Vreau si eu reteta.

Minunate povestile despre caini credinciosi stapanilor...Merita si Panait al nostru un monument, in sufletul nostru macar !
Cat a trait alaturi de noi, ne-a dat dovezi de dragoste , noi l-am iubit si sper ca viata lui a fost frumoasa. A fost tare ascultator... Pentru ca era mare si puternic, niciodata nu i s-a permis sa iasa din curte de teama ca ar fi sfasiat orice alt caine i-ar fi iesit in cale. Va imaginati noptile in care cainii satului nunteau si rasunau ulitele de harmalaia lor. O singura data a sarit gardul si el si s-a luat la harta cu ei. Tata l-a auzit, l-a chemat si l-a certat.Niciodata n-a mai sarit gardul afara, desi ar fi putut...Erau oameni pe care nu-i placea, maraia la ei si n-ar fi putut intra in curtea tatalui meu. Ii tinea la poarta pana ii zicea tata:lasa-l mai, atunci se retragea. Intelegea vointa omului si se supunea comenzilor tatalui meu, el ii era adevaratul stapan.
Ii intelegea si starile sufletesti...Dupa ce mama a plecat dintre noi, a fost abatut luni intregi, isi punea capul pe genunchii tatalui meu si scartaia din gat, parca ar fi plans alaturi de el...A fost, a ramas in amintirea noastra si ne va fi mereu dor de el!

Nefe, e delicioasa prajitura cu crema de lamaie! Acrisoara si racoritoare. Uite reteta:
Ingrediente

Pentru foi
2 oua
10 linguri lapte
10 linguri ulei
10 linguri zahar
aproximativ 1 kg faina
1 plic mic de bicarbonat sau amoniac.Eu prefer bicarbonatul, amoniacul are un miros prea puternic .

Pentru crema:
1 l lapte
1 cana zahar
1 lamaie
6 linguri faina
1 praf sare
Mod de preparare

FOILE: Din toate ingredientele se framanta o coca care se imparte in 4. Se intind 4 foi care se coc pe dosul tavii.

CUM PROCEDATI: Din lapte se opreste o cana, iar restul se fierbe impreuna cu zaharul si un praf de sare. Cand este aproape gata se adauga laptele pastrat amestecat cu faina. Se amesteca intruna ca sa nu se lipeasca. Dupa ce compozitia s-a ingrosat se ia de pe foc, se pune margarina, se lasa la racit apoi se adauga coaja rasa si zeama de lamaie. Cu crema astfel obtinuta se umple cele 4 foi si se lasa prajitura de pe o zi pe alta sa se inmoaie foile.

Inainte de a o taia, se pudreaza cu zahar vanilat sau se acopera cu o glazura de ciocolata. Eu o pudrez cu zahar pentru a nu amesteca aromele...

Multumesc. O incerc intr-o zi, azi am facut chec.

Daca mai aud pe cineva ca in invatamant se lucreaza doar patru ore, ii sparg capul!
Azi m-a apucat ora 18 in scoala, de dimineata tot in picioare!
Primul luat in vizor e presedintele Basescu...

Gata, nu mai bat pe nimeni! Ieri eram suparata, obosita. Azi am uitat. Am avut ieri un concurs, organizare, corectare, clasamente, alea,alea... Copiii n-au nicio vina si mie-mi place ce fac.Ca ne batjocoresc astia de sus...Nici asta nu e lucru nou. Ca ne iau banii din salariu sa faca ei economii mi se pare de rasul lumii. Vom trece si peste asta. Oricum, cadoul de Craciun al Ralucai va fi...dupa puteri. I-am zis ca-i iau o portocala.Mi-a spus sa nu fiu zgarcita, sa-i iau doua... Bine ca i-am luat laptopul.Mai am de platit la el, dar ce conteaza?Sanatosi sa fim, ca le ducem cum le-am mai dus!
Pentru ca intram in concediu fortat de joi, am facut ceva fise de lucru, poate mai lucreaza astia mici acasa si nu se considera in vacanta de tot. Eu sper, ma straduiesc sa acopar perioada asta cu ceva de lucru, poate inteleg si parintii sa-i supravegheze mai mult...

care parinti? aia care lucreaza toata ziua?
tu fi impacata cu tine ca iti faci DATORIA de dascal.
sa-ti faci datoria cu tot sufletul si toata priceperea, asta e singurul lucru pe care o persoana poate sa-l faca pentru tara noastra Romania, calarita de multi nemernici.

ne intreba mama sotului meu acum cateva zile ce anume ar putea ea sa faca pentru tara asta. si sotul meu i-a spus: sa-ti faci datoria, sa nu lasi copiii sa copieze, sa dai note pe merit, intr-un cuvant sa-ti practici meseria corect si la maxima pricepere, cu toata bunavointa. Asa copiii vor avea un exemplu de integritate si asta se poate considera una bucata caramida solida in formarea lor.

Felina, asta e si crezul meu, pacat de el, ca e bun, numai ca mi-l demoleaza cei ce ofera alte modele...

Deci, concediu fara plata azi.M-am bucatarit ca pentru o zi de vineri cu supa de fasole boabe si ghiveci de legume. Mai pe seara fac paste cu branza la cuptor ca vine mandra mea si asta vrea sa pape cum coboara din tren, cica!

Am pus masina si am spalat o tura, a doua deseara cand vine Ralu, daca n-o fi si a treia!

Am bibilit prin casa, sters praf, aspirat, alea, alea...stiti voi.

Am curatat compul de multe gunoaie, asta pe la 6 dimineata, ca nu aviu somn...

Ce-o sa mai fac azi?
Pana vine Ralu trece greu timpul...cred ca ma bag sub o patura sa citesc ceva.

Profita te timpul liber si relaxeaza-te, sigur sub patura cu o carte, o revista

Oau!
N-am mai avut ragaz sa trec pe aici...S-a pus praful!
Ziceam candva ca duc o viata simpla si monotona, uneori repet aceleasi activitati cu precizie de ceas elvetian! Am avut zile pline de activitati de rutina, sentimente la fel, nimic nou pe frontul de est! Nimic nou in faptul ca nu-mi ajunge timpul, nu-mi ajung banii, nu dorm destul si mereu trebuie sa fiu in grafic, alminteri se duce naibii tot esafodajul vietii mele!
Saptamana trecuta s-a produs o ruptura in acest grafic, si oau!!! nu-mi regaseam ritmul.
A fost Ralu acasa si am rasfatat-o ca de obicei, a prins si Sarbatorile Galatiului acasa si am iesit impreuna prin targ, sa vedem ce noutati au aparut pe tarabe. In afara de ceramica, la care am cascat ochii amandoua, erau pline tarabele de chinezarii si alte alea.A fost fain ca a fost o zi insorita, noi gatite amandoua, eu mandra foc ca toti ochii se intorceau dupa mandra mea. Bun...pana aici a fost ok, ne-am luat o oala de lut pentru sarmale si turta dulce-inimioara, ca erau frumoase foc. Am si pozat o casuta de turta dulce, nu-mi venea sa plec de langa ea, parca era din poveste. Pe seara am avut musafiri(neasteptati) din alt oras, atrasi de mirajul Sarbatorilor care pe mine ma obosisera deja, dornici sa iesim-nu sa iasa, in oras. Ce era sa fac, ca o gazda buna am strans din dinti si i-am facut sa se simta bine. Uneori nu pot spune nu. Ne-am intors noi tarziu in noapte, am mai stat la un pahar de vorba, timp in care eu m-am apucat sa pregatesc ceva de pachet pentru Ralu. Aveam de gand sa fac asta in dupa amiaza cand mi-au picat musafirii plimbareti. Ei s-au dus la culcare si eu am trebaluit prin bucatarie aproape toata noaptea: snitele, prajitura, ciuperci cu smantana si alte alea promise fiica-mi. Dupa doua ore de somn ale mele, s-a trezit gasca vesela si stai iar la o cafea , timp in care valiza trebuia facuta, copchila dusa la gara...Uh! Au plecat toti, fata si musafiri , iar eu ma invarteam prin casa intoarsa pe dos, vase de spalat, paturi nestranse...si grija unor lucrari de corectat.Obosita cum eram, am zis pas la toate.Desi am dormit in ziua aia, mi-am revenit greu...Oare mi-au ruginit de tot piesele componente?
Saptamana asta am fost in grafic cu toate, nimic nu mi-a mai tulburat existenta monotona.
Mare noroc am cu jobul, acolo se sparge monotonia.

Moama, ce-am mai scris!

Mdaaaaaaaaaaa! Acum inteleg eu ce-mi strica mie ritmul! Vichendurile, bre! Astea-s de belea...Iar vartej la mine acasa...neamuri, carne de porc de pus la pastrare pentru Craciun, gatit non stop,pregatit pachet pentru Ralu, pus in zori la tren, vacarm...Musafiri la masa sambata(de-ai mei si copiii),musafiri la masa azi(de-ai lui, ca nu incapeau toti ieri...).

Azi m-am hodinit. Dupa scoala am bibilit ceva prin casa, apoi am zis sa ma pun la curent cu stirile din politica si am adormit cu telecomanda in mana.Deci, ori politica a fost neinteresanta ori eu m-am babit si adorm din te miri ce!

Azi am simtit pentru prima data gerul. Obisnuita cu dimineti reci, dar nu geroase, am avut parte de un adevarat soc termic de dimineata (ora 7), nu m-am asteptat . Ideea e ca mi-a placut aerul acela, mirosea a iarna si cautam cu privirea baltoacele inghetate, m-as fi dat pe gheta daca nu eram asa o cocoana respectabila , una la mana si a doua la mana, n-as face asta pentru ca sigur as face cunostinta cu solul.

asa, si? solul e prietenul nostru
draga dasca, da-te pe gheata ca o viata ai
dar iesi echipata in ceva adecvat, sa nu fie toace ca strici gheata

Vai ce iarna a venit peste noi! Neastepta dar adulmecata de mine ieri, a acoperit murdaria lumii pentru cateva ceasuri. Cum o voi mai privi de acum inainte, nu stiu, azi stiu ca mi-a fost draga!

Felina,
Nu de toace era vorba, ca nu le mai prea pot purta.Nu am siguranta ca n-as pica in fund, ca de, oasele-s batrane....ce stii tu!

Ca de obicei, am iesit cu nebunii mei la prima zapada! Asa i-am invatat, sa iesim sa ne bucuram impreuna de prima ninsoare .Azi mi-au copt-o balaurii! Toata ziua au scancit ca vor la joaca, eu trebuia sa respect orarul si le-am promis ca iesim la sfarsitul orelor. Au stat numai cu ochii zgaiti pe geam, de teama sa nu se opreasca ninsoarea sau sa nu se topeasca zapada. Cand s-a sunat, am stabilit sa ma astepte in spatele scolii (aveam noi vedere din clasa acolo si era zapada neatinsa!),iar eu am mers sa duc catalogul si sa ma imbrac. Pana am ajuns eu, ei s-au asezat in flanc de lupta, cu provizii de bulgari moi si pufosi si cand am dat coltul scolii m-au asaltat toti! Aveam zapada si in buzunare, nu reusisem sa-mi asez fularul bine si mi-a intrat zapada peste tot! Am facut fata situatiei pana la urma, dar m-au prins pe picior gresit. Ce ne-am mai distrat ! Parintii care-i asteptau la poarta scolii ne-au gasit in final in plin dezmat iernatic.Ce-or fi crezand ei de doamna nu stiu, dar stiu ca strubaticii mei au fost mai mult decat fericiti.
La intoarcere in scoala, eu, plina de zapada am intrat in baie sa ma scutur si am provocat reactii de genul:o spranceana ridicata , expresii de genul "n-ai minte" sau( dom' derector) :" ai dat in mintea copiilor!"Ei, asta-i! Cand nu voi mai face asta cu elevii mei, va trebui sa ma ingrijorez!
Iaca, Felino, mama, ca-mi place sa ma joc, numa' ca incerc sa evit riscurile. Ca azi n-am evaluat corect situatia si am fost prinsa pe picior gresit, sa-mi fie de invatatura si mai ales, sa inteleg ca balaurii mei au crescut si mi-au platit tavalelile din ceilalti ani!

Mi-ai descretit fruntea cu povestea ta. Parca-i vedem pe pitici cum te-au bombardat!

Din feeria alba, se transforma in teroare alba iarna asta pentru mine! Avem avertizare meteo pentru maine in zona sud, sud-est si sunt cu inima cat un purice. Maine se intoarce Ralu acasa si ma tem sa nu ramana trenul blocat pe undeva cum s-a mai intamplat, baiatul ar trebui sa ajunga maine in zona Brasov, dar pleaca doar daca permite vremea. Si daca vremea pare a fi ok si se strica dupa aia? Asa ca, nu-mi mai place iarna... Ar trebui sa-l aduc si pe tata la mine , dar astept sa se indrepte iarna asta, cat de cat...Uf! Mult e pana-mi vad puii la adapost!

Exersez si viata fara calculator...Naspa !Mi s-a stricat rablamentul si-i la carpit...!Am prins acum un laptop ce nu-i al meu si vreau sa transmit tuturor celor ce ma viziteaza un an bun si contrar previziunilor, bogat! Sa aveti sanatate si spor in toate!
Florin Chiriac ma roaga sa va transmit urarile lui de bine si multumiri pentru ajutorul dat. El se straduieste sa fructifice acest ajutor, exerseaza zilnic si m-am bucurat sa aflu ca prin casa nu mai umbla decat cu cadrul, chiar daca nu are inca curaj sa iasa afara cu el.Mama lui m-a rugat sa va spun ca sunteti in rugaciunile ei si nadajduieste ca Dumnezeu sa va rasplateasca pentru bunatatea voastra.



Acum despre mine...Am avut niste sarbatori de tot...stresul! Abia astept sa treaca si rebeliunea asta si sa ma odihnesc si eu.Impresii va zic, dupa! Casa incarcata, eu inhamata la toate alea...Phiiii! Ce bine o sa-mi fie dupa 4 ianuarie!
Gata, va mai scriu dupa ce am utilajul meu, daca l-oi mai avea... Altul nu cred ca-s capabila sa-mi cumpar prea curand, cu criza asta pe care-o simt prea acut!
Pupici si la multi ani!

LA MULTI ANI Dasca ! Multa sanatate, bucurii si bani . Te pup!

La multi ani, pe 2010!
Multumesc pentru urari, Boudicca!
Am reparat utilajul, sper sa tina !
Dupa ce ma pun la curent cu noutatile,mai trec pe aici.
Nu v-a fost dor de mine, vad...Nu-i bai, va asasinez eu cu panseurilemele de acum incolo...

ba ne-a fo mai Dasca draga. da de frig n-am mai scris, ca ne curge mucii pe tastatura daca luam mana de pe batista de la nas

An nou cu bucurie si sanatate iti doresc!

Daca-ti era, legai batista de nas si salvai tastatura de muci, mai pisoi!
Nu-i bai, asta e viata! Ne tine mereu ocupati si asta e bine!

Dasca Draga mea, ma declar vinovata de vinovatie.
E asa frig pe la jurnale ca eu n-am avut curaj sa scriu in niciunu. Si ca sa vei cum e omu', tot eu m-am simtit parasita! na, asta cum ti-o mai explici?

Pai chiar tu ai spus...asa e omul! Avem nevoie de multa atentie si uneori nu prea avem timp si de altele. Nu trebuie sa te simti vinovata! A fost un timp al sarbatorilor in care toti am stat pe langa vatra, ocupati cu nimicuri sau cu lucruri extrem de importante. A fost Mos Craciun la Cati?
Asta ere unul dintre lucrurile de maxima importanta despre care nu ne-ai spus nimic!
Pentru mine aceste zile sunt extrem de incarcata exact asa cum am spus mai sus: cu nimicuri de maxima importanta pentru toti si care uneori cad in grija...cui? a mamei!
Asa ca am fost ocupata cu ipohondria tatalui meu, cu ideea omului meu ca pentru el nu mai am timp, cu pastrarea linistii pana pe la 12 (la pranz) ca sa-si faca somnul fiica mea, cu toaleta de Revelion a Ralucai si camasa "aceea" (din cosul de rufe murdare ) a fiului meu...ei!Apoi au urmat meniurile! Tata tinea regim, Raluca nu mananca porc, fiul meu nu vrea pasare, ala vrea...aia ,ala aia! Stii ce-i culmea? Ca s-au rezolvat toate cu zambetul pe buze , dar strangand din dinti uneori.
Daca nu era tata la mine poate explodam si mai tipam la cineva, asa...am pastrat echilibrul.Banuiesc ca n-au realizat ca uneori m-am simtit exploatata...I-am lasat sa se simta bine, a fost destul asta pentru mine.
Dupa sarbatori am inceput sa mai strecor printre randuri aceste frustrari...Unii au inteles, altii nu. Oricum acum mi-e bine.

La multi ani, zile senine si fericite. Ce ai scris tu referitor la faptul ca te-ai simitit exploatata .... lasa , ca-ti place !

Sa stii ca am gasit o gramada de idei ce sa faci cu castanele. Ma intreb numa daca nu vin prea tarziu cu ideile cand afara sta zapada de juma de metru ? Da, da incepand cu 40 sunt cam inceata.

Multumesc de vizita, dragele mele!
Kikki, ai dreptate...imi place sa-i vad ca se simt bine, uneori ajung sa ma revolt pentru exploatare, numai uneori!

Oikinella, ce bucurie sa te vad pe aici! Da, treaba cu castanele a trecut si am gasit o gramada de chestii frumoase pe net, (m-am si virusat rau cu ocazia aia, ca am ajuns pe niste site-uri rusesti ).Picii mei au fost incantati de idei si am facut omidutze, broscute, animale cu patru picioare ce ai populat o padure de toamna...ei, chestii! Multumesc pentru ca te-ai gandit la mine!

Zilele acestea am avut de depasit un hop dureros la scoala. Am descoperit cu intarziere ca un elev din clasa mea,nou venit anul acesta, este abuzat de mama. Copilul, bun de altfel, era batut cu bestialitate si ars cu tigara de cretina ce l-a nascut...Nu-mi revin nici acum...Am descoperit ceva in neregula in prima zi de dupa anul nou cand toata lumea s-a laudat la doamna ce a primit de la Mos Craciun si cum a petrecut sarbatorile.Lui ii inotau ochii in lacrimi si la intrebarea mea ce-a facut si ce-a primit de Craciun, mi-a spus ca a fost pedepsit si a scris toata vacanta teme (ce? ca eu nu le-am dat tema de vacanta...) si ca Mos Craciun n-a venit la el pentru ca n-a fost cuminte. Imi spunea asta si plangea rau de tot...M-a impresionat, am incercat sa-l linistesc dar...ceva nu era in regula acolo. Mama nu mai venise la scoala de cand l-a inscris in toamna, nu prea stiam ce fel de om e, nu-mi raspundea la telefon.L-am intrebat daca ia bataie acasa si mi-a negat cu spaima in ochi...Intr-o pauza, colega de banca a baiatului mi-a spus, atentie , sub promisiunea ferma!!! ca nu-o voi divulga,ca nu-i voi spune mamei baiatului nimic,ca V. este batut cu facaletul de mama si ca este ars cu tigara atunci cand ia note mai mici.Baiatul i se destainuise de prin noiembrie dar, a rugat-o sa nu mai spuna nimanui ca altfel, mama il va duce la "azilul de copii". Am fost ingrozita! M-am simtit pe loc vinovata ca n-am facut legatura cu anumite neconcordante in comportarea lui...Un elev bun, se descurca f. bine la lb. romana si, curios, f.bine la matematica la tabla doar! Pe caiet, acolo unde verifica si mama, gresea mereu, tremura cand lucra...de teama, saracul! si eu n-am inteles decat tarziu ce se intampla. Am sunat protectia Copilului, au venit imediat ce au auzit numele copilului pentru ca acolo era o drama veche de care eu nu fusesem informata asta toamna, la inscriere...Imi amintesc ca i-am cerut mamei sa-mi spuna tot ce crede ca trebuie sa stiu despre elevul nou pe care-l primeam...Singura chestie a fost ca el a invatat la tara si ca se mutasera in oras, ca el nu cunostea pe nimeni, nu stia sa ajunga acasa...cam atat! Din acel moment n-am mai vazut-o la ochi!
Copilul fusese abandonat de sugar, a fost crescut de bunici, dat in plasament in familia mamei care a plecat la munca in Germania si venea la 2 ani odata in tara.Asta vara s-a gandit ca cumnata ia salariu prea mare ca asistent maternal la copilul ei si a cerut reintegrarea in familie, prezentand la Protectia Copilului o cerere in care arata ca are locuinta, n-are serviciu dar are un cont de 60 de mii de euro, deci are conditii sa-l creasca. Legal, minorul i-a fost incredintat sub obsevatie .In ianuarie se termina perioada de evaluare! N-a rezistat tampita 6 luni, sa se comporte bine...Norocul lui! La vizitele de la Protectie, copilul spunea ca este ok, de teama mamei...Prima data cand au venit asistentii la scoala, chemati de mine, copilul n-a recunoscut ca este batut.A negat tot, tot ce aflasem eu.A stat de vorba o ora cu psihologii si...nimic. Pentru ca a lipsit de la ora de geografie, i-am semnat eu tema in carnetel, explicand ce are de scris.Acasa a trebuit sa explice de ce a scis doamna in carnetel, n-a spus de ce, asa ca a luat iar o bataie cu facaletul.A doua zi avea o vanataie pe fata...L-am intrebat ce-a patit si a zis ca s-a lovit la joaca.Atunci n-am mai rezistat, si i-am spus ca minte, ca mama lui il bate si-l ameninta cu azilul ala care nu exista, ca viata mai grea ca asta pe care o are nu poate fi...toate i le-am spus tinandu-l in brate si raugandu-l sa recunoasca in fata celor de la protectie ca sa scape din chinul ala...A recunoscut, bietul de el si mi-a cerut sa-i chem din nou pe evaluatori.Au venit si l-au luat de tot. Medicul legist a fost ingrozit de ce a vazut pe trupul lui...A fost dat in plasament la o alta familie, iar mama e in proces de decadere din drepturile parintesi si cercetata de politie .
M-am simtit bine ca l-am scapat dar si vinovata ca n-am inteles drama lui mai devreme...
Trist...Nu-mi iese din cap intrebarea:ce vina a avut bietul de el?
Ce chinuri a indurat ? Ce suflet avea tampita aia?
Cand a venit sa-l ia de la scoala marti, am intrebat-o de ce-l batea...Mai intai a negat, apoi a recunoscut.Cica o mintea si ea a vrut sa faca om din el.N-am putut decat s-o intreb decat asta: ti-ai dat vreodata cu facaletul peste picioare, sa capeti vanataile pe care le avea copilul si sa vezi cum doare? I-am spus sa plece din ochii mei si sa caute copilul la Protectia Minorului...Stiam ca n-o sa i-l mai dea... Greu imi va iesi asta din minte...

Daca ai legatura cu copilul, iti trimit eu bani sa-i cumperi cadou de Craciun! Nu inteleg cum poti sa-ti bati copilul in asemenea hal! Nici animalele nu fac asa ceva......

Sorin.

daca te ajuta, ai facut ceva mai minunat decat a facut orice mama: i-ai redat demnitatea umana.

Dumnezeu sa il ajute pe copil!

Eu cred ca femeia aia are nevoie de terapie psihica, banuiala mea este ca-l pedepsea pe micut pentru esecurile si frustrarile din viata ei.

Nu inteleg cum la da Dumnezeu unora copii care n-au discernamint nici cit sa aiba grija de ei, darmite de un alt suflet.

Ce pedeapsa pe el sa aiba drept mama o scelerata si de ce oare trebuie sa plateasca acest pret ??

Sorin, generos ca intotdeauna,multumesc pentru intentie! Nu, n-am legatura cu copilul, a fost mutat in alt oras. Sper sa iau legatura cu familia in care a ajuns...Am aflat ca e o familie de oameni minunati.

turbo,multumesc pentru cuvintele frumoase! Ma ajuta sa ma iert putin ca n-am intuit mai demult calvarul bietului copil.

Michelle, asa este, numai ca nu se poate face nimic cu forta. Ea nu accepta nici acum ca a gresit...

Astazi a venit la scoala unchiul care l-a crescut la tara, fratele mai mare al mamei denaturate. A rugat-o pe fosta invatatoare din sat a copilului sa ma gaseasca si sa-i spuna cineva ceva despre copil.S-a auzit prin sat deja ce s-a intamplat,auzise ca baiatul e in spital...Era cu lacrimi in ochi, nu fusese de acord cu reintegrarea, se temea ca mama va pleca din nou din tara si-l va lua pe copil si stia ca e violenta.I-am spus tot ce stiam si i-am multumit ca l-a crescut asa frumos, l-a educat, i-a dat repere de bun simt si toata dragostea lui.
Nebuna nu l-a mai lasat sa dea ochi cu cei care l-au crescut din toamna.Nu l-a primit niciodata in vizita.I-a invitat in vacanta acolo la el, sa petreca si copilul cu ei...Nu s-au dus...L-a tinut acasa sa scrie...Am aflat si ce scria in vacanta.I-a rupt caietele, pentru ca l-a batut cu ele si l-a pus sa le refaca.Scelerata!

A fost ultima mea interventie prin acest mediu!!

All best...

Sorin.

Te-am suparat cu ceva, Sorin ?
N-as fi vrut...


Abia m-am adunat de pe drumuri azi, am fost la tata, nu e bine, e intors pe dos. Fratele meu e in spital si el, o afectiune destul de serioasa la o ureche, e la Bucuresti, marti va fi operat.
Si eu sunt azi la fel de intoarsa pe dos...Uf!

Nu ma pot aduna...Ma gandesc la operatia fratelui meu, ma gandesc la tata care a devenit obsedat de orice simptom are...Face o drama ca stranuta, ca i-e cald sau frig...Ma gandesc ca a devenit usor egoist, ca nu se gandeste ca mi-e greu sa ma duc 100 de Km si sa aflu ca de fapt i-e bine, ca a crezut ca ii va fi mai rau...Azi am fugit de urgenta acolo iar...Dormea, cald in casa, menajera mi-a zis ca ea n-a vazut ca i-e rau...Nu stiu ce sa mai cred! M-a sunat sa-mi spuna ca simte ca n-are aer, ca are febra. Febra n-avea, tensiune nu, concentratia de oxigen era ok. Cred ca ne incearca rabdarea.Eu am, fratele meu ma tem ca nu...
Ei, sa ne dea Dumnezeu putere!

Am ceva de lucru pentru scoala dar...n-am chef! O las pe maine, sper sa am timp si dispozitie. Azi a fost tare frig si eu am tras un tremurat de zile mari pe drumuri.

Mi-e dor de moliciunea Catitzei, de torsul ei pe papucii mei...

Te-ai gandit ca poate vrea doar sa fie sigur ca nu-l uitati.Vrea sa va atraga atentia .Ii este urat singur.Ii lipseste jumatatea.Daca se vaita stie ca tu apari urgent. Se simte mai bine .Si apoi o ia de la inceput.Cat a trait maica-ta ea era cea care va aduna pe toti la un loc, gatea ceva bun, va facea poftele la toti , cum spuneai tu.Poate se gandeste ca el nu este in stare de asa ceva si ii este teama ca acuma nu aveti motive de vizite .Si a descoperit metoda cu "nu ma simt bine ".

Oiskisinella, stiu ca asta e...Cere sa fie in centrul atentiei, dar noi nu-l neglijam!Eu merg acolo saptamanal, rar se intampla sa ajung la doua saptamani, fratele meu e tot la doua zile la el, daca nu si mai des, in functie de cum lucreaza, el locuieste foarte aproape. Stiu ca-i lipseste jumatatea, dar tot ma intreb de ce devine asa de dificil...De sarbatori a fost la mine, nu prea s-a simtit in apele lui, aici a fost o permanenta vanzoleala, copiii si prietenii lor, musafiri, foiala prin casa pana la ore tarzii.El e invatat sa se culce devreme de tot...Clar i-am dat programul peste cap! Am vrut sa nu stea singur de sarbatori, de fapt a fost la mine si de Craciun si de Pasti, de fiecare data de cand a ramas singur.
In fine...asta e crucea lui si a noastra! In niciun caz nu-l voi neglija, numai ma intreb si eu cum de a devenit asa de dificil...

Te miri...?
Tocmai de sarbatori e o perioada critica, când stii ca esti singur, si iar s-a pierdut un an degeaba...
dar tot ma intreb de ce devine asa de dificil
Cu anii scursi devii cinic. Nu te întreba de ce, asa e. Mai ales daca n-ai "jumatatea", si te mai si uiti la familii fericite, cu copii...
(Nu vorbesc despre mine, pentru ca am copil, o sa fiu si bunic în Aprilie, dar îi înteleg perfect pe oamenii care nu au.)

Azi, zi de satisfactii profesionale! Bune aceste clipe , numai sa tin cont sa nu mi se urce la cap!

Piticii mei au dat iama in butoiul cu romantisme. Ei imi spun totul, eu ii incurajez, glumim, trecem sugubat peste fazele ...ups! si incercam sa crestem frumos. Un bondoc mi-a spus ieri ca o prefera pe Alexandra colega de banca, nu pe Gabriela...I-am indeplinit dorinta. Azi vine inca unul sa-mi ceara sfatul...O place pe Betty, dar nu stie cum sa-i arate.Vrea sa-i faca o surpriza.Ii va pune un trandafir alb la usa, va suna si va fugi! Langa trandafir vrea sa lase si o felicitare, dar nu-si va divulga identitatea.Ce sa scrie el in felicitare? Ma mananca limba si-i zic:"de la un admirator"!Imi multumeste frumos si ma roaga sa pastrez secretul. Dupa faza asta m-a apucat durerea de cap. Noi aveam astfel de procupari in adolescenta.Astia abia sunt in clasa a IV a...N-o iau cam repede? Ar fi trebuit sa-l temperez , sa stea linistit? Oare m-ar fi ascultat?Iar m-a apucat durerea de cap...

Dasca draga, sa stii ca si noi prin clasa a patra aveam simpatii pentru sexul opus. unii chiar treceau la actiune, dar in general nici baietii, nici fetele n-aveau curaj sa faca ceva. cel mult baietii le trageau pe fete de cozi sau le luau din lucruri ca sa provoace o alergare.
In ziua de azi sunt ceva mai dezinhibati, cunosc mai multe metode de abordare. Numai cand ma gandesc la ce filme au ei acces acum spre deosebire de noi...!

Mda, ai dreptate! Acum astept sa vad care a fost reactia la trandafir si daca pustiul si-a pus planul in aplicare. Nu intreb nimic...Astept!

Fratele meu s-a externat azi, se simte bine si operatia a fost o reusita. Si-a recapatat auzul si tare ma bucur pentru el.Am stat cu inima cat un purice zilele astea. Culmea, e primul caz pe care-l aud incantat de contitiile de spitalizare si calitatea umana a celor de acolo. E vorba de spitalul Panduri. Sa speram ca spitalele noastre vor fi toate la fel...Imi zicea de rezerve de doua paturi, renovat, curat, oameni draguti...Doar mancarea era sub orice critica. A compensat cumparandu-si una alta. L-a vizitat si Ralu cat de des a putut.Fiul meu a fost si el .Pana la urma, ce a lasat mama cu limba de moarte pare sa se implineasca. Copiii mei compenseaza intr-un fel pierderea lor, nu-i lasa singuri pe lume.

Eu incep orele la 7,30.Deci plec dimineata devreme de tot de acasa. Azi a fost atat de ger incat simteam ca-mi ingheata fatza. E aproape scoala mea. Merg cam 15 minute pe jos. Picioarele si mainile n-au apucat sa inghete, dar fata simteam ca-mi degera. N-am mai avut senzatia asta de mult...Toata ziua am avut senzatia ca sunt umflata...Dupa o baie calda si un strat de crema ma simt mai bine.Bine ca e week-end si maine nu plec de acasa. Nu plec nici la tata, se ocupa fratele si cumnata de el saptamana asta.Mi-au spus sa stau linistita acasa, sa nu deger pe drum.Au dreptate , dragii de ei. Cu cursele astea judetene, te poti astepta la orice.

Maine bucatarim pentru Ralu. In loc de prajitura vrea orez cu lapte ( isi aminteste ca asta era gustarea de acasa in zilele geroase!), vrea gratar de pui si restul ma lasa pe mine sa aleg, cica fac alegeri bune. Asa o fi. Sa vad feciorul ce pofte are, le combin si-i multumesc pe amandoi.

Pffff! Ce mai treburi inteligente scriu eu la jurnal!

Un sfarsit de saptamana la gura...aragazului si a caloriferului! Ma ia cu frig gandul ca maine voi da de dimineata cu nasul in ger.
Simplitate, calm si odihna, asta a fost deviza mea in acest WE. Faptul ca n-am mai plecat de acasa la tata, gratie fratelui si cumnatei,am avut timp de gospodarie si de odihna. Piata mi-a facut-o omu', asa ca n-am iesit din casa decat aseara fiindca am participat la o cumetrie. Obligatii sociale, de neam, alea, alea...Ideea e ca nu prea m-am simtit ok acolo, abia asteptam sa se faca o ora rezonabila de plecat acasa. Dis-de -dimineata a dus tot omu' pachetul Ralucai la gara, asa ca azi am luat prinzul cu fii-miu si iubi a lui, am stat la caldurica, am butonat telecomanda (apropo, noroc de Animal Planet, ca muream de plictiseala!), am rasfoit niste reviste si am atipit cu o carte prea serioasa pentru o dupa amiaza de duminica.
Ma asteapta o saptamana stresanta, se incheie semestrul, asa ca va fi ceva balamuc la scoala. O sa treaca, cum trec toate de altfel.

Doamne, ce ger! Chiar daca in casa e cald si bine tot ma ia cate un frison cand ma gandesc la dimineata de maine!
Mi se cam tulbura echilibrul. Ralu e stresata , e in sesiune , asteapta cu emotii rezultatele, mereu zice ca nu apuca sa invete tot, ca nu stie, ca nu...Ma straduiesc s-o incurajez, pana la urma e Ok. Fac terapie pe telefon cu ea zilnic...Eu nu ma simt prea bine fizic, nu ma odihnesc noaptea ca am nasul infundat si-mi pocnesc urechile...N-am febra si nu ma doare mai nimic, daca exclud oasele, astea dor tot timpul...
Sa nu uit ideea:ce ger!!! Brrrrr!

Nimic notabil in existenta mea! Toate vechi si toate noua...
Pentru ca Ralu are examen maine, i-am trimis azi pachet, nu cum obisnuiam duminica, asa ca ieri am tras tare la cratitza dupa ce am venit de la scoala. Pentru ca eram in verva mi-am pus omu' la smotruit prin casa, asa ca azi...lipsa de activitate! A foast o zi ploiasa si nu s-a concretizat plimbarea pe jos pe care ne-o propusesem...Am vegetat asa pe aici. Casa fara copii e goala...Luni merg la tata si stau putin cu el ca sunt in vacanta.Pe urma, mai vedem!
Ma deranjeaza ochii, ochelarii, nu stiu! Imi lacrimeaza tare ochii cand citesc.

Imi permit sa-ti recomand un leac "babesc" pentru ochi. Fa rost de miere curata de salcam, pune-o intr-o cescuta de sticla si incalzeste-o pe calorifer ca sa fie cat mai lichida. Apoi ia miere pe varful unei scobitori sau cu un bat de chibrit si picura in ochi: tii ochii deschisi si picuri in coltul interior al ochilor. Ustura putin la primul impact dar curata foarte bine, calmeaza ochii obositi, dezinfecteaza si trateaza tot felul de afectiuni ale ochilor(cum ar fi conjunctivita).
Pe mama am dus-o la Avatar la 3D(ca atata i-am povestit despre film ca a vrut sa-l vada si ea) si cred ca a fost prea obositor pentru ochii ei (ea are dioptrii mari la ochelari iar ochelarii aia pentru 3D sunt obositori si pentru un om care nu poarta ochelari de vedere, daramite pentru ea) asa ca dupa ce a ajuns acasa o durea foarte tare un ochi si se inrosise. Si-a pus miere de albine in ochi si a doua zi nu mai avea nimic.
Sper sa-ti fie de ajutor sfatul meu.

Fiica lunii, multumesc pentru sfat! L-am incercat, intradevar ustura un pic si lacrimez , dar sper sa dea rezultate! Te tin la curent!

Iar o zi incarcata, stres, nevoie de echilibru interior...Pana la urma ma pup eu pe mine ca rezist! M-am relaxat deja! Am avut de luptat cu mine si cu cei din jur si vorba Felinei, nu i-am lasat sa ma incarce negativ prea mult.Probleme la scoala, hartii , controale.Dosarul cutare trebuie gata pana maine! Mandrele de colege ale mele se dau ocupate si...nepricepute.Fa tu, ca stii mai bine! Am tot facut ani de zile , dar am invatat sa spun NU.Hai sa facem, sa vedeti si voi cum, cat timp se iroseste si pana la urma daca suntem o echipa, sa lucram in echipa! Azi le-am convocat din vacanta sub amenintarea ca nu mai fac nimic singura. Erau invatate sa vin cu hartoagele gata dupa o noapte nedormita...Ce sageti si ce venin au aruncat azi! Pana la urma au inteles ca nu e numai treaba mea.

Am fost la tata doua zile, de acolo m-au chemat. Tata e bine, e foarte bine cat stau cu el si-l alint, facandu-i toate dupa gustul lui.Dupa ce plec incep problemele...Incerc sa-i spun ca nu pot nici eu sa ma mut acolo si solutia ar fi fost sa stea in iarna asta la mine. Nu vrea, il inteleg ca se simte mai bine acasa la el...Pana la urma asta e crucea lui si a noastra.Trebuie s-o purtam!

Abia astept sa vina Ralu in vacanta.Vacanta ei e saptamana viitoare, pacat ca n-a coincis cu a mea...Mi-e dor de zapacita mea!

Ce mandra sunt de tine si ce bine ma simt ca am vazut ca le-ai chemat pe madrele alea din vacanta sa le dai de lucru Bravo, asa sa faci!!

Ce mandra sunt de tine si ce bine ma simt ca am vazut ca le-ai chemat pe madrele alea din vacanta sa le dai de lucru Bravo, asa sa faci!!

si mie imi place cum ai procedat!

Din pacate nu mai pot tine carul pe drum...M-am straduit, nu reusescc sa ies din mocirla alcoolului decat rupand pisica in doua.Stiu ca nu el a ales calea, ca e o boala, dar atata timp cat nu vrea sa se vindece...ma declar infranta! Casnicia mea se naruie...

Foarte trist. Şi foarte rău. Ştiu ce vorbesc, n-o spun din auzite ori citite!

E unul din momentele cînd eşti absolut singur, cu tot Universul ostil în cîrcă. dascalita, ştiu că nu e o consolare şi nu ajută la nimic: şi eu am fost distrus, înfrînt în viaţă, aproape strivit; cu oarecare şansă, cu oarecare ajutor de la Dumnezeu, trăiesc în continuare. Am învăţat că trebuie să merg înainte, orice (absolut orice!) mi s-ar întîmpla mai departe.

So, înfrînt fiind, cel mai important e să-mi pot ridica privirea din pămînt. Să pot privi înainte, nu în jos. O dată ridicaţi ochii de jos apare speranţa, lumina.

Doamne-ajută!