M-am dezechilibrat emotional...Of, am imbatranit degeaba!
O buna colega a murit, neasteptat spunem noi, dar ea ne-a predat lectii de viata timp de 8 ani, de cand lupta cu cancerul...A fost pe metereze pana-n ultima clipa, a muncit cu drag si pasiune, nu s-a plans de napasta ce i-a distrus sanatatea, a fost punctul de echilibru al familiei...Acum rememoram cu totii tenacitatea cu care a smuls din ghearele mortii si ultima clipa de viata, regretam ca n-am avut timp sa vorbim mai des, sa ne impartasim trairile...am trait pe fuga, ne-am plans de nimicuri, ne-am declarat nefericiti din enspe motive...Dupa o astfel de lamentare, cand ea facea chemioterapie si nu se plangea, mi-a taiat o vaicareala de genul "nu mai poooot"! Sa nu mai spui asta niciodata, mi-a spus, nici nu-ti inchipui cate poti duce!
A fost invatatoarea fiicei mele, colega noastra, mama pentru fiul ei, sotie buna...A ramas o amintire frumoasa si o mare de oameni incremeniti de disparitia ei.Avea 46 de ani, era tanara...Dumnezeu sa te ierte , draga mea !

Recitesc pe aici si ma ingrijorez...am scapat o multime de greseli, nu numai de tastare...Cred ca ma ramolesc.

In alta ordine de idei, B. e in concediu si noi ingrijim pisoiul lui, un puiut de british shorthair blue, o frumusete si un jucaus...Ne umple zilele si suntem indragostiti de el. Pentru ca e mic, se joaca, se agata de noi cand mergem prin casa, ne musca in joaca si n-are nicio regula. Pe Catitza am dresat-o cu pulverizatorul cu apa, orice nu trebuia sa faca era stropita, nu-i placea, fugea, in scurt timp nu mai repeta acel lucru...La puiul asta nu merge cu apa, lui ii place si nu fuge de stropit...pentru ca nu-l puteam struni, ieri l-am inchis in baie de cate ori voia sa muste...Bine, nu musca rau, dar nu vreau sa devina un pericol. Sa vedem cum merge ...El nu sta singur nicicum, este mereu acolo unde suntem noi.Poate-i displace la...racoare, mai stii?

Nu pot pune poze de ale lui, ca nu stiu sa le micsorez...

Dimineți frumoase cu un pisoi moțăind pe papucii mei...Oh, năzdrăvanul ăsta jucauș mi-a amintit de delicata de Catița...

De când a murit colega mea, ma trezesc mereu cu gândul la ea, la părinții mei, la cei plecati dincolo...Îmbătrânesc, mă apropii mai mult de de ei, văd! De Sf. Ilie îi voi pomeni la biserică printr-un parastas.
Pe mama o chema Ilinca, era onomastica ei...Mi-e dor de ei, m-am gândit la tata pe canicula asta și-i multumeam Domnului ca n-a mai trăit-o...
Am din nou zile monotone, prea libere...ieri am plecat să ma plimb, să merg pe jos...am ajuns departe, prin cartiere pe care nu le-am călcat la pas nicicând...E fain de tot că s-a domolit căldura, ne odihnim alfel acum. Ploaia cu grindina de luni a cam facut ravagii prin spatiile verzi si am citit ca a distrus Gradina Botanica pe care tocmai am vizitat-o...
Încerc să însăilez într-un fel gândurile astea răzlețe și nu-mi iese...am un puseu trecător de melancolie...

Dasca, zile monotone si mohorate are ori si cine si ori si care,... conteaza ce facem cu ele,... eu de exemplu,... mmm am trecut prin toate, stii bine am fost sus de tot si am fost jos de tot, am urcat si am coborat, sau am cazut direct in cap,.., Dar sa stii ca am invatat ceva de acolo,... nu ai fost acolo,... Mafia lol numai Mafia am in cap, sorry stii de ce ? Baietii aia, golanii aia de Cartier m-au invatat inca de la 14 ani ca Viata e o C,..... care tre' ,.... mda stii tu, dar m-au si invatat ca Viata poate fii Frumoasa, depine numai si numai de Mine, ce fac eu din ea,... eu sincer, daca as fii acum in locul tau si crede-ma ca inainte sa iti scriu m-am pus macar 5 minute in locul tau ca altdel nu mi-as fii permis sa iti scriu aici, eu as sta la Birou sau dimineata pe racoare asa cum iti place tie , cu un pix / creion / stilou cu condei in mana si cu o coala alba in fata si mi-as nota acolo toate ideiile, toate gandurile, toate lucrurile marunte si mini marunte sau mari / marete, adica as nota acolo toate chestile care am vrut sa fac de-a lungul timpului si nu le-am facut din diferite motive,... sigur tre' sa existe multe chestii care ti-ar incanta sufletul si ochii si mintea

Te sarut cu drag si ma gandesc la tine de multe ori sa stii si de multe ori simt ca ma citesti si te gandesti la mine.
Cu drag.

Atata timp cat nu se transofrma in altceva cred ca este normal dupa evenimentele de anul acesta.
Uneori ma gandesc la tine si-mi zic ce noroc ai avut cu astfel de parinti ( ce ravagii psihice a facut generatia parintilor tai cu copiii pe care i-au avut ! ) , cu o meserie care ti se potriveste ca o manusa , cu copii reusiti , nu ma hazardez sa zic ceva de casnicie ca acolo stie fiecare.Insa in mare esti o femeie norocoasa .

Floare, !
Oiksinella, !
Da, am avut parinti minunati, multumesc lui Dumnezeu ! Ma rog pentru odihna lor.
Melancolia de zilele astea e fireasca, zic eu...pregatesc parastasul de maine si mereu m-am gandit la ei, imi lipsesc enorm, dar recunosc ca ei si-au terminat treburile pe pamant... acum sper sa fie impreuna in cer si sa ne ocroteasca de acolo.
Ai dreptate, Oiksinella, soarta a fost buna cu mine, exact cum ai spus tu...Parinti, copii, slujba si sot bun. Da, Omu' e un sot bun, am iesit din greu impreuna si sper sa fim asa mereu. Cred ca acesta e secretu casniciilor durabile: impreuna la bine si la greu. Acum el savureaza cafeaua citind ziarele, iar eu frunzarind internetul.TIhna ne e tulburata de nazdravanul de motanel ce alearga peste noi ca pesta fotolii!

Ma apuc acum sa fierb coliva si-mi rasuna in urechi glasul mamei: alege graul, spala-l in 9 ape (eu chicoteam atunci, 5 nu sunt destule?!)...Acum fac intocmai cum imi spunea, de ce sa nu respect traditia? Am de la ea un ceaun in care voi fierbe graul. N-am soba cu plita...Dar ea e langa mine acum si tata mustaceste ceva mai incolo...el era ironic asa cu cutumele mamei! Imi place sa-i vadpe langa mine...Doar asta mi-a mai ramas sa-i simt langa mine, respectarea traditiilor in care ei credeau.

A fost o dimineata faina, acum soarele deja e mai iute, cred ca azi va fi mai cald...

ce frumos povestesti...

Felina!

M-am intors bucuroasa de la comemorarea parintilor mei...Curtea bisericii e neincapatoare, la umbra unui nuc mese pline de fructe aduse spre binecuvantare, racoare, ganduri plecate in timp, departe, noi, fratele si cumnata, o prietena din copilarie, colac, prescura, coliva, flacara unei lumanari si undeva, zarit in coltul ochilor, zambetul lor...doua umbre dragi aduse de rugaciunile noastre !
Pe mama o chema Ilinca, frumos nume a avut, au trecut 4 ani de la plecarea ei...
Tata a plecat de 3 luni, numele lui era Stefan, mult ne mai lipseste...
Ma rog pentru iertarea pacatelor lor, facute cu voie sau fara de voie!


Ideea e ca doar asa, prin pomeniri ii tinem aproape, nu-i lasam uitarii.

Acum ca stiu cum ii cheama, Dumica cand ma duc la Slujba am sa aprind si eu o lumanare pt sufletele lor, ca si mie mi tare drag cu ce drag pove de ei si tare mi-as fii dorit sa fii avut si eu niste parintii ca ai, sau cel putin ca tine !

Multumesc, draga mea!


S-a mai racorit pamantul, piselul a plecat la casa lui, concediul lui B. e gata si eu m-am relaxat stiindu-l aici, eram stresata cand era departe...
Astazi am avut o stare de disconfort fizic si psihic...fizic, de la o cafea in plus am avut o stare de agitatie, psihic...aveam asa o teama ca se va intampla ceva rau. Am iesit din casa, din pacate nu prea mi-a iesit plimbarea, mereu unul sau alta se pun de-a curmezisul...Ieri n-am raspuns la telefon unei cucoane, care ma cam sufoca, azi...ne-a adus repede acasa altul...deh, prea multa ambilitate strica uneori!
Acum lenevesc, as cam avea cate ceva de facut, numai ca...las pe maine ce pot face azi...

Sambata am fost o productiva de numa, am croitorit o husa pentru plapuma si niste perdele pentru protejarea florilor de la tara, dupa pranz intr-o terasa bate soarele prea tare, iar bolta de vita de vie mai are pana va face umbra.
Vreau sa mergem acolo maine...
Nimic nou pe frontul de est, monotonia pe care am inceput s-o iubesc, vara, cald, pepene rece si perdele fluturand in racoarea amiezii! Oau, deci nu arsita amiezii, a se sesiza de unde vine binele!

dascalita lumea ar fi un loc mai bun daca toti oamenii ar fi ca tine. multumesc pentru ceea ce am citit in jurnalul tau. o vara racoroasa si multa sanatate iti doresc, tie si familiei tale!

Marcus, !
Ma magulesti, braileanule!





As vrea sa te vad dansand! Da-mi un link ceva unde apari!

Sunt la tara...Nu spun acasa, nu, nu ma mai simt acasa aici! Aici am crescut, dar imi lipsesc radacinile...

Asta nu inseamna ca nu ma simt bine, are grija cumnata mea sa ma simt confortabil.

Vara asta torida e altfel aici... gradina de legume a explodat in arome si culori, apropo, azi am copt ardei pe plita! Afara, la aer...fain!
Ma tot lovesc de crengile pline ale unui par, s-au intins in carare...Caisul ne-a omenit cu fructe pentru compot si gem. Ieri le-am facut, tot la sobita de afara, in aer liber.
Despre flori ce sa mai spun? Imi face mare placere sa le bibilesc seara si dimineata, mi-au zis saru'mana pentru perdele, au toate culorile si parfumurile...Regina noptii intra pe geam in casa daca deschid fereasta, si o deschid caci noaptea e placuta aici, nu circula masini, se aud doar greieri si mierle...

E ceva ce ma supara aici...politicienii, arza-i-ar focul, si pe cei cu DA si pe cei cu NU...nu-i anima decat interesul personal, niciunul nu se gandeste la noi...Umbla de nebuni pe ulitele satului cu megafoane la maxim, cu promisiuni desarte...

Desi am internet si aici, e prima data cand mi-am luat laptopul...pe canicula asta m-as fi batut cu cumnata pe compul ei!

si eu tot afara gatesc de-o vreme... la amiaza parca e mai bine ca nu ma bazaie mustele. Asa ca gatesc si pentru cina si seara incalzesc

E grozav ca ai aceasta posibilitate, Wulfenia!
In apartamentele de la bloc e neplacut vara, bucatareala nu mai este o placere din cauza caldurii...Eu sunt rea de caldura, mi-as dori sa am o bucatariea in aer liber ca tine!


Ieri si azi am croitorit fete de perna pentru la tara, m-am mai jucat cu niste resturi si am facut sacose, portfard, un fel de portofel in care-mi tin medicamentele din poseta...mai ammateriale, imi mai trebuie inspiratie si chef!

Eu sunt meteosensibila...e un nor greu si astept ploaia ca pe o izbavire de durerea de cap...

La noi n-a plouat de 47 de zile. Saptamana trecuta vreo doua zile a tot fost cerul acoperit si ne-a pacalit ca vrea sa ploua si am stat cu limba scoasa si... 3 stropi! Eu am norocul ca pot sa inchid zona de dormit de zona activa in casa si bag clima la dormit pe seara ca altfel nu se poate respira. Numa ca aia face zgomot si ma nerveaza noa ca multe baiuri am

Ce calduri, Doamne! Daca nu exista AC-ul nu stiu cum supravietuiam!

Noi gatim rar acum, dat tocmai azi am facut dovlecei si vinete pane! Asa s-a incalzit bucatarie ca era fierbinte si clanta de la usa!

Datorita vremii sunt cam inactiva. M-am plictisit de comp, de tv...noroc cu olimpiada ca mi-a mai captat atentia!

Duminica plec la Paltinis, iupiiiii! Acolo n-o sa mai fie cald!

Cam dezlanata asta seara...

"Știu că Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar plăcea doar ca El să nu aibă chiar atâta încredere în mine." Maica Tereza

Deci, pentru mine vara e pe duca...pe de o parte ma bucur, caci septembrie/octombrie sunt preferatele mele pentru soarele bland si lumina aceea moale!

Tabara a fost ok, chiar daca in prima zi am zis ca-i ultima pe care-o mai fac! M-am temut ca nu fac fata fizic, numai ca Doamne-Doamne m-a pus la incercare si-a vazut ca pot! Drumul de la cabana la masa era incercarea mea, un urcus pe o poteca ce-mi taia respiratia...pana la urma am usurat situatia cu un toiag! Bineinteles ca exista si o cale mai lina, dar presupunea un ocol si nimeni nu voia sa ocoleasca.
Vremea a fost superba, n-a plouat, ziua erau intre 12-18 grade, noaptea aveam caloriferele calde.Am facut drumetii, excursii, am cules fragi, ne-am veselit si ne-am intors sanatosi si voiosi cu totii!Am fost cu telescaunul la Paltinis, cu telecabina la Balea, in Dumbrava Sibiului, la Rasinari la stana, etc. Copiii au fost incantati, unii erau pentru prima data prion acele locuri. Bineinteles ca oricat de plina de evenimente era ziua, seara era obligatoriu discoteca...M-am pus la curent cu noutatile discografice, unele mi-auramas agatate ca niste scame de neuroni , dar m-am adaptat, ce sa fac! Mi-a placut, deci daca sunt sanatoasa mai merg in tabara. Adevarul e ca noi ne simtim bine intre copii, chiar si sotul meu s-a adaptat, a avut grija de picii mei si m-am simtit bine ca am avut ajutor.Au incins si un fotbal ca intre baieti, iar fetele mi-au facut unghiile albastre, pentru ca am zis ca asa nu le-am vopsit niciodata!Cele mai maricele chiar se pricepeau. Focul de tabara a fost urias, cetina a scos scantei ca artificiile, dar din ce in ce mai rar reusim sa organizam un grup care sa cante ca alta data...din pacate traditia cantatului la foc se cam duce...generatia asta a cantat ai se eu te pego...
Una peste alta a fost bine, doar un genunchi zgariat si papat tot din farfurie in fiecare zi. De ce?Tabara era intr-o padure de brazi, n-au avut de unde sa cumpere dulciuri, doar cand eram in excursie ce mai scapau la cumparaturi.Nicio paguba, mancarea a fost de buna calitate, sanatoasa si pe saturate.
Ne-am intors la calduri, praf, zgomot...Hmmmm...

Dăscălițo, noi am fost pe partea cealaltă a muntelui Cindrel! Și ne-a prins bine ieșirea la munte, mă bucur că și ție. Și picii trebuie să învețe să prețuiască natura așa cum e și s-o respecte. Nu renunța niciodată la mișcarea în aer liber, soare, brazi, apa de izvor.

Daca stiam, bage Erwin, ca esti asa aproape puneam de-o intalnire cu piticii mei si povestitorul intamplarilor nanei Floare!

Nu am de gand sa renunt, doar ca m-am speriat ca nu mai fac fata, fizic vorbind...Noi avem ani buni de cand haladuim prin tara cu taberele, cu cortul, mai rar cu bilet in statiune ca asta nu ne place. Fiecare zi e o aventura si asa a fost si in tabara aceasta. Trei zile din 6 aveam programate excursii, in doua am luat la pas cararile din jurul taberei " Trecatoarea Cerbilor", iar o zi a fost petrecuta la o stana din Rasinari. Acolo mi-a placut mie cel mai mult, dar si piticilor mei. Am stat pe pajistea aia si am privit oile, asteptandu-le sa vina la muls, am cercetat stana, modul de preparare a casului, locul unde dorm/mananca/muncesc ciobanii...sotul meu a facut mamaliga in ceaunul ciobanilor, am cumparat branza de acolo si am savurat bunatatile in aer liber. Mai intai niste sclifosite mici ziceau ca lor nu le place mamaliga, dar n-a ramas firimitura in farfuriile lor, deci pofta vine mancand! Mi-a placut ca au ramas impresionati de conditiile grele de viata ale ciobanilor, de blandetea oilor si...de interdictia de a hrani cainii de la stana. Baciul le-a spus ca vor fi hraniti dupa ce se mulg oile, ca trebe sa-si faca treaba lor si ca trebe sa manance DOAR din mana lui, ca el le e stapan. Multe intrebari mi-au pus despre asta...Seara, din curtea taberei priveam niste zanatece de veverite ce sareau printre crengi...pentru ei a fost frumos! A fost frumos si pentru noi, cei mari...Eu ma destreses in ultima zi, cand vad ca-s sanatosi toti, ca s-au simtit bine, ca sunt veseli...Atunci incep sa analizez ce/cum/cand a fost aia sau ailalta...

Asaaaaa...Situatia e cam albastra la maini si mov-lila la picioare! de unghii vorbesc! mi-a placut ideea de culori necoventionale, na! cam multi au ridicat cate o spranceana, dar...ata ete!

Azi am pregatit un sos pikant pentru iarna, sos bun la toate de la paste la cartofi fierti/prajiti. Omului ii place, dar si copiilor.M-a ajutat in bucatarie azi, mi-a facut piata, ce mai, a fost un harnic. Daca a vrut sos...ma dispera cu grija asta sa umplem camara, in conditiile in care mai am conserve de anul trecut!

De azi am intrat intr-o noua eliberare de dependente...trebuie sa reusesc sa ma las de zahar si fainoase, trebuie sa scap de macar 10 kg caci picioarele mele s-au revoltat de cata greutate suporta! Ma dor si in urma unui traumatism, dar si aefortului din tabara am facut lichid la un genunchi...deocamdata doftorul are 2 variante: asteptam sa se resoarba cu antiiinflamatoare si gheta sau punctie si eliminarea lichidului si ghipsare macar 10 zile. Bineinteles ca eu mai astept...de azi am renuntat la fainoase si zahar.

Am motanelul la mine, ne distram fain cu el! E jucaus si nu respecta nicio regula.Sare si se agata de noi la orice miscare. Catitza era mai temperata...

Dascalita, si mie mi-au zis sa renunt la ciocolata din cauza unor pietricele la rinichi.
Hai sa vedem cat ne tine. Si eu tot de azi m-am lasat.

Te imbratisez. Si pe omu' tau, si pe copii! Din partea intregii familii. Pupicei!

Deci, ieri am supravietuit fara dulce...noroc cu fructele, am mancat pepene galben, care apropo ii place maxim motanelului!

M-am tresit in puterea noptii cu gandul la ai mei...Nu-mi ies din minte, cred ca si lor le e dor de mine...Mie mi-e dor in fiecare zi. Vara asta am multumit cerului ca tata n-a mai trait-o, greu i-ar mai fi fost! Dar tot mi-s lacrimile in ochi cand ma gandesc la el, la ei...Nimic nu-i aduce inapoi, doar gandurile mele ii mai tin aici, pe pamant. Dumnezeu sa-i odihneasca si sa le ierte pacatele !

Sunt la tara. A fara bate un vant ce aminteste de toamnele lungi si ploua. S-a racit bine afara, in casa e tot cald...
Astazi am facut suc de rosii, am valorificat excesul de rosii din gradina. Maine nu mai facem nika, daca ploua va fi noroi in gradina.
Fratele meu si cumnata s-au gospodarit frumos in vara asta aici, au reparat/ imbunatatit multe pe aici, imi place!
N-am reusit sa-i gasesc pe ai mei aici...ei traiesc doar in inima mea si a celor ce-si amintesc cu drag de ei.
Noapte buna!

Cat am stat la tara Omu' meu si-a rupt piciorul...Aparat ghipsat, carje...4 saptamani nu pune piciorul in pamant.
Bine ca n-a fost mai rau...
Acum, vorba lui Ralu: Noua cine ne mai duce gunoiul?

Gunoiul il duc eu pentru ca sunt CINEVA in casa asta!

Azi am un an de cand nu mai fumez!

felicitari !:)
o recomandare..ca novice in ale gunoiului ce te lauzi !

Mersi, e bine de stiut, desi eu n-am ghena ci doar containere in spatele blocului...Deci, greseam grav aruncand cu volta punga bine legata la gura... Maine dezleg punga, o apuc de fund si-o arunc cu volta, da?

ahaa! da' din ..balcon nu se poate?

Sa-l intreb pe Omu' daca se poate...Era jobul lui si sigur ii stie toate secretele!


Am descoperit ghimbirul, am facut primul ceai si-mi place!

nu te-a ars la limba? eu am luat sub forma confiata si-asa de bine arata ca m-am repezit sa iau o bucatica si m-am lecuit,repede! nu m-am incumetat sa pun nici in vreo prajitura

ps-insanatosire grabnica sotului

Si in mancare da o aroma deosebita.De parca ai manca la chinezu.

Draga mea , ce grija au de tine, ti-au prelungit vacanta cu o saptamana !
La noi incepe ssaptamana viitoate joi insa eu ma duc la munca cu doua zile mai repede.Acuma ca mi-am revenit in vacanta parca mi-e dor de copii.Vom avea si altii noi , pana ii cunoastem ... Primele 2-3 saptamani va fi un haos total.
Cum iti mai merge tie ? Te felicit ca nu mai fumezi deatata vreme .Extraordinar de bine.Stii, am fost la mare si erau unii care stateau la soare , pe o piatra cu picioarele in mare si cu tigara in mana .Pacoste mare e boala asta !!

fiatlux, ! Nu m-a ars la limba, in ceai e chiar fain, e un pic iute, dar altfel, e asa mentolat parca, e ceva absolut nou pentru mine!

Oiksinella, ! Ghimbirul la mine e doar la stadiul de ceai si-mi place, voi experimenta si cu el in cratita, caci la beneficii se zice ca-ti cresc si dintii de la el! In cautare de leacuri pentru astm am dat de el...

Ai dreptate cu vacanta, mie mi-a picat bine, caci oricum eram obisnuita ca scoala sa inceapa pe pe 15 septembrie...
Munca am inceput-o de luni, pregatesc classa, manualele, etc pentru scolareii mei. Mi-e dor de ei!
Cand vine septembrie pentru mine deja lumea se schimba. Nu ma mai pot simti in concediu, ma gandesc tot la scoala. Septembrie imi place cel mai mult! Lumina asta blanda, diminetile luminoase cand imi incalzesc mainile pe ceasca de cafea, amiezile calde cand n-as mai intra in casa, craitele din galetile floraresei de la trecerea de pietoni si mirosul de struguri si prune...Sepembrie e luna mea preferata. Poate ca anul asta tine vreo 3 luni, sa ma satur de ea! )

Neeee, nu am observat asa ceva .Da poate nu functioneaza la toti la fel.Adica aia la care dintii sunt in regula le creste in schimb altceva .Fiecare dupa nevoie.
Azi am scapat ceva mai mult in mancare si din cauza ca m-a piscat pe limba prea tare pentru gustul meu am lasat jumate de farfurie plina.Deci trag concluzia ca unul din beneficii ar fi ca slabesti cu ajutorul lui.

Oiksinella, iata unul din beneficii! De crescut vedem noi ce ne creste, dam de stire daca se intampla oarece!

Cum il pui in mancare:proaspat dat pe razatoare sau uscat?

Proaspat, dat pe razatoarea marunta.

am venit si eu la spartul targului. dar numai sa casc gura, ca n-am nic de zis.

Deja cred ca ne-a fo' prea bine, Omu-i cu piciorul rupt, eu cu genunchiul imobilizat intr-o orteza pe motiv de hidrartroza(lichid la genunchi)...Doi ologi deodata e prea mult! Eu ma pot deplasa, dar n-ar trebui...cum n-are cine, ma sacrific.Semne de toamna a vietii, spre iarna, asa...

La multi ani draga mea ! Sa ai parte de un an nou de viata plin de bucurii si sanatate alaturi de cei dragi tie .

Si desigur un nou an de scoala cu copii cuminti si ascultatori .

La multi ani ,doamna !

Sanatate multa si muuuulti ani fericiti si impliniti!

Va multumesc, dragele mele, din toata inima!

La multi ani draga Dasca, si sanatate si liniste sufleteasca!

Dăscălițo! Sănătace și numa' binie!

Și io cre' că am apă la genunț, da' când m-am suit pă munțî o fost binie!

Va multumesc pentru urari, dragii mei!

Erwin, apa mea de la genunchi pare sa se resoarba, sper sa fi scapat de punctie deocamdata. Cam de la urcat pe munte, lovit, tratat cu indifferenta si fortat mi se trage apa, celelalte sunt vechi...Am un tratament si port orteza aceea cu imobilizare partiala.

Maine incepe scoala, un nou an de munca...Nadajduiesc la sanatate, putere si intelepciune! Sper sa-mi fie elevii sanatosi si silitori, iar eu sa am un munte de rabdare si inspiratie.Toti cei ce incep ei sau copiii lor scoala le urez succes!Doamne ajuta!

De multi, muuuuulti ani viata mea se deruleaza in inceputuri de an scolar! Cel de anul acesta a fost la fel de frumos ca altii, plin de flori ca intotdeauna, dar a fost special pentru ca a beneficiat de o blanda si insorita dimineata de toamna, ca n-am vazut copiii plangand ( ai mei fiind mari s-au bucurat ca m-au vazut si m-au imbratisat !) si mai ales a fost frumos pentru ca imi era dor de forfota aceea, de mirosul de carte noua ( mai sunt si carti noi!), de ghiozdan si crizanteme...Reintalnirea a fost o bucurie pentru mine si copii. Dupa scoala, acasa am plans...de obicei scoala incepea pe 15, era ziua mea si a tatalui meu...Ma suna mereu sa ma felicite cand asezam florile in vaze. Anul acesta telefonul n-a mai sunat si eu am asteptat sa-i urez si lui cele bune. Am asezat florile si am plans. Sotul meu a stiut fara sa intrebe ce am, mi-a spus ca si el a verificat telefonul fix, sa fie bine asezat in furca... M-am rugat pentru tata, mi-e dor de ei, nu ma pot obisnui ca nu mai sunt...Pentru ca si-au terminat rostul pe aceasta lume au plecat sa se odihneasca putin...pentru ca sunt mereu in inima mea, inseamna ca sunt nemuritori...atunci, eu de ce plang?

Dăscălița, la mulți ani și îți doresc să ai parte de mai puțină tristețe. Îmi cer scuze pentru întârziere, dar cum am fost plecată, n-am avut acces la internet. Felicitări pentru viața de nefumătoare și pentru începutul noului an școlar - să ai elevi cuminți și bună dispoziție. Te pup.

Mulțam de urări, fată dragă!
Tristețile și nostalgia sunt firești, draga mea! Dorul ma va încerca mereu, mai ales în zile cu semnificație, așa ca cea de 15 septembrie.



Plouă a toamnă rece, miroase a cuptor încins... după ciuperci urmerază o placintă cu mere...Cum vine ploaia și frigul cuptorul ma cheamă parcă, spune ce ar merge pe vremea asta! Pisicul celmic și jucauș caută si el căldura și ma tot împiedic de el prin bucătărie...Plouă a toamnă lungă, e rece, iar mie îmi place să privesc pe geam toamna...Va fi o toamnă lungă si blândă!

Octombrie a debutat cu temperaturi varatice, toamna aceasta imi place de numa'!
In materie de conserve am lasat-o mai moale, deja mai avem din anul trecut gogosari si castraveti. Am facut o pasta de ardei, iar astazi am de procesat niste gutui aduse de la tara...n-as mai face gem/dulceata...vad eu!
Nu-mi intru in ritm cu programul zilnic. Sunt obosita rau pe la ora 20! Problema e ca se intuneca devreme, altfel as mai avea eu ceva energie...
O zi buna sa aveti!