īntrucīt n-am găsit o seamă de filme noi (ba le-am găsit dar erau parolate
) am procedat īn w-e la trei zile de Angelopoulos, cīte un film pe zi, īn această ordine:
Trilogy: The Weeping Meadow care este īncīntător din punct de vedere vizual și cīnd spun asta vă rog să mă credeți pe cuvīnt, pentru că sīnt pretențioasă la capitolul ăsta, pe urmă
Eternity and a day, pe care īl mai văsusem dar care tot așa mi s-a părut, o poezie de film... și ultimul
Ulysses Gaze, pe care l-am tot amīnat mult timp și nu știu de ce, e frumos, īși merită faima și īi are pe Harvey Keitel și pe Maia Morgenstern. Și īn toate apar fetișurile lui Angelopoulos- marea albastru-deschis, ploaia, dragostea perfectă īntre un bărbat și o femeie, nunta, īnmormīntarea, trupa de muzicieni rătăcitori, familia unită și fericită supusă unor īncercări excepționale, prietenia de cursă lungă, aia care nu moare nici peste ani și nici peste sute de kilometri (e o scenă īn Ulysses gaze īn care doi prieteni se văd după mulți ani și beau pentru amintirile lor, pentru femeile pe care le-au iubit, pentru cei din grupul lor care nu mai sīnt, pentru mare, pentru poezie, pentru Serghei Eisenstein și chiar pentru Charles Mingus
-
mda. mi-a plăcut.