Am vazut
A Serious Man.
De vazut si revazut, cum spunea
factura, iar pentru mine acum e no 1 in top filme Coen brothers.
M-a intrigat inca de la prolog (o istorie idis plasata in the middle of nowhere, intr-o noapte de poveste cu ninsoare ireala), al carei rost nu l-am inteles pina nu a aparut eroul principal -profesorul Larry Gopnik/ actorul este pur si simplu delicios!- cu paradoxul celebru al
pisicii lui Schrodinger.
Mai sa fie, ce avem noi aici? Pai, cheia de lectura pentru scenariul filmului.
Si apoi cam toate intimplarile ce urmeaza au o dubla interpretare, fapt ce ce mi-a placut foarte mult.
Bietul profesor Gopnik tot repeta ca el n-a facut nimic, incearca sa fie doar un om serios si respectabil, si se trezeste strivit de un suvoi de intimplari ilogice, nedrepte si total de neinteles, care ii bulverseaza existenta lui cuminte si respectabila. Si toate povestite cu umorul negru marca Coen, excelent.
Unde sa gaseasca raspuns? Stiinta e clar ca nu il poate ajuta sa inteleaga, tabla imensa pe care asterne demonstratii complicate in fata elevilor (cam tineri pentru nivelul de complexitate al materiei predate...dar poate asta e un amanunt semnificativ in film) arata ca nu putem afla niciodata sigur de ce se intimpla ceea ce ni se intimpla.
Stiinta nu, va sa zica.
Religia? Trei rabini -la care apeleaza disperat- nu ii pot da un raspuns, ii ofera cel mult pilde.
Parca cel mai mult se apropie de adevar tatal elevului nemultumit de nota la examen, cel care incearca sa il mituiasca pentru marirea notei, amenintindu-l totodata cu procesul pentru calomnie, daca va refuza mita: "Please, sir. Accept the mistery."
Rabinul din urma -cel intangibil, matusalemic si cu o fizionomie fascinanta- ii recita fiului lui Larry citeva versuri dintr-o piesa cunoscuta a anilor '60:
"When the truth is found to be lies
and all the joy within you dies.."
"Then what?"...intreaba rabinul.
Continuarea piesei e: "Don't you want somebody to love ?", dar rabinul pare ca nu si-o aminteste, sau nu vrea sa o spuna asa clar. In schimb insiruie numele componentilor trupei care cinta piesa in cauza (Jefferson Airplane, i-am cautat si eu pe net apoi), si ii inapoiaza baiatului radioul cu casti confiscat la scoala in timpul unei ore de catre un profesor, ca un gest de complicitate smechereasca venind de la cel mai intelept membru al comunitatii religioase, catre cel mai neexperimentat.
Ar mai fi multe de spus, lucruri pe care nu le observi din prima.
Fain, mi-a placut filmul. De revazut.
(Merci factura ca nu m-ai lasat sa-l scap!)