Tinem pumnii stransi pentru Ralu !!!!!

Multumim pentru gandurile voastre bune, speram si noi sa fie ok cu examenele de bac. Astazi la 16 Ralu da engleza oral si la 17 eu ultimul examen pe anul acesta. Merg cu ea pe post de purtatoare de noroc sper sa fie asa,apoi ma duc si eu la al meu.

Ieri a fost o zi caniculara si am fost nevoita sa umblu prin oras pana pe la ora 14...Bine ca s-a mai racorit azi noapte, poate azi va fi mai bine.

Mamei i-a fost ieri tare rau si eu n-am putut fi alaturi de ea...Cand sunt acolo parca ii este mai bine. Dupa examenele Ralucai o sa stau mai mult cu ea, pana atunci nu pot pleca de acasa.Sunt framantata de sentimente contradictorii, ma ajuta ea mai mult spunandu-mi sa stau langa fiica-mea, ca asa e normal.

N-am reusit sa intru in spiritul vacantei de vara...anul asta vacanta e trasa de par rau de tot!

Gata cu anul 2! Am terminat cu examenele mele, mai raman ale lui Ralu ...A luat 10 si la engleza! M-am bucurat pentru ea, sper ca si la scris sa fie bine. Da , Doamne!

Bravo dasca sunt mandra de tine
Succes lui Ralu
tinem pumnii stransi si eu si Lucky

Felicitari si succes in continuare! Bucurie intregii familii si o vacanta minunata!

Va multumesc, dragele mele, pentru gandurile voastre bune!

Ma straduiesc s-o trimit pe asta mica la culcare, sa lase toceala si nu pot...O mai las un pic si pana la urma o conving sa se odihneasca. Toata lumea are impresia inainte de examen ca nu mai stie nimic, asa e si ea acum...
Maine dimineata dam prima proba scrisa ! Sper sa fie bine, da Doamne sa aiba parte de niste subiecte pe care sa le stapaneasca bine!

Dască, încearcă să nu-ţi mai faci atâtea griji şi crede-ma pe cuvântul meu că e o formalitate bacul şi ca va ieşi totul bine. Ţin minte câte emoţii am avut şi eu la bac, mi-era rău de frică.... iar acum îmi vine să râd când îi văd pe alţii în aceeaşi situaţie. Degeaba mi-au spus şi mie cei mai mari să nu-mi fac griji pentru Bac, degeaba îmi spun cei mai mari să nu-mi fac griji pentru licenţă... degeaba îţi spun eu acum să stai liniştită, pentru ca emoţiile sunt ale tale şi nici un sfat exterior nu le poate diminua. Aşa că felicitări, cât mai puţine emoţii şi stres pentru că totul se va termina cu bine!

Asa e, mi-am mai permis anterior sa-ti spun sa nu-i mai transmiti fetei emotiile tale! Bacul este aproape o formalitate. Important este un singur lucru: sa nu intre intr-un blocaj din cauza suprasolicitarii si a stresului! Ea este super-pregatita, vezi sa se odihneasca, in rest mai pune si Dumnezeu.

Multumesc Sere si Andra pentru sustinere! Imi fac bine incurajarile voastre!:tzoc:

Am terminat si cu a doaua proba la scris, matematica...Se pare ca a fost bine. Maine are chimie si poimaine,economie. Apoi urmeaza asteptarea rezultatelor...Acum a adormit si ma bucur, e tare stresata si eu aproape am obosit incercand sa-i sustin moralul. Stiu ca dupa examen o sa zica si ea ca a tremurat ca bleaga, dar emotiile nu i le pot lua, oricat as incerca!

In we am fost la mama, acolo situatia e tot asa...Mama supravietuieste si se simte mult mai bine cand sunt eu acolo.Am vorbit si ieri si azi la telefon si se pare ca e ceva mai bine.
In alta ordine de idei la tara s-a nascut o alta Catiza! Pisica mamei are un singur pisoi care e pur si simplu reicarnarea Catitzei! Desi mama e galbena si tatal (daca e ala ce-l banuiesc eu ) gri tarcat, micutzul e pestrit ca pisica mea.Sambata l-a adus intr-o crama, la racoare,cred !Am stiut ca a facut pui acum doua saptamani dar n-am reusit sa identific locul, banuiesc ca printr-un pod ...Poate a avut mai multi, nu stiu, ca acolo a adus doar unul si e frumusel foc si...plin de purici!Cand merg sambata acolo trebuie sa iau ceva de la vet sa-i deparazitez si pe el si pe mama...Bineinteles ca Ralu vrea sa-l luam noi! Mai intai sa mai creasca langa mama-sa si vom vedea! Adevarul e ca si eu il cam vreau...

Ralu a iesit cu 9,66 la bac!!!!

Whoa! 9.66?

Iiisuse! Cum se face ca cele care fac precum drapelul in vant iau note mari? Atatea emotii, atata suspans.. pentru? 9.66? Am si eu o intrebare: pe langa faptul e uman sa ai emotii, pentru ce... "dardaiala"? Cred ca era la LVA sau ceva de genul si ii era frica sa nu-l ia... Ha! Cum fac de obicei primele fete ale clasei si frica lor sa nu pice examenul si-l iau cu 10.

Felicitari, app.

Cat despre tine... Oho, imi aduci aminte de "Arta Conversatiei". Stiu ca esti agitata acum, dar as fi cu un grad mai fericit azi dac-as sti ca macar ai de gand in viitor. Nu conteaza care. Si eu never-ever-forever nu recomand carti, decat anumitor persoane!

Felicitari!

Ce ti-am spus? Frate-miu a luat bacul cu 9.60 si el a fost genul de elev care mai ca nu ramanea corigent. E doar o formalitate!

@Nevvermind, Bac-ul e sinonim cu necunoscutul, pentru fiecare elev de liceu. Nimeni nu stie, din propria experienta, cu ce se mananca. Iar la sistemul nostru de invatamant, care nu incurajeaza invatatul in scoala, e normal sa tremuri de frica. Mai ales cand ceri foarte mult de la tine insuti.

Sere , stiu bine ce vrei sa spui, nu se punea problema ca nu-l ia, problema se punea cum il ia, ca ...de, asa mama, asa fiica! Pana nu murim si inviem noi de emotii de fiecare data... nu se poate! Oricum, nebuna de fii-mea a mai pus si o contestatie azi, la chimie se astepta sa ia 9,80 si a luat 8,95! Numai ca nu am plans la telefon sa nu se intoarca de la mare( ca plecat acolo dupa ultima proba, joi ) , sa lase lucrurile asa cum sunt...Asta e! La romana a luat 9,70, la mate 9,80 si al economie 9,55. Da, sunt mandra de ea! Pentru nota la romana i-am dat doua palmute astazi, (pusesem pariu ca va lua peste 9!) ca m-a omorat cu neincrederea in ea, ca n-a structurat bine, ca n-a atins nu-s ce puncte esentiale...Sunt fericita!

nevvermind, iau comentariul tau ca pe o apreciere! Da, Ralu la LVA a fost si...n-a fost chiar printre primele din clasa, ierarhia era alta...Acum e printre primele si poate a vrut sa se stie care e de fapt realitatea...
In legatura cu viitorul...ce sa-ti spun? Maine in zori plec din nou la batrana mea mama care se stinge, framantarile nu vor inceta pentru ca urmeaza examenul de admitere... Pana atunci avem un scurt ragaz pe care eu il petrec asa cum pot, Ralu pleaca maine dimineata la mare si sta pana miercuri.
In legatura cu lecturile mele...n-am inteles ce-mi recomanzi, citesc cu mare placere atunci cand pot! Uite, zilele astea cand am vegheat somnul bolnav al mamei mele am recitit la lumina potolita a unei veioze ce am mai gasit prin biblioteca de la tara: "Cele mai frumoase scrisori" ale lui Duiliu Zamfirescu.Mi-a placut stilul epistolar, am calatorit prin Venetia veche si am adastat pe la conacele boieresti de alta data...

Cam atat asta seara...Numai bine sa aveti!

Cum adica ce-ti recomand? "Arta conversatiei" de Ileana Vulpescu. Sincer, in toata agitatia aia a ta (mama, fiica, mai putin tata) o vei gasi.... nu stiu. Dictionarul n-are cuvinte. Gaseste-o, cumpar-o, inchiriaz-o, fur-o, cere-mi-o!

Felicitari

Cu sufletul ravasit m-am intors acasa...Mama mea nu mai este...Pe 14 iulie si-a incheiat suferinta.Noi, am ramas cu lacrimile, cu durerea despartirii, cu dorul...Acum asta simt: mi-e dor de ea! Tata e distrus, am stat cu el zilele astea . Ralu a terminat examenele, maine aflam rezultatele de la Bucuresti.

Ohh, iubita Imi pare rau, nespus de rau Condoleante... Sincere...

Nu mai plange, acum e sigur intr-un loc mai bun de unde - impreuna cu Catita - vegheaza asupra ta

(nu stiu de ce am impresia ca mai bine taceam, ca orice as spune nu te va face sa te simti mai bine )

Condoleante!

Condoleante ...

Condoleante...

lung si sincer... dar din pacate doar virtual Imi pare rau.

Multumesc pentru gandurile bune...Mi-e greu...Mi-e dor...Ii aud neincetat ultimele cuvinte...A fost lucida pana la sfarsit, si-a luat adio de la noi duminica, ne-a chemat si ne-a imbratisat pe toti apoi a intrat in coma diabetica...Inainte de asta mi-a spus sa ma duc cu Ralu la Bucuresti s-o inscriu la facultate...Asa ca luni pe seara am plecat spre casa mea si marti dimineata am pornit cu Ralu la Bucuresti. Ea a murit dupa ce am plecat eu iar tata a hotarat ca eu sa nu fiu anuntata ca sa-mi pot termina treaba...Asa ca eu am aflat marti, dupa ce am terminat cu inscrierea si eram in drum spre casa...Desi ma asteptam, desi ma rugasem la Dumnezeu sa o ierte si sa-i curme chinul, am simtit ca s-a rupt ceva in mine...Abia acum l-am inteles pe sotul meu care si-a pierdut anul trecut mama...Sper ca de acolo de unde este acum sa ne vegheze in continuare, asa cum a facut si cand era alaturi de noi. Era un om bun...Tatalui meu ii va fi extrem de greu, a ramas stingher, nu stie sa traiasca fara ea...Sper sa fie tare si sa invete sa traiasca cu ea in gand.

Sunt clipe in viata cand cuvintele isi pierd rostul. Cu toata durerea e cel mai firesc atunci cand copiii isi inmormanteaza parintii si nu invers........invers e de nesuportat!

Mama ta a ajuns in o lume mai buna!!

Sa nu mai sti durere, sa ai parte doar de bucurii de acum incolo si am sa-i aprind mamei tale o lumanare la locul cel mai apropiat de God.......

Sorin.

ps. Da-mi numele pe PM!

Condoleante.

Multumesc pentru gandurile voastre bune, dragii mei...
Pe mama mea o chema Ilinca, frumos nume a avut...Nu ti l-am dat pe PM, Sorin, pentru ca sper ca si altii sa-i inchine un gand bun la Dumnezeu.
Stiu ca e firesc ceea ce s-a intamplat dar durerea despartirii ramane... Stiu ca cea mai mare durere e sa-si ingroape parintii copiii, din nefericire fratele meu a ramas fara unicul copil, o fetita dulce foc, Mihaela...Aceasta a fost cea mai mare durere a parintilor mei, spre fratele meu si sotia lui si-a indreptat mama ultimele rugaciuni, stia ca ea ne are pe noi alaturi iar ei nu vor avea pe nimeni in clipa de pe urma...M-a rugat sa-mi invat copiii sa le fie alaturi totdeauna...Sper sa fie intelepti si milosi!

Draga Dascalita, esti atat de blanda si gingasa in tot ce transmiti, incat imi trezesti dorul de mama. Cand ne povestesti de fiecare data de familie, imi transmiti asa o dorinta sa o am si eu pe a mea!

Ma impac cu ideea ca viata este cu inceput si sfarsit. Anul acesta am constientizat si eu ce inseamna sa iti fie dor de cineva care nu mai e. Dar mereu imi vin in minte cate am invatat de la acea persoana si cate mai invat inca din ceea ce a lasat in urma...

Si mama ta a predat cu brio stafeta pentru perfectionarea lumii acesteia. Iar acest lucru aduce in fiecare zi o mica minune!
Dumnezeu sa o odihneasca, iar voua, celor care i-ati fost aproape, sa va transmita bucuria Linistii ei.

Un sfarsit de saptamana frumos!

Frumos nume....God bless!!

Sorin.

Puica mea e studenta!!! Of, multumesc lui Dumnezeu pentru reusita ei! A luat la ASE, a doua optiune:contabilitate(buget).E multumita ( ea e mai perfectionista, ar fi dorit sa ia la prima optiune, finante dar acolo i-au lipsit cateva sutimi, ar fi intrat la taxa dar preferam varianta la buget pentru camin, nu pentru taxa la facultate) iar eu sunt fericita!


Multumesc mult celor ce sunt alaturi de mine!

Azi am incercat sa reinnod cursul firesc al vietii mele...Ieri am facut curatenie in casa asta neglijata de saptamani, am fost la cumparaturi cu Ralu, am gatit (toti voiau o ciorba!!!) si am cazut franta spre seara. Am sperat ca voi dormi, n-a fost asa...m-am framantat in pat pana s-a luminat de ziua...

Azi am stat la masa cu copiii si prietena baiatului, am facut o prajitura...Ei erau fericiti ca ne-am reintrat in ritm, eu m-am straduit sa nu le stric bucuria...

Tata e internat in spital de ieri, a facut o cadere pe fond psihic...Ma asteptam ca daca plec de acolo asa se va intampla. Luni sau marti merg din nou la el...Ne va fi greu de acum cu batranul nostru tata.

Nu mai greu decat i-a fost lui cand ai fost mica.....parintii trebuie apreciati si iubiti cand inca traiesc si nu dupa!!

Sorin.

ps. Scuze daca am fost obraznic...............................

si eu ar trebui sa reinnod cursul vietii ca le-am cam facut toate pe din dos in ultima vreme si casa a avut de suferit. dar parc nu ma poci motiva sa fac un pic de ordine, curatenie... nu ma scuturi un pic sa ma ridic sa ma apuc de treaba?

@Sorin, nu ai fost obraznic, ai facut un comenatiu...Nu la genul ala de greutate m-am referit, m-am gandit ca ne va fi greu sa-l aducem pe linia de plutire, ca ne va fi greu sa-l determinam sa traiasca fara mama...Au fost 60 de ani de viata in doi !




@Sushi, ar fi cazul sa te iei de o aripa si sa treci la treaba! Scutura praful din colturile casei si da jos casele de paianjeni din suflet! Viata merge inainte si ma mir ca pisi nu te-o capsat inca pentru delasare!

pisi

Amu cateva luni am avut multi oaspeti in casa, printre care un copil de vreo 8 ani tare antipatic, agresiv si noa... si dupa ce-o plecat am vazut in buda lui Lucky o fatza de perna! Am sunat pe mama-sa vitrega si l-am parat pe prunc!!
Noaa dar acuma cateva zile am constat ca pruncul la faza asta o fo inocent... ca mi-am gasit o bluza-n buda lui Lucky si o fo singura acasa ca altfel dadeam iara vina pe altcineva... cred ca face chestia asta ca ar vrea sa-i curat buda mai des... asa c-am decis sa mai cumpar o buda sa aiba doua

Ei, uite asa ceva n-am mai auzit pana acum! Cred ca pisi are nevoie de niste ore de terapie la un psiholog...O fi avand ea un motiv de face asa ceva!

Azi Ralu a plecat la mare si casa a devenit brusc prea goala! Am stat la masa impreuna in aceeasi formatie ca ieri si dupa plecarea copiilor eu nu-mi mai gasesc rostul...Maine am de rezolvat cateva probleme administrative si sper sa treaca ziua mai usor...

Zilele vor reintra in ritmul lor normal, după o vreme. Felicitări pentru Ralu! Prima opţiune, a doua.... nu mai contează, pentru că am ajuns să constat că există un scop în toate. Şi la mine a ales întâmplarea între prima opţiune şi a doua (fiind vorba de facultăţ complet diferite, şi nu de specialităţi din cadrul aceleaşi facultăţi) şi acum la final am constatat că nici dacă-mi planificam riguros de la început ce vreau să fac în viaţă nu-mi ieşea la fel de bine.
Şi multă sănătate tatălui tău!

Mulltumesc pentru gandurile bune, draga mea!
Felicitari tie si lui Sere pentru reusita la licenta, aseara am citit prin jurnalele voastre ca ati terminat cu bine. Sper sa aveti noroc in viata, sa va gasiti un loc de munca bun si sa traiti asa cum va doriti.

@Linica, n-am avut puterea sa-ti raspund zilele trecute, mi-au facut bine cuvintele tale si stiu ca vei avea curand familia ta in care te vei simti protejata si pe care o vei ocroti la randul tau.Sa-ti ajute Dumnezeu!

Mie mi-e dor, atat de dor! Nu reusesc s-o visez pe mama, imi rasuna in urechi inca glasul ei, ii simt inca mainile care ma mangaiau si care-mi stregeau lacrimile pe care voiam sa le ascund...Imi spunea sa nu plang ca viata ei a fost buna, ca e multumita de ce lasa in urma...Mi-a fost draga, avea asa o blandete aparte...Mereu o vad cum statea de mana cu tata, ei daca stateau unul langa altul se tineau de mana...

Dascalita, felicitari lui Ralu, sanatate tatalui si sa va ajute Dumnezeu!
Te mai rog ceva: nu-i transmite Ralucai durerea si suferinta ta! Mai ales acum, cand este studenta, fa toat ceea ce este omeneste sa-i usurezi suferinta pentru despartirea de bunica (Dumnezeu s-o odihneasca)! Stiu ca bunicul este distrus, dar consolarea lui cea mai mare sunt nepotii, ei traiesc prin copiii si nepotii lor.
Am impresia ca tu suferi cel mai mult, iti inteleg durerea de a-ti pierde fiinta cea mai apropiata sufleteste, mama, dar n-o incarca pe Raluca cu suferinta ta!!! Rupe-ti inima, plangi in tacere, sa nu simta nici vantul, nici pamantul si menajeaza copilul care a trecut si asa prin multe traume!

@andra, multumesc pentru cuvintele tale intelepte! Sa stii ca am incercat s-o protejez pe Ralu cat am putut, oricum ea e la mare de doua saptamani si am rupt-o de realitatea de acasa...Intre mine si copii e insa o legatura tare stransa, ei ma simt chiar daca eu incerc sa arat ca totul e in regula...

Saptamana asta petrecuta la tara a fost rascolitoare, plina de amintiri si contraste...De martea trecuta pana vineri am stat singura acolo, tata era la spital si fratele meu a plecat cateva zile la mare ca i se termina concediul si nu mai apuca sa iasa intr-un fel sau altul din starea de oboseala acumulata. Au fost apasatoare zilele acestea, o casa mare si goala, linistea aceea profunda ,amintirile si lacrimile mele cat am sortat hainele ce trebuiau date de pomana, pozele vechi pe care le-am revazut...
Vineri l-am scos pe tata din spital si impreuna a fost mai bine...De dimineata hraneam gainile si cateii apoi o luam la pas prin gradina si livada. Fiecare pom si fiecare floare avea o poveste, gladiolele le-a pus mama, rosiile sunt acolo unde a zis ea ca vor creste mai bine ( si au crescut! sunt doua-trei la kilogram), craitele tot ea le-a semanat si asa mai departe...Dupa ce asezam aspresoarele pentru udat legumele ne retrageam si ne beam cafeaua pe racoare. Am tot incercat sa port discutii despre subiecte variate sa-i distrag atentia si uneori chiar reuseam...Numai uneori pentru ca lacrimile izvorau iar in ochii lui... Lui cred ca-i este cel mai greu!
Azi am facut pomana de 21 de zile, nu-mi vine sa cred nu mai este!
Saptamana aceasta sta fratele meu acolo, apoi se termina si concediul lor...Ce va face tatal meu singur? Va invata sa traiasca in curtea aceea mare si in casa aceea goala?
Stiu ca e firesc ceea ce s-a intamplat, stiu si ca mama mea a fost binecuvantata cu o familie reusita dar... imi simt sufletul golit si mi-e dor!

Condoleante.
Asta este legea firii, venim pe lume fara sa vrem, murim cand nu vrem...

Stiu, contraste...Multumesc!

Ma straduiesc sa intru in cursul firesc al existentei...Am inceput vizitele la dentist, ma doare gura si buzunarul! Azi am stat mai mult degeaba, am simtit nevoia sa stau ...Am mai citit, am mai atipit, mi-am mai aruncat ochii la Tv la deschiderea Olimpiadei...E urat fara Ralu acasa, va trebui sa fac exercitii de singuratate...Sotul meu vine la ora 20 de la lucru asa ca toata ziua o sa fiu de capul meu!
Chiar nu e bine asa...imi amintesc de zilele prea pline din timpul anului scolar...Of, of! Cum o dau, nu-i bine!

Stiu ca-i duminica dar nu simt...Stiu ca-i duminica pentru ca am fost la biserica sa-i aprind o lumanare mamei mele, acolo simt ca mai pot face ceva pentru ea...Nu simt duminica desi-mi astept baiatul si pe prietena lui la masa si va trebui sa joc piesa obisnuita...Am gatit ceva bun, acum sotul meu termina o ciorba de gaina si apoi voi aseza masa si-i vom astepta...Ma simt fara umbra, fara vlaga...

Ieri am fost la cumparaturi pentru sotul meu care s-a cam ingrasat si nu mai avea ce imbraca...Si-a luat un costum frumos, ii sta bine asa mai grasut! Eu nu mi-am luat decat o bluza, nu mai suport negrul...Sambata viitoare avem o nunta in familie, o nepoata a lui se marita si trebuie sa mergem. Viata merge inainte si eu incerc sa ma tin dupa ea.

Ralu e tot la mare, cred ca se intoarce negresa de acolo...Isi propusese sa stea doar o saptamana dar a mai prelungit, ii ajung banii, vremea e super, acolo sunt mai toti prietenii ei, ma bucur ca e Ok!

Am spus ca e duminica? Of...Poate ies cu moshul meu la o plimbare, sa treaca mai repede si ziua asta...

Pe 20 aug plec in tabara la Suncuius-Bihor, in Padurea Craiului. Caut pe net info, am gasit cateva dar nu reusesc mare lucru cu hartile astea moderne...mi-am prins urechile pe aici! Voiam sa printez io o harta dar astia is hoti si nu ies...

Fa un print screen.
Apoi treci in Paint. Apoi prelucrezi.

@contraste, multumesc!

Iar am o zi din acelea...

Spuneam la un moment dat ca la tara s-a nascut un pisicut, copie fidela a Catitzei. L-am despuricit, l-am urmarit cum creste,cum se joaca printre florile din curte, l-am mangaiat si alintat asteptand sa fie intarcat de mama lui numai ca zilele lui n-au fost prea multe. A doua zi dupa inmormantarea mamei mele a murit si el. A plecat la plimbare prin curte si a ajuns la Panait, batranul cainele lup care n-a stiut cat e de fragil...L-a inhatat, cred ca in joaca pentru ca l-a capsat doar o data, si l-a ranit ...Mi-a murit in brate, l-am plans si apoi l-am ingropat sub un pom in gradina. Mi-a parut extrem de rau dupa el, era frumusel si i-l duceam mereu mamei mele in casa ca sa i-l arat cat e de dulce...Ea il mangaia si-mi zicea ca nu ma mai maturizez, ca n-am mai multa minte decat Ralu...Am zis ca gata, n-o sa mai iau nici un pisic, n-am parte de ei...Acum Ralu ma anunta ca imi aduce un pisic de la mare. Eu am spus NU iar ea insista...Nici nu stiu ce sa fac...Adica nu cred ca trebuie sa fac ceva, daca Zuli a hotarat ca-l aduce asa va fi! Doar daca nu-l va mai gasi cand va fi gata de plecare...
Mi-e dor de Catiza mea blanda si alintata!

Offf, puiule, parca ai intrat in ceasul rau, zau asa! Sper sa inceapa sa-ti fie mai bine si tie, ca ma doare sufletul sa vad cat te doare pe tine sufletul tau

Ce ploaie s-a dezlantuit! Sper sa se mai racoreasca pamantul...

@Afro, si eu sper sa se mai linisteasca suferinta ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa durere sa vina impacare.

Am fost sambata la o nunta in familia sotului meu. Drumul pana acolo a fost destul de tensionat, casa soacrei mele a fost vanduta si asta e primul drum acolo dupa acesta tranzactie.Sotul meu si cumnatul erau destul de tristi, isi faceau probleme deoarece nunta era gard in gard cu casa parinteasca iar ei nu vor mai putea intra acolo ca acasa...Noii proprietari au fost amabili, ne-au poftit sa vedem schimbarile, erau in santier, au consolidat si modernizat batrana casa. Eu si cumnata mea n-am fost asa legate emotional de casa aceea, mergeam acolo in vizite scurte, ei au crescut acolo si e normal sa fie afectati. Din aceasta cauza nu am influentat cu nimic hotararea lor de a vinde... Oricum, nelocuita o casa se naruie, casele au suflet si nu rezista asa pustii...Noi nu ne puteam ocupa de ea, distanta de casa noastra e destul de mare si la o luna o data cand ajungeam, trebuia sa taiem balariile care cresteau cat casa...Mie mi-a parut bine ca acolo incepe sa fie iar viata, ca au consolidat casa nu au daramat-o sa faca alta noua. Se vor obisnui si baietii cu aceasta pierdere,cu multe se obisnuieste omul in viata!

Fac bagaje si ma gandesc la drumul lung ce-l am de facut maine...Sper sa fie Ok si piticii sa adoarma la un moment dat in tren . Ce mi-o fi trebuit tabara tocmai in Bihor? Ei, lasa, o sa fie frumos!

Bihorul e frumos chiar daca e departe si o iesire de asta o sa-ti prinda numai bine

uite-o pe Lucky

http://img99.imageshack.us/my.php?image=img1917ms9.jpg

Da, Sushi, ai avut dreptate! In Bihor a fost fain de tot si mi-a prins bine iesirea!

Drumul lung l-am simtit bine de tot la dus...CFR-ul si-a cam batut joc de noi si acceleratul de Satu Mare arata ca personalul de Fetesti...Geamuri care nu se inchdeau, banchete murdare...In fine, inca traim in Romania! Am plecat din Galati pe o caldura naucitoare, norocul nostru ca am calatorit noaptea si intr-un tarziu pruncii au adormit. Toata oboseala s-a sters insa cand am ajuns in tabara asezata pe o creasta a muntilor Padurea Craiului, undeva pe jos curgea Crisul Repede, racoare, umbra deasa,rai nu alta pe langa cuptorul de acasa! Am facut zilnic drumetii si excursii, vremea a fost frumoasa, pruncii au fost sanatosi si voiosi...A fost bine si mai vrem!

De azi am inceput activitatea, m-am bucurat si nu prea...N-o sa mai am timp sa merg prea des pe la batranul meu tata ramas stingher ...Am fost in w.e. acolo si am plecat cu inima stransa...Tare mai e singur!