N-am putut să dorm, m-au zgālţāit piticii şi am citit ceva despre un alfabet ciudăţel. Apoi ... ce să vezi, deschid Hanul şi cotrobăi printr-un jurnal, apoi altul şi īncă unul. Mai fusesem sau nu mai fusesem pe acolo, parcă ... sau nu mai ştiu.
Şi dă-i şi citeşte.
Şi citeşte.
Şi am găsit locul neroz, Vornice.
Există, undeva īn Hanul ăsta vast, o comunitate a masochiştilor liber-cugetători. Le place să sufere pentru că adoră să se observe īn această ipostază. Ar scrie orice numai să-şi accentueze şi să-şi filigraneze presupusele tristeţi. Totul, īn cele mai fine detalii, este insipid, aseptic şi plat.
Dacă ar trebui, cāndva, să-i traduc unui extraterestru ce se spune acolo fără să folosesc cuvintele vreunei limbi posibile aş pune o moacă distrusă, apoi o expresie miloagă, un rānjet narcisist urmat de o grimasă respingătoare, apoi aş pufni cu superioritate, mimānd indiferenţa. Iaca elita 'telectuală.
Iaca destinaţia de vacanţă pentru un sejur perfect.
Dacă ai nevoie de ajutor la īmpachetat, let mi nău.
Numai să nu comiţi imprudenţa de a scrie ceva īn acele locaţii filozoficomisticosterile. Te vor concedia cu o replică de star, ca să pricepi cāt de mizer eşti şi unde ar trebui să stai.