A trecut si saptamana de foc,urmeaza alta...
Tot timpul urmeaza ceva,nu?E bine sa fim mereu in priza,cu mintea ocupata,fugim de moartea spiritului!
Fac si eu haz de necaz aici!
Deci,saptamana s-a incheiat bine,lucrurile au iesit asa cum ne asteptam,m-am intalnit cu colegele mele din liceu
moama
toate eram frumoase,faine si tinereeeee!(nu atunci,sambata eram noi asa!
)
Pentru marti am programat o activitate speciala despre traditii pe cale de disparitie:Caloianul!In copilaria mea l-am facut de multe ori si elevii mei nu stiu ce-i ala...Pacat sa se piarda aceste lucruri,ii vor intreba copiii lor despre asta si nu vor sti ce sa le spuna...
Obiceiul Caloianului are loc in martea a treia dupa Pastele ortodox. Inca din zori, fetele de la 5-6 ani in sus se strang la un loc si se impart, dupa varsta, in doua sau mai multe cete. Fiecare ceata isi alege o conducatoare. Fetele fac o papusa de lut, un om mic, pe care il impodobesc cu panglici, carpe colorate si flori, iar pe cap ii pun drept caciula o coaja de ou rosu. Papusa se numeste Caloian, Calian sau Scaloian. Fetele pun caloianul intr-un cosciug mic, bine incleiat - ca sa pluteasca pe apa - sau pe o scandura, il inconjoara cu coji de oua rosii, pastrate de la Paste, precum si fel de fel de flori, printre care predomina busuiocul, apoi il ingroapa pe camp, printre bucate, prin bozii sau maracini, pe malul vreunei ape ori intr-alt loc ascuns. Inainte de inmormantare, una dintre fete se face preot, alta dascal, a treia duce steagul, adica o trestie cu o batista alba in varf, inaintea popii, si iarasi una sau doua fete duc sicriul ori scandura cu Caloianul.
In urma cortegiului vin celelalte fete, bocind:
Ene,Ene,Caloiene
Deschide portitele,
Sa curga ploitele,
Ca de cand n-a mai plouat
Holda toata s-a uscat.
O sa organizez sarbatoarea asta cu elevii mei,il vom ingropa in gradina de flori a scolii si vom face "pomana" cu gogosi si suc. Pe vremea copilariei mele pomana asta se organiza la una dintre fete acasa si ne faceau mamele cate un lighean de gogosi si scrob de oua cu multa verdeata...
Niciodata n-am mai regasit gustul acelor gogosi si scrobului mancat atunci...Se lasa cu multe rasete si intrau si mamele in jocul nostru...
Joi trebuie sa-l dezgropam si sa-i dam drumul pe o apa sau sa-l arucam intr-o fantana.Noi o sa-l ducem la Dunare...Sper sa le ramana si lor in memorie asa cum mi-a ramas mie dupa atata timp aceasta traditie!Atat pe azi...O saptamana buna sa aveti si voi,vizitatorii mei virtuali!