Andra! Bine te-am intalnit in casuta mea! Sper ca anul acesta sa ai parte de bucurii si sanatate, tu si cei dragi.
Da, ma simt echilibrata de cand am inteles ca lumea nu se invarte dupa voile mele, ca soarele rasare si fara mine si ca exista un Dumnezeu care ne da tuturor dupa cata iubire de noi si de oameni avem.

Don Quijote, cunosc starea asta, nu te teme, e normala si mai ales trecatoare! Mai multi factori lucreaza pentru asta. Ce poti face tu? Mai nimic acum. Dormi, ingrijeste-te, rasfata-te cu o baie parfumata,citeste, fa ceva bun de papat...Sunt o mie de lucruri pe care ai dorit sa le faci si n-ai avut timp de ele pana acum. Printre picaturi, acum fiind ocupata cu rasfatul, aplica pentru job, mergi la interviuri, impaca-te cu ideea ca asta e! Faci ceea ce depinde de tine si nu fi asa de disperata! Spui ca ti-ai da eject. Nici asta nu e ceva nou, toti am avut astfel de momente si ne-a trecut. Chiar ne-a parut bine ca n-am iesit din scena si ne-am bucurat de restul lucrurilor marunte si frumoase ce ni s-au intamplat.

Eu. Azi m-am trezit la 8 fara un sfert dupa jjjjde mii de ani cand ma trezesc la 6, inainte de a suna ceasul, inclusiv in vacanta. pentru ca ieri am dormitat, n-am avut somn azi noapte, si cand am avut...n-am auzit ceas, nika. Bine ca nu m-am trezit la 9 si am ajuns la scoala la limita. Nearanjata, ca vai de lume...
Azi remediez. Am o masina de rufe la spalat, o friptura la cuptor si o prajitura in plan. Patul imi face cu ochiul, eu il ignor. pai daca va fi vreme mohorata o luna, eu o luna zac in pat?

Am avut o perioada naspa, sa-i zicem. Incarcatura multa, alegatura, griji pentru ceilalti...
Ce-am observat? Ca nu m-a mai afectat atat de mult, n-am fost stresata, am facut cat am putut, nimic peste limitele mele fizice si psihice.
Aceleasi griji: tata-drumuri la el, mancare, curatenie, discutat-oricum, se pare ca degenerarea e galopanta, acum nu-i prea mai intram in voie.
Jobul, mult de lucru, stres, hartii ce-mi mananca timpul-fac ce pot, nu neglijez copiii, neglijez mai mult birocratia.
Copiii-fiecare cu problemele lor, Ralu cu sesiunea, B. cu jobul...Discutam toate cele, stiu cat si cand respira fiecare. Nu-i controlez eu, imi spun ei.Mult de lucru cu menajul: rufe spalate, calcate ,mancare, pachete trimise, casa, cumparaturi...Sotul, cu probleme de sanatate in ultimul timp : sunt alaturi de el dar trebuie sa vada ca si le-a cam facut.Nu l-am mai bibilit asa mult. Cer intelegere, sunt un biet om, am nevoie si eu de sprijin. Il am... Casa a fost cam neglijata zilele astea, desi ordonata, e cam prafuita. Cand ii va veni randul, o vom desprafui. Culmea, alta data in astfel de situatii nu prea dormeam. Acum doooorm, de nu-mi ajunge somnul. Gata. Ma duc la culcare!

Ce bine ca ma pupi tu, fata draga! Si eu te cu drag si te invidiez cum o tii tot in morcovi si salate. Eu am facut azi supa de pui si pilaf tot cu pui, repejor si bun.Asa, am mai mancat azi si o ciocolata...o fi bine, n-o fi bine...mi-a placut!

E o ceata laptoasa si nesuferita la noi... oasele mele o resimt din plin. Si psihicul...eu sunt fiinta solara, cum apare soarele, cum ma inveselesc.

iti mai dau unu cand ai vreme sa scrii reteta de pilaf te rog dar numai cand ai vreme ca deocamdata nu am nici orez nici pui in casa...

si de la mine

Buna dimineata!
Ninge. Aseara era o ploaie mocaneasca si urata, am tras perdelele sa nu mai vad ce-i afara...Azi dimineata, dupa buna regula a mea de a ma trezi cu noaptea in cap cand nu trebuie, adica in week-end, am vazut totul alb si stralucitor in lumina felinarelor.Oau! M-am instalat in bucatarie, cu o cafea si laptopul...E bine!
Incep sa se echilibreze toate, nu ma mai gandesc ca vor fi vesnic asa, ma bucur pentru binele de azi, multumesc Cerului pentru cel de ieri...E bine.
Azi am in plan ceva curatenie in casa, gatit , calcat rufe...Impart cu sotul sarcinile. Dupa ce facem curatenie el o sa calce ( ca-i place!) eu o sa fac ceva bun de mancare.Vreau sa fac o placinta de bostan printre altele pentru ca rezoneaza cu vremea...Asa simt acum. Tot el o sa rada bostanul...Ieri am gatit tot impreuna o ciorba de pasare si sarmalute cu varza. Bune. Azi trebuie sa gatim si pentru pachetul lui Ralu. Aveam in plan peste la gratar (cred ca o sa folosim gratarul de aragaz, cu ninsoarea asta nu cred ca vom putea face gratar afara).In rest, trebuie sa ma odihnesc, sa-mi protejez mintea care a fost tare obosita zilele acestea. Daca lucrez cu mainile, mintea va fi sloboda. N-o s-o las sa zburde aiurea, o s-o canalizez spre lucruri pozitive.
Ninge frumos, stiu ca nu-mi place frigul, dar de aici de la caldura e feeric!
Sa aveti o zi buna!

Oau, ce zi faina am avut!
Nu va asteptati la nu's ce evenimente, n-am avut niciun eveniment. A fost o zi in care am privit ninsoarea si cam atat.
Dimineata a plecat sotul sa duca pachetul pentru Ralu la gara iar eu am avut asa o satisfac tie ca am ramas in pat, de numa'! Dat fiind ca eu ma trezesc prima zilnic, a fost magic sa raman in pat. Am mai motait, am mai tras cu ochiul la ninsoare, m-am dat jos doar de pofta cafelei. Am iesit un pic dimineata, ningea de parca se scuturau toate pernele cerului. Copacii plini de zapada, strazile la fel, orasul meu gri era acum in haine stralucitor de albe. Fain! Am fost si la biserica, n-am stat mult, afara era o frumusete mai mare a lui Dumnezeu, m-am intors pe un drum ocolit, sa ma bucur mai mult de frumusetea ce stiu ca nu va tine mult.
Acasa am dormitat cu perdelele trase, a nins si ninge si acum dumnezeieste. Am citit, am mai tras cu ochiul la tv, am stat la masa...acum mi-am facut o ceasca de cacao.
E minunata...si afara ninge si eu ma bucur ca un copil de la caldura caminului meu!
Iaca ce putin mi-a trebuit sa fiu in al noualea cer: ninsoarea, caldura casei si o ceasca de cacao!

Si la noi se anunta iara ninsori si frig mare insa sincer eu nu mai vreau.Ca am avut-o sase saptamani fara sa se topeasca un fulg din ea si cand am vazut in sfarsit culoarea originala a gradinii m-am bucurat de numa.Nu stiu de ce in naivitatea mea am crezut ca acuma gata vine primavara.Dar din pacate mi-a jucat iara mintea o festa

Insa ma bucur pentru tine , pentru bucuria ta de astazi.

In sfarsit cineva care pretuieste ninsoarea la fel de mult ca mine Daca nu e soare afara, ninsoarea e cea care ma aduce in culmea fericirii!! Ma bucur c-ai avut o zi asa de lenesa si faina! Vreau si eu

La noi e doar ger. Bine macar ca nu mai ploua... Desi si eu, ca si Oiskinela, am crezut ca daca s-o muiat gerul un pic vine primavara Am uitat ca tot ianuarie e

Da' prefer gerul decat ploaia, zau! Ca prea depresiva e ploaia...

luni, 24 ianuarie 2011
Cescuta de ceai - Pr. Arsenie Boca
"O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:“Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:”Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa ... “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează", am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine...”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie.
Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.
"Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.. De alte gânduri şi rosturi sunt străin."

Pr. Arsenie Boca

In afara de faza cu nevrednicia, mi-a placut povestea Si asa ma simt eu acum: ca argila respectiva ce e in procesul de transformare intr-o frumoasa ceasca

....si din cioburi se mai poate face ceva ?

Afro, nevrednicia in text avea sens de slab, iar noi suntem slabi fara Dumnezeu.

Don Quijote, se pare ca ne gandim una la alta in acelasi timp. Tocmai am postat la tine!
Si cioburile se pot reconstitui, stii doar. Se mai cunosc lipiturile, e drept, dar merge.

Da, gand la gand. Asemenea cicatricilor , lipiturile acelea.Mi-ar place un artizan curajos si inconstient care sa le adune fara sa-si sangereze palmele si sa le expuna ca pe un trofeu si o mie de generatii sa se intrebe ce oare or fi.....

Ieri a fost vineri, da?
Am dat vacanta piticilor si am mers la teatrul de papusi sa vedem piesa"Jack si vrejul de fasole'. Superba punere in scena a basmului de teatrul nostru.
Acum povestea o stiti, cred. Piticii mei in extaz, abia i-am desfofolit de fulare, geci, manusi si piesa a inceput. Aplauze la scena deschisa vacutei lui Jack care dansa pe ritmuri de "O,Suzana', dansau si ei printre randuri...sunt totalmente dezinhibati pustii din ziua de azi si asta nu e deloc rau! Buuuun, pana aici a fost ok. Apoi au inceput efectele speciale, fasolea aia crestea magic, lumini stinse, fum, ceva mister acolo si sa te tii tipete, da' tipete de ziceai ca vine sfarsitul lumii. O intreb pe una mica si isteata, de ce tipa, i-e frica? Zice, nu doamna, da' asa se face la teatru cand se stinge lumina! Bei, noi ne pupam la film cand se stingea lumina, da?
Alta faza: in poveste apare si un capcaun. Ei, asta cica era urias, asa ca pe scena au aparut mai intai niste picioare imense, se presupune ca trupul era suuus si nu-l vedeam noi...Astia au inghetat! S-a asezat capcaunul la masa, sub fata de masa picioarele, deasupra mesei capul: fiecare mana, picior cap era manevrate de un actor, acum capul era pana in tavan cat sedea dom'capcaun la masa...Incepe sa-i miroasa capcaunului a carne de om, ca asa-i povestea si da sa se ridice sa-l caute pe Jack. La care Ana, ce statuse stana de piatra pana atunci, striga: stai asa, nu te ridica!!! Aflandu-ma aproape o linistesc si-o intreb de ce sa nu se ridice. Pitica-mi spune pierita: daca se ridica in picioare darama teatrul!!! Sfanta naivitate!
In final a fost ok, ca s-a reunit Jack cu vacuta lui si au dansat iar, si piticii in sala i-au aplaudat la scena deschisa, au aparut actorii fara masca si asa au vazut care cum a purtat cate un picior, sau o mana de capcaun...
Eu am incheiat doujjj de fermoare, legat fulare, am cautat caciuli pe sub fotolii, i-am intrebat daca n-au uitat nimic si intr-un final am iesit toti, echipati corect pentru insorita si geroasa zi iarna.Afara mi-am dat seama ca eu mi-am pierdut fularul...Venea o plasatoare dupa noi sa intrebe cine l-a pierdut...Piticii mei au raspuns in cor: Doamna!
Una peste alta a fost fain !

Da, am job. Shuturile alea au ajutat.

Ce mult ma bucur sa aud asta!
Don Quijote, daca mai esti in nevoie, vii la noi si te luam iar in suturi!

Au functionat . Si bine mi-au facut. Pup.

...constat ca nu am ce scrie pe aici. Perioadele de criza interioara sunt prolifice, acum mi se intampla doar chestii normale, extrem de simple. De exemplu azi a fost un ger puternic, am fost la scoala , am mai domolit din maldarul ala de birocratie-(dar nu pe tot!), am gatit o super-mega-extra-mancare potrivita unei zile geroase.Am mai netuit putin, acum ma pregatesc de dus, apoi la somn.Plictisitor, nu ? Sfanta plictiseala, dar ce bine e! O savurez pentru ca stiu ca vine acus perioada in care n-am timp sa respir...

Uooof!
Ziceam de plictiseala? Gata, s-a dus! Duminica am facut impreuna cu cumnata mea un parastas pentru soacra-mea,(au trecut 4 ani de cand si-a gasit linistea), am petrecut toata duminica la ea apoi cu musafiri, alea, alea...Radeam noi doua, ca doar la de-astea ne mai intalnim, altfel nu avem timp...Seara am ajuns obositi morti acasa, deja am intrat in alta etapa a vietii, obosim daca iesim din mediul nostru, avem tabieturi de mosnegi, deja!
Am inceput scoala, piticii mi-au facut o imensa bucurie azi de dimineata. Dupa o vacanta scurta, m-au imbratisat toti , stateau in jurul meu ca un ciorchine, spunandu-mi ca le-a fost dor. M-au inmuiat cu totul...
Ralu a venit sambata, nu mai terminam de vorbit, deja sunt in urma cu somnul. Ea doarme pana in pranzul cel mare, dar eu ma trezesc devreme...Azi i-am zis ca stop sueta! Astept sa fiarba o oala de sarmale, regret ca nu le-am pus in oala sub presiune, ar fi fost gata mai repede. Le-am facut si o prajitura acum, una ca e mai buna ca t cele de cumparat, dar si ca ies mai ieftin asa...Mananca gasca mea de sparge in ultimul timp. Cam des raman fara finante de la un salar la altul...
Azi am vorbit cu Ralu despre Catitza...Patul ei mai poarta urmele ghiarelor ei, si-si amintea diminetile cand ii duceam micul dejun la pat, iar ea il impartea cu Catitza...Cum stia cu un sfert de ora inainte ca o sa vin acasa, deoarece pisi se aseza in fata usii si mieuna asteptandu-ma...Imi zicea ca de multe ori inchidea calculatorul, stiind ca o s-o cert ca pierde timpul si se aseza cu o carte in mana, astfel poza in copil model si ascultator.Ei, draga de ea, ne-a umplut sufletele cu dragostea ei neconditionata, ne-a adus zambetul pe buze cand eram suparati si s-a cuibarit in sufletul nostru definitiv.
Tata a ramas iar fara menajera...a plecat si asta in Italia. Daca e cineva fara job, si vrea sa plece in Italia, il angajam noi mai intai...Garantat isi gaseste apoi de lucru in Strainezia! Acum alta bataie de cap...Unde o sa mai gasim pe altcineva, nu stiu....
Plictiseala? Nooooooo...Bine mai era!
A! A iesit soarele pe ulita noastra si la noi in oras. E cald si nemaipomenit de bine. E mocirla, dar nu le putem avea pe toate, nu?

da, romancele sunt foarte cautate ca menajere peste tot pentru ca sunt harnice si cuminti.

Dasca de ce nu-ti iei alta pisi? Sunt atatea suflete care ar avea nevoie de un adapost... cine vorbeste! ca si la mine ar fi loc in casa...

Viata e ca o cafea buna

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.

Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.

Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.

Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.

Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.

Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.

Savurati cafeaua, nu cestile! cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiricit oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.




Fain...de pe ozibuna.net

http://www.youtube.com/watch?v=SIqKuSC12LY...player_embedded

Draga dascalito eu vreau si cafea buna si ceasca frumoasa. Apropo de asta, acum imi dau seama ca eu la noul job am cea mai faina ceasca de cafea. E haioasa , toata lumea a remarcat-o. Ceilalti colegi au cesti identice ca forma doar culorile difera. Ce inseamna asta ? Ca vreau sa transmit un mesaj sau ca doar imi ofer un minim de confort atat vizual cat si gustativ ? La job e destul de greu, stresant si obositor dar e ok. In fisa postului chiar se specifica ca este o pozitie de stres excesiv.

Tuturor ne plac lucrurile frumoase ! Frumosul difera de la om la om...de la situatie la situatie...E ambigua treaba! Ideea e sa facem diferenta dintre cafea si ceasca!

Ce mesaj transmite ceasta ta, Don Quijote? Cred ca vrei sa atragi un pic atentia celorlalti, apoi prin frumosul cu care te inconjori acoperi niste goluri/neimpliniri sau poate pur si simplu ai nevoie de o armonie exterioara pentru a rezona cu cea interioara.

De mult eu am ramas fara ceasca( cestile) dragi inimii mele...Am avut un set de cesti de ceai(mereu am baut cafele mari) de portelan fin, din care am baut cele mai cele cafele, chiar daca in vremuri de trista amintire cafeaua nu prea era cafea. Mie imi placea momentul in care turnam cafeaua in ceasca aceea mare, sidefata cu irizatii argintii si albastrii...In timp, una cate una elegantele cesti au pierit pe altarul neindemanarii mele sau poate asa era firesc, sa se sparga ! Am incercat sa le inlocuiesc...Pe la tara sunt multe tentative de acest fel...Pana la urma m-am indragostit de niste cesti asemanatoare ca forma , dar albe cu buline rosii si fara pretentii de noblete, ca celelalte...Au tinut mai putin, intre timp au inceput si copiii mei sa bea cafea, asa ca viata lor a fost scurta...Acum sunt in cautari de cativa ani...N-am mai rezonat cu nicio ceasca! Cu toate astea beau cafea buna, adevarata, nu nechezol ca pe vremuri...Uneori apreciez doar cafeaua, alteori tanjesc si dupa ceasca potrivita mie. Asta ce-o insemna?





PS. De mult nu m-am mai plans de dureri de picioare, pentru ca nu le-am mai avut.Nu cred ca am multumit indeajuns universului pentru asta... Azi ma dor toate oscioarele, in special spatele si genunchii.Mda...nu le poti avea pe toate!

Eu beau cafea doar din cesti deosebite.Am doua.Una mare alba cu flori uriase, rosu, portocaliu si galben.Imi aduce mereu aminte de vara, cald si soare.
A doua este mai mica mai grasa, in doua nuante de verde , pe mijloc cu o bordura pe care sunt desenate oi albe si doar una e neagra .

Ceasca pentru ceai nu am gasit inca.Vreau una delicata, de portelan straveziu , pe un picior subtire .

Draga mea dascalita, ceasca mea este cu un magar care isi serbeaza ziua, E o mare aglomeratie si buna dispozitie pe ceasca mea. Ea are o forma banala, chiar grosiera dar este vesela. Adevarul e ca eu mereu am ales sa fiu magarul in turma. Ma reprezinta. Sa stau asa cam bleg, cam catranit si de povara , dar din pacate putina lume e interesata de sufletelul magarului. Fie soarta mea, mai bine decat in turma.
Alta cana preferata a mea este una japoneza sau chinezeasca de ceai, cu o forma rotunda cu niste maci stilizati.
Ador canile, sant si eu mereu in cautarea canii perfecte, deoarece in fata unei cafele am momentul de respiro in care nu fac nimic in afara de a ma concentra pe mine. Acasa beau mai nou cafea dintr-o cana complet alba. Asa ma simt acum. Fara nimic interesant, fara nimic de transmis, fara nimic de simtit. Sper ca este o perioada de tranzitie, sufletul meu e in alta parte si refuza sa ia parte in acest moment la ceea ce traiesc. L-am pus in conservare, sa nu se strice si mai rau facand parte din gandurile mele.
Vreau o cana cu SOARECI. Asta imi doresc acum.

Dasca, imi pare rau sa aflu ca te dor picioarele si inca atat de rau! Am auzi de la o doamna de la tara trecuta de 70 - care inca facea muncile campului si avea grija de gospodarie si animale cu strasnicie - eu nu i-am dat mai mult de 60 de ani - cum ca ea isi alina durerile de picioare cu o infuzie pe baza de floare de fan (cred ca stii ce e aia, praful care ramane in pod sub fan), zicea ca o saptamana de bai la picioare cu infuzia aia si e ca noua. trebuie sa cred ca prea arata si se tinea bine la varsta ei si pt stilul ei de viata. poate vrei sa incerci. pe mama inca n-am convins-o, desi are trei poduri de fan in famile, pe o raza de 100m . da ea e mai incapatanata asa de felul ei si nu-si poarta de grija.


eu momentan imi beau cafeaua (cu mult lapte ) dintr-un pahar mare, solid si stabil, simplu si perfect transparent. oare ce sa insemne asta? Castelino vino si ne descurca cestile!

Dascalito m-am luat cu (,) canile si nu m-am oprit asupra ta. Rushine fie-mi. Da tu ma ierti si stii ca imi pasa. Si pe mine ma dor uneori genunchii si scartii ca o scula neunsa. Frumos vorbesc....ca o doamna ..... stii continuarea. Pup.

Dragele mele, multumesc de grija pe care mi-o purtati!
Picioarele dor uneori mai rau, alteori suportabil...Voi repeta tratamentul cu Alflutop, cel care mi-a facut bine pana acum. Felina, am auzit si eu de ceaiul de fan, n-am incercat, dar o sa caut si sa vad cum e. O sa fie dificil sa gasesc...Aici la campie, fanul e "floare rara".Cred ca se gaseste la Plafar,o sa caut.

Avem parte de un ger de numa'! E soare cu dinti, cum se zice...

Ralu a plecat duminica, i s-a terminat vacanta si de atunci vorbim la telefon incontinuu...Iar s-a invatat cu mine, se desprinde greu...A incheiat sesiunea cu bine, a dormit de-a spart saptamana asta, am trancanit vrute si nevrute...

Am un cosmar cu cele rapoarte de activitate si alte alea ...Cred ca daca as fi mai inteleapta le-as face si gata, atat ma plang si tot nu le termin niciodata, stau cu inima la gat de vreun control... Nu le vad utilitatea, asta e adevarul...

Azi am fost fuarte ocupata,am venit tarziu acasa, pe seara, sotu' a gatit tocanita de ciuperci, bun de tot, ma pregatesc de dus si la nani...

Deci, anosta viata mai am!

cum anosta?? crezi ca oricine se poate confrunta cu asa o tocanitza???

Cum anosta ? Pai ce, sa vorbesti cu copilu in fiecare zi la telefon zici tu ca e nimica ? Sa asculti, sa stii sa dai sfaturi fara sa para sfaturi ? Sa stii sa "citesti" printre cuvinte ? Sa stii sa taci , sa stii cand sa zici ?

Sa manevrezi printre sute de hartii si in acelasi timp sa fii Dascalita ?

Sa capeti in toiul iernii o tocanita de ciuperci ?

Toate astea le numesti tu viata anosta ?


Apropo, nu am smantana sa dreg ciorba .Cred ca o sa produc o ciorba de fasole anosta .

Oiski, da de ce trebe samntana la ciorba de fasole? e fasole verde? intotdeauna poti pacali o ciorba din asta cu ceva lapte in locul smantanei, nu-i la fel, dar e mai bine decat deloc


Dasca, viata ta e faina, nu anosta , cred ca nu-ti dai seama

Mai, mai, mai! Aveti dreptate, numa' ca asa am simtit eu aseara, mereu aceleasi chestii...Nimic spectaculos, nimic de notat, monotonie plus tocanita de ciuperci! Prefer monotonia unui neprevazut , asa e! Tot eu am mai zis asta, stiu...Cine sa ne mai inteleaga?

Deci am tabieturi de baba monotona, da?
Dimineata imi beau cafeaua in bucatarie tacticos ( ma trezesc f. devreme...) si frunzaresc internetul in acest timp. Ei, azi dimineata nu a mers dom'le tehnologia la nivel inalt, m-am simtit frustrata ca nu-mi pot citi corespondenta, ziarele, hanul, na! Nici cafeaua n-avea aroma, nici eu rost prin bucatarie...Iaca neprevazutul, cel ce sparge monotonia!Asa ca m-am tras singura de atentie si am depasit situatia traumatizanta! Am privit rasaritul de soare cat mi-am baut cafeluta si parca a fost mai reconfortant...

Azi, pana la ora asta e bine. La scoala a fost balamuc maxim, vaccinarea antirujeolica a copiilor...cine nu stie ce-i asta sa nu intrebe. Anto s-a impiedicat in fata mea si a cazut cu capul de piciorul bancii, avea un cucui de numa', cu comprese l-am tinut vreo doua ore...O mamica a fost extrem de suparata pe asistenta ce le-a facut vaccinul si mi-a transmis agitatia ei, incat am trimis-o cam dur la cabinet sa clarifice ce o supara, eu nefiind purtator de cuvant... Cum spuneam, acum sunt bine! Mai avem tocanita de ciuperci pana una alta, cum am noutati ( si chiar de nu!) va spun!



Pofta buna la cioba de fasole anosta! Las' ca-i buna si fara smantana azi, maine ii pui si zici ca-i alt fel de mancare!

Dascalito, pai cum sa fie anosta cu atatia prichindei in jurul tau? La mine ii anosta! Ia uite ce fac eu in ultimele luni:

- trezit cu 10 minute inainte sa ies pe usa, imbracat in fuga - de multe ori uitat sa prind parul, sa iau ochelarii, etc si ma intorc dupa ele sau ma tot duc aratand ca muma padurii
- aproape fugind spre tren - 3 minute, e drept, da' ce lungi sunt cand esti pe cale sa-l pierzi!!
- mers cu trenu 50 de minute, timp in care citesc, dau mesaje pe telefon sau pur si simplu ma scarpin in cap si ma plictisesc
- munca - unde mi se face capul cat China de la cat injura aia, cat se plang de toate cele si de toata atmosfera negativa si tensionanta din birou
- iarasi calatoria cu trenul, la intors, unde acelasi ritual de dimineata se petrece
- apoi am 3 variante: vin direct acasa unde gatesc, mananc si ma uit la tembelizor, apoi vin pe Han, muncesc ce mi-am luat de la munca sau mai fac cate ceva in casa; ori ma duc intai la Anda unde vorbesc vreo 3-4 ore, vin franta si flamanda acasa si ma culc; ori ma duc la Dan de unde vin tarziu acasa si ma culc.

In rest nimic altceva, nimic deosebit, nimic interesant... Mai anost si frustrant de-atat nici ca se poate, zau!

Sper ca ti-e mai bine cu picioarele

Cu picioarele imi e asa si asa...Pup pentru grija, Afro! Sper ca ti-e bine tie, te vad cam debusolata...

Am venit azi de la tata infrigurata rau...A pluat tot timpul si drumul m-a terminat. Nu m-a putut duce si nici aduce B. cu masina, asa ca am umbrat cu RATA nene...Frig, picioare inghetate, bleah!
Tata nu e bine de loc, mai rau ca intotdeauna...Si-a pierdut toata energia si a obosit de viata. Mi se rupe sufletul cad zice ca vrea sa moara, ca s-a saturat...La noi nu vine ca se plange de frig, acolo la el face caldura de nu poti respira si lui tot i-e frig...S-a saturat de singuratate zice, dar cat am stat cu el n-a prea vorbit cu mine...Am plecat de ieri, cu gandul sa mai stam de vorba, numa' ca era indispus. I-am gatit, am vorbit mai mult singura ca-l vedeam apatic, abia ma baga in seama...Mi-e mila de el, dar simt ca are dreptate...de la un moment dat viata e un chin.Fratele meu se duce zilnic la el, eu mai rar ca sunt la 100 de km, dar cel mai rar a fost la doua saptamani, mai mult nu pot sa fac...oricum sunt tot cu gandul la el mereu. Nu vreau sa ajung asa de batrana si fara chef de viata...

Abia am ajuns si am intrat la forja pentru pachetul lui Ralu. Am facut deja snitele, prajitura cu fructe ( felii de gutuie din compot), acum fierb paste pentru o salata de ton, ca asta a poftit mandra mea. Mi-a scris mail si mi-a facut lista cu ce mai vrea.
Sunt maxim de obosita, abia mi s-au incalzit picioarele dupa drum ( si sunt de doua ore acasa!!!) si visez la o baie fierbinte. Dupa ce termin treaba la forja , nu mai ies din cada doua ore!

Mai, ce repede se mai duc duminicile!
Se insereaza si intru in panica...Se duce si asta!
De dimineata simt asa o senzatie de bine, desi ma trezesc ca de obicei, nu e nevoie sa ma dau jos din pat la 6, pe intuneric. Mai stau cateva clipe si deja picioarele incep sa se framante si papilele gustative cer cafea. Trag de timp totusi, mai motai dulce asa, a lene, apoi cafeaua ma cheama la bucatarie.Cat timp ibricul forfoteste pe aragaz, imi arunc ochii pe fereasta: cenusiu, frig, pustiu...Duminica dimineata orasul e pustiu! Numar linguritele de cafea, adulmec aroma, pazesc ibricul sa nu dea-n foc, apoi caut ceasca potrivita .Azi am luat o cana mare si neagra, am turnat cafeaua, am privit desenele in miscare ale caimacului si am regretat ca nu stiu sa ghicesc in cafea.Cafeaua de azi a fost buna. Am baut-o singura, asa cum imi place mie,in liniste, cu compul in fata, infasurata intr-un halat gros, sa mai pastrez din caldura somnului...Dupa putin timp a venit si omu', plecat in zori la gara sa puna pachetul fetei. Am dezbatut putin vremea, ziarele de dimineata, apoi el a mai atipit la TV, iar eu m-am imbracat sa ies la biserica, la o prietena...Dupa masa m-am ingropat in hartii, asa ca acum pland dupa duminica!

Tare , tare rau m-a intristat si induiosat povestea cu tatal tau. E foarte trist , am trecut si eu prin asta, din pacate nu se poate face mare lucru, doar sa ii fii alaturi cat de mult poti cu o vorba buna si un gest potrivit. E trist de tot sa vedem cum ni se pregatesc parintii pentru marea plecare.

Don Quijote, asta e situatia...Din pacate traiesc pentru a doua oara aceasta neputinta in fata batranetii, a bolii...Mama la fel a constietizat finalul, la fel era obosita sa mai traiasca, la fel regreta ca ne poarta pe noi pe drumuri...De aceea merg acum atat de des la tata...Ma tem sa nu-mi reprosez ca nu am facut tot ce puteam face.Eu il iubesc tare mult si el pe mine la fel...Din pacate acum nu mai discutam ca alta data. De cate ori am pus noi tara la cale de ne-a apucat dimineata!!! Acum nu-l mai intereseaza mai nimic...doar suferintele lui.


La noi s-a intors iarna...Nu-mi mai place, a nins destul de mult, dar...n-a nins frumos.
Am obosit...Nu prea dorm bine, ma trezesc dimineata tot obosita...Vrea soare sa-mi incarc bateriile!
Piticii de la scoala mi-s bolnavi pe capete...e o epidemie de faringita.Pana-i scot in primavara tot asa va fi, ca-s mici si cu imunitatea la pamant.
Nu stiu ce sa gatesc maine...M-as baga la o fasole ca mi-ati facut pofta!

Da, nu prea e nimic de facut. Eu azi am facut clatite cu gem de mure, dar din acela din comert cu n-uri chimicale. Bun si-asa.

...sunt ingropata in hartoage! Va citesc, dar n-am timp sa scriu...
O primavara frumoasa, calda, blanda va doresc!

...azi m-am trezit din somn cu ochii in lacrimi. Am visat-o pe mama, era ca acum 10 ani si impreuna cu tata cautau printr-o camera de acasa niste lucruri ale ei de cand era tanara. Erau tablouri lucrate de ea, cusaturi, chestii pe care le avusese ca zestre, iar eu le stiam, acum nu mai exista si in vis le-am vazut. M-am trezit, am constietizat ca am visat si am readormit cu gand sa o mai vad...Mi-era asa de dor si visul asta m-a rascolit, incat imi dau lacrimile de cate ori ma gandesc. Ma bucur ca am acolo in cer o mama, ma bucur ca am vazut-o in vis, mi-e dor....

Multumim! Si tie la fel, dasca!

Si eu imi visez bunicii din partea mamei uneori si ii imbratisez in vis si le spun ce dor mi-a fost de ei caci in vis sunt constienta ca sunt morti dar parca vin sa ma viziteze din cand in cand. Ultima oara insa am visat-o doar pe bunica mea si nu eram constienta ca a murit. Eram la ea acasa dat totul era intunecata. Ma foiam prin bucatarie iar ea parea destul de trista.... Si eu ma trezesc dimineata bulversata si cu ochii in lacrimi, dupa aceste vise. Cat eram in viata nu am fost constienta cat de mult ii iubesc pe bunicii mei.... abia dupa ce i-am pierdut mi-am dat seama...

fiica lunii!

Am incheiat un maraton...Ieri dupa scoala am plecat la tata. N-am avut masina disponibila, asa ca ...haida, haida cu maxi-taxi. Am ajuns intr-un tarziu, i-am facut o surpriza tatalui meu care nu ma astepta. Pentru ca fratele meu era plecat la munte pentru vreo 4 zile, se simtea singur...Cea mai mare dorinta a lui e sa stau macar o noapte acolo.Inteleg asta, pentru el singuratatea e problema, asa ca am decis sa merg la el, desi initial ii spusesem ca nu pot. Ieri cand am ajuns, mi-am aprins focul in camera mea, apoi m-am apucat de gatit pentru el o ciorba, spaghete si snitele.Am mai vorbit noi printre picaturi asa, era mai volubil de data asta, apoi dupa ce mi-am terminat treaba, am stat cu el pana tarziu. Se plange ca nu poate dormi noaptea, iar eu i-am demonstrat ca adoarme prea devreme si noaptea e lunga. Asa ca, ori de cate ori motaia, il trezeam si l-am lasat sa doarma abia dupa ora 22.Dimineata mi-a spus bucuros ca a dormit bine.Ei, vezi tataie?
Problema e ca singur fiind, logic ca adoarme odata cu gainile si tot logic, se plange de insomnie...Azi dimineata am facut curat, schimbat lenjerie, aspirat, alea,alea...am chemat o frizerita sa-l tunda, am incalzit apa pentru baie, l-am facut frumos si pe la 12 am plecat spre casa...urma tura a doua .Am ajuns acasa pe la ora 15 si iar la bucatarie, pregatit pachet pentru Ralu...Aici comanda suna cam asa
:orez cu lapte, pastai cu maioneza usturoiata, piept de pui la gratar, prajitura si...ce mai vreau eu.Am facut cateva chiftele, slabiciunea baiatului si maine am in proict niste sarmale. Acum am terminat treaba, astept sa se raceasca mancarea si sa fac geanta pe care o duce tat-su maine dimineata la tren.
Vizez la zilele alea dintr-o vara cand ma plageam ca n-m ce face...
Acum nu termin niciodata treburile, mereu mai e ceva de facut.

Daca tot a fost duminica azi, am dormit mai mult...A fost bine ca am avut o zi plina si azi, iar acum la 23,30 sunt inca in forma!
Am facut cele sarmale ce erau in plan si sos pentru chiftele, ca al meu sot viseaza mereu la chiftelele cu sos ce le manca la "plimba tava" cand era neinsurat. Cica asa bune ca alea nu le nimeresc eu nicicum...Asta este, asa fac, asa mananci! Alta data nu mai vezi nici asa!(ca doar el vrea sos la chiftele.)
De pe la ora 14 fac hartii...Am cam 75% din ele gata, toate n-or fi nicidata...
N-am iesit din casa azi, nici nu speram sa am timp...Imi propusesem de alfel sa fac cele hartoage in acest week-end, multumesc ,Doamne ca mi-a iesit si am avut spor la treaba!
M-a sunat Ralu ca i-au placut pastaile cu maioneza usturoiata, atat ea cat si colegele de camera le-au savurat! Prajitura a ajuns cam turtita, am folosit o caserola de unica folosinta si aia e mai slaba de constitutie, cand am indesat alte alea in sacosa, cred ca s-a turtit.Nu-i bai, fetele savurau pe la 17 cafeaua cu prajitura mea turtita, cica a fost faina.
Una peste alta, in week end-ul asta am facut mai multi oameni dragi fericiti: pe tata ca am stat cu el si l-am bibilit, pe Ralu, pe fii-miu cu chiftele si sarmale si pe al meu sot cu sosul...si pe mine, ca vad dosarele alea aproape gata! De odihnit, ma odihnesc saptamana asta, sper!

harnica precum o furnica

Doamne, eu nu stiu cand apuci tu sa faci atatea, zau!! Tu esti exemplul perfect de super-femeie!

Da' pentru sufletul tau ai apucat sa faci ceva? In afara de actele alea aiuristice.

Fetelor, !

Am grija si de mine, ma simt bine si cand cei dragi mie sunt multumiti, numai ca sfarsitul de saptamana mi se aglomereaza asa de tare uneori, de ma mir si eu cum fac fata...

Saptamana aceasta m-am rasfatat si m-am lasat rasfatata. M-am odihnit, am petrecut timpul asa cum mi-a placut, nu cum TREBUIE!
Ieri am primit flori si daruri de la cei dragi, aseara am facut mucenici, adica i-am cumparat gata facuti , eu doar i-am uns cu miere si nuca.Am dat astazi de pomana pentru cei plecati...

Astazi foooarte frig, a batut un vant rece de te taia! Am stat la caldurica toata dupa amiaza. Apropo de cadurica....ma costa cumplit de mult caldura! Abia mai fac fata cheltuielilor de intretinere.

Maine vine Ralu!

...stiu cum e cu ,, caldura. A mea ma " ingheata " uneori.