Dasca, tinem pumnii pentru Catita sa se simta mai bine cat mai repede! Daca nu are voie apa, vezi daca are voie sa bea ceai - un ceiuc ce curata sangele de impuritati, unul digestiv, din astea ajutatoare, ca slava domnului - sunt destule in Ro! Intreaba doctorii daca poate sa lipaie putin, ca ceva trebuie sa bea si ea mititica

Jess si eu si Daniel tinem pumnii si uram sanatate minunii tale! O sa fie bine, ai sa vezi

dasca hai te rog aici si da-be vesti bune ca le asteptam

N-am vesti bune....Catitza e ingeras de azi...Nu s-a mai putut face nimic pentru ea...Suntem daramati toti.Azi am hotarat s-o eutanasiem pentru ca de azi noapte a vomat cheaguri de sange...A avut cancer la stomac si era in ultima faza.Noi nu ne-am dat seama ca era bolnava pana sambata trecuta...Am plans cu ea in brate azi toata ziua pana cand m-am hotarat s-o scap de chinuri...Asta e! De azi, Catiza e o poveste frumoasa...

a avut o viata frumoasa alaturi de voi

Cu ochii in lacrimi am fost toata ziua...Nu pot sa ma gandesc la dragalasa mea pisica fara sa plang...Am cautat azi cu Ralu pozele ei si ne-am bocit amandoua...Of! Ce dor mi-e s-o simt langa mine, s-o mangai...Era asa afectuoasa!

Dasca, reareori imi permit sa spun asta... dar iti inteleg durerea, pentru ca si eu am pisici Oooooffff!!!! Nu stiu ce sa mai zic, orice as spune nu cred sa va consoleze, dar asta e cursul natural al vietii.... Mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris (prinsa cu sesiunea, abia acum am apucat sa citesc )

Fiti tari!

Va multumesc, dragelor ,pentru compasiune
Adevarul e ca mi-a facut bine sa stiu ca pufoasa mea a fost in gandurile voastre, ca v-ati gandit la ea ,ca va ganditi la noi...Incercam sa depasim momentul, sa ne stergem ochii de lacrimi si sa ne bucuram ca am avut parte de dragalaseniile ei, ca am alintat+o cat am putut si ea ne+a iubit neconditionat...E greu sa nu o mai gasti la usa asteptand , e greu si ni se ineaca ochii in lacrimi cand vorbim de ea...

Maine am examen si...n+am reusit sa invat mare lucru...Pana acum, la celelalte examene ma bateam cu ea pe cursuri, pe cel ce voiam sa il citesc se culca ea...Sper sa trec si peste asta...

Succes la examene si sincere regrete pentru Catitza, eu m-am atasat de Mitza asa de mult ca nu stiu ce m-as face fara ea. Mai nou si-a capatat porecla de "pisicaine" din cauza apucaturii de a se juca si aporta bila ei preferata. Matele sunt extraordinare, cateodata.

Bucurati-va de ele, minuni pufoase ,cat le aveti si incercati sa va protejati afectiv...vor pleca ( mai curand decat va asteptati)pe o aripa de inger!

Asta noapte i-am simtit lipsa deoarece, reactivandu-se o gastrita veche am avut dureri de stomac.Ma gandeam intr-un moment cand eram semiadormita ca o sa-mi treaca daca vine ea si mi se cuibareste in brate...Era terapeutul meu preferat!

dasca sa stii ca nu te poti proteja de durere. eu atat am suferit cand mi-a murit cainele c-am crezut ca o sa innebunesc. Nici in ziua de azi nu ma pot duce unde a ingropat-o tata ca ma apuca un dor de ea de-mi vine sa urlu
eu de aceea nici n-am mai luat alt animal dupa ea, ca m-am temut ca iar o sa sufar. desi ACUM stiu ca a fost un gest foarte egoist din partea mea, pentru ca sunt atatea animalutze care au nevoie de-un locsor, un blid de mancare... si la mine abdunda...
da, regret ca nu mi-am luat mai devreme un suflet langa mine.
acum o am pe Lucky, care isi arata de o mie ori pe zi recunostinta pentru culcusul cald si portia de mancare.

si inca ceva! is 7 ani de cand o murit Iris si inca tot nu pot sa vorbesc despre ea fara sa ma doara inima. Si cand vad cate-un Dobermann pe strada imi dau lacrimile. durerea asta o s-o duc cu mine cat traiesc.

Dasca, v-ati gandit sa adoptati alt puiut? Ati trece mai usor peste pierdere.... dar, evident, exista si alte aspecte de luat in considerare.

Dragele mele,
ne-am gandit si sa luam alta pisica, dar nu acum...Momentan simt ca nu-mi va face bine, poate mai tarziu...Oricum timpul le vindeca pe toate si durerea se va estompa... Ea ramane intr-un coltisor al sufletului meu si probabil va trece ceva timp pana sa ma obisnuiesc ca nu mai este.Sunt impacata sufleteste ca am facut tot ce a tinut de mine s-o salvez, ca am avut puterea sa-i curm suferinta si ca a avut o viata buna alaturi de noi.Catitza este inca alaturi de mine, o "vad"inca in locurile ei preferate din casa ...

In alta ordine de idei, am trecut de examenul de ieri cu bine, am intrat in stres pentru cel de duminica viitoare la care n-am citit nimic spre deosebire de cele pe care le-am dat pana acum si pentru care citisem cursurile inainte de sarbatori.Am o bibligrafie stufoasa, sper sa pot saptamana asta sa procesez toata informatia...Ma asteapta o saptamana grea...

Dascalita draga, abia acum am citit despre Catitza ta, imi pare rau ca trebuie sa treci prin despartirea asta.

Dascaaaa... ma faci sa-mi fie rusine de mine cand vad ca ai citit cursurile inainte de sarbatori Eu am examen joi si inca nu am citit nimic.

Spor sa avem! Si bafta!

Spor la citit si bafta la examene (aoleu si de mine ma apuca rusinea )

Multumesc Cuculeana si tie Felina ca va ganditi la mine! Cu destula greutate incerc sa depasesc momentul...Toate gesturile mele din ultimii 8 ani, gandurile mele se legau de existenta Catitzei...De la trezitul de dimineata( cand urca in patul meu inainte de a suna ceasul),pana la ritualul cafelei eram doar noi doua ...Ma pupacea, facea ture prin casa, ma insotea peste tot si o calcam frecvent pe coada, ma certa ca n+am fost atenta...Azi dimineata m+am surprins asteptand sa intre in bucatarie, tineam usa deschisa pentru ea...Am mai lacrimat putin cu cafeaua in mana dar am acceptat situatia...Ma voi gandi cu drag la ea mereu.

In privinta invatatului...Sere si Afro sa stiti ca stau prost de tot pana la ora actuala! Ieri am adormit cu laptopul langa mine, azi am avut parte de un adevarat vampir energetic care m+a stors si n+am fost buna de nimic...Acum voiam sa citesc dar daca am intrat pe aici, va dati seama ce chef am...Nu stiu pe ce tot apas pe aici si tastele astea scriu altceva decat scrie pe ele... In loc de cratiama apare + si y in loc de z... N+o mai chem pe Ralu ca si ea e obosita rau.Si+o reveni ea, tastatura asta!

Incearca sa apesi pe tasta Ins si vezi daca se schimba ceva. Daca nu, apasa si tu la intamplare pe tastele alea de nu pricepi ce e cu ele - una din ele e vinovata de schimbarile astea, da' nici io n-am aflat-o care e inca

Cat despre invatat....

Cum un necaz nu vine niciodata singur, tata a fost internat ieri de urgenta si in dimineata asta va fi operat...Sper sa treaca cu bine peste hopul asta, are o varsta si e asa de speriat...Am stat ieri pana tarziu cu el la spital si l-am incurajat...Ziua de azi va fi extrem de dificila...

Hmm, azi pur si simplu o intuitie m-a facut sa iti citesc jurnalul (dupa ce nu mai facusem asta de prin decembrie ).

Multa putere iti urez si Bafta cu Caru' ca asta iti trebuie in ... minunatul Sistem medical romanesc !

Ai mare grija cu "personalul mediu" din spital, de "sfintii" care "te mananca" in drum spre ... doctori. Ei sunt totusi mai de incredere, insa restul ...

Vreau sa te previn, nu sa te descurajez ... Mult curaj !

Asa se intimpla cind ai setata limba romana (unele taste nu bat ce scrie pe ele). Daca selectezi EN din bara de jos-dreapta (systray) tastele vor bate ce scrie pe ele.

Succes la spital si sanatate!

Dasca, fii puternica! Sun convinsa ca tatalui ta nu i-ar putea fi mai bine cand esti tu langa el sa-l incurajezi.

Dascalito, sunt cu gandul la tine! O sa vezi ca va fi bine (stiu eu ca va fi, pentru ca-s multe ganduri bune indreptate spre tine si tatal tau )

Multumesc, dragilor pentru gandurile bune!
Se pare ca am trecut bine peste hopul asta, desi previziunile erau sumbre si diagnosticul incert, azi s-a efectuat colecistectomie, a depasit bine, zic eu ,ziua de azi. Dintre toti bolnavii de la terapie intensiva el a fost singurul fara probleme...Sper sa fie asa si zilele urmatoare!

Eu am o relatie deosebita cu parintii mei, tata este insa slabiciunea mea, noi ne-am inteles mereu din ochi...Mi-a fost tare frica ieri ca-l voi pierde, avea dureri mari, era speriat si diagnosticul era incert...Nu l-am vazut niciodata cu ochii in lacrimi iar ieri incerca sa-mi spuna ca daca va pleca de tot...va pleca multumit de noi si trist ca mama va ramane singura...Greu de tot l-am facut sa depaseasca starea aceasta, am vorbit verzi si uscate,am incercat sa-l inveselesc...
Astazi era mai increzator, spunea ca durerea post operatorie nu se compara cu durerile pe care le-a avut inainte...Adormea tinandu-ma de mana si ma cauta cu privirea cand se trezea.Sper din tot sufletul sa se faca bine si sa nu aiba probleme, chiar daca are o varsta...

Calfa, asa e, am avut grija sa ung toate rotile angrenajului si n-am uitat de cei mai marunti , de ei depinde starea de bine si relativ confort al bolnavului.
milimetru, multumesc pentru explicatii, asa este, compul era setat pe RO!

Ah, asta da veste buna O sa vezi ca iese curand din spital, sanatos si numai bun de shotii

Sper sa fie asa, Afro!
Ieri l-am gasit intr-o criza de astm, s-a linistit relativ repede...Nu poate tusi ca-l doare operatia ...Daca n-ar fi astmul si varsta as zice ca e bine, tinand cont de situatie. Am stat ieri cateva ore cu el, i-a povestit feciorului meu cateva nostimade si credem ca e in continuare un castigator, are vointa , a refuzat calmantele desi are ceva dureri stiind ca pot avea efecte adverse...A promis ca va cere calmant la culcare, sa poata dormi cat de cat...
Pe mama o mintim in continuare ca e la spitalul de la Faurei, acolo unde se interneaza el pentru problemele curente si unde se simte ca acasa...E asa prapastioasa si decat sa planga pana il externam, am ales s-o protejam asa.

In alta ordine de idei am examen in dimineata asta, am invatat cam pe sponci, mai mult pe holurile spitalului, bine ca mi-am luat cursurile la mine vineri cand am stat 8 ore acolo...Credeam ca nu s-a lipit mare lucru, dar ieri seara cand m-am intors de la tata m-am verificat cu grila si eram cam la 70% corecte iar n dimineata asta, cu mintea odihnita si dupa clarificarea erorilor a crescut procentajul...Sper sa fiu la fel de limpede si la examen, bine ca e dimineata intre 8 si 10, n-am timp sa ma bulversez pana atunci!

Mi-e dor s-o mangai pe Catitza ,sunt in bucatarie de la ora 6 si ea ar fi trebuit sa-mi stea in brate torcand...Inca ii stiu moliciunea blanitei si parca-i simt torsul pe picioare...Sper ca exista si un rai al pisicilor si ea sa fie si acolo ingerasa lu' mama...

Iti tin pumnii, dascalito, bafta!

Multumesc pentru gandul bun, Rehael! Examenul l-am luat cu nota nesperat de buna!

M-a epuizat naveta la spital si programul meu infernal de saptamana asta...N-am mai avut timp de casa si de mine, aseara cand m-am intors de la tata i-am gasit pe ai mei comandand pizza, ca erau rupti de foame si eu nu gatisem decat supa de regim (care nu i-a tentat...) ca sa-i duc tatalui meu supa strecurata, primul meniu de dupa operatie.Si ei au un program la fel de naspa saptamana asta...nici unul nu ajunge devreme acasa. Astazi va fi la fel, dupa scoala ma duc la spital si...vom vedea ce va mai fi. Sambata facem pomana de un an pentru soacra mea, noroc de cumnata mea care se ocupa de tot, mie imi revine sarcina sa programez preotul si sa pun casa la dispozitie pentru asta.N-am avut timp sa deschid nici un curs pentru examenul de duminica viitoare, sper sa ma uit pe ele miercuri cand nu ma mai duc la spital, o sa mearga fratele meu atunci.Bine ca tata e mai bine si n-au aparut probleme.Se va recupera mai greu, dar suntem increzatori!
Cam atat in dimineata asta...

Incerc sa vad daca pot posta...

De obicei nu merge masinaria asta a mea ...

Sunt dupa o saptamana infernala, naveta la spital, incheiere de semestru si pomana de un an pentru soacra mea. Pomana a fost ieri, am iesit basma curata datorita cumnatei mele care a pregatit totul in detaliu, a carat toate la mine acasa si aici doar am pus masa si am asteptat invitatii. Dupa plecarea preotului pomenirea soacrei mele s-a cam transformat intr-o intrunire vesela ,cred ca i-ar fi placut si ei sa fie printre noi!Aseara am pus toate la locul lor dupa ce au plecat musafirii, am gatit papa dietetica pentru tata sa nu mai intarzii azi dupa examen cu gatitul si...n-am mai fost in stare sa citesc nika, eram franta!
M-am trezit de la 5 sa invat, am examen la ora 9 si nu prea m-am pregatit, la ora asta sunt cat de cat pe faza cu unele nelamuriri, mai am timp sa citesc dar n-am rezistat sa nu trec si pe aici ,mai ales ca simt lipsa pufoasei mele dragi...Pe dekstop avem o poza a ei si gandurile mele au luat-o razna...Mi-a venit sa-mi plimb mana prin balanita aia moale si am simtit raceala sticlei... Mi-e asa dor de ea!!!

de la mine
si

de la Luchinella
care acuma tare se bucura ca avem pat mare si poate dormi unde si cum vrea ea. azi noapte mi-a dormit cu labutza pe obraz
am facut si poze cu ea dar nu le-am descarcat inca. Ieri am avut aici turneu de baut palinca, vreo 50 de oameni, iti dai seama c-o trebuit sa ducem ceva munca de lamurire cu ei sa plece cand le-o fo de plecat ca unu o pus ochii pe colega-mea si voia s-o scoata neaparat in oras. era tare simpaticutz dar i-am zis la colega-mea (e mai tanara ca mine) ca cu astia betii nu-i nika de facut in pat ca daca ai noroc adorm in 2 minute fara sa sforaie. pana la urma o plecat ca o scapat o besina de aia asurzitoare si i-o fost rusine sa mai stea

Buna, draga mea!

Acum pot si eu posta un mesaj, a fost contul deranjat o perioada mai lunga, dar s-a remediat.
Nici timpul nu mi-a permis prea multe, dar acum profit de mica mea vacanta sa mai citesc pe ici pe colo.
Ce sa spun....condoleante! Era un membru al familiei...

Ai grija de tine, cu atatea probleme trebuie sa te menajezi.

Ma gandesc zilnic la tine, dascalita draga Sper ca toate sa se aranjeze placut in viata ta si sa nu mai ai asa mari probleme in tot restul anului

Cat despre blanita pufoasa ... As vrea sa pot sa ti-o dau pe Jess, sa mai aline dorul ...

Multumesc mult dragelor!!! Gandurile voastre bune mi-au purtat noroc . Contraste, bine ai revenit!

La examen a fost ok, am luat 8 dar recunosc mi-a mai suflat si colega... Bine ca a putut!!! Poate nu citesc pe aici elevi ca s-a dus pe apa sambetei autoritatea mea!
Am fost si la tata, e mult mai bine, are probleme cu astmul...Chirurgical e aproape recuperat, sa speram ca se mai raresc si crizele de astm... Sper ca in curand va fi externat.
Saptamana asta ar trebui sa ma relaxez cat de cat ...Programul va fi mai relaxat, oricum!

si io as trimite-o pe Lucky cateva saptamana in concediu la dasca

Si daca n-o mai las sa plece? Ce te faci?

ma mut si io la tine

Ei, asa mai vii de-acasa!!! Imi place ideea! Punem de-un matriarhat aici, nu?

Normal! Aduc eu idei proaspete de impunere fortata si pana-n 2010 orasul e al nostru! apoi cucerim tara. apoi continentul si apoi lumea

Ah, daca stiam ca se pune de-un matriarhat eram prezenta la apel, in loc sa ma duc la facultati si alea,alea

Sushi - mi-a placut cum ai judecat mai sus

Fetelor, !

Azi am dormit pana la 8...de mult n-am mai dormit atat! Ieri am umblat toata ziua cu actele de casa ale feciorului, deschidere la lumina, gaze, la finante ...m-au omorat cozile dar am reusit si le-am terminat.Pe la 16 am ajuns la tata care era mult mai bine si speram sa plece acasa maine, poimaine.A mancat si a facut o plimbare mai lunga cu mine, singur nu se prea da jos din pat pentru ca inca e nesigur pe picioare.Ma asteapta toata ziua, chiar daca vorbim la telefon de cateva ori pe zi si stie cand vin. A devenit dependent de prezenta mea, aseara imi spunea ca o sa-i fie dor de mine cand ajunge acasa, ca acolo nu mai pot veni asa des in vizita...Dupa ce termin cafeaua o iau de la capat cu umblatul, de data asta sa platesc facturile noastre apoi fac ceva ordine prin casa si pe seara iar la Braila, sa ii mai tin tatalui meu de urat....
O zi buna sa aveti si voi!
P.S.
Cafeaua mea a fost anosta...i'a lipsit ceva esential...torsul Catitzei si mainile mele ratacite prin blanitza ei pufoasa!

Ufff, de cate ori te citesc ma loveste disparitia Catitzei Mai ales ca Jess a noastra e fix Catitza ta si e batrana - are 11 ani - si nu stiu cand s-o duce si ea... Si-asa imi sta un nod in gat de cate ori ma gandesc la asta

Sanatate multa tatalui tau! Si spor la platit facturile

Pisica arhitectului de le noi, a domnului enjenior (el cum zice asa scrie cuvantul asta), a trait 24 de ani. Cand a murit a fost doliu national a zis...

Nu va faceti griji inutile, nu toate pisicutele vor pleca asa repede ca dragalasa mea...Pe scara mea e un motan care are peste 15 ani si vreo 16 kile! E asa obez ca-l urca cineva in fotoliu, ca el nu poate...Dar toata familia lui il iubeste si are grija sa urce motanoiul si sa-l dea jos de pe unde isi doreste domnia sa!
Pe mine va rog sa ma intelegeti ca tot pomenesc de ea...mi-e dor si simt nevoia sa vorbesc despre ea!

eu dasca te inteleg perfect ca am si eu sufletelul meu acasa si stiu ce bine e cu ea
de ceva vreme a devenit tare pupacila. Cand ma pun in pat vine si se aseaza pe mine si-mi trage-o spalare pe fata de nici in filmele documentare pe discovery nu vezi din alea Parca as fi sora-sa

Ce va invidiez, pupacioaselor! Lukinella e o scumpa, simte ca o iubesti si-ti arata si ea sentimentele ei!

Sunt obosita rau...

Azi l-am externat pe tata si l-am dus acasa! Ce bucuros a fost si ce bine se simte in casuta lui...Mama a fost socata ca am tinut atata timp secret mare cu operatia lui si ca am minciunit-o doua saptamani! A trecut si asta, sper ca e de ajuns pentru acest inceput de an...

Sper sa intru in linie dreapta cu ocupatiile mele, sa nu mai apara probleme si mai ales, sa am timp de mine si de casa mea!Pentru examenul de duminica am studiat in masina in drum spre sau de la spital, culmea e ca mi-au ramas in cap multe chestii...Maine aloc ceva timp invatatului apoi vreau sa fac ceva bun si dulce de casa, o gogoasa ceva facuta de mine, nu-mi mai plac dulciurile cumparate!

Au inceput sa apara si au un miroooos!

Ce aer primavaratec ai adus aici, Nefe! Mi-ai amintit parfumul zambilelor...pe aici n-am vazut decat ghiocei si fulgi de nea rataciti.E ger zilele astea si ma incearca o raceala pentru care nu am timp...Daca as avea vreme sa zac o zi in pat simt ca mi-ar trece.Simt asa o oboseala si o lipsa de chef ...nu-mi mai tihneste nimic!

Diminetile mele sunt anoste, ma refer la timpul cafelei pe care-l petrceam alaturi de Catitza in fata calculatorului sau invatand cate ceva...Imi lipsesc momentele acelea cand ne rasfatam noi doua si cand ne pupaceam de uitam orice suparare de peste zi...Acum pregatesc examenul de saptamana aceasta si am cam obosit, mi-a disparut entuziasmul, mi s-a facut lehamite...Sper sa treaca si faza asta asa cum au trecut si altele!