebuit s-o fac rapid ca fata nu suporta sa nu fie in miscare ca incepe sa planga dupa o jumate de ceas eram gatata cu doctorul si m-am intalnit cu Meli care-o venit cu Bia sa ma acompanieze spre casa pe jos.

Cu Meli am pus un pariu, daca pierde (si stiu c-a pierde ) imi gateste un meniu de3 feluri si ma serveste ca la restaurant de lux, isi pune si sort de chelner... abia astept

Eurovision nu ma incanta, is obosita...



o blogherita talentata http://handmade.bleu.ro

You are reading from the book Today's Gift
I'm delighted that the future is unsure. That's the way it should be. —William Sloane Coffin

Some of life's richest moments are the most unexpected: the old friend met by chance, or the new one discovered when neither of us were really looking; the toy at the bottom of the toy box, rediscovered and loved anew; the book, the flower, the shaft of light we were in the right place at the right time to notice and embrace.

It is important to dream and plan, to work toward goals, to mark the milestones we pass on life's journey. No less important, though, is to open ourselves to the unexpected joys awaiting us every day.

Am I ready, today, to expect the unexpected?

Pe azi dupa amiaza am program de bicicletat. Sigur o sa ma odihnesc mult, o sa fac o baie, o sa termin de inchis calutul de mare la care tre sa-i schimb si ochii ca l-am nimerit ca se uita in sus... si arata cam nefiresc poate-i croiesc papusii o rochita, o s-o sun pe L sa vad daca poate vorbi

Azi: 2 cafele cu lapte si un sandvici cu salam si branza. Dupa amiaza o sa mai mananc un snack si pe seara mamaliga cu branza si smantana

n-am facut nimica din alea cu care m-am laudat. Am dormit in 2 reprize cu ochii la tv. Is oricum tare obosita in ultima vreme... apoi am pregatit niste cutii, am croit si cusut o broscuta, mai ramane s-o umplu si s-o finisez, am facut ceva de mancare si acuma astept sa mi se faca in cuptor sa mananc, o cina tarzie.

You are reading from the book The Language of Letting Go
Intimacy

We can let ourselves be close to people.

Many of us have deeply ingrained patterns for sabotaging relationships. Some of us may instinctively terminate a relationship once it moves to a certain level of closeness and intimacy.

When we start to feel close to someone, we may zero in on one of the person's character defects, and then make it so big it's all we can see. We may withdraw, or push the person away to create distance. We may start criticizing the other person, a behavior sure to create distance.

We may start trying to control the person, a behavior that prevents intimacy.

We may tell ourselves we don't want or need another person, or smother the person with our needs.

Sometimes, we defeat ourselves by trying to be close to people who aren't available for intimacy - people with active addictions, or people who don't choose to be close to us. Sometimes, we choose people with particular faults so that when it comes time to be close, we have an escape hatch.

We're afraid, and we fear losing ourselves. We're afraid that closeness means we won't be able to own our power to take care of ourselves.

In recovery, we're learning that it's okay to let ourselves be close to people. We're choosing to relate to safe, healthy people, so closeness is a possibility. Closeness doesn't mean we have to lose ourselves, or our life. As one man said, "We're learning that we can own our power with people, even when we're close, even when the other person has something we need."

Today, I will be available for closeness and intimacy with people, when that's appropriate. Whenever possible, I will let myself be who I am, let others be who they are, and enjoy the bond and good feelings between us.

You are reading from the book Touchstones
In my friend, I find a second self. —Isabel Norton

Our mates and close friends present us with another view on what it is to be a human being. In being close we lower our barriers and get a feeling for what life is like from that person's perspective. We develop a feeling of empathy for him or her, and we multiply our life experiences by participating with others.

Through our closeness to someone, we might be confronted by a new awareness of ourselves. We may see something about ourselves we don't like and could never have seen on our own. We may see how similar we are to our friends, or how different, or how common and human our problems are. While each man lives his own life, through empathy we are given another window on the experience of living. Having a friend is a rich experience, which increases our wisdom about life.

I am thankful for relationships. I feel grateful that I am not alone.

m-am trezit devreme si am deschis geamurile. Dintr-o neatentie de-a mea ieri seara mi-a curs cina in cuptorul cel mic si sa facut "sfara" si cum stau la parter nu am putut aerisi ca lumea, am lasat ferestrele doar in sus si am aprins o lumanare.

Programul pe azi? Nu stiu... sigur trebuie sa-mi fac ceva de mancare sa-mi pot lua si la serviciu... apoi vine Y sa-.i cos ceva si apoi merg la serviciu...

Orhideele mi-s inflorite toate la una galbena trebe sa-i schimb pamantul ca e vechi si vad ca nu mai face fata. Restul is toate albe si inflorite

Ma uit la Malcolm in the Middle

Azi, sa nu uit sa iau: lapte, ulei, salata

Pic de somn! Azi am avut placerea sa ma conversez cu doi oameni deosebitu pentru care sunt recunoscatoare universului ca mi i-a scos in cale.
Am mancat supa de rosii de doua ori, o banana si un sandvici de paine cu seminte cu unt, branza si ruccola. Am baut impreuna cu colega mea o bere. De mai multe alimente nici nu am nevoie pe azi avand in vedere ca n-am facut miscare de nici un fel.
Am rezolvat ca resturile de carne de aici sa nu mai fie aruncate ci sa mearga la un caine

asta o s-o citesc de mai multe ori

You are reading from the book The Language of Letting Go
Property Lines

A helpful tool in our recovery, especially in the behavior we call detachment, is learning to identify who owns what. Then we let each person own and possess his or her rightful property.

If another person has an addiction, a problem, a feeling, or a self-defeating behavior, that is their property, not ours. If someone is a martyr, immersed in negativity, controlling, or manipulative behavior, that is their issue, not ours.

If someone has acted and experienced a particular consequence, both the behavior and the consequence belong to that person.

If someone is in denial or cannot think clearly on a particular issue, that confusion belongs to him or her.

If someone has a limited or impaired ability to love or care, that is his or her property, not ours. If someone has no approval or nurturing to give away, that is that person's property.

People's lies, deceptions, tricks, manipulations, abusive behaviors, inappropriate behaviors, cheating behaviors, and tacky behaviors belong to them, too. Not us.

People's hope and dreams are their property. Their guilt belongs to them too. Their happiness or misery is also theirs. So are their beliefs and messages.

If some people don't like themselves, that is their choice. Other people's choices are their property, not ours.

What people choose to say and do is their business.

What is our property? Our property includes our behaviors, problems, feelings, happiness, misery, choices, and messages; our ability to love, care, and nurture; our thoughts, our denial, our hopes and dreams for ourselves. Whether we allow ourselves to be controlled, manipulated, deceived, or mistreated is our business.

In recovery, we learn an appropriate sense of ownership. If something isn't ours, we don't take it. If we take it, we learn to give it back. Let other people have their property, and learn to own and take good care of what's ours.

Today, I will work at developing a clear sense of what belongs to me, and what doesn't. If it's not mine, I won't keep it. I will deal with my issues, my responsibilities, and myself. I will take my hands off what is not mine.

O prietena de-a mea de confrunta cu o situatie foarte complicata si stresanta, incerc sa-i dau o mana de ajutor unde se poate si nu pot decat sa ma bucur ca a mea viata e asa cum e, fara evenimente, fara tragedii, fara persoane toxice in jurul meu...


vreau sa scriu aici ceva ce mi-a spus matusa-mea in ultimele convorbiri ce le-am avut. Tata tatalui tatalui meu a fost orfan. Dupa ce s-a casatorit o batea pe nevasta-sa si o abuza in toate modurile. Nevasta-sa il acoperea mereu cu scuza ca saracul n-o avut de unde invata cum sa se poarte cu familia devreme ce n-o avut una cand o fost copil. Bunicul meu s-a inrolat pe front chiar daca nu avea varsta minima, pentru ca nu mai suporta s-o vada pe mama-sa abuzata asa. (Asta imi explica mie de ce strabunicii mei sunt ingropati in morminte separate, a fost dorinta strabunicii sa nu doarma o vesnicie langa barbatu-sau ca prea tare o chinuit-o).Mai tarziu in viata, bunicul meu, si-a invinetit sotia in multe ocazii. Tatalui meu i s-a rupt inima s-o vada pe mama-sa asa... si mai tarziu in viata si-a batut sotia de-o lasa toata vanata. Despre propriul sau tata obisnuia sa spuna ca-i dadea sotiei lui peste radio ca-i erau stricati tranzistorii. Bunica-mea cica era rea de gura de aia o incasa. Mama o baut, de aia o incasa. Nu stiu de ce o incasa strabunica-mea, un "motiv" se gaseste mereu. Matusa-mea zice ca prin noi s-o rupt cercul asta pentru ca suntem fete. Fara terapie insa acuma am fi in relatii unde ne-am lasa batute si am creste copii care ar bate sau s-ar lasa batute. "Cercul" meu l-am rupt prin terapie.


##############

Pe maine am pregatit impreuna cu prietena mea o chestie foarte faina Cateodata chiar e fain sa ai prietene de 21 de ani, ca au idei faine!

Cred ca e foarte important sa reusim sa privim clar situatia generatiilor trecute, fara idealizari de genul "tatal meu a fost un om deosebit", "bunicul meu a fost un om deosebit". O fost sigur, cum sa nu. Multi barbati deosebiti si-o batut sotiile si inca o mai fac. Asta nu ii face ne-deosebiti. In momentul in care aleg sa "vad" situatia asa cum a fost, sa admit ca strabunicii, bunicii si parintii mei au fost oameni ce au suferit de depresii si nu aveau constiinta valorii de sine, pot sa invat niste lectii importante despre viata si despre mine. La fel si cu femeile. Generatiile de femei de dinaintea mea au fost desbite si au facut lucruri deosebite. Totusi, au fost femei ce au fost in suferinta psihica si, din cauza sotilor lor, si fizica.

Eu le resping mostenirea. Asa cum am facut cu partea materiala, sa se bucure cine vrea de ce vrea, eu am destul si o sa am in veci. Amin!

Cred ca subliniez anumite cuvinte ca sa mi le impregnez in memorie, asa cum fac atunci cand studiez ceva...


Honesty

Admitted to God, to ourselves, and to another human being the exact nature of our wrongs. —Step Five of Al-Anon

Talking openly and honestly to another person about ourselves, in an attitude that reflects self-responsibility, is critical to recovery.

It's important to admit what we have done wrong to others and to ourselves. Verbalize our beliefs and our behaviors. Get our resentments and fears out in the open.

That's how we release our pain. That's how we release old beliefs and feelings. That's how we are set free. The more clear and specific we can be with our Higher Power, ourselves, and another person, the more quickly we will experience that freedom.

Step Five is an important part of the recovery process. For those of us who have learned to keep secrets from others, and ourselves it is not just a step - it is a leap toward becoming healthy.

Today I will remember that it's okay to talk about the issues that bother me. It is by sharing my issues that I will grow beyond them. I will also remember that it's okay to be selective about those in whom I confide. I can trust my instincts and choose someone who will not use my disclosures against me, and who will give me healthy feedback.

am facut supa de ceapa si chili con carne, si acma astept sa vina Meli sa mancam. Am impartit deja mancarea, am pus intr-un borcan o portie pentru poimaine, in cratita am de doua portii sanatoase, ceva o sa ramana si poate isi ia Meli pentru deseara. E delicios chili asta si trebuie sa ma abtin sa nu mananc prea mult. Ca sa-l incerc daca e gata am bagat doua portii mititele ca nu ma puteam decide daca e facut

mi-am redescoperit placerea de a calca. Trebuie sa-mi spal parul, sa vad daca apuc azi.

Cateodata si vremea ma ajuta sa-mi duc la indeplinire planurile. Maine ploua si asta e de bine hihi

http://youtu.be/d5CFNgqdy5I