'Neaţa, Cla! Ce matinal ai fost, este de admirat
Fratele meu avea o jucărie aşa cum zici tu, dar după o vreme pierduse bilele şi prefera să se ia la bătaie cu ceilalţi puşti pe tema Steaua - Dinamo, uneori şi Rapid.
Mi-am adus aminte de dimi că de obicei īn joia mare bunicul ne īntreba cu cine vrem să ne prindem veri de Paşte.
Mai exact băieţii se prindeau veri şi fetele se prindeau surate īn prima zi de Paşte cānd, după micul dejun acasă, plecai la iarbă verde cu cei de vārste apropiate.
Dar era greu să realizezi aşa ceva fiindcă ştii cum e, la ţara de obicei eşti rudă cu juma de sat iar cu jumatea ailaltă nu te ai bine.
Aşa că, dacă reuşeai să te īmprieteneşti cu cineva din jumatea ailaltă, era ceva de sărbătorit şi se bea adălmaşul. Adică vin cu apă şi cu zahăr, era o băutură roz.
Īmprietenirea īnsemna că te vei purta cu omul ăla ca şi cum ţi-arfi fost rudă cu adevărat (adică văr sau surată) măcar un an.
Bunicul pregătea adălmaşul să-l avem la noi la iarbă verde, după cozonac, ouă roşii şi friptură rece.
Pare a fi o rămăşiţă a unui ritual de īmpăcare cumva ... nu ştiu dacă se mai ţine īn satul ăla. Era frumos.
Acum, in calitate de copil mai mare
ştiu că astăzi tradiţional am de vopsit ouă roşii şi arbitrar am o listă pomelnicoasă de treburi gospodăreşti.