e si lenea asta buna uneori, mai Neveaua mamii! Dar ca toate lucrurile bune, ori ingrasa, ori "cauzeaza oareceva", asa ca nu trebuie sa abuzam de ea!


Azi am avut zi de casnica autentica, am fost mama perfecta adica. Am gatit pentru gusturile ambilor copii, am pregatit pachetul pentru Ralu, (il pune tat'su' la tren maine dimineata), am poftit la masa pe feciorul si pe iubi a lui, am calcat camasi si am dat cu aspiratorul. Ei, cum ziceam mai inainte, atata lene cauzeaza, bre, si te apuca harnicia asa deodata! Las' ca recuperam noi maine, nu?

Ce zi frumoasa a fost azi!!! Insorita ca o zi de primavara si cu multi prieteni si amintiri...
A fost ziua scolii, hramul bisericii din vecinatate, ziua portilor deschise, cum se spune. Din cauza gripei noi ni s-au limitat activitatile culturale obisnuite, copiii n-au fost lasati sa stea in aglomeratie, alea, alea...Invitatiile au ramas totusi facute, asa ca azi m-am intalnit cu o multime de fosti colegi, fosti elevi si spre deosebire de alti ani, azi am avut timp sa discut cu toti! Mi-a placut sa vorbesc cu colegele pensionare,cu fostii mei elevii care acum au ajuns oameni in toata firea. Mi-a placut ziua de azi!

Ma bantuie de malta vreme miros de paine si-mi doream s-o simt coapta la mine in casa. Pentru ca cineva isi dorea turte ca la mama, am purces azi la treaba. Am facut paine traditionala, framantata la mana si lasata la dospit in bucataria calda. Dupa ce am pus painea la copt, am facut si cateva turte pentru omul meu, incercand sa alin si dorul lui.In timp ce intindeam aluatul cu sucitorul ma gandeam la mainile mamei mele pe care des le-am vazut framantand aluatul. Mi-am dat seama ca mainile mele seamana cu ale ei, mici si cu degete subtiri, numai ca ale ei erau mult mai puternice ! In acest timp sotul meu se invartea prin bucatarie si-mi zice deodata:"mi-ai amintit de mainile mamei mele facand paine!" Ce legatura intre paine si mamele noastre! Am scos painea din cuptor, am rupt cate un colt si l-am mancat fiecare cu lacrimi in ochi, in amintirea mamelor noastre...Oare copiii mei cum isi vor aminti de mine? In nici un caz facand paine, asta fac destul de rar...
I-am facut Ralucai prajitura cu foi si crema de lamaie, pentru care ma roaga de vreo doua saptamani.
Maine dupa ce vin de la cercul pedagogic vom gati pentru ea, inca nu si-a manifestat poftele, astept telefon...
N-am plecat azi la tata, pentru ca am activitate maine si deja mi-e dor de el, cred ca tragem duminica o fuga, sa stam macar putin cu el...

La mine acasă se face pâine odată la două zile, că e mai ieftin așa decât cumpărând. E mai sățoasă...
Da, cu siguranță îmi voi aminti mămica făcând pâine.

Mulțumesc, dăscălițo, pentru așa amintire... De viitor.

Tanti invatatoare....stai linistita ca sunt alte belele mai grave in viata!

Oricum....cand ajung in tara...imi pregatesti?

Of Dăscă, ce amintiri dragi ai trezit şi în mine! Şi da, îmi amintesc şi eu de mâinile bunicii când frământa pâinea. Şi de dragul ce-l avea când vedea ce frumos dospise aluatul. Şi cuptorul de piatră din curte. Şi mirosul de pâine proaspătă. Şi, şi, şi multe altele.
Aşa că mulţumesc şi eu!

Dragilor, ! Ma bucur ca v-am adus amintiri dragi si arome din copilarie!

Sorin, daca vii la Galati, garantat iti fac turte si paine!

Eu astazi am fost la tata si...am aflat ca am mai pierdut un reper al ideii de "acasa'. A murit batranul Panait, credinciosul caine al parintilor mei, ultimul tovaras de singuratate al tatei...Pentru ca stia ca tin la el, nu mi-a spus la telefon, e drept ca nici eu n-am intrebat, presimtind parca ...Saptamana trecuta nu mai avea putere sa ne iasa inainte, sa ne arate ca se bucura ca am venit acasa...Dadea din coada, dar statea culcat acolo in fata usii tatalui meu, de trebuia sa pasesti peste el ca sa intri in casa. Acolo a si murit, de alfel, pazind cu credinta omul care l-a adapostit si hranit. Tata plange dupa el si eu am incercat sa-l linistesc. Am plans acasa, cand i-am spus Ralucai la telefon vestea .Si ea a plans...Era al nostru, facea parte din universul acela ce inseamna pentru noi"acasa"sau "la mamaia"...Unul cate unul se sting...Pana la urma nu mai ramane nimic!

Cainii au fost si sunt o parte intregala in familia mea......sunt membrii egali si sunt mai buni ca oamenii!!

Iti dedic un filmulet cu prietena fetei mele de anul asta......sa vezi de ce sunt in stare cainii!

http://www.youtube.com/watch?v=C4Bxch_XA50...=41085F01781241

Incredibil.....

Sorin.

Wow Sorin, excepţională domnişoara. Am rămas mută de uimire, aşa că nu am decât gânduri de laudă.

Dăscă, îmi pare tare rău de căţel... am păţit-o şi eu vara asta. Pe la începutul lunii septembrie am aflat că mi-a murit căţelul de la bunica. Am plâns mult după el pentru că a fost un căţel bun, atent şi cuminte. Însă, la interval de o săptămână am adoptat un alt căţel şi l-am transportat către casa bunicii. Şi s-a dovedit un tovarăş bun, care să ţină de singurătate.

Minunat, Sorine!
Panait era caine lup, era tare apropiat de noi, ne astepta si ne asculta intotdeauna. Avea o inteligenta deosebita, radea cand veneam acasa de bucurie...N-am mai vazut pana la el asta, dar ne arata dintii si clampanea intr-un anume fel, imitand zambetul omenesc...Ieri, cand am coborat din masina la poarta, am scos din geanta biscuiti sa-i dau, credeam ca-mi va iesi inainte ca de obicei...Pragul usii era gol si atunci am stiut ca nu mai este...Nu avea cum sa nu apara la poarta sau sa nu fie acolo pe prag... Cunostea zgomotul masinii si ar fi trebuit sa fie la poarta de cand am intrat in sat! Acum e cu mama, mult l-a iubit si ea...
Va trebui sa aducem un alt caine sa-i fie tatei aproape.Saptamana asta fratele meu se ocupa de asta. E necesar ca si caine de paza si speram ca va deveni prietenul si tovarasul tatalui meu .Imi spunea ieri ca e prea mare liniste noaptea, ca Panait mai latra in noapte si tata-l intreba din casa: ce-i ,mai acolo? el scartaia asa din gat si-l linistea cand nu era nicio primejdie sau contiua latratul cand era cineva la poarta...Ii cunostea latratul, avea tonalitati deosebite cand era om la poarta, alti caini pe drum sau cine stie ce altceva.

batatura fara animale e ca si casa fara copii
nu-mi imaginez o curte la tara fara caini si pisici... obisnuinta, ce sa-i faci
Dasca, pisicuti mai are tatal tau?

Da, Felina, are 3 pisici, mama si doi pui . Se mai ia cu ei, stau la mangaiat, se tin dupa el prin curte, stau la poarta pe banca cu el , dar nu-i primeste in casa...Doar pe la bucatarie mai au acces, cand sunt eu acolo. In rest...pisica in porumbar si cainele la cosar, asta e conceptia ! Adevarul e ca el i-ar mai primi, dar sunt hoti si fura tot ce prind, mie mi-au luat carnea de pui de pe masa ! Cum tata se misca asa incet, cred ca l-ar lasa cu frigiderul gol. Pana ar inchide el usa, ei ar goli un raft!

bine ca mai are pisicuti
transmita-i gandurile noastre de bine

Toata lumea cunoaste povestea cainelui care a asteptat ani de zile pe peronul garii, stapanul lui plecat pe front cu trenul!!

Stapanul a cazut la datorie si caine si-a facut datoria pa la sfarsit asteptand-ul pe peron inca 7 ani pana a murit.

Un fost prieten al meu a avut in dotare un caine pe nume Combat....caine dresat anti-mine. In misiune grupul lor au fost descoperiti si prietenul meu grav ranit....s-au retras inapoi la locul dat ca punct de evacuare, asteptand elicopterul sa-i scoata......pe campul de lupta a ramas doar casca prietenului meu, data jos la acordarea prim-ajutor. Ca sa nu lungesc vorba.....cainele deja era turbat, incerca sa muste pe cei ce carau targa in care era prietenul meu.....n-a fost de acord sa se urce in elicopter pana ce targa n-a fost fixata pe podea..ultimul ce a sarit a fost Combat!

Zbor usor de cateva zeci de km, la loc sigur, prietenul dus la spital si Combat inapoi la unitate......inebunise de tot!!

Dupa cateva zile a decedat prietenul si aceasi zi a disparut Combat! A fost cautat peste tot, fiind caine educat special si foarte dotat in scopul lui!

Dupa cateva luni de zile, dupa ce a fost cucerit de ai nostrii punctul respectiv misiunii la care au fost inainte, Combat a fost gasit mort cu capul pe casca lasata pe campul de lupta......cum a ajuns acolo?? Nimeni nu intelege!!

Gata....nu mai am cuvinte...am sec in gat

Trista poveste .
Stiu una despre un caine in Anglia care isi conducea stapanul la gara cand pleaca dimineata la slujba si il astepta pe peron din nou seara cand se intorcea. Dupa ce stapanul a murit cainele a mai facut drumul asta dublu la gara cativa ani. Dupa moarte, cainele a fost ingropat la picioarele stapanului fiindu-i inaltat acolo si un monument.

Vreau si eu reteta.

Minunate povestile despre caini credinciosi stapanilor...Merita si Panait al nostru un monument, in sufletul nostru macar !
Cat a trait alaturi de noi, ne-a dat dovezi de dragoste , noi l-am iubit si sper ca viata lui a fost frumoasa. A fost tare ascultator... Pentru ca era mare si puternic, niciodata nu i s-a permis sa iasa din curte de teama ca ar fi sfasiat orice alt caine i-ar fi iesit in cale. Va imaginati noptile in care cainii satului nunteau si rasunau ulitele de harmalaia lor. O singura data a sarit gardul si el si s-a luat la harta cu ei. Tata l-a auzit, l-a chemat si l-a certat.Niciodata n-a mai sarit gardul afara, desi ar fi putut...Erau oameni pe care nu-i placea, maraia la ei si n-ar fi putut intra in curtea tatalui meu. Ii tinea la poarta pana ii zicea tata:lasa-l mai, atunci se retragea. Intelegea vointa omului si se supunea comenzilor tatalui meu, el ii era adevaratul stapan.
Ii intelegea si starile sufletesti...Dupa ce mama a plecat dintre noi, a fost abatut luni intregi, isi punea capul pe genunchii tatalui meu si scartaia din gat, parca ar fi plans alaturi de el...A fost, a ramas in amintirea noastra si ne va fi mereu dor de el!

Nefe, e delicioasa prajitura cu crema de lamaie! Acrisoara si racoritoare. Uite reteta:
Ingrediente

Pentru foi
2 oua
10 linguri lapte
10 linguri ulei
10 linguri zahar
aproximativ 1 kg faina
1 plic mic de bicarbonat sau amoniac.Eu prefer bicarbonatul, amoniacul are un miros prea puternic .

Pentru crema:
1 l lapte
1 cana zahar
1 lamaie
6 linguri faina
1 praf sare
Mod de preparare

FOILE: Din toate ingredientele se framanta o coca care se imparte in 4. Se intind 4 foi care se coc pe dosul tavii.

CUM PROCEDATI: Din lapte se opreste o cana, iar restul se fierbe impreuna cu zaharul si un praf de sare. Cand este aproape gata se adauga laptele pastrat amestecat cu faina. Se amesteca intruna ca sa nu se lipeasca. Dupa ce compozitia s-a ingrosat se ia de pe foc, se pune margarina, se lasa la racit apoi se adauga coaja rasa si zeama de lamaie. Cu crema astfel obtinuta se umple cele 4 foi si se lasa prajitura de pe o zi pe alta sa se inmoaie foile.

Inainte de a o taia, se pudreaza cu zahar vanilat sau se acopera cu o glazura de ciocolata. Eu o pudrez cu zahar pentru a nu amesteca aromele...

Multumesc. O incerc intr-o zi, azi am facut chec.

Daca mai aud pe cineva ca in invatamant se lucreaza doar patru ore, ii sparg capul!
Azi m-a apucat ora 18 in scoala, de dimineata tot in picioare!
Primul luat in vizor e presedintele Basescu...

Gata, nu mai bat pe nimeni! Ieri eram suparata, obosita. Azi am uitat. Am avut ieri un concurs, organizare, corectare, clasamente, alea,alea... Copiii n-au nicio vina si mie-mi place ce fac.Ca ne batjocoresc astia de sus...Nici asta nu e lucru nou. Ca ne iau banii din salariu sa faca ei economii mi se pare de rasul lumii. Vom trece si peste asta. Oricum, cadoul de Craciun al Ralucai va fi...dupa puteri. I-am zis ca-i iau o portocala.Mi-a spus sa nu fiu zgarcita, sa-i iau doua... Bine ca i-am luat laptopul.Mai am de platit la el, dar ce conteaza?Sanatosi sa fim, ca le ducem cum le-am mai dus!
Pentru ca intram in concediu fortat de joi, am facut ceva fise de lucru, poate mai lucreaza astia mici acasa si nu se considera in vacanta de tot. Eu sper, ma straduiesc sa acopar perioada asta cu ceva de lucru, poate inteleg si parintii sa-i supravegheze mai mult...

care parinti? aia care lucreaza toata ziua?
tu fi impacata cu tine ca iti faci DATORIA de dascal.
sa-ti faci datoria cu tot sufletul si toata priceperea, asta e singurul lucru pe care o persoana poate sa-l faca pentru tara noastra Romania, calarita de multi nemernici.

ne intreba mama sotului meu acum cateva zile ce anume ar putea ea sa faca pentru tara asta. si sotul meu i-a spus: sa-ti faci datoria, sa nu lasi copiii sa copieze, sa dai note pe merit, intr-un cuvant sa-ti practici meseria corect si la maxima pricepere, cu toata bunavointa. Asa copiii vor avea un exemplu de integritate si asta se poate considera una bucata caramida solida in formarea lor.

Felina, asta e si crezul meu, pacat de el, ca e bun, numai ca mi-l demoleaza cei ce ofera alte modele...

Deci, concediu fara plata azi.M-am bucatarit ca pentru o zi de vineri cu supa de fasole boabe si ghiveci de legume. Mai pe seara fac paste cu branza la cuptor ca vine mandra mea si asta vrea sa pape cum coboara din tren, cica!

Am pus masina si am spalat o tura, a doua deseara cand vine Ralu, daca n-o fi si a treia!

Am bibilit prin casa, sters praf, aspirat, alea, alea...stiti voi.

Am curatat compul de multe gunoaie, asta pe la 6 dimineata, ca nu aviu somn...

Ce-o sa mai fac azi?
Pana vine Ralu trece greu timpul...cred ca ma bag sub o patura sa citesc ceva.

Profita te timpul liber si relaxeaza-te, sigur sub patura cu o carte, o revista

Oau!
N-am mai avut ragaz sa trec pe aici...S-a pus praful!
Ziceam candva ca duc o viata simpla si monotona, uneori repet aceleasi activitati cu precizie de ceas elvetian! Am avut zile pline de activitati de rutina, sentimente la fel, nimic nou pe frontul de est! Nimic nou in faptul ca nu-mi ajunge timpul, nu-mi ajung banii, nu dorm destul si mereu trebuie sa fiu in grafic, alminteri se duce naibii tot esafodajul vietii mele!
Saptamana trecuta s-a produs o ruptura in acest grafic, si oau!!! nu-mi regaseam ritmul.
A fost Ralu acasa si am rasfatat-o ca de obicei, a prins si Sarbatorile Galatiului acasa si am iesit impreuna prin targ, sa vedem ce noutati au aparut pe tarabe. In afara de ceramica, la care am cascat ochii amandoua, erau pline tarabele de chinezarii si alte alea.A fost fain ca a fost o zi insorita, noi gatite amandoua, eu mandra foc ca toti ochii se intorceau dupa mandra mea. Bun...pana aici a fost ok, ne-am luat o oala de lut pentru sarmale si turta dulce-inimioara, ca erau frumoase foc. Am si pozat o casuta de turta dulce, nu-mi venea sa plec de langa ea, parca era din poveste. Pe seara am avut musafiri(neasteptati) din alt oras, atrasi de mirajul Sarbatorilor care pe mine ma obosisera deja, dornici sa iesim-nu sa iasa, in oras. Ce era sa fac, ca o gazda buna am strans din dinti si i-am facut sa se simta bine. Uneori nu pot spune nu. Ne-am intors noi tarziu in noapte, am mai stat la un pahar de vorba, timp in care eu m-am apucat sa pregatesc ceva de pachet pentru Ralu. Aveam de gand sa fac asta in dupa amiaza cand mi-au picat musafirii plimbareti. Ei s-au dus la culcare si eu am trebaluit prin bucatarie aproape toata noaptea: snitele, prajitura, ciuperci cu smantana si alte alea promise fiica-mi. Dupa doua ore de somn ale mele, s-a trezit gasca vesela si stai iar la o cafea , timp in care valiza trebuia facuta, copchila dusa la gara...Uh! Au plecat toti, fata si musafiri , iar eu ma invarteam prin casa intoarsa pe dos, vase de spalat, paturi nestranse...si grija unor lucrari de corectat.Obosita cum eram, am zis pas la toate.Desi am dormit in ziua aia, mi-am revenit greu...Oare mi-au ruginit de tot piesele componente?
Saptamana asta am fost in grafic cu toate, nimic nu mi-a mai tulburat existenta monotona.
Mare noroc am cu jobul, acolo se sparge monotonia.

Moama, ce-am mai scris!

Mdaaaaaaaaaaa! Acum inteleg eu ce-mi strica mie ritmul! Vichendurile, bre! Astea-s de belea...Iar vartej la mine acasa...neamuri, carne de porc de pus la pastrare pentru Craciun, gatit non stop,pregatit pachet pentru Ralu, pus in zori la tren, vacarm...Musafiri la masa sambata(de-ai mei si copiii),musafiri la masa azi(de-ai lui, ca nu incapeau toti ieri...).

Azi m-am hodinit. Dupa scoala am bibilit ceva prin casa, apoi am zis sa ma pun la curent cu stirile din politica si am adormit cu telecomanda in mana.Deci, ori politica a fost neinteresanta ori eu m-am babit si adorm din te miri ce!

Azi am simtit pentru prima data gerul. Obisnuita cu dimineti reci, dar nu geroase, am avut parte de un adevarat soc termic de dimineata (ora 7), nu m-am asteptat . Ideea e ca mi-a placut aerul acela, mirosea a iarna si cautam cu privirea baltoacele inghetate, m-as fi dat pe gheta daca nu eram asa o cocoana respectabila , una la mana si a doua la mana, n-as face asta pentru ca sigur as face cunostinta cu solul.

asa, si? solul e prietenul nostru
draga dasca, da-te pe gheata ca o viata ai
dar iesi echipata in ceva adecvat, sa nu fie toace ca strici gheata

Vai ce iarna a venit peste noi! Neastepta dar adulmecata de mine ieri, a acoperit murdaria lumii pentru cateva ceasuri. Cum o voi mai privi de acum inainte, nu stiu, azi stiu ca mi-a fost draga!

Felina,
Nu de toace era vorba, ca nu le mai prea pot purta.Nu am siguranta ca n-as pica in fund, ca de, oasele-s batrane....ce stii tu!

Ca de obicei, am iesit cu nebunii mei la prima zapada! Asa i-am invatat, sa iesim sa ne bucuram impreuna de prima ninsoare .Azi mi-au copt-o balaurii! Toata ziua au scancit ca vor la joaca, eu trebuia sa respect orarul si le-am promis ca iesim la sfarsitul orelor. Au stat numai cu ochii zgaiti pe geam, de teama sa nu se opreasca ninsoarea sau sa nu se topeasca zapada. Cand s-a sunat, am stabilit sa ma astepte in spatele scolii (aveam noi vedere din clasa acolo si era zapada neatinsa!),iar eu am mers sa duc catalogul si sa ma imbrac. Pana am ajuns eu, ei s-au asezat in flanc de lupta, cu provizii de bulgari moi si pufosi si cand am dat coltul scolii m-au asaltat toti! Aveam zapada si in buzunare, nu reusisem sa-mi asez fularul bine si mi-a intrat zapada peste tot! Am facut fata situatiei pana la urma, dar m-au prins pe picior gresit. Ce ne-am mai distrat ! Parintii care-i asteptau la poarta scolii ne-au gasit in final in plin dezmat iernatic.Ce-or fi crezand ei de doamna nu stiu, dar stiu ca strubaticii mei au fost mai mult decat fericiti.
La intoarcere in scoala, eu, plina de zapada am intrat in baie sa ma scutur si am provocat reactii de genul:o spranceana ridicata , expresii de genul "n-ai minte" sau( dom' derector) :" ai dat in mintea copiilor!"Ei, asta-i! Cand nu voi mai face asta cu elevii mei, va trebui sa ma ingrijorez!
Iaca, Felino, mama, ca-mi place sa ma joc, numa' ca incerc sa evit riscurile. Ca azi n-am evaluat corect situatia si am fost prinsa pe picior gresit, sa-mi fie de invatatura si mai ales, sa inteleg ca balaurii mei au crescut si mi-au platit tavalelile din ceilalti ani!

Mi-ai descretit fruntea cu povestea ta. Parca-i vedem pe pitici cum te-au bombardat!

Din feeria alba, se transforma in teroare alba iarna asta pentru mine! Avem avertizare meteo pentru maine in zona sud, sud-est si sunt cu inima cat un purice. Maine se intoarce Ralu acasa si ma tem sa nu ramana trenul blocat pe undeva cum s-a mai intamplat, baiatul ar trebui sa ajunga maine in zona Brasov, dar pleaca doar daca permite vremea. Si daca vremea pare a fi ok si se strica dupa aia? Asa ca, nu-mi mai place iarna... Ar trebui sa-l aduc si pe tata la mine , dar astept sa se indrepte iarna asta, cat de cat...Uf! Mult e pana-mi vad puii la adapost!

Exersez si viata fara calculator...Naspa !Mi s-a stricat rablamentul si-i la carpit...!Am prins acum un laptop ce nu-i al meu si vreau sa transmit tuturor celor ce ma viziteaza un an bun si contrar previziunilor, bogat! Sa aveti sanatate si spor in toate!
Florin Chiriac ma roaga sa va transmit urarile lui de bine si multumiri pentru ajutorul dat. El se straduieste sa fructifice acest ajutor, exerseaza zilnic si m-am bucurat sa aflu ca prin casa nu mai umbla decat cu cadrul, chiar daca nu are inca curaj sa iasa afara cu el.Mama lui m-a rugat sa va spun ca sunteti in rugaciunile ei si nadajduieste ca Dumnezeu sa va rasplateasca pentru bunatatea voastra.



Acum despre mine...Am avut niste sarbatori de tot...stresul! Abia astept sa treaca si rebeliunea asta si sa ma odihnesc si eu.Impresii va zic, dupa! Casa incarcata, eu inhamata la toate alea...Phiiii! Ce bine o sa-mi fie dupa 4 ianuarie!
Gata, va mai scriu dupa ce am utilajul meu, daca l-oi mai avea... Altul nu cred ca-s capabila sa-mi cumpar prea curand, cu criza asta pe care-o simt prea acut!
Pupici si la multi ani!

LA MULTI ANI Dasca ! Multa sanatate, bucurii si bani . Te pup!

La multi ani, pe 2010!
Multumesc pentru urari, Boudicca!
Am reparat utilajul, sper sa tina !
Dupa ce ma pun la curent cu noutatile,mai trec pe aici.
Nu v-a fost dor de mine, vad...Nu-i bai, va asasinez eu cu panseurilemele de acum incolo...

ba ne-a fo mai Dasca draga. da de frig n-am mai scris, ca ne curge mucii pe tastatura daca luam mana de pe batista de la nas

An nou cu bucurie si sanatate iti doresc!