..in 1978 numele meu a aparut pe o lucrare de cercetare stiintifica "Dispersia Fotonica" alaturi de cele ale profesorilor Gheorghe Hamza si Dolphi Drimer..sunt membru fondator al clubului "Dedo Extension Roamania" conceptul are ca logo "Dedo-painting with the light"..in fine: membru NPS Romania si lector AAF pe tema "lumina continua de studio" calitate in care am sustinut unele prezentari si la U.N.A.T.C. _ Bucuresti...nu spun ce cuvinte s-au folosit la prezentarea mea studentilor (prof. Gh Balasoiu) ca ar fi chiar infumurare..... ..de asta m-am intitulat ( ) "connoisseur al luminii"


Acuma, eu poze nu pun in retea din principiu...se trezeste vreun natarau sa le comenteze si ma urtic (..vezi experienta de la rubrica de film)..
Mai e ca sunt si foarte scumpe....Ideile imi pot fi imprumutate (nu fac fotografie poveste, sau exotica, ori de situatie...ci conceptuala).

Nu in ultimul rand, pozele nu pot fi vazute asa cum le-am gandit (diferenta de monitoare, programe, calibrare, sistem de culoare) si se mai si fura ca'n codru..


In fine...fazele intermediare de studiu...astia mi-au mai scapat pe ici pe colo...






In luna Februarie/ Martie voi avea o personala la Caminul Artei sau Simeze...pe tine si pe inca doi trei prieteni am sa ii anunt din vreme...iar daca nu poti veni: am sa iti trimit catalogul

Multam, Dude! Pentru explicati, poze si gand bun.

Iar mi se innamoli barcuta...

1978 ??? ... nu e vorba cumva de o eroare in redactarea anului ?
... pe vremea aceea eu parcurgeam cu deplin succes primul stadiu de perfectionare in tehnica șotronului

...eram elev...eminent

Titlul si ideea imi apartin...Toata dezvoltarea era cu secole peste mine..
Laserul a fost denumit "raspunsul la o intrebare pe care nu a pus-o nimeni"..era o concentrare de lumina (in cel mai simplist mod)
Iar eu m-am gandit atunci la revers: o sursa mica care sa furnizeze lumina de intensitate uriasa..Ca eram de pe atunci cu studioul foto..

Pai, Da !..eu am tot zis, da nimeni nu m-a crezut...

Nu mai departe decat pe aceasta pagina chiar la inceputul ei, am reclamat paternitatea vamii vechi..asa ca.....

da ne cam facem de cap in casa omului si nu-i frumos..


***********

Scuze Dasca...Cin' s-a innamolit ? Vaio ?...Moralul ?

Barcuta mea pluteste in virtutea inertiei de cele mai multe ori...cand vaslesc mai zelos, o patesc. N-am invatat lectia lui azi si mereu ma gandesc sa-l fac pe maine dupa voia mea. Doamne-Doamne imi mai da dupa ceafa si ma impotmolesc...Eh, a trecut !

Multam de grija, Dude, Vaio e ok, moralul s-a ridicat din nou, scuturandu-si orgoliile....





PS. Eu in 78 am terminat liceul. Cred ca suntem leat, eu mai cu bataie asa...

"Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!"
- Grigore Vieru

...atata tristete am gasit in versurile acestea...azi le-am descoperit, sau mai bine zis le-am citit cu adevarat. Nu, n-am cazut in butoiul cu melancolie, dar azi, fiind asa o vreme de stat in casa, am frunzarit trecutul, am ascultat Tatiana Stepa si Florian Pittis, am citit una alta si mi-au picat ochii si pe citatul acesta ...E tema de gandire!

...s-a terminat week-end-ul si-s deja supi, caci mai voiam. Mi-e din ce in ce mai greu si nci n-a inceput iarna. M-a cam suparat genunchiul, dar astea-s chestii ce intra la pachet cu vremea umeda si cu...varsta intelepciunii!

...in casa mea-i liniste,( prea liniste!), curat( prea...)... Azi ne-am petrecut dimineata diferit, eu la biserica, omul la piata/talcioc, apoi am tacut amandoi frumos asa cateva ore...Am copt acum o gutuie si doua mere si ne-am amintit de copilaria noastra, de focul vetrei, de cei ce-au plecat, ne-am uitat unul la altul si-am inteles ca noi urmam. Acum ne-am apucat iar sa tacem.

daca-i liniste pune muzica , daca-i prea ordine fa dezordine - in fine am inteles ce-ai vrut sa spui cu linistea . Ce vreau sa spun..... fa o schimbare ... ceva care sa te scoata din monotonie . Prea trista esti mataluta in ultimul timp ! Sigur sunt lucruri pe care vrei sa le faci si-ti aduc bucurie ! ce mai astepti ?

Eu te pup si te imbratisez cu drag !

http://youtu.be/LMWfnVId5Bk - daca-mi permiti !

Multumesc de imbratisare, conteaza, sa stii!
Tristetea mea e mai mult nostalgie, ceva ce ma duce cu gandul la ce-a trecut si n-o sa mai fie...Na, ca mi-a iesit si rima...)
De cand copiii sunt plecati si vin rar acasa week-end-urile mi-s cam seci. Am facut si fac multe din cele ce mi-s dragi, dar mi-e dor si de timpurile care nu se vor mai intoarce... Ne plimbam mult, ascult muzica ( la casti, caci Omu' are alte gusturi), vad filme, citesc, fac cate o prajitura, iesim la cate o cafea, bine...pe rand, nu toate in acelasi we... In cursul saptamanii nu simt golul de care vorbesc...Scoala imi umple frumos timpul, am mereu ceva interesant de facut.
N-am uitat timpurile in care abia aveam vreme sa-mi trag sufletul, cand ma vaitam aici ca nu-mi ajunge timpul...de multe ori ma intreb cum reuseam! Este o alta etapa in viata mea, ma voi obisnui si cu ea.
Va doresc bine si...aveti grija ce va doriti ca s-ar putea sa se intample!

Dasca...Dasca...Dasca.....


Fiecare etapa cu fricile si ingrijorarile ei...Dar si cu bucuriile si foloasele ei..

Prima zi de scoala, prima zi de liceu, prima zi de faculta, prima zi de serviciu, prima zi de casnicie, prima zi de mama, prima zi...din restul vietii*..

Ce teama mi-a fost de prima zi de scoala, dar pana la urma ce bine a fost la scoala..cu toate sotiile si toate nazdravaniile alea
Cat de mult de teama mi-a fost de liceu...si ce groaznica ruptura, dar cat de frumos, cu poezia, cu tinutul de mana...cu descoperirea boltei si a stelelor...

Acum te poti bucura de maturitate, de timpul asta liber la care tanjeai atunci cand al de il aveai nu iti mai ajungea; de pricepere si inteleptciune...dar mai ales de onestitate. Poti sa te ocupi de toate cartile alea din biblioteca, care te tot trag de maneca ori de cate ori treci prin fata ei, de florile din ghiveci (stii cat de mult le place sa le vorbesti ??...ori cat de credincioase pot fii ?)...Nu te mai baga in seama cu nostalgia si melancolia, nimeni nu-i mai uracios ca ele...si nici cu reumatismul, genunchiul sau alte alea..ia in schimb la ascultat si muzica aia de o tot amani pe mai tarziu...acum, avantajul in asta sta: ai timp pentru tine..

Bucura-te de fiecare etapa a vietii si ia din ea tot ce are mai bun de oferit...vom fi morti foarte multa vreme, si nici nu stii cat de tarziu s-a facut...

* "...si-n prima zi din restul vietii/ zeii vor merge, la brat cu poetii..."




ps...si da...suntem leat...pentru mine, o cinste, o mandrie si o onoare

Mersi, Dude! Trecem noi peste toate, peste tristeti si toamne, peste tinereti si ierni, ajungem cu totii la capat de drum, fiecare cu bucuriile si regretele lui.
Incerc sa ma bucur de ritmurile noi ale vietii mele, deocamdata sunt inca incepatoare in ele, ma bucur de tihna, ma tulbur de dor, invat a trai cu toate ce vin. Multumesc Domnului pentru sanatate si ma rog sa nu ne fie mai rau. Copiii mi-s sanatosi, Omu e langa mine, oasele nu ma mai dor momentan, restul e alean si melancolie.

Astept ca zapezi sa ne ingroape, sa simt emotiile sarbatorilor si sa aud iar glasuri de copiii in casa (la clasa tot aud!!!)

Numai bine va doresc, hangii si hangite!

Mos Nicolae nu m-a iubit anul acesta...n-am cui pune daruri in ghetute!
Cea mai mare placere a mea e sa fac bucurii celor dragi, iar ghetutele mosului erau deschizatoare de drumuri. Sper sa ma imbogatesc in nepoti si sa reiau placerea demult trecuta ( daca m-or lasa parintii pruncilor, ca acu e trendu anti bunici, ca astea alinata prea tare copiii.


Celorlalti copiii din jurul meu le va aduce mosul cate ceva, dupa datina.

Iar mi-s melancolico-depresiva... Adevarul e ca uneori toate-mi merg pe dos... si acum e asa.

Astazi e mult mai rozzzzza dispozitia mea.
Vine Ralu si nu mai pot de nerabdare!

La multi ani, 2014!

Imi iau ramas bun de la 2013 cu multumiri Domnului pentru toate cele bune ce le-am trait. A fost un an bun, iar pe 2014 mi l-as dori macar la fel, daca nu mai plin de intelepciune, rabdare, iubire si sanatate.

Va doresc tuturor sa fiti fericiti, sanatosi si alaturi de cei dragi. La multi ani!

La multi ani !

La multi ani, Fiatlux! La multi ani, tuturor!

Primul post pe 2014. Sper sa fie un an bun.

Sunt dezamagita de ce aud la tv despre invatatori/invatamant/scoala... din pricina acelei invatatoare. Femeia aceea a gresit grav si a primit ce-a meritat...Ma mir ca atata timp parintii au acceptat sa fie tratati fara respect...
Ma simt murdarita de toate comentariile din presa, bloguri. Toate suntem niste cersetoare, toate profitam de pe urma parintilor...Nu mai vorbeste nimeni de munca, daruire, rabdare...Ma dispera si ministrul cu teoriile lui cu legalizarea fondului clasei...Luni fac cerere la primarie, consiliul de administratie si minister pentru hartie, toner si ...markere. La noi costa 5 lei unul si-mi trebuie cam 3-4 pe saptamana sa scriem la tabla, ca noi scriem mult. Asa, si pana-mi raspund astia si mai consuma un top de hartie pe corespondenta si pe " nu se poate, nu avem fonduri" , cumpar astea cu banii mei, ca avem salarii si n-avem pe ce le cheltui, ca...vedeti voi cum se pune problema! Of, padure fara uscaturi nu exista, dar sa nu vezi padurea din cauza uscaturilor...mi se pare nedrept.!
Ma simt asa de denigrata...

Nu ai de ce sa te simti denigrata Dasca! Cine te cunoaste te pretuieste pentru ceea ce esti, aminteste-ti. Nu lua personal toata nebunia asta, nu-ti faci decat rau.

Ce iarna nesuferita!
Mi-e dor de alb, de ger, de viscol...
Promit sa iubesc zapada un timp, cat e frumoasa!

Etapa aceasta din viata mea e cea mai usoara. Lipsesc insa o sumedenie de elemente care faceau viata frumoasa. Nu ma plang. Constat.
Am prea mult timp liber si-mi umbla gandurile in cap ca mustele. Nu toate gandurile sunt albe.


Dana Blandu, invatatoarea care a iscat zanzanie in invatamant ar trebui medaliata. Pana la urma abia acum se observa ca scoala romaneasca e subfinantata si, daca n-ar fi fost fondurile donate de parinti ,clasele ar fi aratat ca niste grajduri! Nu mai vorbesc de dotari...

...nu baga nimeni in seama...nu se vede decat hotia aleia, rapacitatea si discursul...

fondul ?? ramane absent...c-asa-i la noi..

dar sunt mari sperante din alta directie: noua lege...e in faza finala...


iarna vine saptamana viitoare spre sfarsit, in toata tara*....eu imi lustruiesc deja saniuta...




*informatie "pe surse"

Subfinantarea asta le da dreptul profesorilor sa stranga bani pentru cadouri? De ce nu strange bani scoala, cu chitantier, pentru dotari? Nu-i permite legea? Exista o lege a asocierii, parintii pot forma asociatii care sa doneze scolii, bani, mobilier, consumabile etc. nu bijuteri, parfumuri, cafea etc. Ajuta cu ceva scoala, elevii, astfel de donatii? Cunosc problema direct nu pe "surse", n-am fost niciodata de acord cu fondul clasei al scolii, n-am fost de acord ca acest fond sa fie la dispozitia educatorului, al scolii, aceste fonduri trebuiesc administrate de parinti.

Marduk,
regret ca n-am fost pe faza sa-ti raspund...Am fost ocupata sa ...urlu ca lupii, ca tot se poarta la han. Acum sunt bine. M-a vindecat ninsoarea de aseara.

Deci, Marduk, ai dreptate sa fii revoltat, mai ales ca...nu stii toate astea de pe surse. Scolile, speram eu ca toate, au asociatii ale parintilor care gestioneaza fondul scolii. Fondul acesta este singura finantare pentru modernizarea scolilor. Tot ce inseamna aparatura video, IT, table , mobilier, materiale igienico-sanitare, reparatii curente, se fac din contributia parintilor, cu stiinta Ministerului care acum da din colt in colt, incurajati de ISJ-uri in Olimpiada aceasta de "Cea mai cea scoala"! Toate astea pe cale legala, cu conturi, contabil, plati bancare, nu cu banii la profesori! Ceea ce s-a cumparat e in inventarul scolii. Nu inteleg de ce acum toti spun ca n-au stiut, ca ministrul Pricopie e uimit...Lucrez de-o viata in sistem, si stiu ce spun. Nu s-au mai varuit scolile cu banii primariei din cretacic.Stii ca eu imi platesc singura cheltuielile de birotica pentru hartiile multe si aberante ce ni se cer? Onor ministrii au pe birou ceea ce le trebuie, mie nu mi-a dat statul roman niciun pix rosu, sa corectez dictarile! Ceea ce am facut eu incorect e ca i-am incurajat pe parinti sa doteze clasa in care vor invata copiii lor...Altfel, si-ar fi rupt hainele in bancile facute praf, le-as fi arat vegetatia de munte in plansele de pe vremea Anei Pauker, nu un filmulet atractiv, as fi facut si eu si Cosmin( elevul meu astmatic) crize repetate de astm din pricina prafului de creta...
Despre banii de cadouri sa stii ca sunt cu totul de acord. E o plaga, o uratenie si-o practica umilitoare. Eu sunt o ciudata, nu primesc daruri, decat simbolice. Pare o scuza, dar asta e...Mi-a fost mereu jena de situatiile acestea, iar mamele cu intiativa au trebuit sa se cuminteasca. Stii ca mie mi se pare o risipa enorma si maldarul acela de flori de la inceput si sfarsit de an? Nici nu-mi face placere sa le primesc, le ofera toti ca asa se face... Se bucura vecinele mele de ele.
Sper sa apuc sa vad ca lucrurile iau o alta turnura. Uscaturi sunt peste tot, iar in invatamant tot mai intra putini oameni valorosi...atat am fost de umiliti, incat nu e vreo fala sa spui ca esti profesor, e similar cu un "coate goale" sau un spagar.

Toate cele bune, dragilor!

"Ninge ca-n Esenin, ca-n poema rusa..."
Am tras perdelele si urmaresc viscolul pe geam. Ciudat, furia naturii imi da o senzatie de bine, de lucru facut la timpul lui. Un ceainic alb cu floricele albastre isi revarsa licoarea fierbinte si parfumata in cani, sorbim si privim ninsoarea. N-am aprins lumina, doar nu renuntam la spectacolul feeric al iernii, nu?

Ei, bine ca-i sambata si maine ies din casa doar daca vreau sa ma plimb. Azi am iesit si mi-a placut.
Ceea ce va doresc si voua, sa va bucurati de lucrurile mici, sa traiti clipe care va plac!

nu stiu cum e la tine , dar la mine .... este al treilea an in care iarna vine pe 25 ianuarie .

sa-ti spun ceva amuzant legat de scoala a meu pitic este clasa I iar eu am invatat in ianuarie poezia lui Eminescu " O ramai " si cantecul "Ninge iar"
plus ca am citit o carte absolut senzationala pentru pitici " Miraculoasa calatorie a lui Eduard Tulane " - Kate DiCamillo ilustratii de Bagram Ibatoulline .

Kiki, mi-era dor si ma gandeam ce-o fi cu tine. Acum am inteles ca, datorita scolii piciului, iti diversifici lecturile. Daca esti alaturi de el, scoala va fi frumoasa pentru amandoi! Va imbratisez cu drag pa amandoi!

Multumesc de gandurile bune - eu sunt ok , am scapat si n-am murit .... fix pe data de 1 ianuarie la ora 6 dimineata am reusit si am facut sport extrem pe lungul drum de la baie la sifonier . Am zis sa fiu si eu ordonata sa nu-mi las haine in baie sa le pun "mumos" pe umeras in sifonier si uite asa mandra nevoie mare de mine cu picioarele ude am alunecat pe gresie fix in cap , mana dreapta a fost si ea implicata . Tocmai ce fusesem cu piticul la munte in Busteni si nu ma suisem pe schiuri sau pe sanie ca eu am nevoie in principiu de mine intreaga si nu-mi permit luxul de a-mi rupe maini sau picioare .
ca de obicei am avut noroc si in afara de cucui si mana luxata plus soc nu am avut mari pagube . Ma gandeam numa ca tata nu m-ar fi iertat de muream fix de ziua lui de nume . Deja eram pe amoxicilina si pe aulin din cauza unei dragute dureri de dinti asa ca nici durere nu am simtit doar o atela la mana dreapta si fond de ten la greu . Stiam exact de trebuie sa fac de acum cativa ani cand m-a lovit o masina ! Gheata la locurile cu pricina si apa multa plus furosemind ....la spital am ajuns de abia dupa pranz cand am vazut ca nu e ok cu mana .



si eu te imbratisez cu drag si stiu sigur ca ceva rau nu s-a intamplat si pentru ca sunt multe ganduri bune si de la tine !

Kiki, asta da patanie! Bine ca esti bine. Aulin? M-as feri...

Vaaai, kiki! Mare ghinion ai avut...Of, bine ca n-a fost mai rau si...sa stii ca acolo, sus, Cineva te iubeste! Oricum, multa treaba mai ai pe lumea asta, asa ca ai mai multa grija de tine. Te imbratisez, cu mare drag!

Iarna, vacanta inzapezita, raceala, lectura, lectura, lectura.
E sumarul vacantei mele. Doar dorinta de a citi mi s-a implinit, in rest amigdalele m-au pus la pamant si am bolit, m-am revoltat si am iesit prin zapada ( ca-mi place cand e imaculata...), gatul rosu m-a trantit iar, iar antibiotic, uf, acum sunt bine, mai am si pentru maine tratament si mi s-a urat de stat, noroc cu Orhan Pamuk asta ca m-a plimbat prin Instanbul. Continui cu Pamuk, citesc "Ma numesc Rosu", mai frunzaresc netul si cam atat.
Splendoarea aia de iarna ce-am admirat-o de la fereastra si dintr-o plimbare cu ghinion s-a jigarit urat de tot...

Vit C zilnic si in doza mai mare cand e semn de ceva mai serios - gripa, amigdale, tuse etc. Incearca, n-ai ce pierde. Te imbratisez si sa te faci bine repede.

Multam fain, Felina! Vitamina C mi-a fost de folos, sa stii! Am luat efervescenta si am stors zilnic lamaie si am combinat-o cu miere. Alaturi de tratamentu specific a dat rezultate! Oricum, am bolit urat de tot, n-am avut chef de nimic, abia mi-am revenit.
Am citit la tine despre flacaul tau, ce istet este. Mi-e dor de etapa aceea de mama de copii mici, a fost cu greutatile ei, dar si cu bucurii...

Am dat in dependenta de citit, e deja compulsiv...Am insomnie iar si din nou, asa ca dupa 1-2 ore de somn aprind veioza si citesc...macar nu ma enervez ca nu mai adorm.

Primavara asta mohorata m-a secat de tot. Vreau soare si lumina!


Ma tot gandesc la kiki...Doamne, da-i putere!

A venit primavara, e soare! ...cu diinti, e drept, dar e lumina si am prins puteri!
Omul meu a cules urzici, am gatit cu orez si o tarta. Ne-a placut...
B. e in Thailanda in vacanta, la capatul pamantului...Stau cu inima cat un puricel...prea departe-i de mine!
Mi-e dor de la tara, mi-e dor de acel acasa, mi-e dor de cei ce nu mai sunt...

Iaca vine acum Pastele, dupa aia Craciunul si tot asa...
Am intrat sa ma aflu-n treaba, n-am nimic de spus, dar...no, daca nimic si nimeni nu mai misca pe aici, vorba Felinei sa mai dau eu o raita.
Sa aveti sarbatori cu bine!

Update dupa o luna...
Nimic nou, cred ca hanul si-a inchis portile, numai eu mai bantui pe aici ca un musteriu aiurit...

...nu le-a inchis....dimpotriva.
Sunt semne tot mai clare ca isi revine.

Se intorc si din vechii musterii...din pacate cu plevusca cu tot.

....dar ce ar fi lumea fara lepadaturi ???



Rata vizualizarilor e in crestere, si de ceva vreme avem si vreo zece noi musafiri care asteapta timid sa debuteze.


.....viitorul ???...Suna bine !!!

Cum asa, s-a inchis fara sa ma anunte nimeni??

Pai...cine sa ne anunte?
Macar The Dude se straduieste sa tine focul aprins in vatra, dar daca mai atipeste si el...e gata hanul.


Imi placea odinioara sa haladuiesc pe aici, existau subiecte de discutie diverse, accesibile mie...acum, sincer...nu-mi mai gasesc locul aici. Uneori e pustiu si nu-mi mai vine sa mai scriu nimic prin odaita mea, doar ca n-as parasi-o inca, avand aici inscrise bucurii, tristeti, sperante, dezamagiri, impliniri si banalitatile de zi cu zi ale unui om simplu.

Saru' mana...dar nu sunt chiar singurul...face fiecare ce poate...si cum poate.
E nedrept fata de fiecare din ei, din noi, ca s-a ajuns aici..Dar trecem noi si peste astea..

am avut un moment de glorie cu vreo 600 de persoane online...am avut si unul de prabusire...

e vremea sa ne revenim....

The Dude...nu stiu daca ne-om mai reveni, suntem o mana de oameni aici si pare ca ne stim de-o viata...

Ma intreb uneori: ce-o mai fi facand X sau Y si ma bucur cand ii regasesc in oceanul internetului !
Acum, daca s-o mai intreba cineva ce-oi mai fi facand eu....nu stiu!

Ce fac? Ca de obicei ma lupt cu viata, cu greutati, cu deziluzii, am bucurii si realizari, deci nimic nou...Deja la munca sunt la finalul unei alte serii de prichindei, terminam in curand clasa a IV-a si...la toamna va voi povesti de ceilalti, daca supravietuiesc grupei pregatitoare! Copiii de-acasa au zburat din cuib, sunt pe valul vietii, luptandu-se si ei, ca noi toti, cu binele si raul oamenilor...
Parinti nu mai am pe pamant, dar ii am in gand si-i pomenesc mereu, mai des decat atunci cand erau in viata.

Am mult timp liber acum, desi mai sunt zile de hei-rup la job cu hartogaraia nesuferita, dar nu mai am drumuri de facut acasa la tara, nu mai fac pachete cu mancare sa le pun la tren pentru caminista de Ralu, in casa noastra nu mai face nimeni dezordine...Citesc, mai vad filme, ne plimbam uneori ore in sir si simt un gol in suflet...E amestecat cu satisfactii, dar e totusi un gol...Am imbatranit pe aici, oameni buni!

Uite cine nu ne-a uitat Dar nici si noi pe tine, dascalito

Eu ma intreb ce faci..... din cand in cand mai vad si poze . O imbratisare de la mine pentru tine si un gand bun pentru piticii tai.

Eu ma intreb ce faci. Ne mai ciocnim pe facebook si e fain sa te vad in carne si oase

He,he! Ma bucur sa se mai gandste lumea la mine.

M-am eliberat de un mare stres la scoala, a trecut si controlul aracip ce ne-a terorizat . A fost bine pana la urma, doar ca eu consider ca n-a meritat munca si stresul enorm de a pune in fata lor gramezi de dosare care sa demonstreze munca noastra...Dar, ce e corect si drept pe lumea asta??

Sunt treaza demult si am dormit pe sponci, a plouat toata noaptea si m-au trezit fulgerele...Ma duc sa-mi fac o cafea.
Buna dimineata si voaua!

Buna dimineata dasca !
Bine ca au plecat .... ARACIP ... ma lovesc si eu de ei .... vor dosare stufoase si aberanta ... niste oameni care trebui sa-si justifice existenta /nu le vad rostul .
Nu-ti face probleme cu clasa pregatitoare nu-i atat de stresant precum povesteste gura targului .

Kiki!
Zici tu ca sa nu-mi fac probleme cu clasa pregatitoare? Sunt 30 de copii si i-am vazut extrem de agitati la ziua portilor deschise...Mereu ma doare sufletul ca dau drumul unei serii crescute de mine 4 ani si trebuie s-o iau de la capat cu alta serie...Primele luni sunt ca in cusca cu lei, stiu asta...iar astia-s miiiiiici! Uf, vor creste si ei pana la urma!

Am avut un week end de odihna si program liber de orice stres. A fost bine ca a plouat si am citit, am mai baut cafeaua de dimi si ceaiul de la ora 5 cu o colega/vecina, am analizat comportamente si reactii ( sa nu zic ca am barfit ), am facut dulceata de capsuni si m-am conversat cu copiii la telefon. Sotul? El e lipit de tv pe astfel de intemperii, iar la meciuri a fost inflatie. Asta seara mergem sa vedem cat a mai crescut Dunarea si sa ne plimbam un pic uncile inainte de somn. Monoton, nu?

cam asta e si concluzia mea.
te imbratisez de dimineata (irlandeza)

Azi, banchetul fostilor mei elevi, ajunsi la sfarsitul clasei a 8 a...Ieri, intalnire cu cei de la pregatitoare. Peste vreo cateva zile, serbarea de sfarsit de clasa a iV-a...Bilanturi si inceput de drum...

Maine sunt Mosii de vara. Voi duce o coliva pentru mosii nostri ce vor fi pomeniti si-mi amintesc cu drag anii copilariei...Bunica impartea de Mosi ulcele si strachini de lut, linguri de lemn...Nu-mi amintesc bucatele ce ni le aducea, dar imi amintesc ulcelele impodobite cu trandafir, bomboane si cirese...Venea mamaia mea incarcata, avea un paner din papura plin ( caci avea 12 fini si nenumarati nepoti) din care ne lasa sa ne alegem ce cana si stacrhina vrem...In caruta erau inca alte cosuri cu pomeni. Dupa amiaza mergeam la balci, Targul Mosilor, unde ne dadeam in lanturi si ne cumparam floricele de porumb si limonada. Pe mamaia mea o chema Stanca...

....daaaa...si la mine....imi amintesc vag...la vremea aia traia strabunica ...locuia in mahalaua ferentarilor, caci se separase de sot...care traia si el, dar pe la Cismigiu....anyway, facea ulcele cu sarmai (!), si tot asa, asezate intr-un cos, cu cozonac si alte alea (fructe stiu sigur) impartea la vecini...

cosul nu il lasa....

La targ in Obor mergeam numai de ziua celuilalt bunic care locuia pe acolo...nu stiu peste ce se suprapunea, sau daca balciul ala era permanent, dar acolo erau si lanturi si tir si scene pe care se intamplau lucruri, ca in filme.....


doamne ce vremuri...par de pe alta planeta, nu din alt timp..


dasca


PS...pe strabunica mea o chema Irina, pe mamaie Maria, pe mama Valeria, pe fiica ei Mihaela..si pe fiica Mihaelei: Olivia...pe mine...The Dude...

The Dude,
se vede ca suntem leat, avem nostalgii asemanatoare, bunici cu nume romanesti, frumoase si amintiri ce altora li se par SF-uri. Sa-ti traiasca sora, inteleg ca va bucurati de o vacanta impreuna!

Mosii de vara au trecut, am beneficiat de minivacanta asta calduroasa, a venit Ralu acasa si timpul a zburat, nu alta! Ma simt bine, multumesc Domnului si astept vacanta de vara.

Punct si de la capat!
Am mai dus o serie de elevi pana la finalul claselor primare, inca o provocare a vietii ma asteapta...
A fost greu si frumos, a fost mullt, iar acum...mi-e dor de ei. Plec cu 18 dintre ei in tabara si dupa aceea...intra in vartejul vietii. M-am straduit sa fiu echilibrata la festivitatea de sfarsit de an si mi-a reusit, dar ei...mititeii au plans. Normal, se tem de necunoscut acum, asa cum s-au temut si in urma cu patru ani. Le-am multumit elevilor mei pentru clipele frumoase si le-am urat zbor spre inalt si intelepciune...chiar daca asta , se zice, ca vine cu varsta.
Sunt nostalgica pentu ca asa mi se intampla mereu, nu vreau sa ma atasez prea tare de piticii mei si ajung sa-i iubesc...