Daca-ti era, legai batista de nas si salvai tastatura de muci, mai pisoi!
Nu-i bai, asta e viata! Ne tine mereu ocupati si asta e bine!

Dasca Draga mea, ma declar vinovata de vinovatie.
E asa frig pe la jurnale ca eu n-am avut curaj sa scriu in niciunu. Si ca sa vei cum e omu', tot eu m-am simtit parasita! na, asta cum ti-o mai explici?

Pai chiar tu ai spus...asa e omul! Avem nevoie de multa atentie si uneori nu prea avem timp si de altele. Nu trebuie sa te simti vinovata! A fost un timp al sarbatorilor in care toti am stat pe langa vatra, ocupati cu nimicuri sau cu lucruri extrem de importante. A fost Mos Craciun la Cati?
Asta ere unul dintre lucrurile de maxima importanta despre care nu ne-ai spus nimic!
Pentru mine aceste zile sunt extrem de incarcata exact asa cum am spus mai sus: cu nimicuri de maxima importanta pentru toti si care uneori cad in grija...cui? a mamei!
Asa ca am fost ocupata cu ipohondria tatalui meu, cu ideea omului meu ca pentru el nu mai am timp, cu pastrarea linistii pana pe la 12 (la pranz) ca sa-si faca somnul fiica mea, cu toaleta de Revelion a Ralucai si camasa "aceea" (din cosul de rufe murdare ) a fiului meu...ei!Apoi au urmat meniurile! Tata tinea regim, Raluca nu mananca porc, fiul meu nu vrea pasare, ala vrea...aia ,ala aia! Stii ce-i culmea? Ca s-au rezolvat toate cu zambetul pe buze , dar strangand din dinti uneori.
Daca nu era tata la mine poate explodam si mai tipam la cineva, asa...am pastrat echilibrul.Banuiesc ca n-au realizat ca uneori m-am simtit exploatata...I-am lasat sa se simta bine, a fost destul asta pentru mine.
Dupa sarbatori am inceput sa mai strecor printre randuri aceste frustrari...Unii au inteles, altii nu. Oricum acum mi-e bine.

La multi ani, zile senine si fericite. Ce ai scris tu referitor la faptul ca te-ai simitit exploatata .... lasa , ca-ti place !

Sa stii ca am gasit o gramada de idei ce sa faci cu castanele. Ma intreb numa daca nu vin prea tarziu cu ideile cand afara sta zapada de juma de metru ? Da, da incepand cu 40 sunt cam inceata.

Multumesc de vizita, dragele mele!
Kikki, ai dreptate...imi place sa-i vad ca se simt bine, uneori ajung sa ma revolt pentru exploatare, numai uneori!

Oikinella, ce bucurie sa te vad pe aici! Da, treaba cu castanele a trecut si am gasit o gramada de chestii frumoase pe net, (m-am si virusat rau cu ocazia aia, ca am ajuns pe niste site-uri rusesti ).Picii mei au fost incantati de idei si am facut omidutze, broscute, animale cu patru picioare ce ai populat o padure de toamna...ei, chestii! Multumesc pentru ca te-ai gandit la mine!

Zilele acestea am avut de depasit un hop dureros la scoala. Am descoperit cu intarziere ca un elev din clasa mea,nou venit anul acesta, este abuzat de mama. Copilul, bun de altfel, era batut cu bestialitate si ars cu tigara de cretina ce l-a nascut...Nu-mi revin nici acum...Am descoperit ceva in neregula in prima zi de dupa anul nou cand toata lumea s-a laudat la doamna ce a primit de la Mos Craciun si cum a petrecut sarbatorile.Lui ii inotau ochii in lacrimi si la intrebarea mea ce-a facut si ce-a primit de Craciun, mi-a spus ca a fost pedepsit si a scris toata vacanta teme (ce? ca eu nu le-am dat tema de vacanta...) si ca Mos Craciun n-a venit la el pentru ca n-a fost cuminte. Imi spunea asta si plangea rau de tot...M-a impresionat, am incercat sa-l linistesc dar...ceva nu era in regula acolo. Mama nu mai venise la scoala de cand l-a inscris in toamna, nu prea stiam ce fel de om e, nu-mi raspundea la telefon.L-am intrebat daca ia bataie acasa si mi-a negat cu spaima in ochi...Intr-o pauza, colega de banca a baiatului mi-a spus, atentie , sub promisiunea ferma!!! ca nu-o voi divulga,ca nu-i voi spune mamei baiatului nimic,ca V. este batut cu facaletul de mama si ca este ars cu tigara atunci cand ia note mai mici.Baiatul i se destainuise de prin noiembrie dar, a rugat-o sa nu mai spuna nimanui ca altfel, mama il va duce la "azilul de copii". Am fost ingrozita! M-am simtit pe loc vinovata ca n-am facut legatura cu anumite neconcordante in comportarea lui...Un elev bun, se descurca f. bine la lb. romana si, curios, f.bine la matematica la tabla doar! Pe caiet, acolo unde verifica si mama, gresea mereu, tremura cand lucra...de teama, saracul! si eu n-am inteles decat tarziu ce se intampla. Am sunat protectia Copilului, au venit imediat ce au auzit numele copilului pentru ca acolo era o drama veche de care eu nu fusesem informata asta toamna, la inscriere...Imi amintesc ca i-am cerut mamei sa-mi spuna tot ce crede ca trebuie sa stiu despre elevul nou pe care-l primeam...Singura chestie a fost ca el a invatat la tara si ca se mutasera in oras, ca el nu cunostea pe nimeni, nu stia sa ajunga acasa...cam atat! Din acel moment n-am mai vazut-o la ochi!
Copilul fusese abandonat de sugar, a fost crescut de bunici, dat in plasament in familia mamei care a plecat la munca in Germania si venea la 2 ani odata in tara.Asta vara s-a gandit ca cumnata ia salariu prea mare ca asistent maternal la copilul ei si a cerut reintegrarea in familie, prezentand la Protectia Copilului o cerere in care arata ca are locuinta, n-are serviciu dar are un cont de 60 de mii de euro, deci are conditii sa-l creasca. Legal, minorul i-a fost incredintat sub obsevatie .In ianuarie se termina perioada de evaluare! N-a rezistat tampita 6 luni, sa se comporte bine...Norocul lui! La vizitele de la Protectie, copilul spunea ca este ok, de teama mamei...Prima data cand au venit asistentii la scoala, chemati de mine, copilul n-a recunoscut ca este batut.A negat tot, tot ce aflasem eu.A stat de vorba o ora cu psihologii si...nimic. Pentru ca a lipsit de la ora de geografie, i-am semnat eu tema in carnetel, explicand ce are de scris.Acasa a trebuit sa explice de ce a scis doamna in carnetel, n-a spus de ce, asa ca a luat iar o bataie cu facaletul.A doua zi avea o vanataie pe fata...L-am intrebat ce-a patit si a zis ca s-a lovit la joaca.Atunci n-am mai rezistat, si i-am spus ca minte, ca mama lui il bate si-l ameninta cu azilul ala care nu exista, ca viata mai grea ca asta pe care o are nu poate fi...toate i le-am spus tinandu-l in brate si raugandu-l sa recunoasca in fata celor de la protectie ca sa scape din chinul ala...A recunoscut, bietul de el si mi-a cerut sa-i chem din nou pe evaluatori.Au venit si l-au luat de tot. Medicul legist a fost ingrozit de ce a vazut pe trupul lui...A fost dat in plasament la o alta familie, iar mama e in proces de decadere din drepturile parintesi si cercetata de politie .
M-am simtit bine ca l-am scapat dar si vinovata ca n-am inteles drama lui mai devreme...
Trist...Nu-mi iese din cap intrebarea:ce vina a avut bietul de el?
Ce chinuri a indurat ? Ce suflet avea tampita aia?
Cand a venit sa-l ia de la scoala marti, am intrebat-o de ce-l batea...Mai intai a negat, apoi a recunoscut.Cica o mintea si ea a vrut sa faca om din el.N-am putut decat s-o intreb decat asta: ti-ai dat vreodata cu facaletul peste picioare, sa capeti vanataile pe care le avea copilul si sa vezi cum doare? I-am spus sa plece din ochii mei si sa caute copilul la Protectia Minorului...Stiam ca n-o sa i-l mai dea... Greu imi va iesi asta din minte...

Daca ai legatura cu copilul, iti trimit eu bani sa-i cumperi cadou de Craciun! Nu inteleg cum poti sa-ti bati copilul in asemenea hal! Nici animalele nu fac asa ceva......

Sorin.

daca te ajuta, ai facut ceva mai minunat decat a facut orice mama: i-ai redat demnitatea umana.

Dumnezeu sa il ajute pe copil!

Eu cred ca femeia aia are nevoie de terapie psihica, banuiala mea este ca-l pedepsea pe micut pentru esecurile si frustrarile din viata ei.

Nu inteleg cum la da Dumnezeu unora copii care n-au discernamint nici cit sa aiba grija de ei, darmite de un alt suflet.

Ce pedeapsa pe el sa aiba drept mama o scelerata si de ce oare trebuie sa plateasca acest pret ??

Sorin, generos ca intotdeauna,multumesc pentru intentie! Nu, n-am legatura cu copilul, a fost mutat in alt oras. Sper sa iau legatura cu familia in care a ajuns...Am aflat ca e o familie de oameni minunati.

turbo,multumesc pentru cuvintele frumoase! Ma ajuta sa ma iert putin ca n-am intuit mai demult calvarul bietului copil.

Michelle, asa este, numai ca nu se poate face nimic cu forta. Ea nu accepta nici acum ca a gresit...

Astazi a venit la scoala unchiul care l-a crescut la tara, fratele mai mare al mamei denaturate. A rugat-o pe fosta invatatoare din sat a copilului sa ma gaseasca si sa-i spuna cineva ceva despre copil.S-a auzit prin sat deja ce s-a intamplat,auzise ca baiatul e in spital...Era cu lacrimi in ochi, nu fusese de acord cu reintegrarea, se temea ca mama va pleca din nou din tara si-l va lua pe copil si stia ca e violenta.I-am spus tot ce stiam si i-am multumit ca l-a crescut asa frumos, l-a educat, i-a dat repere de bun simt si toata dragostea lui.
Nebuna nu l-a mai lasat sa dea ochi cu cei care l-au crescut din toamna.Nu l-a primit niciodata in vizita.I-a invitat in vacanta acolo la el, sa petreca si copilul cu ei...Nu s-au dus...L-a tinut acasa sa scrie...Am aflat si ce scria in vacanta.I-a rupt caietele, pentru ca l-a batut cu ele si l-a pus sa le refaca.Scelerata!

A fost ultima mea interventie prin acest mediu!!

All best...

Sorin.

Te-am suparat cu ceva, Sorin ?
N-as fi vrut...


Abia m-am adunat de pe drumuri azi, am fost la tata, nu e bine, e intors pe dos. Fratele meu e in spital si el, o afectiune destul de serioasa la o ureche, e la Bucuresti, marti va fi operat.
Si eu sunt azi la fel de intoarsa pe dos...Uf!

Nu ma pot aduna...Ma gandesc la operatia fratelui meu, ma gandesc la tata care a devenit obsedat de orice simptom are...Face o drama ca stranuta, ca i-e cald sau frig...Ma gandesc ca a devenit usor egoist, ca nu se gandeste ca mi-e greu sa ma duc 100 de Km si sa aflu ca de fapt i-e bine, ca a crezut ca ii va fi mai rau...Azi am fugit de urgenta acolo iar...Dormea, cald in casa, menajera mi-a zis ca ea n-a vazut ca i-e rau...Nu stiu ce sa mai cred! M-a sunat sa-mi spuna ca simte ca n-are aer, ca are febra. Febra n-avea, tensiune nu, concentratia de oxigen era ok. Cred ca ne incearca rabdarea.Eu am, fratele meu ma tem ca nu...
Ei, sa ne dea Dumnezeu putere!

Am ceva de lucru pentru scoala dar...n-am chef! O las pe maine, sper sa am timp si dispozitie. Azi a fost tare frig si eu am tras un tremurat de zile mari pe drumuri.

Mi-e dor de moliciunea Catitzei, de torsul ei pe papucii mei...

Te-ai gandit ca poate vrea doar sa fie sigur ca nu-l uitati.Vrea sa va atraga atentia .Ii este urat singur.Ii lipseste jumatatea.Daca se vaita stie ca tu apari urgent. Se simte mai bine .Si apoi o ia de la inceput.Cat a trait maica-ta ea era cea care va aduna pe toti la un loc, gatea ceva bun, va facea poftele la toti , cum spuneai tu.Poate se gandeste ca el nu este in stare de asa ceva si ii este teama ca acuma nu aveti motive de vizite .Si a descoperit metoda cu "nu ma simt bine ".

Oiskisinella, stiu ca asta e...Cere sa fie in centrul atentiei, dar noi nu-l neglijam!Eu merg acolo saptamanal, rar se intampla sa ajung la doua saptamani, fratele meu e tot la doua zile la el, daca nu si mai des, in functie de cum lucreaza, el locuieste foarte aproape. Stiu ca-i lipseste jumatatea, dar tot ma intreb de ce devine asa de dificil...De sarbatori a fost la mine, nu prea s-a simtit in apele lui, aici a fost o permanenta vanzoleala, copiii si prietenii lor, musafiri, foiala prin casa pana la ore tarzii.El e invatat sa se culce devreme de tot...Clar i-am dat programul peste cap! Am vrut sa nu stea singur de sarbatori, de fapt a fost la mine si de Craciun si de Pasti, de fiecare data de cand a ramas singur.
In fine...asta e crucea lui si a noastra! In niciun caz nu-l voi neglija, numai ma intreb si eu cum de a devenit asa de dificil...

Te miri...?
Tocmai de sarbatori e o perioada critica, când stii ca esti singur, si iar s-a pierdut un an degeaba...
dar tot ma intreb de ce devine asa de dificil
Cu anii scursi devii cinic. Nu te întreba de ce, asa e. Mai ales daca n-ai "jumatatea", si te mai si uiti la familii fericite, cu copii...
(Nu vorbesc despre mine, pentru ca am copil, o sa fiu si bunic în Aprilie, dar îi înteleg perfect pe oamenii care nu au.)

Acest topic a fost editat de Cla: 20 Jan 2010, 03:16 AM

Azi, zi de satisfactii profesionale! Bune aceste clipe , numai sa tin cont sa nu mi se urce la cap!

Piticii mei au dat iama in butoiul cu romantisme. Ei imi spun totul, eu ii incurajez, glumim, trecem sugubat peste fazele ...ups! si incercam sa crestem frumos. Un bondoc mi-a spus ieri ca o prefera pe Alexandra colega de banca, nu pe Gabriela...I-am indeplinit dorinta. Azi vine inca unul sa-mi ceara sfatul...O place pe Betty, dar nu stie cum sa-i arate.Vrea sa-i faca o surpriza.Ii va pune un trandafir alb la usa, va suna si va fugi! Langa trandafir vrea sa lase si o felicitare, dar nu-si va divulga identitatea.Ce sa scrie el in felicitare? Ma mananca limba si-i zic:"de la un admirator"!Imi multumeste frumos si ma roaga sa pastrez secretul. Dupa faza asta m-a apucat durerea de cap. Noi aveam astfel de procupari in adolescenta.Astia abia sunt in clasa a IV a...N-o iau cam repede? Ar fi trebuit sa-l temperez , sa stea linistit? Oare m-ar fi ascultat?Iar m-a apucat durerea de cap...

Dasca draga, sa stii ca si noi prin clasa a patra aveam simpatii pentru sexul opus. unii chiar treceau la actiune, dar in general nici baietii, nici fetele n-aveau curaj sa faca ceva. cel mult baietii le trageau pe fete de cozi sau le luau din lucruri ca sa provoace o alergare.
In ziua de azi sunt ceva mai dezinhibati, cunosc mai multe metode de abordare. Numai cand ma gandesc la ce filme au ei acces acum spre deosebire de noi...!

Mda, ai dreptate! Acum astept sa vad care a fost reactia la trandafir si daca pustiul si-a pus planul in aplicare. Nu intreb nimic...Astept!

Fratele meu s-a externat azi, se simte bine si operatia a fost o reusita. Si-a recapatat auzul si tare ma bucur pentru el.Am stat cu inima cat un purice zilele astea. Culmea, e primul caz pe care-l aud incantat de contitiile de spitalizare si calitatea umana a celor de acolo. E vorba de spitalul Panduri. Sa speram ca spitalele noastre vor fi toate la fel...Imi zicea de rezerve de doua paturi, renovat, curat, oameni draguti...Doar mancarea era sub orice critica. A compensat cumparandu-si una alta. L-a vizitat si Ralu cat de des a putut.Fiul meu a fost si el .Pana la urma, ce a lasat mama cu limba de moarte pare sa se implineasca. Copiii mei compenseaza intr-un fel pierderea lor, nu-i lasa singuri pe lume.

Eu incep orele la 7,30.Deci plec dimineata devreme de tot de acasa. Azi a fost atat de ger incat simteam ca-mi ingheata fatza. E aproape scoala mea. Merg cam 15 minute pe jos. Picioarele si mainile n-au apucat sa inghete, dar fata simteam ca-mi degera. N-am mai avut senzatia asta de mult...Toata ziua am avut senzatia ca sunt umflata...Dupa o baie calda si un strat de crema ma simt mai bine.Bine ca e week-end si maine nu plec de acasa. Nu plec nici la tata, se ocupa fratele si cumnata de el saptamana asta.Mi-au spus sa stau linistita acasa, sa nu deger pe drum.Au dreptate , dragii de ei. Cu cursele astea judetene, te poti astepta la orice.

Maine bucatarim pentru Ralu. In loc de prajitura vrea orez cu lapte ( isi aminteste ca asta era gustarea de acasa in zilele geroase!), vrea gratar de pui si restul ma lasa pe mine sa aleg, cica fac alegeri bune. Asa o fi. Sa vad feciorul ce pofte are, le combin si-i multumesc pe amandoi.

Pffff! Ce mai treburi inteligente scriu eu la jurnal!

Un sfarsit de saptamana la gura...aragazului si a caloriferului! Ma ia cu frig gandul ca maine voi da de dimineata cu nasul in ger.
Simplitate, calm si odihna, asta a fost deviza mea in acest WE. Faptul ca n-am mai plecat de acasa la tata, gratie fratelui si cumnatei,am avut timp de gospodarie si de odihna. Piata mi-a facut-o omu', asa ca n-am iesit din casa decat aseara fiindca am participat la o cumetrie. Obligatii sociale, de neam, alea, alea...Ideea e ca nu prea m-am simtit ok acolo, abia asteptam sa se faca o ora rezonabila de plecat acasa. Dis-de -dimineata a dus tot omu' pachetul Ralucai la gara, asa ca azi am luat prinzul cu fii-miu si iubi a lui, am stat la caldurica, am butonat telecomanda (apropo, noroc de Animal Planet, ca muream de plictiseala!), am rasfoit niste reviste si am atipit cu o carte prea serioasa pentru o dupa amiaza de duminica.
Ma asteapta o saptamana stresanta, se incheie semestrul, asa ca va fi ceva balamuc la scoala. O sa treaca, cum trec toate de altfel.

Doamne, ce ger! Chiar daca in casa e cald si bine tot ma ia cate un frison cand ma gandesc la dimineata de maine!
Mi se cam tulbura echilibrul. Ralu e stresata , e in sesiune , asteapta cu emotii rezultatele, mereu zice ca nu apuca sa invete tot, ca nu stie, ca nu...Ma straduiesc s-o incurajez, pana la urma e Ok. Fac terapie pe telefon cu ea zilnic...Eu nu ma simt prea bine fizic, nu ma odihnesc noaptea ca am nasul infundat si-mi pocnesc urechile...N-am febra si nu ma doare mai nimic, daca exclud oasele, astea dor tot timpul...
Sa nu uit ideea:ce ger!!! Brrrrr!

Nimic notabil in existenta mea! Toate vechi si toate noua...
Pentru ca Ralu are examen maine, i-am trimis azi pachet, nu cum obisnuiam duminica, asa ca ieri am tras tare la cratitza dupa ce am venit de la scoala. Pentru ca eram in verva mi-am pus omu' la smotruit prin casa, asa ca azi...lipsa de activitate! A foast o zi ploiasa si nu s-a concretizat plimbarea pe jos pe care ne-o propusesem...Am vegetat asa pe aici. Casa fara copii e goala...Luni merg la tata si stau putin cu el ca sunt in vacanta.Pe urma, mai vedem!
Ma deranjeaza ochii, ochelarii, nu stiu! Imi lacrimeaza tare ochii cand citesc.

Imi permit sa-ti recomand un leac "babesc" pentru ochi. Fa rost de miere curata de salcam, pune-o intr-o cescuta de sticla si incalzeste-o pe calorifer ca sa fie cat mai lichida. Apoi ia miere pe varful unei scobitori sau cu un bat de chibrit si picura in ochi: tii ochii deschisi si picuri in coltul interior al ochilor. Ustura putin la primul impact dar curata foarte bine, calmeaza ochii obositi, dezinfecteaza si trateaza tot felul de afectiuni ale ochilor(cum ar fi conjunctivita).
Pe mama am dus-o la Avatar la 3D(ca atata i-am povestit despre film ca a vrut sa-l vada si ea) si cred ca a fost prea obositor pentru ochii ei (ea are dioptrii mari la ochelari iar ochelarii aia pentru 3D sunt obositori si pentru un om care nu poarta ochelari de vedere, daramite pentru ea) asa ca dupa ce a ajuns acasa o durea foarte tare un ochi si se inrosise. Si-a pus miere de albine in ochi si a doua zi nu mai avea nimic.
Sper sa-ti fie de ajutor sfatul meu.

Fiica lunii, multumesc pentru sfat! L-am incercat, intradevar ustura un pic si lacrimez , dar sper sa dea rezultate! Te tin la curent!

Iar o zi incarcata, stres, nevoie de echilibru interior...Pana la urma ma pup eu pe mine ca rezist! M-am relaxat deja! Am avut de luptat cu mine si cu cei din jur si vorba Felinei, nu i-am lasat sa ma incarce negativ prea mult.Probleme la scoala, hartii , controale.Dosarul cutare trebuie gata pana maine! Mandrele de colege ale mele se dau ocupate si...nepricepute.Fa tu, ca stii mai bine! Am tot facut ani de zile , dar am invatat sa spun NU.Hai sa facem, sa vedeti si voi cum, cat timp se iroseste si pana la urma daca suntem o echipa, sa lucram in echipa! Azi le-am convocat din vacanta sub amenintarea ca nu mai fac nimic singura. Erau invatate sa vin cu hartoagele gata dupa o noapte nedormita...Ce sageti si ce venin au aruncat azi! Pana la urma au inteles ca nu e numai treaba mea.

Am fost la tata doua zile, de acolo m-au chemat. Tata e bine, e foarte bine cat stau cu el si-l alint, facandu-i toate dupa gustul lui.Dupa ce plec incep problemele...Incerc sa-i spun ca nu pot nici eu sa ma mut acolo si solutia ar fi fost sa stea in iarna asta la mine. Nu vrea, il inteleg ca se simte mai bine acasa la el...Pana la urma asta e crucea lui si a noastra.Trebuie s-o purtam!

Abia astept sa vina Ralu in vacanta.Vacanta ei e saptamana viitoare, pacat ca n-a coincis cu a mea...Mi-e dor de zapacita mea!

Ce mandra sunt de tine si ce bine ma simt ca am vazut ca le-ai chemat pe madrele alea din vacanta sa le dai de lucru Bravo, asa sa faci!!

Ce mandra sunt de tine si ce bine ma simt ca am vazut ca le-ai chemat pe madrele alea din vacanta sa le dai de lucru Bravo, asa sa faci!!

si mie imi place cum ai procedat!

Din pacate nu mai pot tine carul pe drum...M-am straduit, nu reusescc sa ies din mocirla alcoolului decat rupand pisica in doua.Stiu ca nu el a ales calea, ca e o boala, dar atata timp cat nu vrea sa se vindece...ma declar infranta! Casnicia mea se naruie...

Foarte trist. Şi foarte rău. Ştiu ce vorbesc, n-o spun din auzite ori citite!

E unul din momentele cînd eşti absolut singur, cu tot Universul ostil în cîrcă. dascalita, ştiu că nu e o consolare şi nu ajută la nimic: şi eu am fost distrus, înfrînt în viaţă, aproape strivit; cu oarecare şansă, cu oarecare ajutor de la Dumnezeu, trăiesc în continuare. Am învăţat că trebuie să merg înainte, orice (absolut orice!) mi s-ar întîmpla mai departe.

So, înfrînt fiind, cel mai important e să-mi pot ridica privirea din pămînt. Să pot privi înainte, nu în jos. O dată ridicaţi ochii de jos apare speranţa, lumina.

Doamne-ajută!

Dasca draga mea! O imbratisare de la mine
Din pacate ma simt mica si neajutorata in fata alcoolului, nu stiu ce sfat sa-ti dau.
Daca el tine mai mult la alcool decat la casnicie, poate tie-ti va prii o pauza. Si poate si lui. E amar, of...

Off, iubita, prin cate ai trecut tu si n-ai zis nimic nimanui, nici macar aici??

Ca o bomba a picat vestea pe mine Imi pare nespus de rau sa aud asta si din pacate nu stiu cum as putea sa te consolez cumva

Sa stii ca te iubesc mult si iti voi fi aproape asa cum pot si orice decizie vei lua te voi sustine si chiar ma ofer sa fiu umarul pe care sa poti plange daca si cand ai nevoie

Off, doamne, fii tare mamico, fii tare! Nu ni se da nimic din ce nu putem duce, nu-i asa? Te pup dulce

Da, multumesc pentru sprijin, dragi prieteni virtuali! Nadajduiesc sa am sprijin si mai departe atat de la voi cat si de la ai mei.
Copiii imi sunt alaturi, restul nu mai conteaza.
N-am spus nimic pana acum aici pentru ca...poate nici nu voiam sa recunosc ca traiesc alaturi de un alcoolic. Lucrurile s-au inrautatit in ultimul timp si refuza sa accepte ca are nevoie de ajutor. Astazi i-am spus ca singura sansa sa aman hotararea e sa se trateze. Nu recunoaste ca are o problema.Eu nu mai suport. Vreau sa merg cu capul sus mai departe.Cat de curand demaraz procedura de divort. Asta e! Amar gust, dar stiam in suconstient ca asa se va sfarsi. Pacat de anii frumosi si de tot ce am cladit impreuna timp de 30 de ani.

Se pare ca accepta ca are o problema si vrea sa se interneze.Probabil ca o face de teama ca voi divorta. Nu stiu cat va dura...A mai avut recaderi. Pana acum a luptat singur , alaturi de mine. Poate n-am fost cel mai bun sprijin. Sper ca alaturi de medici, psihiatri sa fie mai bine. Sper.

Poate ca alcoolul il face sa se simta bine intr-un fel, sa uite de anumite lucruri care nu ii plac si poate ca din cauza asta nu accepta ca are o problema. Poate ca pentru el chiar nu e o problema, poate se simte destul de bine in lumea aia in care il duce excesul de alcool. Eu nu am auzit de alcoolici care sa se gandeasca la sanatatea lor, pana nu a fost prea tarziu.
Eu cred ca tu ar trebui sa ii arati ca el este o problema pentru ceilalti din jur, sa il faci sa-si dea seama cat de mult te raneste pe tine si pe copii. Explica-i sistematic, mereu, mereu (de fiecare data in alte cuvinte) cat rau face copiilor si tie, prin faptul ca isi face lui rau (repet, el nu cred ca realizeaza ca isi face rau). Arata-i ca va pasa mult de el si din cauza asta suferiti atat de mult si ca nu mai puteti continua asa.
Poate deja ai facut aceste lucruri ....
Nu stiu ce sa iti mai zic... ti-am dat si eu sfaturi din ceea ce am vazut in jur, din ceea ce stiu ca a functionat la altii. Oricum faza cu "Iti faci rau singur" nu am auzit sa fi functionat niciodata. Momentul cand un om care face exces de bautura, realizeaza ca isi face rau, este abia cand ajunge in spital in stare grava.
As putea sa iti dau ca exemple pe bunicul meu din partea tatalui care la varsta de 70 de ani a paralizat din cauza alcoolului si a mai trait 15 fara sa puna in gura nici un stop de alcool, pe surorile tatalui meu (tatal meu si fratele lui nu au facut excese de alcool caci au fost "tinuti in frau" de neveste in schimb surorile tatalui meu au fost firi mai libertine si au avut soti care le-au lasat sa-si faca de cap, asa ca si-au inecat viata in alcool), pe sotul verisoarei mamei mele care nu a mai pus in gura alcool abia dupa ce a aflat ca avea ciroza hepatica in stadiu avansat, dar asta nu i-a mai lasat multi ani de viata. Oricum exemplele nu stiu cat te ajuta, in schimb concluzia pe care eu am dedus-o din cazurile lor este:
grija pentru sanatatea lor nu i-a putut face sa renunte decat atunci cand a fost destul de tarziu, in schimb in cazurile in care a fost un partener de viata care a reusit sa ii faca sa vada ca modul lor de comportament raneste persoanele iubite (sotie, copii) a functionat si au dus la o viata fara excese.
E o lupta destul de grea si continua, dar depinde de amandoi si conteaza foarte mult de legatura dintre tine si sot si dintre el si copii. Ajutorul specialistilor e foarte bun, dar motivatia trebuie sa i-o ofere familia. Asta e problema celor ce sufera de aceasta boala: au mare nevoie de o motivatie puternica din afara, caci ei sunt prea slabi in interior pentru a lupta cu acest viciu.

Eu iti doresc sa ai taria de a lupta si indiferent de ce decizie vei lua, sa o faci abia dupa ce vei fi sigura in sufletul tau ca e cea mai buna. Si fie ca hotararile pe care le vei lua in aceasta mare incercare sa iti aduca linistea sufleteasca! Domnul sa fie cu tine si cu familia ta!
PS: in afara de psihologi si ceilalti specialisti de la spital, ar fi bine sa ceri si parerea unui preot, dar intereseaza-te de un preot cu har (eu ti-as putea recomanda unul daca doresti, numai ca este in Piatra Neamt).

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 15 Feb 2010, 10:47 AM