Dasca draga mea! O imbratisare de la mine
Din pacate ma simt mica si neajutorata in fata alcoolului, nu stiu ce sfat sa-ti dau.
Daca el tine mai mult la alcool decat la casnicie, poate tie-ti va prii o pauza. Si poate si lui. E amar, of...

Off, iubita, prin cate ai trecut tu si n-ai zis nimic nimanui, nici macar aici??

Ca o bomba a picat vestea pe mine Imi pare nespus de rau sa aud asta si din pacate nu stiu cum as putea sa te consolez cumva

Sa stii ca te iubesc mult si iti voi fi aproape asa cum pot si orice decizie vei lua te voi sustine si chiar ma ofer sa fiu umarul pe care sa poti plange daca si cand ai nevoie

Off, doamne, fii tare mamico, fii tare! Nu ni se da nimic din ce nu putem duce, nu-i asa? Te pup dulce

Da, multumesc pentru sprijin, dragi prieteni virtuali! Nadajduiesc sa am sprijin si mai departe atat de la voi cat si de la ai mei.
Copiii imi sunt alaturi, restul nu mai conteaza.
N-am spus nimic pana acum aici pentru ca...poate nici nu voiam sa recunosc ca traiesc alaturi de un alcoolic. Lucrurile s-au inrautatit in ultimul timp si refuza sa accepte ca are nevoie de ajutor. Astazi i-am spus ca singura sansa sa aman hotararea e sa se trateze. Nu recunoaste ca are o problema.Eu nu mai suport. Vreau sa merg cu capul sus mai departe.Cat de curand demaraz procedura de divort. Asta e! Amar gust, dar stiam in suconstient ca asa se va sfarsi. Pacat de anii frumosi si de tot ce am cladit impreuna timp de 30 de ani.

Se pare ca accepta ca are o problema si vrea sa se interneze.Probabil ca o face de teama ca voi divorta. Nu stiu cat va dura...A mai avut recaderi. Pana acum a luptat singur , alaturi de mine. Poate n-am fost cel mai bun sprijin. Sper ca alaturi de medici, psihiatri sa fie mai bine. Sper.

Poate ca alcoolul il face sa se simta bine intr-un fel, sa uite de anumite lucruri care nu ii plac si poate ca din cauza asta nu accepta ca are o problema. Poate ca pentru el chiar nu e o problema, poate se simte destul de bine in lumea aia in care il duce excesul de alcool. Eu nu am auzit de alcoolici care sa se gandeasca la sanatatea lor, pana nu a fost prea tarziu.
Eu cred ca tu ar trebui sa ii arati ca el este o problema pentru ceilalti din jur, sa il faci sa-si dea seama cat de mult te raneste pe tine si pe copii. Explica-i sistematic, mereu, mereu (de fiecare data in alte cuvinte) cat rau face copiilor si tie, prin faptul ca isi face lui rau (repet, el nu cred ca realizeaza ca isi face rau). Arata-i ca va pasa mult de el si din cauza asta suferiti atat de mult si ca nu mai puteti continua asa.
Poate deja ai facut aceste lucruri ....
Nu stiu ce sa iti mai zic... ti-am dat si eu sfaturi din ceea ce am vazut in jur, din ceea ce stiu ca a functionat la altii. Oricum faza cu "Iti faci rau singur" nu am auzit sa fi functionat niciodata. Momentul cand un om care face exces de bautura, realizeaza ca isi face rau, este abia cand ajunge in spital in stare grava.
As putea sa iti dau ca exemple pe bunicul meu din partea tatalui care la varsta de 70 de ani a paralizat din cauza alcoolului si a mai trait 15 fara sa puna in gura nici un stop de alcool, pe surorile tatalui meu (tatal meu si fratele lui nu au facut excese de alcool caci au fost "tinuti in frau" de neveste in schimb surorile tatalui meu au fost firi mai libertine si au avut soti care le-au lasat sa-si faca de cap, asa ca si-au inecat viata in alcool), pe sotul verisoarei mamei mele care nu a mai pus in gura alcool abia dupa ce a aflat ca avea ciroza hepatica in stadiu avansat, dar asta nu i-a mai lasat multi ani de viata. Oricum exemplele nu stiu cat te ajuta, in schimb concluzia pe care eu am dedus-o din cazurile lor este:
grija pentru sanatatea lor nu i-a putut face sa renunte decat atunci cand a fost destul de tarziu, in schimb in cazurile in care a fost un partener de viata care a reusit sa ii faca sa vada ca modul lor de comportament raneste persoanele iubite (sotie, copii) a functionat si au dus la o viata fara excese.
E o lupta destul de grea si continua, dar depinde de amandoi si conteaza foarte mult de legatura dintre tine si sot si dintre el si copii. Ajutorul specialistilor e foarte bun, dar motivatia trebuie sa i-o ofere familia. Asta e problema celor ce sufera de aceasta boala: au mare nevoie de o motivatie puternica din afara, caci ei sunt prea slabi in interior pentru a lupta cu acest viciu.

Eu iti doresc sa ai taria de a lupta si indiferent de ce decizie vei lua, sa o faci abia dupa ce vei fi sigura in sufletul tau ca e cea mai buna. Si fie ca hotararile pe care le vei lua in aceasta mare incercare sa iti aduca linistea sufleteasca! Domnul sa fie cu tine si cu familia ta!
PS: in afara de psihologi si ceilalti specialisti de la spital, ar fi bine sa ceri si parerea unui preot, dar intereseaza-te de un preot cu har (eu ti-as putea recomanda unul daca doresti, numai ca este in Piatra Neamt).

Dasca draga, zu zic ca ai luat singura decizi cu sanse de reusita in situatia ta. Si te felicit. Dupa cum vezi, a dat roade imediat. Ramai pe pozitie orice-ar fi. Daca vrea sa mearga la spital, va fi nevoit sa vorbeasca deschis cu medicii, iar tu la randul tau vei avea libertatea sa vorbesti cu medicii. Iti spun ca medicii sunt capabili sa-l ajute la modul serios. La ora asta sunt tot felul de tratamente, care dau fiecaruia sanse sporite la o viata mai buna. Odata intrat pe mana unui medic bun veti obtine rezultate, vei vedea. Eu va urez un viitor mai bun, si sunt convinsa ca il veti obtine.

Medicii din pacate nu se poat lupta cu aceasta boala atata timp cat pacientul nu accepta ca are o problema. Odata acest pas trecut, totul devine mult mai simplu. intereseaza-te de un medic care a avut succes in asemenea cazuri. Esti o curajoasa, ai facut ceea ce trebuia si sunt sigura ca vei face si in continuare.

Ceea ce nu inteleg multe femei in situatia asta e ca despartirea cantareste la fel de mult si pentru el, astfel o simpla propunere nu inseamna automat destramarea familiei. Exista un fenomen asemanator fortei centripete in relatiile dintre oameni, daca incerci sa-i indepartezi impulsul e ca ei defapt sa incerce sa se apropie si mai mult. Hai ca acuma incep sa bat campii. Pup!

Of, dragele mele! multumesc pentru cuvintele voastre, mi-au fost de folos!
Cum sa va spun...eu am avut un sot minunat vreo 15 ani.A baut mereu, dar n-a abuzat mereu. Vreo 15 ani a fost un sot minunat,apoi apareau rare perioade cand facea cate o bauta.Se simtea bine sau rau nu stiu, numai ca mie nu-mi placea asta si ma suparam pe el.Lua atunci pauze mari de tot pana la urmatoarea escapada.Dupa un timp a inceput sa i se schimbe dispozitia, daca pana atunci era vesel dupa un sprit, a devenit suparacios si certaret. Intotdeauna a stiut ca nu-mi place sa-l vad baut si a inceput sa bea pe ascuns.Din ce in ce mai mult si din ce in ce mai des.A avut si probleme de sanatate, numai ca dupa o luna sau doua de abstinenta recadea in patima bauturii si bea pana i se facea din nou rau.iar pauza si iar recadere. A sustinut mereu ca poate sa se opreasca cand vrea. Nu era adevarat, se oprea cand ii era prea rau. Bineinteles ca a devenit altul, se cretiniza pur si simplu cand bea, s-a certat cu mine si cu copiii, sustinea ca toti avem ceva cu el. Vineri seara a facut-o de oaie, rau de tot. Atunci l-am chemat pe fratele lui si l-am anuntat ca divortez daca nu incearca sa se trateze de alcoolism, ca asta are.Nu au fost de acord initial, asa ca azi aveam intalnire cu avocata sa duc la bun sfarsit hotararea. Sambata si duminica am vorbit cu el si i-am explicat ca daca plec, nu ma mai intorc nici daca se vindeca si nu mai bea toata viata.Ca mi-e mila de el, dar mai tare mi-e mila de mine si de copii.Ca daca plec copiii vor veni dupa mine, asa cum au venit toata viata, ca el i-a suparat rau si doar daca ramanem impreuna ( si el abstinent) copiii ii vor fi alaturi.Ieri a spus ca face ce vreau eu. Nu! Eu nu vreau asta, tu trebuie sa vrei. Cand vei merge la medic tu trebuie sa spui ce vrei, nu eu.Sa doresti sa te vindeci cu adevarat. a spus ca vrea. azi dimineata a plans si s-a jurat ca nu mai pune picatura pe limba , dar sa nu-l duc acolo.Am spus ca eu ma duc la avocata si el sa faca ce vrea.Ii era rusine sa accepte dezalcoolizarea.I-am spus ca ar trebui sa-i fie rusine daca nu o face, e singura sansa sa se vindece alaturi de specialisti.eu am facut ce-am stiut mai bine atatia ani si n-a fost suficient.Pana la urma a mers.Cu lacrimi in ochi a spus care e problema, apoi m-a rugat sa spun eu mai departe, ca el nu poate.Medicul i-a spus ca are mari sanse de vindecare ca e constient de ceea ce vrea. Sper sa fie ok. A acceptat internarea mai mult de teama ca divortez, stiu.Sper numai sa constientizeze ca are o problema.
Nu-mi ramane decat sa ma rog ...Altceva nu as mai putea face.Il sustin pentru ultima data, i-am spus.Apoi, oricat de greu ar fi, eu voi supravietui.El, nu stiu...

Am numit canva acest jurnal "simplitate' pentru ca asa simteam atunci ...Motivam cumva eu asta, n-am recitit. Numa' ca acum realizez ca totul e prea complicat ca sa fie simplu...
Nu mai am ochii in lacrimi , dar sunt asa de incrancenata!
Da-mi Doamne putere sa duc ceea ce mi-ai dat, da-mi intelepciunea de a hotari cum e mai bine...

“Doamne, da-mi seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a discerne intre ele”
Rugaciunea Seninatatii (Reinhold Neibuhr)

draga mea, tine-te bine pe pozitii si o sa ai rezultate bune. viata ta e in mainile tale si doar prin vointa si rabdare poti muta muntii din loc - 'muntii' aia care nu se muta cu vorba buna

inarmeaza-te cu rabdare si nu-ti pune un termen limita

stii cum trebuie sa sune in mintea ta acest obiectiv? cam asa: wathever it takes, in engleza suna asa de bine si complet... sa incerc si in dulcele grai romanesc: voi face orice e necesar pentru a-mi atinge scopul, voi incerca metoda dupa metoda pana cand o voi gasi pe cea care functioneaza. desi eu zic ca ai gasit-o deja pe cea care functioneaza si acum iti mai trebuie doar o ona de rabdare.

Poate ca lucrurile se vor indrepta ...Sper si eu! Acum e bine, nu e prea convins ca necesita acest tratament, continua sa spuna ca ar fi avut puterea sa se opreasca singur. Cred ca e prea orgolios sa o recunoasca cu voce tare, poate in sufletul lui a inteles prin ce trecem toti datorita acestui comportament distructiv. Mi-a multumit pentru tot si mi-a cerut iertare. Nu stiu ce sa cred...Sper sa-l conving sa accepte consilierea psihologica.Nu am gasit nimic aici in oras, sper ca pana la urma ne va lumina Dumnezeu si vom face ce e mai bine... Incerc, la sfaturile prietenelor sa am grija si de mine. Nu stiu de unde sa incep, mi-e urat singura in casa, nu ma pot apuca de nimic...Scoala, after school si spital, asta a fost ultima mea saptamana.Cand ajungeam acasa mi se parea ca peretii sunt inghetati, ca nu ma pot apuca de nimic din ce-mi umplea timpul alta data.
Astazi dupa scoala m-am apucat sa gatesc, prima data saptamana asta, recunosc ca pentru Ralu o fac, maine ii pun pachet, incepe sa semene a camin casa astazi...pana acum a fost doar un refugiu.
Mai am un motiv pentru care simt ca-mi revin...Astazi a reaparut soarele dupa multe, multe zile cat a stat ascuns in nori si ceata.

Super ideea cu consilierea, o sa gasesti si unde sa o faci, trebuie sa gasesti. Esti tare, lucrezi pe toate fronturile. Te admir. Continua tot asa si o sa ai rezultate.

Ti-e urat acasa? sigur ca-ti e. si sigur ca ti-e greu si amar. face parte din proces. dar ce te asteapta la capatul drumului merita tot efortul si toata amaraciunea. poate e timpul sa aduci acasa o pisicuta care sa-ti tina de urat printre flori. doar pentru ca pisucutele mor mai devreme ca oamenii, nu inseamna ca trebuie sa privezi una din ele de dragostea si grija ta.

Felina, da, pentru ca pisicutele mor prea devreme m-am ferit sa mai iau inca una pe langa sufletul meu, dar si pentru ca plec in fiecare week-end la tata si ar ramane singura si stiu de la Catitza ca nu le place...Cand o aveam pe Catitza aveam si casa plina si rar plecam toti de acasa.
Pentru incurajari, iti multumesc.Sper sa-l pot convinge sa accepte consilierea si sper sa gasesc pe cineva dispus sa se implice.Incep sa ma multumesc cu pasi mici, sa ma impac cu sintagma "toate la timpul lor". nu vreau sa-l agasez acum...Oricum se pare ca a a inteles impasul in care a intrat. Sa vedem ce va mai fi.
Pentru ca azi aveam de lucru mult la cele hartoage am fost pe fuga la el, n-am stat si am vazut ca i-a parut rau. Cred ca asteapta si azi jumatatea aia de ora , sa vorbim...

Aoleu si vai de mine.Acum ii inteleg pe bietii invatacei care nu-si fac temele ca nu le place ceea ce fac. Ma staduiesc sa completez cele hartoage si...mai mult ma dau pe net.Nu-mi iese si pace.Cred ca ma apuca noaptea in fata calculatorului...Cah!

Am facut doar o parte din hartoagele ale si a fost ok. Daca o mai fi musai, mai fac, daca nu, nu!

Vineri se externeaza bolnavul meu.Atunci mai vedem cum stam, ce mai spune si medicul.Una peste alta pana acum e bine, pare sa doreasca schimbarea, ii i-e dor de copii...O s-o scoatem noi la capat. Pana la urma si Dumnezeu ne da doar cat putem duce!

Acum ma delectez cu cititul.Nu am somn, asa ca ma apuca ore mici cu cartea in mana. Daca n-ar fi ochelarii astia pacatosi, ar fi mai bine.Dar citind in pat, le-am slabit deja bratele ca mai adorm cu ei pe nas! Saptamana viitoare ma programez la un control sa vad cum mai stau.Tot lacrimez de la oboseala.
Ralu ma suna zilnic si-mi povesteste toate ce i se intampla .Am o fata vorbareata foc!Ma distreaza cu sotiile pe care le fac ele in camera.
In general, viata mea isi urmeaza cursul pe coordonatele obisnuite. Serviciul, familia, tata,alegatura din week-end...
Gata pe azi! Mi-am facut terapia pe han
Va pup pe toti cei ce-mi sunteti aproape !

(stiu ca-s mai muta in ultima vreme, da' aproape tot sunt )

Va multumesc pentru ca-mi sunteti aproape, dragele mele! Multumesc pentru frantura de primavara si pentru imbratisari. Mi-a facut bine sa-mi vars oful aici si sa simt ca cineva ma aude...

Am intrat intr-o alta etapa. Acum e acasa si desi e inca sub tratament, semnele sunt bune. E bine, comunica cu mine, intelege ca viata lui a luat o alta turnura.Eu il sustin, i-am spus ca am incredere in el, stiu ca poate sa treaca si peste asta daca intelege cate lucruri frumoase pierde din viata asta neluand in seama pericolul in care a fost.E de acord sa faca si consiliere dupa ce termina tratamentul.Sa dea Dumnezeu sa fie asa!

Desi am spus ca ma pun pe mine pe primul loc al prioritatilor, cred ca nu-s nascuta pentru asta...Ieri, dupa ce l-am adus pe V. acasa, am plecat la tata, nu-l mai vazusem de vreo 15 zile si ma simteam vinovata ca l-am neglijat. E bine fizic, se impaca greu cu singuratatea, e o chestie care-l roade si nu prea avem putere sa schimbam asta. M-am intors azi la ora 16 si am pregatit pachetul pentru Ralu pana acum. I-am facut varza calita cu mamaliga, pofta, de! , peste la gratar, piept de pui la gratar, legume la abur.Fara praji, ca e la dieta, i-am luat fructe. Am pus si martisoarele pe care le-a primit de la frate-sau (un telefon si un tricoul de la Liverpool), de la mine, niste margele, de la A, o piatra frumoasa ca ochii ei si de la tata-sau , niste banuti in plus fata de diurna obisnuita, sa-si cumpere ea ce martisor doreste.Am terminat si-mi rezerv cele cateva ore pana la culcare pentru sufletul meu. Dupa ce ma dau putin pe net, fac o baie lunga, imi curat unghiutele care se resimt dupa smotrul facut la tata si bucatareala de pana acum, imi pun o masca si ma rasfat .

Va doresc o primavara frumoasa, sa va asezati capul pe perna seara si sa fiti multumiti de ziua care a trecut , sa va treziti dimineata cu zambeteul pe buze, fericiti pentru ziua ce tocmai a inceput!

Draga mea dascalita, dintre atata lume cunoscuta pe Han daca o las deoparte pe Felina cu care ma leaga alte treburi, cred ca esti persoana pe care o admir cel mai mult si care mi-e cea mai aproape .Te citesc uneori si ma gandesc ca daca ar exista un premiu Nobel pentru sacrificiu ti l-as oferi pe loc, fara prea multe ganduri.
Femei ca tine nu se nasc prea multe in lumea asta.Dealtfel cred ca apartii unei specii pe cale de disparitie.Cu generatia ta va disparea si sacrificiul pe lumea asta , si bunatatea sufleteasca si curajul .Nu ca generatia mea ar fi asa de groaznica cum suna din vorbele mele de mai sus insa ne-am luat libertatea sa ne gandim si la noi ca individ .Nu ca ar fi rau.Dimpotriva .Insa uneori ma gandesc ca un amestec din ceea ce esti tu si ceea ce reprezinta generatia anului 2010 , un astfel de amestec ar fi "mijlocul de aur".Insa nu le putem avea pe toate.
Iti doresc sa reusesti ceea ce iti doresti mai mult.Si cu un alcoolic in familie stiu despre ce vorbesc.Este asta o boala a generatiei parintilor mei ? Este rezultata din anii comunismului ? I-am trecut in revista pe toti si nu am gasit un barbat care sa nu fii baut mai mult decat cere buna cuviinta.Ma bucur ca nu m-am nascut mai devreme ca nu as fi avut puterea ta si nici rabdarea ta, de nici un fel.
Sper ca o data sa-ti recunoasca toata familia sacrificiile.
Te-am pupat si chiar daca sunt mai mult decat muta, vorba Afroditei, nu inseamna ca nu ma gandesc la tine .

Am avut o zi relaxata, m-am odihnit bine, am vorbit cu Ralu la telefon de vreo trei ori azi, bucuroasa foc de martisoare si de papa bun. Fiul meu a venit de la Brasov , a fost la plimbare si s-a relaxat chiar daca a plouat.A vizitat Castelul Bran si cateva anticariate, a stat cu prietenii, ma bucur pentru el.
Am facut azi o prajitura si am vazut un film. Am vrut sa citesc , dar am motait cu cartea in mana mai mult.Imi propusesem initial sa vizitez o prietena, ma asteapta de mult, numai ca asa de frig mi-a fost dimineata cand am iesit la mici cumparaturi, incat am zis pas. Si bine am facut, asa mi-am incarcat bateriile pentru saptamana ce va urma si am mai vorbit cu sotul meu, cand nu atipeam, bineinteles. Ma bucur pentru el ca e linistit. Nu cred ca e relaxat, banuiesc ca are inca temeri, sentimente de vinovatie, nesiguranta, dar sper ca se va relaxa la un moment dat, cand se va simti stapan pe el.


Oiksinella, pentru aprecierea eforturilor mele, premiul Nobel e deja prea mult, dar ma simt onorata!
Nu stiu daca sacrificiu se numeste ceea ce fac eu sau asa sunt, asa am vazut la mama cum sa fie o mama...Ea a fost mai norocoasa, tata nu bea decat ocazional. De aceea mereu i-am protejat pe ai mei parinti, niciodata nu le-am spus ceea ce simteam.Adevarul e ca problema a fost suportabila pana cand s-a pensionat. Deoarece s-a pensionat la 50 de ani, lipsa de ocupatie l-a adus aici... Cel putin asta am concluzionat eu. Sper sa fi luat masuri la timp, in caz contrar nu stiu cum va fi viitorul.
Da, ai dreptate si in ceea ce spui cu generatia mea si a voastra. Noi am crescut intr-un mediu incorsetat de reguli si prejudecat, sunt lucruri pe care nu le-am vazut clar decat foarte tarziu...Bine ca m-am luminat si asa! Mi-a mai prins bine si accesul la informatie, nu stiu...

eu n-am nimic de zis, dar ti-am adus o

Multumesc pentru floare!
Ieri de 1 Martie am avut mai multe bucurii.Da, au inceput si ele sa vina!
Am primit de la prima ora din zi flori, la ora 7 barbatul, apoi la scoala elevii mei, apoi fiul meu, apoi un sms de la Ralu ( ce s-a vrut martisor si a fost!). Sunt inconjurata de zambile, lalele , ghiocei si frezii!
Fetitele din clasa mea au fost topite de bucurie cand au primit martisoarele de le kkiki , forumista de-a noastra, care s-a gandit sa le faca o surpriza. I-au transmis multe multumiri si i-au urat o primavara frumoasa.Am rugaminte mare de la ele sa o le transmit personal !
Ne-am ales babele, in clasa, eu o am pe 6, vedem noi dupa aia cum e si analizam!
Apoi, a fost o zi superba ieri, semn ca primavara e aproape instalata. Eu sunt sigura pe domnisoara asta cu multe fitze abia dupa echinotiu, atunci o simt astezata pe deplin!
Si azi a fost cald, pacat ca pana ajung eu acasa, soarele se duce la nani si nu e rost de plimbare...
Cam atat. Calm, pace si speranta, asta e definitia mea acum.

Tocmai am confectionat o minunata si fascinanta placinta cu toate resturile de branza din frigider, plus niste cas proaspat de vaci.N-am mai facut asa bunatate si nici nu cred c-o sa-mi mai iasa vreodata din motive absolut logice. Nu stiu cand o sa mai acumulez atatea tipuri de branza : de capra, de oaie , de vaca( de la tara) si de...alimentara!
S-a dus pe apa sambetei hotararea mea ca nu mai mananc nimic seara...Am tinut-o vreo doua zile, cu pretul unor mari pahare de apa baute in loc caut ceva bun in frigider...Ei, pana la urma a meritat si asta!

si eu am facut o placinta de branza de dimineata!
dar o placinta asa, mai albaneza
cumparasem niste foi si cand am deschis pachetul, am gasit altceva decat ma asteptam. am improvizat si a iesit o bunatateeee


auzi, da' ce e rau in a manca seara?

cica cele mai rele sunt alimentele care contin carbohidrati (cartofi, orez, paste, fainoase, dulciuri). eu incarc sa le consum mai disociat asa, desi mai nou cu poftele nu-mi mai iese.

oricum... care-i treaba? vrei sa participi la vreun concurs de miss?

Da, mai! Se organizeaza pe ulita mea "miss babett" si au bareme drastice...
Vorbind serios, eu fac eforturi mari sa nu mananc seara, pentru ca iau imediat in greutate, ca am o varsta si de cate ori ma dor oasele batrane, doftorul imi zice sa dau jos kilogramele in plus. Am 80, nu-s multe dar nici putine la anii mei... Sa dau jos kilogramele nu-mi iese decat atunci cand, Doamne ferste am necazuri, atunci se topesc.Alfel ...nu! Nu fac gimnastica, n-am facut niciodata decat "gimnastica "menajera, adica ceea ce solicita casa mea. Merg pe jos cam 40 de minute pe zi, dar nu in pas alert, scari urc doar pana la etajul doi, n-am avut bafta de etaj 8, asa ca...ma straduiesc si eu cum pot sa ma mentin!

S-a racit vremea... Astept primavara asta ca pe o izbavire de dureri de oase! Desi m-am ferit sa mai iau antiimflamatoare , asa cum imi prescrie medicul, ca-mi starneste dureri de stomac, pana la urma azi am luat reteta si am inceput tratamentul. Mi se vor potoli reumele si ma va chinui gastrita! Bleah!
Maine e deja joi, deci vine vichendul iar ? Nu incetez sa ma mir cat de repede trece timpul!

Imi trebuie un munte de rabdare...Si o sa-l am! Bolnavul meu e tare tacut, tace si rontaie in pemanenta mere, stiksuri cand nu motaie. Stiu ca medicatia il face asa, dar e parca prea monotona fiecare zi de cand a venit acasa. Cum spuneam, am rabdare...l-am naucit pe doctor cu intrebarile si-mi zice ca e ok, sa am rabdare cu psihoterapia, daca eu vreau, o s-o facem dupa tratament. El nu crede in psihoterapie, spune ca cel mai bun psihoterapeut e familia si vointa lui. Eu nu ma las, insa. Stiu ca va veni un moment in care va avea nevoie de sprijin de acest gen.

Azi am motait si eu la tv vreo ora apoi m-am apucat de intocmit niste teste. S-a facut urat si frig, ploua mocaneste , mi s-a urat ne noroiul de pe strazile noastre ca niste transee ,dupa proictul ISPA, de uratul ce ma inconjoara...Vreau soare, lumina, verdeata si copaci infloriti.

lasa ca vine ea primavara!

Care primavara ?
Aici ninge de-ti vine sa-ti cumperi brad de Craciun!
Cica-i zapada mieilor...Mi-am amintit de copilaria mea, cu mieluti adusi in casa langa soba in zile de astea cand isi lepada baba Dochia cojoacele... Ce vremuri! Nimic nu-i mai frumos decat copilaria ! Pacat ca nu intelegem acest lucru atunci cand suntem copii.Nu faceau doi bani jucariile pe langa blanita moale si creta a mielutilor ce-i cresteam in curtea noastra.Ne jucam cu ei pana cresteau si se faceau obraznicuti si ne impungeau, dandu-ne de-a rostogolul prin curte.
Ei, a fost odata...

Asa...azi, am shopingarit , am gatit neste super sarmale in oala de lut, o mancare cu mazare si cam atat. Maine voi gati pentru mandra mea, care nu mai iese din gratar de pui si peste, legume la abur , iaurt si fructe. Asta cere de vreo trei saptamani!Asta ii fac!
Nu ma duc maine la tata,vremea e prea rea, umezeala asta mi-a terminat oasele, voi merge duminica cu tot familionul, o dusa si-o venita, am planificat sa ajungem acolo la pranz, cu papa bun in portbagaj, sa stam o dupa amiaza cu el, apoi toata lumea la datorie! Pentru ca nu sunt in seara asta la el, ma simt deja vinovata...

Citez pe cineva, nu stiu cine, dar mi se potriveste! Viata e simpla si misto! Da, cand nu apar complicatii...Acum totul mi se pare posibil, cred ca lucrurile vor reintra pe fagasul normal, sunt constienta ca atentia mea trebuie sa fie maxima , cu toate astea nu voi mai cadea in capcana codependentilor. N-o sa ma prefac ca e normal ceea ce nu e normal, nu voi mai prelua toate durerile lumii , incercand sa mint ca nu exista... Eh, zic si eu, incerc sa ma sugestionez, sa nu ma mai tem de viitor!

In alta ordine de idei, azi e baba mea! Dupa cum ningea azi noapte, m-am culcat cu gandul ca azi va fi urat de tot, deci baba imi va strica macar ziua de azi, daca nu tot'viitorul", ca asa zice la superstitie! Numai ca, nooooooooo! Azi straluce soarele de la 7 dimineata, zapada asezata azi noapte se topeste, vrabiutele ciripesc, deci...la superstitie zice ca viitorul va fi luminos, bre!

N-am emoticoane sa rad de mine, asa ca radeti voi!
Am terminat cafeaua de sambata in fata compului, acum ma duc la bucatarie sa fac papa bun pentru mandra mea, apoi mai intru pe sera sa mai notez aici cum sta treaba cu baba mea.

Baba a fost ok pana seara,au avut noroc si cei cu baba azi. Desi rece, a fost o zi superba, soarele mi-a batut in geam toata ziua si asta m-a incarcat de energie.Cu ocazia asta am vazut ca geamurile mele au nevoie de o mana de gospodar...Trebuie sterse, numai ca e prea frig pentru asta.Asteptam sa se mai incalzeasca... Ieri am bucatarit, azi am facut o prajitura numai si am citit 'Prin foc si sabie".Nu ma mai pot uita la tv, ma irita! Numai aiureli, emisiunile de duminica sunt groaznice!
Am fost la tata azi, asa cum mi-am propus. O dusa si o venita rapida, am plecat pe la ora 14 si am stat vreo trei ore cu el, fratele, cumnata, fiul meu si al meu sot.L-am bucurat inital si s-a intristat cand i-am spus ca doua saptamani nu pot ajunge la el, am week-end-urile ocupate cu un curs de perfectionare.

Maine incepe o noua saptamana, sper sa treaca usor, sa fac fata tuturor provocarilor si mai ales, sa fiu impacata sufleteste.

hei, si eu am facut sarmale sambata
si... si la mine viata e simpla si misto (citat din clasicul actionmedia)
mi-a placut aia cu codependenta, tine-te tare! si eu incerc sa ma tin tare si de cele mai multe ori imi reuseste
ce fain ca poti citi... eu oare de ce nu mai pot citi?
o saptamana linistita iti doresc

O astept pe buburuza mea acasa. Hai, mai! Ce daca are 20 de ani, e buburuza mea, nu? S-a dus frate-su in gara s-o astepte si eu am o stare de parca... I-am pregatit desertul de iarna preferat, orez cu lapte si scortisoara, i-am mai pregatit o surpriza pe biroul ei, un rimel si o crema pe care stiam ca si le doreste, i-a mai luat mama si niste bluzite in luna asta cat n-a mai fost acasa si parca nu-s gata cu pregatirile.

Am avut o saptamana linistita, numai frigul mi-a facut zilele gri, sunt meteo dependenta si-mi doresc soarele de primavara ca altceva.In rest suntem bine, mai am ceva de lucrat la terapia de dupa medicatie, nu prea e incantat de ideea de a merge la psiholog, dar sper ca se va rezolva si asta.

Cine a zis ca atunci cand copiii sunt mari nu raman pentru noi tot buburuze ? Al meu si daca o creste cat ta-su , un metru nouazeci, tot buburuza o fi . Ce nu ati mai vazut buburuze de doi metrii ?

Ba da, eu am si un buburuzoi de doi metri !
Ce bine mi-a fost azi cu toti acasa!!! Le-am facut papa bun dupa cerinte, mai nou, fii-miu zice ca-l neglijez, ca-i fac doar poftele matzei de sora-sa, si pe el nu-l mai intreb ce ar pofti. Se alinta el, dar are voie inca!
Maine pleaca Ralu, ieri i-am pus rufele la spalat si am palavragit pana mi s-au lipit ochii de somn, azi am bucatarit si am stat la sueta toti + iubi ai lor, maine ii fac valiza si iar ii duc dorul.
Cam asta e viata, diferite trairi, unele mai placute, altele mai naspa, pana la urma speranta moare ultima!

Azi a venit primavara! Cred ca va ramane de acum, cel putin asa mi-a spus mie o "ghindoaca" de la mine din clasa, ca asa i-a spus mamaia ei, ca dupa ce canta ciocarlia prima oara, nu mai pleaca pleaca primavara , si la mamaia ei ciocarlia a cantat!
Discutia asta am avut-o la o lectie de stiinte despre pasari calatoare, asa ca mi-am imbogatit si eu tezaurul, ca pe asta n-o stiam chiar asa de categoric adevarata.
Nu-i vorba ca nici nu mai stiu de cand n-am mai auzit o ciocarlie, in satul meu nu le-am mai auzit...

In alta ordine de idei, azi am shopingarit dupa ritualul bilunar si i-am gasit "buburuzoiului" meu bomboane moldovenesti cu prune pe care am dat o groaza de bani , dar care i-au facut o placere imensa! Asa ca nu mai conteaza ca sunt in criza financiara.

Astia sunt nebuni de legat, in sistem ne cam tremura inima, ba nu sunt bani de salarii, ba vor sa restructureze, ba se anunta greve...

Maine bucataresc, sambata ma perfectionez toata ziua, duminica tot asa...poate va fi mai scurt programul de duminica. Mi-e dor de o zi in care sa nu-mi fie numarate clipele de respiro!

Acum astept sa se dezghete congi al meu, caruia nu i-am inchis aseara usa bine si azi l-am gasit plin de gheata. Asa ca am mai dat seama pe aici, ca tot zice Felina ca e loc mistic ,adica magic, adica amandoua ca ne atrage ca flacara violet!
Numai bine, va doresc si sa se adevereasca ce-a zis ghindoaca mea azi, ca fain e cand e soare si cald.

Si azi minunata zi de primavara! Acum cred ca e definitiv, doar e echinotiul maine. Pacat ca am stat inchisa intr-o sala de curs si am tanjit dupa soare...
La mine e pace si bine.Imi tihnesc zilele astea ! Sper sa si tina...

si la noi a venit putin primavara
au inflorit zarzarii, e insorit

La mine n-au inflorit zarzarii, poate sapatamana viitoare...A fost soare si cald azi de dimineata, dar mai tarziu s-a innorat.

Nici la Cluj n-au înforit zarzării, dar ieri am văzut primii muguri din anul acesta şi primăvara s-a instalat şi la mine în gând (ai avut dreptate Dăscă: primăvara vine după echinocţiu ). Ce sper eu e ca de Paşte să fie pomii înfloriţi din plin. Până atunci ne mai scăldăm şi noi ochii cu una-alta:

o primavara minuata sa ai mamica harnica

Multumesc, draga mea, si tie sa-ti mangaie soarele ochii si sufletul!

Cand vreau sa scriu un post aici, imi dau seama ca voi incepe cu vaicareala : ce ocupata am fost, cum nu-mi ajunge timpul, ca sunt mereu cu juma de pas in urma graficului...Pana la urma asta e realitatea, mereu e asa, ori de cate ori fac ceva pentru sufletul meu( saptamana asta, la ore tarzii din noapte am citit"La Paradisul femeilor" de Zola) platesc prin ore prestate peste program pe altarul datoriei. Uneori ma intreb pana unde e datorie ceea ce fac eu!
Asa ca, saptamana trecuta n-a iesit din obisnuita alergatura printre ceea ce trebuie si ceea ce-mi place, pana si aici cred ca exista o intrebare la care nu-mi place sa raspund...Imi cam place ce fac, cu placere fac ceea ce trebuie si cu mare placere ceea ce-mi place.Pana la urma observ ca ce trebuie imi place, numa' ca uneori nu prea mai pot, deci e problema de limite fizice.
Jobul il fac cu drag, mi-e drag sa lucrez cu copiii si atunci cand nu lucrez cu ei, tot la asta ma gandesc, mintea mea e ocupata cu ei...Asa ca atunci cand bucataresc, ma gandesc cum sa fac aia, sau ce sa folosesc in cazul ala....De astea!
Vineri am avut o activitate in parteneriat cu parintii, despre copiii de ieri si copiii de azi, am facut neste chestiute interesante, gen test de cunoastere reciproca(acelasi test dat si copiilor si parintilor, apoi confruntarea intre ei, ce coincide si ce nu), s-au cam socat unii ca nu stiau mai nimic despre progeniturile lor, nu au coincis prietenii, preferintele muzicale, literare( deficitari au fost taticii, ei nu se prea implica in cunoasterea propriilor copii).Au povestit cum era in copilaria lor, avantajele timpului petrecut in aer liber, ce citeau, ce fac copiii de azi , cat de nociv e timpul liber petrecut exclusiv in casa la TV si la comp. Un tatic nostim ne-a spus cum savurau cele 10 minute de desene la tv pe vremuri, cum se rupeau din joc cand striga unul :" A inceput desenea, maaaaa! " si cum oscila intre a intra in casa la 19,20 cand incepeau desenele animate si riscul de a fi oprit de mama sa mai iasa afara dupa aceea. In acest timp au facut echipa si au pictat oua, copiii erau maiestri , i-au invatat si pe parinti , apoi au confectionat decoratiune pentru Paste, pomul cu oua.A fost fain si parintii au zis ca mai vor! Problema a fost ca nu au venit toti, ca au fost copiii fara partener la activitate, ca n-au lipsit cei care erau la lucru( au fost anuntati din timp si au putut aranja ) ci...cei care mereu au ceva mai importantde facut decat sa fie alaturi de copii.
Vineri am fost la tata, i-am gatit, am facut curatenie de primavara si la el, sambata la amiaza am ajuns acasa, am gatit pentru mitzi si am desprafuit putin si casa mea, azi noapte m-au durat toate componentele sistemului meu osos, etc.
Oau, ce-am mai scris!!! Ei, mi-am savurat si eu cafelutza aici cu voi...

Foarte faina ctivitatea pe care ai facut-o cu parintii, esti o profesionista, mi-e tare drag ce citesc aici.

Ce faci pentru durerea de oase? Mama sufera cam rau de dureri de oase in special in oasele de la picioare. Inainte o dureau o zi-doua cu itnreruperi si o lasau in pace o saptamana. Acum e invers. Curand pleaca in tara si o sa se caute la doctori.

N-am mai facut nimic serios in privinta durerilor mele de oase, din pacate. M-am dus asta vara la bai de namol, am fost ok pana prin ianuarie, de atunci durerile au crescut progresiv, zilele astea sunt deja la apogeu. Marti am fost la Bucuresti la clinica orl pentru a consulta un specialist, am o problema mai veche cu urechile, a fost ok ca m-am dus, investigatii, scos un dop si tratament bun, deja mi-e bine. Am programat ca dupa Paste ma duc si pentru durerile astea la un specialist. Pana acum am luat niste antiinflamatorii date de medicul de familie, flamexin, au facut ele un timp treaba, acum nu mai au niciun efect, m-am uns cu tot ce am auzit, azi de exemplu ben gay si mai , mai ca-mi vine sa ma dau cu gaz, asa cum se tratau odinioare batranii...(n-am gaz in casa ca ma dadeam si cu ala!).Ideea e ca ma doare de nu se poate in timpul noptii! Sa vedem ce va fi pana la urma...
Numai bine si sa nu va doara nimic!

Multa sanatate si putere iti doresc Dasca, ai grija de tine.

Multumesc, Boudicca!

Sper sa fi avut cu totii un Paste fericit, tihnit , asa cum l-am avut eu.
Am stat acasa cu totii, cu o scurta fuga la tata, care n-a mai venit la noi de sarbatori, avea in grija niste puisori .
In rest, papa bun, prea multa mancare anul asta am facut, le-am facut tuturor ce au vrut si acum s-au saturat...A fost frumos de Paste, de ieri vreme urata, n -am mai iesit nicaieri noi astia batranii, copiii au iesit, ca e normal.
Azi deja m-am saturat de leneveala, am citit, am vazut un film fain, am avut niste cocoane la o felie de cozonac si o barfa mica, dar deja m-am plictisit...Maine vad eu ce mai fac, pomaine dau o fuga la tata si apoi...iar in ritm de fuga, nu? mai bine profit de zilele astea de odihna...

pai sa profiti
fa plimbari lungi ca face bine la oase - daca e vremea buna. e relaxant, linistitor... mai iesi si tu din priza

Vacanta s-a terminat, Ralu a plecat acum cateva minute, deja simt ca o sa-mi fie dor de ea...
De dimineata am pregatit bagaje, sunt maestra in asezat valize, cica, nu mai calca nimic, toate sunt impecabil aranjate, doar de atarnat pe umerase.
E hoata ea, ma maguleste ca sa i lle fac, stiu eu!
Am avut o vacanta buna, ne-am odihnit fiecare dupa gustul lui, sotul cu televizorul, eu cu cititul si Ralu cu filmele pe comp.
Asa o leneveala nu mai pupam noi in curand!

Nu m-am vindecat de teama, cred ca nu va dispare curand asta...
Multumesc cerului pentru fiecare zi buna pe care o am/avem si ma tem sa nu se intoarca perioada aia tulbure...

Mi-am reparat enspea oara calculatorul, mi-e foarte greu fara el, mi-a fost dor de coltul asta al meu...

Faza faina, azi mi-a adus fii-miu rablamentul de la service, ma suna si ma intreaba unde am partitia cu documente ca el nu mai gaseste nimic in el, se pare ca am pierdut tot...Ma agit, imi creste tensiunea, abia astept sa ajung acasa sa caut eu, ca el cica nu gaseste partitia aia.Vin acasa, dau sa deschid rablamentu' pe de rost, ca doar de! ne cunoastem de-o viata. Nu gasesc butonul si pace, imi pun ochelarii...vad ca e alta carcasa. Mai, sa fie! Mi-au schimbat astaia si carcasa??? Deschid pana la urma si vad ca asta nu-i calculatorul meu. Sun feciorul, fuga la service it, aia se uita la noi si cica: nu se poate! Ba se poate! Caut eu cu ochii rablamentul si-l vad, cel mai antic de acolo! Daca n-aveam o comoara in el, il pastram pe ala ce mi-l dadusera, era mai nou!

Mda, asta era noutatea. In rest, toate bune si vechi. Picioarele dor mai putin, nu m-am invrednicit sa ajung la doctor...

vrei bataie!

si pe mama au mai lasat-o. e tare urata afectiunea asta, te chinuie zi si noapte, of

Hai sa-ti spun cum am petrecut eu pastele De la ora 2 dupa masa am fost intr-un pub, am servit pranzul si am inceput sa bem vin: eu cu un grup mare de prieteni, inclusiv parintii unuia dintre ei. Si de-acolo ne-am dus in alt pub si in altul unde ne-am oprit si-am baut tu, fata, pana la 1 jumate noaptea!!! Si culmea e ca dupa al 7-lea pahar mare de vin (325 ml bucata ) , dupa al 3-lea de jd si cola, dupa a 4-a bere - am cam pierdut numaratoarea, da' nici nu am fost beata!! Toti ne-am tinut tare pe baricade si a fost cel mai misto paste ce l-am avut din 2006 incoace!! M-am simtit ca in familie, o familie mare de prieteni A fost super

Da' sambata trecuta m-am facut praf de la visinata O adus o poloneza si-am cam baut-o toata singura Mi s-a rupt filmul la 6 jumate seara Si ieri am mai aflat unele chestii ce le-am vorbit cu persoane ce nu-mi amintesc sa le fi vazut in seara aia

Deci da, pastele o fost frumos pentru toti, e bine de stiut asta, cam rar se intampla (sper ca nu te mai dor picioarele )

Afro,
imi pare bine sa te vad , mi-am facut griji cat ai lipsit de pe aici. Ma bucur ca te-ai simtit bine intre prieteni, ca ai avut sarbatori placute si mai ales ma bucur ca esti mai optimista.
Ti-am dus dorul si grija, sa stii, si nu numai eu! Mai da si tu cate o dare de seama , sa stim ca esti ok.
Da, ma mai dor picioarele, stiu eu ca nu trec niciodata durerile astea, cel mult le mai ameliorez cu ce leac mai aud si eu. Oricum , acum mi-e mai bine si promit sa merg la medic sa am si eu un diagnostic recent, ultimul e de pe cand aveam si eu 28 de ani ca tine, atunci era artroza...Acum vom vedea ce-o mai fi, oricum stiu ca nu are leac!