Constatare ?...Dedicatie ???
Clipa de lumină
Octavian Goga
PărăsitMor multe siraguri de clipe,
Si nimeni nu-mi bate la poartă
Când vremea-mi asterne pe suflet
Cenusa ei aspră si moartă.
Vin neguri cu noaptea pe umeri,
Si bezna mă-nghite, nătângă,
Si viforul vine, păgânul,
A viselor aripi să-mi frângă.
Nu-i rază să-mi mângâie fruntea,
Încet coborându-mi din stele...
Mai străluci-va vreodată
Altaru-nchinărilor mele?
Stejarul nădejdilor multe
Îsi scutură frunzele moarte...
Vai, tu esti atât de frumoasă,
Si tu-mi esti atât de departe...