In general am cautat sa fiu un om lucid, fara sa tin parte nimanui. Nu m-am cramponat niciodata de simpatii, dar nu pot sa spun ca nu m-au bucurat daca au existat. Si "atacurile" au avut farmecul lor intr-un fel sau altul, fiindca ne-au creat posibilitatea sa ne aratam personalitatea in anumite imprejurari.
In sfarsit, sa n-o lungim. Se pare ca pozitia luata pe un anumit topic fata de o anumita persoana, a fost considerata off-topic (sau poate atac la persoana - iar asta ar fi culmea!) fiindca pana nu m-am apucat eu sa iau pozitie, nu s-a gandit nimeni sa stearga. Cum vin si eu sa spun ca acolo ceva nu e in regula, cum gata, ne trezim ca trebuie sa stergem. Am spus-o si o mentin: eu chiar si off topic daca sunt, am in mod sigur "ceva de spus" de cele mai multe ori, iar faptul ca mi se sterg mesajele, ma jigneste mult prea adanc ca sa accept linistit in banca mea. Si cum nu se intampla pentru prima oara, cred ca n-o sa mai dau ocazia si altor momente asemanatoare!...
Desigur, o sa se vina cu justificari!... Ca la justificari ne pricepem cu totii... Oare daca stergem, putem sterge si ofensele? Ma indoiesc!... Oare n-ar fi mai firesc ca in momentul in care cineva o tot trage intr-o directie unde toata lumea vede ca exagereaza, sa i se spuna in mod diplomat ca ar fi cazul sa inceteze? Trebuie neaparat sa iese scandal ca sa ne trezim?
Am inteles! Dorim "Arta de a conversa" cu riscul balacarelilor!... Ca doar le stergem, nu-i asa??