De cateva zile merg la Lacul Sarat la "trantament" pentru oase batrane si bolnave! Ca si anul trecut, ne petrecem timpul unsi cu namol si studiind colegii de "trantament". Anul acesta, o familie largita de romi mi-a atras atentia, de la ei am luat expresia trantamentului. Mai, ii admir, sunt bunicii (muuult mai tineri ca noi), mama si trei copii.Ii admir ca bunica face plaja toples cu salba de aur la gat, mama copiilor nu se dezbraca in fata socrului, copiii au atentie maxima si grija din partea tuturor.Imi place cum se ocupa de astia mici ,ii iubesc,ii bibiles toti, pusinla umbra, infofoliti in prosoape dupa dus, le ofera tot ce le trebuie si mai ales, mi-au devenit simpatici cand bunicul le-a refuzat cererea de a bea suc, ca e toxic tataie, mai bine va cumpar pepene! Ma uitam la copiii ceilalti de pe plaja cu cutiile de Fanta in mana...Parintii aia puteau lua exemplu de la aceasta famile, copiii ascultatori, hraniti sanatos si mai ales convinsi fara lacrimi sa se supuna Trantamentului cu namaol! Curati si civilizati ( sper ca asa sunt ei, nu de ochii lumii), sunt pata de culoare a statiunii...
Sper sa pot merge toata saptamana, macar sa stiu ca am facut ceva pentru mine in vara asta. Criza si-a spus cuvantul si aici. Anul trecut n-am intalnit cunostinte pe aici, acum e plina plaja de galateni, cunostinte de ale noastre ce au ales aceasta varianta pentru petrecerea concediului...aproape de casa, deci mai ieftin!

S-a racorit pamantul, de-o idee!Zilele astea am scapat de canicula, a fost o senzatie foarte placuta cand am simtit nevoia sa ma invelesc in cearsaf in ultimele nopti! Am obosit de naveta la bai de namol, dar ma felicit ca am fost perseverenti si am mers zi de zi.Stam pe plaja 4-5 ore, trece repede timpul, mai citesc, mai privesc in jur...Mie nu-mi place la plaja, nu-mi place sa stau la soare, imi place mai mult in apa, de aceea m-am prajit mai mult pe umeri! Mai mergem si azi, apoi mai vedem...ma simt vinovata ca l-am lasat pe tata nevizitat, ma duc maine la el ca mi-e dor si mie, dar lui!
Ralu e la mare, la Costinesti cu niste prieteni, sper sa mearga si cu noi vineri, ii trece si ei vacanta mai altfel asa...si mai ales sper sa se vindece la sufletel mai repede!Era vesela cand am vorbit la telefon, sper sa fie ok pana la urma si sa n-o mai sune L. ca s-o dea iar peste cap...
Gata cafeaua mea matinala, buna rau in dimineata asta!

Astazi baiatul meu implineste 30 de ani! Ma rog pentru el si-mi tremura inima, ca-l simt un pic depresiv la schimbarea de prefix! Nu vrea petrecere, cica...Dar nu e dupa el. Mami i-a pregatit tort si-l invita la masa la pranz, iar iubi i-a organizat o petrecere surpriza. Sper sa fie ok si sa se simta implinit la 30 de ani!

La multi ani, baiatului! Sa fie sanatos si fericit. Las` ca pana schimba prefixul in 10 are tot timpul sa-i treaca acea mica depresie. Sa fie intr-un ceas bun cu petrecerea surpriza!!

Eu am schimbat anul trecut prefixul, din 3 in 4. Dar, nu simt nici o diferenta.... mi-au aparut mai multe fire de par alb, pe la tample... si cand nu ma dau cu crema pe fata... mi se vad nitel ridurile... In rest.. nu ma simt in nici un caz la varsta reala. Dimpotriva, ma simt mult mai tanara, sufleteste parca as avea aproape 30 Si...prefixul... abia astept sa-l schimb din 9 in 10...

Pe 17 august a fost ziua de nastere a fetitei noastre. A implinit 12 ani. Sora ei i-a organizat o petrecere surpriza. A invitat multi copii, ca s-au adunat peste 20 si-au petrecut pana a doua zi. Ultimul copil, o fetita a plecat a doua zi, tocmai seara de la noi(a stat mai mult de 24 de ore, la noi acasa). Inseamna ca s-au simtit bine. Si sper ca nu au murit de foame, ca am pus cam tot ce aveam prin casa de mancare. Initial, imi spusese ca vor fi cel mult 10 copii... Mie mi-a placut foarte mult petrecerea noastra surpriza. A fost exact ca-n filme. Au strigat toti in cor: <Surpriza!! La multi ani!>, cand a intrat sarbatorita in camera. Va inchipuiti ce-a fost pe capul nostru, ca sa facem in asa fel ca sa nu se prinda de surpriza. A "mirosit" ea ceva... dar, nu se astepta la asa ceva. A fost placut surprinsa.
ete... m-a apucat vorbaria acum...

Multumesc, draga mea pentru urari! Surpriza a fost ok, cu adevarat "surpriza", pentru ca tuturor celor ce l-au sunat sa-l felicite le-a spus ca nu face petrecere, s-au gandit ei si iubi a lui sa i-o coaca! L-a chemat un prieten sa-l ajute la montajul unui dulap...ma temeam sa nu-i trimita o echipa de muncitori aluia, dar...s-a dus, totusi! Acolo il asteptau toti si a fost super ok!

Am lipsit de pe aici pentru ca am fost la mare, uite-asa! Anul acesta Congresul invatatorilor a fost la Constanta si la Eforie Sud,acolo unde am fost cazati, asa ca timp de 5 zile am prins si cateva ore de plaja in fiecare zi, deoarece sedintele au fost la ore rezonabile, astfel incat sa mergem si la plaja!Mi-am luat si sotul, am fost multi colegi si a fost fain de tot, vreme buna, seara spectacole de folclor si programe artistice ale copiilor din zona Dobrogei, o lungeam la o bere sau un suc pana ni se inchideau ochii.
Cum am venit acasa a venit toamna! Azi am inceput munca, deci...spor la treba, madam!

Toamna, cel mai frumos anotimp! Lumina blanda, frunze ruginii, picioare reci de dimineata la cafeluta! Nu-i bai, se rezolva cu papuci caldurosi , alta data, era Catitza caloriferul picioarelor mele ! Dupa atata timp de cand toarce bland pe un colt de stea, Catita ramane in sufletul meu ! Tare mi-e dor sa-mi plimb mana prin blanita ei matasoasa !
Incep sa intru pe fagas de lucru, de dimineata m-am tot dat pe site-uri educationale, in cautare de idei si materiale pentru piticii mei, pentru prima zi de scoala, pentru noul an...Recolta buna, am de lucru pentru azi !Pentru ca familia mea draga doarme si acum, nu pot lucra decat la comp, ca sa nu-i trezesc, eu am energie dimineata, apoi ma pleostesc! Voiam sa fac ceva curatenie, sa aspir, alea, alea...Daca mai dorm astia, nu mai fac nimic, ca vine si ora mea de somn la pranz! N-am dormit la amiaza toata vara, cum a veni septembrie si s-a racit vremea, cum trag la paturica dupa amiaza!
M-am cam lenevit si n-am mai scris pe aici...Adevarul e ca mi-e ciuda pe Felina ca a terminat cu marea debarasare, ca a molipsit si pe altii, iar eu inca ma gandesc daca sa ma apuc! Cred ca nu termin intr-un semestru, mai ales la capitolul hartii, , mi-e frica sa deschid dulapul ala!Asa ca mai bine nu ma apuc nici azi!
Ieri am gatit tocanita cu ceapa multa, dupa pofta unora, ca sa putem papa castravetii murati pusi pentru vara. Ma batea gandul unei prajiturici, ca acum ii sta bine cuptorului-cu racoarea din bucatarie, numai ca nu cred ca-mi stau bine alte kg in plus, asa ca am ramas la fructe ca desert. Azi sunt la rand la bibilit muscatele si violetele mele, nu stiu ce au patit, au boboci de flori de o saptamana si nu mai infloresc.Le-o fi frig?
Pana una alta, le pun ceva ingrasamant, poate le-o fi foame!
Sa aveti o zi frumoasa!

Buna dasca,
Ralu are nevoie de adeverinta pentru practica?

Da, are! Vorbesc cu ea si intru pe mp cu datele!

Si a inceput scoala...Mi-am cunoscut noua generatie de pitici!@7 baieti si fete cu si fara dintisori, cu ochi mari si zambete timide.Una dintre fete a implinit ieri 7 ani si mi-a zis ca o cheama Ana Maria si are 7 ani si...fix! Sunt frumosi si isteti nevoie mare! Am avut emotii cat cuprinde, ma mir si eu ca dupa atata amar de ani tot am palpitatii in astfel de momente...Si ei au fost emotionati, dar dupa ce ne-am cunoscut ne-am destins si, cel mai important, au plecat acasa fericiti ca sunt scolari.
Mai vin eu cu noutati, prinre picaturi! Acum sunt ocupata pana peste cap cu fise, chestii, hartii...

Dasca, un nou an scolar frumos iti urez!

La multi ani, dascalita!

Din suflet iti multumesc, Punctuletz!

Buna dimineata de toamana frumoasa!
N-am mai avut timp sa dau socoteala pe aici, dar trebuie sa ma intelegeti ca am avut zile pline de tot si mai ales am fost fericita! Ma tem mereu sa exprim asta, prietenii stiu de ce...
La scoala am inceput frumos cu cei mici, sunt multi-27, sunt isteti, deocamdata cuminti, deci e ok. Parintii lor sunt mai tensionati ca ei, normal de altfel si zilnic le spun sa aiba multa rabdare si intelegere pentru pruncii lor. La seria asta m-am "motorizat" fain de tot, mi-am luat videoproiector si-s incantati nevoie mare piticii mei de imaginile cu care completez lectiile. Am facut toata vara sapaturi pe net si am gasit, selectat, prelucrat o multime de chestii interesante. Saptamana asta ne-am cunoscut, am desenat, cantat, am invatat poezii ...De luni intram la treburi serioase, adica liniute si bastonase! Jumatate de clasa citeste si scrie deja! Astia n-o sa aiba rabdarein perioada preabecedara de loc! Daca era o clasa omogena...bine ar fi fost, asa...face doamna activitai diferentiate, pana-i creste par alb!

Mi-e dor de ceilalti, stau cu grija pentru ei, pana se obisnuiesc cu profesorii, deja am innebunit-o pe diriginta cu detalii despre personalitatea lor, mereu ,ma tem sa nu rabufneasca Bogdan-un tip cu personalitate puternica ce nu suporta sa fie nedreptatit sau neglijat, sa nu planga Valentina-timida si firava ca o vrabiuta, sa nu...ei, Doamne, vor creste si se vor cali pana la urma!
Mi-au facut o surpriza grozava pe 15, de ziua mea.Au venit in clasa cu tort cu lumanari, cantandu-mi "la multi ani" si facandu-ma sa plang si sa-i pup pe toti.

Gandindu-ma la toate astea, imi dau seama ca am fost binecuvantata de Dumnezeu cu profesia mea, imi place ce fac, asta e viata mea si cred ca asa sunt majoritatea colegilor mei. D-nul Boc pe asta mizeaza! Noi suntem in stare sa mergem la scoala si fara salariu, ca nu ne putem lasa piticii singuri, fac parte din sufletul nostru.

Deci e o zi minunata de toamna, soarele straluceste, aragazul la fel si ma asteapta sa pregatesc masa de duminica. Am liber la inspiratie, o singura rugamine de la baiat:placinta cu branza la desert.Asa o sa fie, la momentul asta n-am inspiratie pentru celelalte...Vine ea (vazand ce-i in cogi si facand dupa aia ceva bun!)
Sa aveti o duminica frumoasa!

Da. Te-a binecuvintat Dumnezeu cu o slujba pe care o faci cu placere. Si care-ti creeaza momente de adevarata fericire. Am fost impresionat de cita fericire iradiaza mesajul tau. Great!

Haha. Si tu ai clasa I? Si mama.... ea e epuizata, tu cum te tii?

Ma tin si eu cum pot, draga mea Sere!
Succes si putere mamei tale!
Azi am fost terminata, am scris prima oara pe caietul de mate...Cumplit! Cate patratele las spatiu, unde scriu /, dar \, mie nu mi-a pus mama caiet ( dar era in ghiozdan!)... Alerg efectiv de la o banca la alta...Numai ca stiu ca intr-o saptamana sau doua vor sti cu exactitate ce au de facut si va fi mai bine. Spunea o colega ca aceasta perioada e ca dresura de lei! Am cazut franta cand am ajuns acasa...n-am avut putere sa scriu condica, am lasat-o pentru maine dimineata, atunci voi fi ok, stiu sigur!

milimetru, multumesc pentru cuvintele frumoase! Asa e, m-a binecuvantat Dumnezeu cu o profesie pe care o fac cu drag, asa se explica faptul ca renasc dupa fiecare experienta ca cea de azi, o iau de la capat cu incredere si...pana la urma, daca e sanatate, cresc si piticii astia si ajung sa le port grija in clasa a V a !

Imi pare rau ca nu am ajuns pe aici pe 15 si abia acum am vazut ca a fost ziua ta
Chiar daca cu o saptamana mai tarziu, dar tot iti urez sa iti dea Domnul mii de momente de fericire, multa iubire si sufletelul tau sa tresalte mereu de bucurie, iar peste toate astea sa iti aduca sanatate si alinare ca sa nu te mai supere oasele, incheieturile!

Ce am citit in posturile tale ma duce cu gandul la mama mea care a avut o dragoste fata de copii la fel de mare ca a ta si mereu a avut o gramada de surprize placute din partea lor, caci i-au raspuns asemenea. Nu zic ce surprinsa a fost saptamana trecuta A fost chemata sa tina locul pentru o saptamana unei foste colege de la scoala de unde s-a pensionat. A mai tinut si anul scolar trecut ore la clasa asta (acum sunt clasa a IIa) si ea o face mereu cu dragoste si daruire, pe cand colega respectiva e o persoana mai mult interesata ... nu prea pune suflet in ceea ce face. Asa ca mama mea s-a trezit saptamana trecuta ca au inceput parintii sa se roage de ea sa ramana permanent la clasa, in locul colegei ) Desigur ca a trebuit sa le explice ca nu se poate, ca ea e pensionara, colega ei e titulara scolii etc. Ce dezamagire pe ei!

Dupa calendarul solar iranian azi e intii Mehr - prima zi 'oficiala' de toamna si ziua in care se redeschid scolile.
M-am gindit la tine si la clasa ta de pitici .
Iti doresc ca impreuna sa ajungeti cu bine la capat.

Multumesc, exergy33 !

Piticii mei cresc, se acomodeaza cu programul scolar si se imprietenesc. Ieri am avut program de foto, s-a facut poza clasica cu abecedarul pe banca, poza pentru carnetul de note si pentru legitimatie si poza cu clasa. Mi-a mancat o ora activitatea asta, o pitica a plans tot timpul ca nu-i pieptanata frumos , asa ca impreuna cu asistenta fotografului am facut si pe stilistii pana am gasit un look pe placul piticii. Apoi am asteptat sa i se usuce lacrimile...
Am pus in aplicare "omiduta", un mod de a contabiliza bulinele rosii pentru cuminte si atent, negre pentru neatent si neastamparat. La sfarsitul zilei, primesc acest calificativ, asa ca...se pare ca-i stimuleaza.Doar cativa au capatat buline negre!
Sa speram ca vom avea doar omidute rosii saptamana viitoare!
Generatia aceasta de copiii are filosoful ei! Pe orarul daruit in prima zi de scoala am scris un citat: Radacinile invataturii sunt amare, dar roadele ei sunt dulci. I-am intrebat ce inteleg din asta. Anto, un simpatic si jumatate, care vorbeste rar si serios mi-a dat un raspun genial: "Adica va fi greu, dar pana la urma va fi bine!" M-am topit cand l-am auzit, va dati seama!
Tot el mi-a ieri spus ca va discuta fooorte serios cu mama o problema. Mereu il cauta in ghizdan si-i schimba ordinea obiectelor, iar el nu le mai gaseste . Astazi astept sa vad cum a decurs discutia foooorte serioasa dintre ei!
Sa aveti o zi excelenta!

Punctt, multumesc! Mi-a prins bine imbratisarea ta...Am avut un moment (mai lung, e drept,) de deziluzie,cadere in gol, dat cu capul de sus...nu stiu cum sa-i zic. A trecut, m-a prins iuresul vietii si n-am avut timp sa-mi plang de mila.
Din nou sunt foarte ocupata, munca ma acapareaza cu totul, copiii mei si copiii de la scoala ma solicita...Acum e bine, numai ca de duminica Ralu pleaca iar, eu am sa trec din nou prin stari proaste, banii s-au cam ispravit, datoriile au crescut, luminita de la capatul tunelului n-o vad.Deci, cum spuneam, e bine...

exista, exista luminita aia suava Nu e niciun tunel. E doar soare. Si luna. Noapte si zi.

factura, uneori si mie mi se pare ca o zaresc...doar mi se pare, insa!

Dimineata rece de toamna...cafeaua aburinda are un gust special azi, gustul diminetilor linistite!
Azi, program incarcat! Pregatit bagaj copila, pregatit iar, din nou si iarasi mancare pentru caminista mea, cumparaturi minore cu nervi majori, ,gatit pentru toata saptamana ca de obicei si...mai vedem!

Ieri am avut program de infrumusetare la domiciliu, am vopsit-o pe Ralu, am chemat manichiurista, ne-am facut amandoua manichiura si pedichiura si am petrecut fain cu profesionista, vorbareata si tonica! A favorizat-o pe Ralu, unghiile ei sunt tare faine!

Ma duc sa cercetez congi si sa vad ce gatesc azi...Astia dorm la infinit, eu am terminat cafeaua, asa ca...gata cu linistea. Incerc sa umblu ghinisor, numai ca stiu sigur ca nu-mi iese mereu!

... si eu trec printr-o perioada mai greuta... dar, nu disper... am rabdare, stiu ca va fi bine.
... incerc sa-mi gasesc linistea, pacea interioara.
... echilibrul..

Tiii, ce liniste e in casa mea! Nu se mai aude muzica, nu mai tranteste nimeni usi...deja mi-e dor!
Abia m-am intors de la Bucuresti, m-am despartit de Ralu de 4 ore...Am dus-o cu arme si bagaje, am imbratisat-o spunandu-i ca n-o sa-mi fie dor...si am plecat.Bineinteles ca nu m-a crezut, am sunat-o de doua ori pe drumul de intoarcere!
Ei, o sa ma obisnuiesc eu pana la urma si cu linistea!

Dimineti reci...cafea aburinda...toamna!
Mie imi place toamna asta, nu-mi plac zilele noroase ca-mi afecteaza buna functionare a totului tot! Ieri a fost o astfel de zi, sper sa vad azi soarele...
Pentru ca ieri am dormit la amiaza, azi m-am trezit cu noaptea in cap! Am frunzarit presa, am citit jurnale, am listat si niste fise pentru pitici...Mi-am terminat treaba si acum ma pregatesc de plecare la scoala. Sunt ok, sper ca si vremea sa fie la fel! Daca depind de timpul probabil, ce sa fac?

Sa ai o zi faina cu soare

Multumesc pentru urare, sa stii ca s-a implinit, a fost ceva soare azi, dar cu niste diiiinti! Bun si asa, mi-a dat ceva energie, m-a determinat sa ma imbrac mai bine...

Deocamdata ma reacomodez cu casa goala...Pe sotul meu mai ca nu-l simt, e cu ziarele si meciurile lui! Eu am deodata prea mult timp liber si-mi lipseste companionul de la sueta zilnica...Acum realizez ca toata vara eu nu m-am prea vazut cu cocoanele mele, nu mi-au trebuit! Imi era de ajuns Ralu...Am vorbit azi la telefon de cateva ori, m-a sunat ea, dovada ca si ei ii lipsesc eu!
La scoala e ok, piticii sunt dragalasi, avem spor in ultimul timp la treaba! as vedeti ce liniute oblice, bastonase si zale scriem!!!!Azi am ajuns si la numarul si cifra 1, ce mai!
Noutati nu-s pe frontul de est, unele turbulente trecatoare de dispozitie, firesti de altfel...

Stii ca indiferent despre ce scrii, asa ma ia o liniste sufleteasca atunci cand vin in jurnalul tau? Bine, nu ma refer cand se intampla ceva super rau, dar asa, cand iti descrii treburile zilnice si cand mai scapi putin din ce simti Sper sa vina ziua sa te vaz la o cafea, tare mult mi-ar placea

Sper sa ai soare si maine, stiu cat de multa nevoie ai de el

Afro, sper sa bem candva o cafea impreuna! Stiu ca am avea ce vorbi, nu gluma!

Azi, umezeala si frig la maxim. Am fost la tata de ieri. Era frig si soare la Galati, asa ca m-am imbracat bine si...la drum! Acolo, in campie sufla un vant de ma purta pe sus, si nu-s de loc un fulg. Ok, trece si asta...La tata soba calda, cald de ma sufocam in casa, el se plangea ca-i e frig...Abia l-am convins sa mai deschid o usa ceva, i-am spus ca stau in alta camera .Incet ne-am acomodat amandoi cu temperaturile: el cu a mea, eu cu a lui. E mereu bucuros cand ma vede, numai ca acum e mai ipohondru ca niciodata, mereu mai gaseste cate o noua problema, pe langa multele vechi. Oricum, dupa program administrativ ieri, curatenie, baie, schimbat lenjeria, etc. stabilim ca gatesc azi dimineata. Fara sa stiu ca va turna cu galeata, ca a gati la tara presupune umblat prin curte dupa una alta...Asa ca, placerea de a culege cu mana mea legumele din gradina a devenit un calvar! Cu pelerina de ploaie, cizmele lu' tata de cauciuc si o cazma in mana m-a transformat in sperietoare de ciori! Cazmaua imi trebuia sa scot morcov, telina si pastarnac din pamant! Dupa aprovizionare a fost cat de cat ok, am facut supa de pasare si varza a la Cluj.Bine si cald in bucatarie, doi pisoi au zis sarumana ca am fost eu acolo, ca au mancat si-au stat la caldurica cu mine. Numai ca...ploaia nu se oprea! Cu pelerina aia galbena pe mine am dus mancare cainelui, am adunat ouale din cuibare, am adus lemna aproape de usa lu' tataia...asa, si am mai cules si o galeata de muraturi, ca imi trebuiau acasa.Am fost singura, fara ajutor dupa mine si a fost...umed rau! De data asta mi-a prins minunat caldura din odaia tatalui meu!L-am sunat pe fecior sa vina sa ma ia acasa,nu mai suportam cateva ore prin ploaie pana as fi ajuns cu microbuzul...Acum tanjesc dupa caldura sobei de la tata, la mine e frig rau!
Concluzia ? Cine sa ne mai multumeasca...ba prea frig, ba prea cald!

Minunata zi azi! Insorita si calda, mai oameni buni, dupa atata frig si mohorala! Ce sa-i faci, maica...Atata placere mi-a mai ramas, sa-mi alin reumele...

Azi am dat si prima dictare, la semne grafice...greu de tot pentru unii.Invata ei pana la urma, numai ca au inceput sa planga mamicile, dezamagite ca nu au reusit copiii sa ia calificativ maxim...Cel mai greu imi este sa lucrez cu parintii...Isi imagineaza ca cei mici gandesc ca ei, vor totul si numai FB fara sa dea copiilor timp, rabdare, suflet si mai ales intelegere... Ma gandesc cum mama mea, fara prea multa carte, doar cu 7 clase, avea atata tact si rabdare cu noi...Imi amintesc si acum povestile citite, poeziile, povestirile de demult, jocul de carti sau tintar in iarnile grele, eh! Generatia asta noua creste cu televizorul, nimeni nu mai are atata timp pentru copii, ca alta data...doar bunicii ce mai au rabdare si timp pentru copii.Eh, pana la urma facem o scoala si pentru parinti! Ce faina ar fi o chestie de asta, sa fii obligat sa inveti sa cresti un copil inainte de a-l face, sa faci cursuri pentru fiecare perioada de dezvoltare a copilului, sa nu mai aud ca la vecinul de sus tipete de genul:Ce-i aia pubertate, dom-le, ca eu n-am avut asa ceva!!! Cati parinti nu se trezesc in fata unor probleme si nu stiu cum sa le rezolve...Mda...Am intrat in chestii profunde...

In alta ordine de idei, azi am alocat cateva ore dulapurilor, asezat haine de vara la...iernat, scos haine de iarna la purtat. Din nou si iar am triat ce n-am mai purtat, sa le dau...cele mai multe de la copii, apoi am incercat sa asez la locul lor carti imprastiate prin casa, sa separ ce-i de specialitate -astea trebuie sa le am la indemana, ce-i beletristica, astea in biblioteca-ce se dovedeste mereu neincapatoare...din carti nu ma indur sa dau nimic, is tare zgarcita la capitolul asta... Am reusit cat de cat sa fac o oarecare ordine pe aici, dar...n-am sa termin prea curand.Vreo jumatate de ora am cautat telecomanda de la televizorul Ralucai, ce parca intrase in pamant...am gasit-o pana la urma , cazuta pe langa canapea.Eh, maica...reumele cica afecteaza si memoria...

Cele cateva zile insorite mi-au dat energie si am avut o saptamana buna. Ma asteapta un week-end in care stau acasa, sper sa reusesc sa pun la punct toate problemele administrative propuse.

De ceva timp B. are probleme in relatia lui...Nu stiu cum sa-l ajut...Discutam, incerc sa-l incurajez...Of! Mereu apare cate ceva , mereu ma framant pentru ei...Toata vara am incercat s-o stabilizez pe Ralu, acum...alta!

La scoala e ok, acasa la fel, sper ca si B. sa se linisteasca intr-un fel sau altul !

Amestecate! Calde si reci...
B. e trist...s-a mutat acasa...Nu stiu cum sa-i oblojesc ranile, de toate stiu sa fac, asta nu! Asa a lasat Dumnezeu, fiecare cu durewrile lui.

A fost Ralu acasa, am fost la tata, muncesc din greu, fac un tratament pentru reumatism, sper sa fie bun!
Venirea matzei mele a alungat un pic linistea din casa noastra, era nevoie de asta! Ieri ne-am si certat, ca voia la shopingareala de cizme , dar nu se mai dadea jos din pat, eu trebuia sa ma incadrez in grafic, aveam si drumul la tata in plan, pana la urma...le-am facut pe toate! Azi a plecat...S-o apere Dumnezeu si sa aiba parte de bine, la fel cum ma rog si pentru B.,sa se vindece...

Afara sufla vantul ala arctic pe care-l anuntau astia la televizor zilele trecute, in casa e cald si din bucatarie se aude omul meu spargand nuci...de cateva zile zice ca vrea cozonac de casa. Asa ca l-am pus la treaba, a cernut faina, a framantat cozonacul, acum sparge nuci. Eu monitorizez situatia! Am facut dozajul ingrendientelor, am supraveghet "malaxorul", sa vedem ce rezultate obtinem!
Tot ma dor picioarele...s-a mai ameliorat cumva, dar cum stau mai mult in picioare, cum ma dor...Azi am fortat din nou, poate vremea rece...nu stiu! Ideea e ca m-am saturat! Nu pot sta locului, nu-mi pot dramui miscarile, am multe de facut si nu pot.Am mari sperante de la tratamentul asta cu ALFLUTOP, cica da rezultate in timp...Mai am de facut 10 injectii.


B. e trist, dar se pare ca nu mai e disperat. Incepe sa se impace cu ideea...A fost parasit cand se astepta mai putin, a fost vinovat ca nu a inteles ce nu merge...are o mie de intrebari, gaseste putine raspunsuri. Viata...cu bune, cu rele, merge inainte.

Ralu e racita, lipsita de vlaga, obosita...asa spune! Era ok si plina de energie in week-end. Sper ca-si va reveni . De data asta are colege de camera bune, se impaca bine, se cunosc, nu mai e ca anul trecut cu 3 necunoscute. Cica se ocupa fetele de ea, ceaiuri, medicamente...Eu stau cu telefonul legat de gat, sa vad daca e ok.

Cam asta e situatia! Deja a inceput sa mirosa bine pe aici O sa pun o gutuie in cuptor, imi plac gutuile si merele coapte!

N-am stiut ca si gutuile se pot coace in cuptor ce idee faina de desert... mersi Trec pe la piata azi sa iau gutui. Anul trecut am facut gem de gutui, mai am asa ca anul asta o sa le folosesc pentru parfumat incaperile. Vreau sa ma trezesc cu mirosul de gutui in nas

Sper sa-ti fi placut gutuile coapte, Carmen!

Azi o zi mai buna ca ieri, durerile m-au mai lasat, eu am facut ceva curatenie in dormitor numai, adica spalat perdea, geamuri, scuturat, aspirat prin cele mai ascunse locuri, alea, alea...Alta data faceam toata casa intr-o zi, acum o iau si eu "batraneste, ghinisor, ca ma doare un chisior"...
N-am mai gatit nika, aveam de ieri ghiveci si peste prajit, basca cozonacul!

Azi n-am fost la scoala, am protestat...Ma intreb daca nu purtam un dialog al surzilor cu guvernantii...Vad un viitor sumbru!

Cam fara cap si coada postarea mea...Asta sunt, mai mult nu pot, da?

Atat a ramas la capitolul "scutura praful din cele mai ascunse colturi', doar dormitorul a beneficiat de atentia noastra, restul...cand le va veni randul.
Azi am petrecut cateva ore in bucatarie pentru mandra mea, care a avut multe pofte, simple, dar multe!
Am gatit azi:sarmale in frunza de vita, supa de pasare, macaroane cu branza, orez cu lapte parfumat cu scortisoara, piept de pui la gratar, legume asiatice la tigaie, placinta cu branza si stafide! Ideea e ca toata saptamana mai zicea ca-i este pofta de ceva, le-am notat si i le-am facut pe toate! Portii mici din fiecare bineinteles, sunt curioasa care va fi reactia maine cand le va vedea pe toate!
Inca o data m-am convins ca nu mai am rezistenta fizica de alta data...Dupa trebaluiala in bucatarie azi, am cazut franta.
Obosesc mai repede de la un timp...

In rest, toate la fel, cu bune, cu rele...Mai putine rele in ultimul timp, multumesc lui Dumnezeu, B. se echilibreaza, picioarele dor mai putin, avem caldura in casa, e liniste si pace, contul e pe minus si pana la leafa si pensie mai sunt doua saptamani...Nu ma plang, constat numai!

Constat ca nu prea mai am ce sa scriu pe aici...toate-s la fel, adica :monotonie! De cateva zile tot vreau sa ma afisez cu ceva, dar as fi scris tot ceea ce-am scris si in ultimele posturi. Merg pe un program riguros, din luni in duminica sunt ca un robot perfect programat ce nu iese din program. In week end merg la tata, gospodaresc acolo, gospodaresc si acasa...Cam asta-i! La scoala dispare monotonia, acolo fiecare zi e altfel, cu evenimentele ei marunte , dar importante pentru comunitatea noastra de pitici de la "unu D". Am evoluat de la liniute si bastonase la litere, la adunarea si scaderea cu 1, , te joci?
Ma lafai de-a dreptul in caldura toamnei asteia lungi, ma las mangaiata de razele soarelui, ma bucur de rasaritul pe care-l prind in drum spre scoala...Asta e clima ce-mi place mie, stiu ca n-o sa mai am mult timp parte de ea asa ca profit si eu cat pot. Mi-as pune un pres in fata blocului si as trandavi la soare, asa cum imi amintesc ca stateau batranii pe prispa caselor, in copilaria mea ! Sunt lipsita de energie, inafara de cea revarsata in clasa, alta nu mai am! Nu mai citesc, nu mai fac nimic nou prin casa, am abandonat debarasarea ( si mai era de lucru aici), pe net nu citesc decat presa si hanul, la tv nu ma tenteaza nimic, la fime adorm...Am imbatranit chiar asa de tare?

Si eu adorm la filme . In zilele monotone eu imi conserv cate unpic de energie pentru zilele mai putin monotone. Ma odihnesc cat pot, si aici ma refer la energia mentala. Cant activitatea zilnica devine automatism pot sa-mi odihnesc creierii si e tare bine dupa, cand se intampla ceva - ca mereu se intampla - si am nevoie de ei.

m-am tot gandit la tine dasca si la monotonie. Monotonia e buna. Eu mi-am dorit-o arzator si acuma ma bucur de ea. Monotonia inseamna lipsa de evenimente. Si daca cineva a avut "evenimente" in viata apoi eu am fost aia. Acuma imi seamana fiecare zi una cu alta. Serviciu, scoala, sport, prieteni. Maine iara serviciu, scoala, sport, prieteni. Prietenului meu i-am spus cand ne-am cunoscut mai bine ca vreau sa ma plictisesc cu el o viata-ntreaga

Dupa parerea mea nu e batranete ci simplitate si armonie in viata ta. In general cu cat e mai simplu e mai frumos (si asta se aplica in multe domenii in viata).
De fapt vroiam doar sa-ti daruiesc o imbratisare

Iote inc-un exemplar, credeam ca-s unicul! Numa' ca io nu zic asaaa: am imbatrinit. Ne-am maturizat nu am imbatrinit, dascalita!

... pai... eu la tv... nu ma mai uit de mai bine de jumatate de an... Privesc ori ascult doar franturi de desene animate, cand se uita copiii, ori stiri sau vreun film, cand se uita al meu. Eu doar sterg telecomanda tv-ului, cu servetel umed, ca sa fie curata.

Ok, am inteles, n-am imbatranit ...Si monotonia a disparut, are grija Dumnezeu dragutul ca nemultumitului sa i se ia darul!
Din pacate ieri am facut o delicioasa praji din care i-am trimis Ralucai, iar eu muncesc din greu sa termin restul! Fac ce fac si mai iau o bucata...

Sfarsit de week-end, am ramas rupta de oboseala dupa ce-am pupit-o pe Ralu ce tocmai a plecat. De vineri sunt pe fuga, cu teama ca nu reusesc sa fac tot...Prost obicei am sa tin tot universul pe umerii mei! Am fost vineri la tata, am lucrat pana seara tarziu acolo, amm povestit cu el si l-am chemat in ajutor la multe treburi.A putut sa le faca...Se plange ca nu poate, cred ca nu mai are chef, ca mie mi-a aprins focul in camera in care urma sa dorm, a adus singurel lemne, a stat cu mine la bucatarie ca mi-era urat si mi-a curatat zarzavaturile...Curatenia am facut-o singura a doua zi, sa nu-l tin in praf ca el e astmatic.
Am plecat la pranz de acolo sambata, Ralu ma tot suna la ce prograsm sa puna masina de spalat ca nu stie. Atunci mi s-a aprins o lampita in cap. Eu o fac o neajutorata pe fiica asta a mea daca n-o las sa mai dea cu capul de sus!Asa ca ieri am bucatarit impreuna ca nu-si programase nicio iesire. A stat cu mine asa ca trebuia, ca nu-i prea place in bucatarie! Azi am terminat ce mai era de facut, ea a iesit cu un prieten la o cafea apoi, bagajele si la gara. Acum, dupa tot vacarmul am ramas singura .

Noutati: calde si reci. Nu ma mai dor picioarele, deocamdata injectiile cu Alflutop par sa fie ok. Sa vedem cat tine minunea. B. se pare ca-si revine. Omul meu a recazut dupa o abstinenta de 9 luni.Eu sunt ok, culmea!

Curaj! Trebuie sustinut in continuare, de tine si de oameni specializati. Cei cu afectiunea lui trebuiesc sprijiniti continuu, caci nu se vindeca niciodata pe deplin.
E bine ca esti ok, caci asa o sa ai mai multa putere sa-l sustii si mai multa stapanire de sine in perioadele dificile.

Capul sus si nu uita sa ai grija de tine