@ factura: eh, acuma si tu..accepta misterul!

Cinefilele, sa va zic ce am descoperit eu. o revista de cinema care de anul trecut ,gata nu se mai publica. Republik. Foarte faina,pacat ca am descoperit-o asa de tarziu. In fine, la Kilipirim(sala Dalles) am gasit citeva numere puse in vanzare, cu DVD cu tot, lichidare care vasazica. Caci revista se vindea cu un film de colectie cu tot si nu costa mare lucru.Booon...deci mi-am luat 5 numere cu 5 filme: Mar adentro, Mulholland Drive, Inland Empire, Combien tu m'aimes si Cache- toate astea la o suma modica 30 Ron. modica ,modica, dar nu merge decit primul pe care l-am si vazut...super Alejandro Amenabar si ma faiblesse Javier Bardem in rol de tetraplegic. Restul sunt bushite.
Revista insa face toti banii.

@Tinkerbell
Da,da ..misterul din capul meu.Cand nu inteleg ceva ramane sa zic domne',un mister
Am uitat sa-ti zic.Mi-a placut cum ai prezentat filmul,ma oftic acum ca am scris toata vorbaraia de mai sus(n-am adus nimic in plus,ba le-am mai si zapacit) si ..cu placere(ca l-ai vazut)

@Michelle
Sincer,pe mine Republik-ul ala ca cam enerva.Se roiau cam multe fite de converse pe acolo.Acum ,zic si eu,cred ca mi-am cumparat pe la inceput,s-ar mai fi ''modestit''.
Si mie mi se pare superb Mar Adentro(Amenabar).Haneke mi se pare foarte bun,Lynch aproape genial.De celalalt n-am auzit.

Das Leben der Anderen
... vi-l recomand. E liniștitor.

@ Data'q: frumos film, asa e.

@Michelle: era o afacere buna chestia aia cu dvd-urile daca si functionau
am gasit si eu o revista faina, aici: Film Menu- e scrisa in cea mai mare parte de studentii de la UNATC, si fac treaba buna.
(Michelle, remember "Reconstruction"? inca am copia pe care o facusem pentru tine, si n-ai mai trecut s-o iei )

@factura: pai n-am terminat cu A serious man, mai avem de dezbatut partea cu religia, si...mai gasim noi.

Revazut : "Reservoir dogs " . Uitasem complet de scena de la inceput in care se discuta despre muzica . Iubesc teatrul mai mult decat filmul pentru ca prefer " vorbaria" si ideile mai mult decat imaginea. Filmul asta este teatru pur. Pot sa spun un tetru jucat de actori talentati . Oricum apropo de imagine - este atat de clara!
Tarantino este de departe preferatul meu si pentru ca zilele astea am vazut ultimul lui film mi-am adus aminte de toate filmele lui.Nici nu poti sa eviti asta !

Da Leben der Anderen

Mi s-a parut unidimenisonal.
In mintea mea filmul este corespondentul inferior al Celui mai iubit dintre pamanteni. Din doua puncte de vedere mi se pare inferior: ca realizare cinematografica si ca poveste, credibilitatea unora dintre personaje mi se pare scazuta.

Filmul german surprinde tragedia comunismului dintr-o perspectiva strict intelectuala. Daca nu ar muri ea, filmul ar fi tern ca o autopsie. Din cauza asta e ucisa. E ucisa de regizorul care avea nevoie de empatia unui public pe care drama subtire a intelectualului nu il poate impresiona. Recunosc, poate ca aici sunt eu prea ingust la minte si nu inteleg tragedia altfel decat prin sange si lacrimi, nu ma pot substitui lui si nu pot intelege cu adevarat ce inseamna pentru un creator sa i se amputeze creatia.
La fel cum, ca barbat, nu pot intelege celalalt sacrificiu al ei, acela de a se culca cu stabul. Asa ca, in toata povestea, ea e un artificiu menit sa impresioneze spectatorul.
Alta scena prea la vezeala, prea directa, e cea in care ofiterul Stasi i-o trage unei tarfe grase. In timp ce ei faceau dragoste. Cam patetica ideea.

Si toate constituie o problema: te fac sa gandesti ca vezi un film, ca esti spectator, destinatarul unui mesaj. In drama lui Petrini nu exista spectatori, cartea si filmul pot fi foarte bine biografice.

Intelectualului german i se pune calus. Sa nu vorbeasca. Daca te gandesti la suferinta lui Petrini, omul distrus, care trebuie sa se recladeasca intr-o lume ostila prin prostia ei ideologizata, problema neamtului e aproape un capriciu. Mofturi nemtesti. Neamtul nu tipa dupa Dumnezeu, el isi doreste libertatea de a gandi. Neamtului i se rapeste un drept. Lui Petrini i se rapeste o calitate: calitatea de om. Petrini e destinat sa devina plastilina in mana unor analfabeti inzestrati cu putere de viata si moarte asupra sa. Petrini se salveaza singur. Neamtul n-are niciun merit, altul decat acela de a fi refuzat compromisul. Si de a fi suportat stoic, prea stoic chiar, moartea ei. Apoi e salvat de acel deus ex machina care pune capat comunismului.

Si apoi mie nu imi plac demonii pocaiti. Nu cred in asa ceva. Sa intelegi raul pe care il faci presupune atata inteligenta si atata sensibilitate ca n-ar trebui sa cazi niciodata sau, oricum, nu atat de mult. Ofiterul ala al Stasi e un alt personaj necredibil. Daca totusi un om rau, adica limitat, ar reusi intr-o zi sa realizeze dimensiunile raului pe care il infaptuieste sau la care participa, rezultatul nu ar putea fi decat o prabusire completa. Nu o convertire, cel mult o pocainta disperata. Si aici imi aduc aminte de un alt film romanesc, de Dupa-amiaza unui tortionar. Cata diferenta intre personajul interpretat de Dinica si functionarul cuminte si senin in care se reincarneaza ofiterul Stasi. Daca nu esti canalia perfecta, cu un asemenea trecut nu te impaci si rezultatul revelatiei nu poate fi decat un hau in care sa te prabusesti la nesfarsit, o totala debusolare morala. Nu poti decat sa te zvarcolesti, cautand un ceva in propriul trecut de care sa te agati pt. a redeveni om. Pentru un estic cel putin, nu pot fi decat doua solutii: calugaria sau sinuciderea.
De fapt, ce s-a intamplat cu ofiterul Stasi? Nu stiu.

Compar cele doua filme, pt. ca cel putin Cel mai iubit... mi se pare o chintesenta a experientei romanesti a comunismului kominternist. Nu stiu daca si Das Leben... s-a intentionat a fi acelasi lucru, dar eu l-am receptat ca atare, ca tipul experientei germane a comunismului (comunismul tarziu de data asta) si de aici a aparut comparatia. Nu le-am comparat atat ca filme, cat mai ales ca tipuri de experienta. Cea romaneasca este mult mai tragica (nici in Germania de est perioada 40-60 nu a fost lipsita de salbaticie, dar filmul trateaza o perioada mai tarzie).
Din cauza asta vorbeam de dramatismul artificial al filmului german si caracterul aproape biografic al celui romanesc. Tragedia lui Petrini e de o naturalete terifianta. Nimic nu e inventat, nimic nu e introdus cu un scop. Nimic nu te face sa iti aduci aminte ca privesti un film. Petrini este unul dintre locuitorii Gulagului.
Recunosc insa ca, pana la urma, comparatia mea e fortata, tocmai datorita faptului ca filmele vorbesc de doua comunisme in buna masura diferite. Ceea ce m-a enervat cel mai mult la Das Leben... e insa interventia regizorului sau a scenaristului in poveste. Filmul e construit si se vede asta.

Nu spun ca e un film prost, nu spun ca e o pierdere de vreme. Pe mine insa, nu a reusit sa ma impresioneze. Un astfel de film nu ar trebui sa fie linistitor.

remember,remember, dar cum sa facem cu harta Romaniei sa mai apropiem orasele-astea doua, ca de sosele nu mai am nici o speranta.
poate ajungi prin capitala la vreun concert,ceva?

despre Republik am inteles ca ar fi putut continua daca bagau dvd un film comercial, se gaseau sponsori, dar n-au vrut autorii

fiecare cu cerculetele lui

Pitici. Cerculetele sunt pentru fete. Piticii sunt unisex.

Tocmai am terminat de vazut Das weisse Band.

M-a suparat putin faptul ca intrebarile raman fara raspunsuri clare. As fi vrut sa stiu sigur daca intradevar copiii sunt vinovati si mai ales, as fi vrut sa stiu de ce? In ciuda frustrarii mele, cred insa ca a doua intrebare trebuia sa ramana fara raspuns.
Am sa va spun o poveste care ar putea sa ajute la intelegerea a ceea ce s-a intamplat mai tarziu cu tara asta, spune povestitorul la inceputul filmului. O poveste care nu se explica pe sine, dar care iti poate provoca intuitia unei explicatii a ceva ce s-a petrecut dupa. O poveste despre copilaria celor care l-au urmat pe Hitler.

Despre copii abuzati care abuzeaza la randul lor de cei mai slabi decat ei. Un medic care profita de propria fiica. Un pastor care isi bate copiii, il leaga in fiecare noapte pe fiul adolescent de pat, pt. a-l impiedica sa se masturbeze, o umileste pe fiica sa in fata colegilor de clasa si isi umileste toti copiii fortandu-i sa poarte o panglica alba, sa isi aminteasca datoria de a fi puri. E o scena in care fiul adolescent al pastorului poarta panglica alba legata pe bratul stang, scena care m-a facut sa ma gandesc ca, peste 20 de ani, pe bratul adolescentului devenit barbat trebuie sa fi stat o alta panglica: rosie, cu o svastica neagra prinsa intr-un cerc alb. Tot un simbol al puritatii, rasiale de data asta, caci poate despre asta e vorba, despre pervertirea valorilor si a sufletelor.
Si aici apare cea mai mare nedumerire a mea legata de film: e vorba despre pervertire sau despre raul cu care ne nastem? Intamplator, azi vorbeam cu o colega la serviciu despre Golding si Imparatul mustelor. Daca multi au crezut ca omul se naste in esenta bun, iar raul e rezultatul traiului intr-o societatea prost alcatuita, Golding crede tocmai invers si copiii din cartea sa implinesc raul pe masura ce se salbaticesc, pe masura ce renunta la conventii, revenind la "starea lor naturala". La Golding, prezenta adultului, reper moral si forta coercitiva, e salvatoare. In filmul lui Haneke, adultii par sa amplifice raul din copii, daca nu cumva ei sunt cei vinovati pentru aparitia sa. Si in privinta asta nu ma pot dumiri: ce ne spune Haneke, ca raul e in noi si atunci adultii sunt vinovati in masura in care nu gasesc mijloace eficiente pt. a-l stapani sau, dimpotriva, ca abuzurile adultilor declanseaza raul in copii? E vorba despre o generatie nestapanita sau despre una abrutizata? De fapt, cat de "negru" e filmul lui Haneke?

Mi-a placut tonul povestitorului. Nu e acel ton reflexiv sau hipnotic care apare in majoritatea filmelor. Mi-am imaginat tot timpul un om care, in vreme ce eu privesc un ecran, isi citeste propriile notite, facand totodata efortul de a le completa din memorie, cu noi amanunte.

Si o mica anecdota: atunci cand baronesa ii povesteste baronului ca a intalnit un barbat de care s-a indragostit si ca va pleca impreuna cu copiii pt. a scapa de tot raul care ii inconjoara, singura fraza care iese din gura lui crispata e: te-ai culcat cu el? Foarte naturala scena: asta ar fi fost prima intrebare a oricarui barbat aflat in situatia respectiva. Adica, ok, inteleg ca te-ai indragostit de el, se poate intampla, dar daca te-ai culcat cu el, te omor!

Asta e si ideea.Copiii nu pot fi intradevar vinovati pentru ca vina nu se poate prinde atat de usor intr-o forma.Neputand sa stabilim vreodata ce e raul(in sensul de localizare,de formare a lui) nici nu putem sa acuzam.Cineva care savarseste o crima(sa zicem) este ‘’gasit vinovat’’ de normele sociale si religioase(tot sa zicem.in sensul de ‘’sa nu ucizi’’).

Mie mi-a placut foarte tare Haneke aici tocmai pentru ca te lasa in incertitudine.Daca ar fi aratat cu degetul,daca ar fi avut un final filmul asta, as fi fost ratat din start.Asa,si daca ai sti,ce ai face apoi?Ce faci dupa ce stii cine e vinovatul?Il acuzi?Te gandesti la de ce?Sau te concentrezi pe ‘’psihologie’’ si ramane sa explici tot .Ca ea,psihologia,ne cam lasa fara vinovati.(recunosc ca n-am studii in domeniu,dar din ce-am mai citit eu,cam asta se intampla.Te duce la un punct ultim.Mediu,genetica etc.,gaseste explicatii (sau incearca) pentru orice fapta,actiune).Esti ''vinovat''doar atunci cand actionezi,cand il savarsesti.Pentru ca atunci se observa.Dar gandurile ?Gandurile de rau.Oare nu pentru ca suntem rai putem sa ajungem la concluzia ca suntem rai in fond? Poate raul se gandeste,binele doar se simte.Nu vreau sa fac apologia prostiei,dar cu cat de gandesti mai mult la rau incercand sa-l definesti,cu atat devii mai vinovat.

My Blueberry Nights (vazut mai devreme)

Don't eat the damn apple, huh? Too late!
Sau, fericiti cei saraci cu duhul.
Poate ca asa e, dar nu putem ramane saraci cu duhul intreaga viata. E adevarat ca raul e gandit, dar e inevitabil sa il gandim si atunci, daca tot am muscat din mar, macar sa il gandim pana la capat. Cred ca numai asa ne putem feri de el: definindu-l in permanenta. Chiar daca RAUL nu exista si atunci raul e doar absenta binelui, tot sunt nevoit sa il gandesc, tocmai pt. ca binele e ceva simtit si nu pot simti pt. ceilalti. Pot simti lipsa binelui in cazul meu, dar nu pot simti lipsa binelui in cazul celuilalt. Nu intodeauna. Si cand empatia nu e suficienta, pt. a schimba locul cu celalat, e nevoie sa gandesc.
In privinta copiilor cred ca ai dreptate. De fapt, daca imi duceam logica pana la capat, ajungeam la aceasi concluzie. Chiar daca ne nastem cu raul in noi, vina le apartine tot adultilor, pt. a nu fi fost capabili sa il ingradeasca, sa il inlocuiasca cu binele. Oricum, as fi vrut sa stiu ce crede Haneke despre raul din noi: nascut sau dobandit?


Am vazut si A serious man.
Accepta misterul! Si schimba perspectiva. Lucrurile sunt ceea ce vrei tu sa fie. Daca vrei, daca iti e folositor, poti gasi cuvantul Domnului in gura unui om. Scris pe dintii lui. Fratii Cohen au descoperit reteta fericirii. Sau cel putin asa pare pana in ultimele secunde ale filmului. Cand nu au mai deschis cutia, doar au lasat sa se inteleaga ca personajul principal se pregateste sa o deschida.
Cand misterul e pe terminate. De aici incolo as fi vrut sa aflu in ce mai consta fericirea. Ce vei face atunci cand stii ca in curand vei deschide cutia?
Si apropo, ce dracu au astai doi cu cutiile si de ce nu le deschid niciodata? Ma gandeam la Barton Fink...
De fapt, cred ca nici nu era necesar sa o deschida de fata cu spectatorii. Daca am inteles eu bine "experimentul" lui Schrodinger, pe temen lung e cert ca pisica moare. Macar o certitudine avem.

Ma tot gandesc la cei doi evrei de la inceputul filmului. El e un om serios, care ia de bun ceea ce vede cu ochii sai. Ea in schimb, are certitudini de un alt fel. E cert ca lumea e plina de incertitudini, de mistere. Si actioneaza in consecinta. Femeia l-a inteles perfect pe Schrodinger.

Oricum, filmul a lovit un loc dureros. Intamplator, nu cred ca oamenii pot da valoare lucrurilor. Pot conveni asupra lor ca fiind valoroase, dar nu le pot da valoare.

Un film destul de greu. Mai trebuie vazut.

Finalul cu furtuna: Ma gandesc ca poate acum e randul fiului sau. Tornada e haosul perfect. Un al doilea Bar Mitzvah.

Am deschis si eu cutia: am intrat pe imdb. Se pare ca filmul e o poveste moderna a lui Iov. De fapt, cutia a fost deschisa atunci cand Gopnik a cedat, acceptand mita. Dumnezeu s-a aratat, pedepsindu-l pe necredincios. Un Iov ratat.

Mi-am pus si eu Antichristul lui Lars von Trier aseara. Nu cred ca am prins toate simbolurile, dar per total mi se pare un film bun pentru cine poate digera asa ceva.
Gainsbourg si Dafoe sunt perfecti pentru ce-a vrut danezul.
Un amanunt:nu m-a socat pornografia, ci mai mult sangele varsat, ca sa zic asa. Mi-au dat fiori,la propriu.Cred ca mister si groaza a vrut cu adevarat autorul sa implanteze in mintea spectatorilor.

Cred ca ma gandeam ieri la faptul ca nu prea poti sa-l definesti pe rau.Pentru ca bine si rau sunt doar niste poli(chiar si astia cumva artificiali,dar avem nevoie de norma).Incerci mereu,dar nu poti sa-l sistematizezi.Daca ai putea,ar fi asa cum zici tu,pentru ca doar asa l-ai putea tine deoparte.Ai sti ce e.Dar nereusind prea bine,suntem expusi.Ziceam ca nu poti ''sa termini o cercetare'' a raului si sa mai ramai pur.Nu cred ca poti sa-ti pui manusi.
Cred ca Haneke e de parere ca raul e nascut.Cu cat te faci mai mare scapi de rautate.Pentru ca te educi.
Mi-a placut si mie faza aia cu te-ai culcat cu el ?(mi-a placut si m-a enervat,chiar ca e veridica : )).Adica tipa isi deschide sufletul in fata lui( ca sa zic asa,nu mai exista in film o secventa asemanatoare care sa suprinda apropierea dintre ei),vorbeste emotionata ,hotarata etc,ii spune ca o sa-l paraseasca si el atat gaseste ca e important sa stie.Ca si cum asta ar rezolva sau nu problema
Mi-a placut mult starea pe care o da filmul.Muzica aproape inexistenta.Fosnetele.Lumina.Mi-a readus cumva in memorie o anumita atmosfera din copilarie.De uneori.Starea aia incerta.Rautatea pura.Fragilitatea.

Poate finalul cu tornada aceea are legatura cu ce ai scris in urmatorul post.Despre Iov.Daca e asa, nu prea-mi place ideea.Dar ar putea sa fie o explicatie.Oricum,atunci cand se uita la plic i-am zis de vreo trei ori nu-l desface,nu-l desface,nu.....eu i-am spus ,nu m-a ascultat.Cred ca am facut-o (eu) pentru ca imi doream sa nu decada,nu m-am gandit atunci ca asta ar putea fi chiar un punct culminant.Si tornada aia ar fi un fel de pedepsire?Sau telefonul doctorului?De asta ai zis ca pisica e moarta cu certitudine?Ca nu te-am inteles.

Poate noi dam valori(valoare) pentru ca nu putem sa traim fara sensuri.Poate doar ne amagim.Acum ce vrei sa facem, sa ne sinucidem in grup : ) ?Ce sa zic si eu...Chestiile astea te fac sa nu innebunesti sau sa nu te sinucizi.Cam la asta ma refeream atunci cand te-ai legat tu de sarac cu duhul.Uneori e o limita pe care nu trebuie sa o treci cu intelesul.Atunci e bine sa fii prost.

Da,secventa aia de inceput e cu talc.
Eu inca nu stiu.

Dupa ce am vazut filmul si ma cazneam sa gasesc un capat de unde sa incep sa inteleg, ma gandeam ca moartea (omului) e echivalentul deschiderii cutii. Ca atunci intrebarile care il chinuie, daca exista Dumnezeu si ce vrea de la el, se vor lamuri. Incertitudinea dispare odata cu moartea. Si nu doar ca lamureste toate incertidudinile, dar ea e singura certitudine.
Cand spuneam ca in cele din urma pisica moare, exact la asta ma refeream, la faptul ca macar o certitudine avem in viata: moartea. Eu am o expresie: de cate ori mi se spune ca "trebuie sa...", replica mea e ca in viata nu trebuie decat sa mori.
Cu privire strict la pisica lui Schrodinger, daca am inteles eu bine "experimentul", incertitudinea persista atata vreme cat nu s-a scurs timpul de injumatatire al materialului radioactiv. Fizica cuantica poate prezice comportamentul sistemului (se poate deci calcula momentul in timp cand pisica va fi cu certitudine moarta), dar nu poate determina comportamentul particulelor, momentul in care sunt eliberate. Ar fi de presupus ca ele sunt eliberate constant, dar teoretic se poate ca materialul radioactiv sa elibereze toate particulele in ultimul moment, sau, dimpotriva, in primul moment dupa ce s-a pus capacul. De aici apare incertitudinea cu privire la pisica.
Oricum, daca intradevar avem de-a face cu o poveste moderna a lui Iov, inseamna ca am inteles gresit finalul. Asta ar insemna ca, pt. el, lucrurile se lamuresc mai devreme, nu e nevoie sa astepte moartea. Telefonul si tornada, intradevar, sunt acte ale lui Dumnezeu, destinate sa il pedepseasca. De aici incolo, adica pana la moarte, deja incertitudinile lui ar trebui sa dispara.
Si pe mine m-a dezamagit chestia asta. Ideea unui Dumnezeu razbunator nu prea imi e pe plac.

To be continued...



Dafoe mi se pare unul dintre cei mai expresivi actori de la Hollywood. Are o figura extrem de interesanta.
Dupa ce am vazut in seara asta Patimile lui Hristos, cred ca am sa revad cat mai curand Ultima tentatie a lui Hristos. Apropo, PROtvul a reusit sa nu il intrerupta cu reclame; de altfel, pana sa imi dau seama ca nu o vor face, ma gandeam cu o fi ca intre doua lovituri de bici sa il vezi pe Nea Cornel, cerbul celor de la berea Ciuc, sau ceva cu asigurari Tiriac. Probabil ca intrebarea asta i-a framantat si pe ei.

am văzut Shutter Island, m-a făcut să mă întreb unde este "the turning point" între nebunie şi normalitate?

Eu nu m-am lamurit cu ‘’pisica’’ asta.
Crede si nu cerceta? Nu mai stiu exact citatul de la inceput e ceva de genul accepta lucrurile asa cum sunt.In secventa initiala,el crede,ea cerceteaza .Si infige un cutit in inima batranului(sau instrumentul ala de bucatarie ca nu-mi dau seama ce e) pentru a se convinge ca e sau nu strigoi.

Ar putea fi asta o idee: Nu avem certitudini cu privire la nimic(sau doar cu privire la moarte,asa cum ai zis,dar nu-i multumitor).Si cu toate astea,nu traim inca in haos.Haosul incepe abia dupa ce renuntam la principii.Singurele ate care mai stabilesc cumva un echilibru.Era un om serios,renunta la asta.Si se darama tot.
Trebuie sa fie un alt inteles in legatura cu finalul.Nu ma multumeste deloc interpretarea asta mult prea religioasa.Pedepsirea divina.
De aici incolo, adica pana la moarte, deja incertitudinile lui ar trebui sa dispara.De ce ar trebui sa dispara ? Pentru ca el crede?Nu a dat prea mult de inteles asta.Nici nu crede,nici nu cerceteaza.Mi-a dat mai mult senzatia ca accepta.

Nenorocita scena aia de inceput! Oare ea cerceteaza? Eu ma gandeam ca, dimpotriva, nu cerceteaza. Ea deja are o convingere. Omul serios este cel care incearca sa inteleaga. Ea nu incearca, pt. ca deja stie, i s-a spus.
Nu infigi cutitul intr-un om pt. a afla daca e viu sau e mort. Nu iti asumi riscul de a ucide. O faci doar daca esti convins ca e strigoi. Demonstratia ii e destinata lui, omului serios. Ea e convinsa! Pe de alta parte, ea greseste atunci cand incearca sa demonstreze misterul, tocmai pt. ca el nu poate fi demonstrat, nu i se poate stabili o stare obiectiva. Intervenind, a modificat starea. Sau poate nu a modificat-o. Poate ca rabinul era deja mort. Ideea e ca, dupa interventia ei, rabinul nu putea fi decat mort si, prin urmare, nu putem sti daca inaintea gestului ei era mort sau in viata.
Deci da, nu l-a inteles pe Schrodinger. Si nici pe Heisenberg.

Pana la un punct, ea se aseamana celor 3 rabini. Cand infige cutitul, devine asemeni lui Gopnik.
Gopnik ii intalneste pe cei trei rabini pt. a-i interoga. Raspunsurile lor sunt aiuritoare. Primul ii spune sa priveasca parcarea. Al doilea ii povesteste despre dentist. Faorte bine, dar ce l-ai sfatuit pe dentist?, il intreaba Gopnik. Nu are importanta, i se raspunde. Dar cu goimul ce s-a intamplat? Nu stiu! Cei doi se balbaie ca niste prosti, uimiti de intrebarile lui Gopnik. Nu de continutul lor, ci de chiar atitudinea lui: de ce se zbate atata sa inteleaga? Ce e de inteles? Cel de-al treilea rabin nici macar nu il primeste. Gandeste, nu poate fi deranjat cu fleacuri.
Sunt lipsiti de intelepciune in sensul comun al cuvantului, adica sunt lipsiti de solutii, nu il pot lamuri cu privire la ceea ce i se intampla si nu ii pot sugera o directie de actiune concreta. Dar daca ne gandim la pisica lui Schrodinger, rabinii sunt niste intelepti: nu incerc sa inteleg neintelesul, ceea ce conteaza e sa imi fabric o filosofie care sa ma ajute sa il suport. Ceea ce conteaza e sa accept misterul. Intre efortul intelectual elaborat al profesorului de fizica si lamentarile fruste ale fratelui sau nu exista o diferenta de rezultat. Si atunci, cine e prostul? Cine e prostul intre el si cei doi coreeni? In dialogurile dintre ei, cei doi coreeni dovedesc ca l-au inteles pe Schrodinger. In vreme ce Gopnik incearca sa inteleaga ce s-a intamplat, sa stabileasca actiunea si reactiunea, cei doi le separa complet. Daca actiunea poate sau nu sa existe, ce sens are sa stabilesti pe cale logica o reactie? Nu o determini, o alegi: nu calculezi, filosofezi.

Ramane de lamurit finalul totusi. Poate interpretarea prea biblica a finalului, in sensul de razbunare a lui Dumnezeu, nu e cea potrivita. Acceptand mita, Gopnik a modificat starea. Dar de ce trebuie sa intervina Dumnezeu? Poate ca intradevar, nu e vorba de Dumnezeu ci de haos si echilibru. Tornada e haos. Poate ca asta e morala filmului: accepta misterul, dar fa-o din interiorul unei constructii morale. In absenta lui Dumnezeu trebuie sa te porti ca si in prezenta lui. In ciuda incertitudinii, trebuie sa stabilesti niste valori, altfel, rezultatul e haosul. Culmea, deschizand plicul Gopnik a ignorat reactia. Imdb sucks! Sau poate ca ar trebui sa imi reevaluez parerea cu privire la Iov.

Totusi, pare ca exista o ruptura intre inceput si final. Poate ca scena initiala este o ilustrare a principiului incertitudinii: realitatea nu poate fi cunoscuta, pt. ca orice interventie asupra ei o modifica si atunci, ceea ce ai determinat nu este realitatea obiectiva ci rezultatul interventiei tale. Povestea lui Gopnik ar trebui poate sa reprezinte o solutie la starea de incertitudine, chiar daca finalul este un esec. Este un esec moralizator.


Ma gandeam ca de aici incolo va intelege ca Dumnezeu exista si e manios. Ma gandeam la Iov. Acum insa nu sunt sigur ca e vorba despre asa ceva. Am gresit cand am incercat sa stabilesc o relatie logica intre ceea ce face Gopnik in momentul ala si ceea ce i se intampla. Nu e cazul. Desi pe parcurul intregului film se tot discuta despre Dumnezeu, probabil ca nu el e personajul principal, ci omul confruntat cu incertitudinea existentei lui Dumnezeu.


Stiu si eu? Cu siguranta nu poti ramane "intreg". "The horror!"

PS: Pana ca femeia sa isi deschida sufletul, pt. barbati e important sa stabileasca daca si-a desfacut si picioarele.

Din ce ai zis pana acum (nu la ce am dat quote,ci tot ce ai scris)deduc asta:
Gopnik e idiotul.Fraierul fraierilor.Asta pentru ca se intreaba prea mult.Se intreba nepotrivit.Pentru ca incearca sa inteleaga ceva ce e de neinteles.El ar trebui sa stie mai bine fiind profesor de fizica.Nici stiinta(chiar recunoaste ca nici el nu intelege prea bine experimentul lui Schrodinger-pe latura filosofica banuiesc ca se apleaca),nici religia(solutiile ratate date de rabini) nu o sa-l scape de incertitudini.
E slab.Cauta ajutor in religie.Nu cerceteaza.Mai degraba cauta innebunit.''Cercetarea'' se face la rece.E nenorocit,lovit de ceea ce se intampla.Acum ,nu mai tin minte bine pilda cu Iov,dar acolo cred ca era vorba de o acceptare mult mai fireasca a absurditatilor.Iov credea.Gopnik cauta ajutor chiar la Dumnezeu.Din disperare.Nu din neintelegere.Cauta dupa ce i se intampla toate.Nu vrea adevar,vrea sustinere.
Poate ma ajuti aici cu Iov.O parelela intre ei.

Sunt de acord cu ideea asta a stabilirii valorilor.Incertitudinea e haosul.Fara un sistem de valori e imposibil de suportat.
Iti amintesti ce-i spune elevului in birou cand acesta il momeste?E infuriat.Mentioneaza ca orice actiune produce o consecinta.Care trebuie asumata.Si tocmai el renunta.
Tot n-am inteles finalul.


Daca e chiar asa cum zici,atunci n-ati inteles nimic

Mai avem.

edit. nu am prea mult timp acum.o sa revin.n-as vrea sa trec razant.oricum sunt in incertitudine : )

Nu stiu ce sa zic in legatura cu Iov. Povestea lui pare mult mai simpla si asta pt. ca cel putin stim de la inceput intentia lui Dumnezeu. In felul asta ne e usor sa emitem pareri cu privire la Iov.
In plus, daca filmul porneste de la incertitudine, incertitudine care pana la urma cred ca priveste si existenta lui Dumnezeu, situatia se complica si mai mult. La prima vedere, Gopnik e un tip credincios. Dar de niciunde nu reiese cu claritate asta.
Iov face un efort sa inteleaga de ce il supune Dumnezeu la cazne. Se cerceteaza pe sine pt. a-si descoperi vreun pacat. Se considera totusi un om virtuos si e prins in logica pedepsei si a recompensei. Nu intelege de ce Dumnezeu il pedepseste. Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu al pedepselor si al rasplatii. Dar povestea lui Iov valorizeaza suferinta intr-o perspectiva superioara, a unui plan divin de neinteles, atunci cand Dumnezeu insusi se arata pentru a-si proclama deplina suveanitate aupra vietii oamenilor.
Gopnik se crede pedepsit pt. ceva? Ce cauta, pacate sau vine? Il cauta pe Dumnezeu sau doar vrea sa il inteleaga? Cauta planul divin cu privire la sine? Cat de laica e povestea? Nu stiu. E adevarat ca se duce la sinagoga, cand are nevoie de sfaturi viziteaza rabinii, dar niciunul dintre ei nu ii vorbeste despre Dumnezeu, cel putin nu direct. Si apoi, introducerea unei chestiuni care tine de fizica ma face sa fiu si mai nesigur in privinta asta. Impresia mea e ca Gopnik cauta in primul rand solutii.
In momentul asta ma intreb inclusiv daca incertitudinea priveste si existenta lui Dumnezeu sau doar vointa lui.
Daca incerta e doar vointa lui Dumnezeu, atunci Gopnik chiar e un Iov modern. Cumva se simplifica totul, dar parca filmul isi pierde o parte din farmec. Eu unul nu pot intelege cum cineva ar putea in acelasi timp sa creada in Dumnezeu si sa ii puna sub semnul intrebarii vointa. Sau, si mai rau, sa caute a-i castiga bunavointa (si e posibil ca Gopnik sa caute bnavointa lui Dumnezeu).

Cu cat ma gandesc mai mult la Iov, cu atat inteleg mai putine despre Gopnik. Dupa ce am vorbit atat, ideea ca asta nu e decat o varianta moderna a cartii lui Iov mi se pare prea primitiva.

Filmul capata substanta abia daca Gopnik il cauta pe Dumnezeu. Si da, o face intr-un mod neadecvat. Incearca prea mult sa lege lucrurile, cauta sensuri. Nu e cazul. Asa cum cred ca nici in legatura cu finalul nu cred ca trebuie sa cautam conexiuni directe. Daca Dumnezeu exista, telefonul si tornada pot fi pedepse divine. In cazul asta exista o legatura cauzala, directa intre actiuni. Daca Dumnezeu nu exista, atunci telefonul si tornada pot fi legate de ceea ce spuneam mai devreme: in lipsa unor repere morale, viata isi pierde echilibrul. Si atunci, ele sunt atunci simple metafore ale haosului, nu exista o cauzalitate directa. A incerca sa stabilim, in cazul asta, o legatura cauzala, ar insemna sa mergem pe aceeasi cale gresita pe care a mers Gopnik. Nu mai putem lega o anumita actiune (acceptarea mitei) de o anumita reactiune. Nu putem decat sa acceptam misterul.

De fapt, se poate ca situatia sa fie urmatoarea: Dumnezeu exista si se manifesta pe tot parcursul filmului, insa pt. Gopnik existenta lui e incerta pana in acele ultime momente. Aici apare insa problema acelui neplacut si primitiv Dumnezeu razbunator, desi, finalul ar putea fi altceva. Nu o razbunare ci inceputul unei povesti propriu-zise despre Iov. Abia acum, cand Dumnezeu s-a aratat si cand adevaratele sale suferinte incep, Gopnik se va afla intr-o postura autentica de Iov. E si asta o varianta.
Oricum, mi se pare cert acum ca intre Iov si Gopnik exista o legatura, dar nu stiu daca ar trebui sa il identificam pe unul cu celalalt.

Cred ca am batut prea mult campii. Nu stiu daca se poate intelege ceva din ceea ce tocmai am scris. Adevarat ca filmul e despre incertitudine, dar, chiar si asa, se exagereaza cu incertitudinile provocate publicului.

Ca sa nu ramana totul de neinteles, eu as merge pe ideea ca Gopnik incearca simultan sa il descopere pe Dumnezeu si sa ii inteleaga planul. Gopnik nu e sigur ca Dumnezeu exista.

Nu stiu ce ar mai fi de zis.Cu cat ma straduiesc mai mult sa sintetizez ce s-a tot scris pe aici,cu atat imi mai vin idei,o iau de la capat,renunt,sa-l ia naiba pe Gopnik.
Avem varianta Iov.Asta clar presupune ca Gopnik sa creada.Asa s-ar explica finalul, cu tornada si telefonul ,ca pedeapsa.Acceptand mita(epuizat fiind dupa toate incercarile),savarseste un pacat.Asta imi pare si mie prea simplista.Asa cum ai zis si tu,e reductionista .Si inutila.Nu cred ca Coen- ii ar limita .Se renunta la varianta asta.

Cealalta varianta e lipsa variantei Iov
Ajunsesem la un consens. Aici:

Eu nu mai scot un cuvant pana nu mai ma uit inca o data la film.

Am uitat.E buna ideea asta(in legatura cu Das weisse Band.)

Cam ai explicat titlul.

problema cea mai mare în fizică este că sunt mai multe interpretări ale mecanicii cuantice, unele dintre ele se contrazic asupra unor chestiuni. Pur şi simplu nu ştim care este varianta corectă. Probabil că de-asta e lăsată în coadă de peşte toată istoria. Încă n-am văzut filmul, dar m-aţi făcut curios...

Între timp, mă delectez cu "Cougar Town"

Ce mi-a traznit prin cap. Nu stiu daca are neaparat legatura cu filmul, dar ar putea avea.
Multi cred ca fizica cuantinca a ingropat definitiv ideea de Divinitate. Einstein a spus ca "Dumnezeu nu joaca la zaruri", or, la nivel cuantic totul este un joc de zaruri. Pur si simplu, haosul care exista la nivel cuantic pare sa excluda ideea existentei unei Inteligente, a unei Vointe care organizeaza si guverneaza Universul. La nivel cuantic totul este probabil sa se intample. Nimic nu este sigur ca se va intampla. Dar iata ca tot acest haos cuantic nu rupe Universul in bucati. Ba mai mult, dupa ce se trece de nivelul cuantic, Universul se organizeaza previzibil, este explicabil matematic. De fapt, si la nivel cuantic este explicabil matematic (dar imprevizibil), desi nu stiu cat de departe s-a ajuns cu explicatia.

Totusi, iata ca Dumnezeul cel previzibil este imprevizibil. Asta ne spune cartea lui Iov. Exista un plan, dar pt. ca nu il cunoastem, privit de aici, de jos, Dumnezeu este imprevizibil. Vointa lui Dumnezeu nu pare sa urmeze calea clasica a cauzei si a efectului. Aceeasi incertitudine care guverneaza nivelul cuantic guverneaza si vointa Divina. De fapt, totul tine de cel care observa.
Ce spune cartea lui Iov, reinterpretata poate de Coheni: incertitudinea, haosul, nu sunt incompatibile cu Dumnezeu, caci iata, Dumnezeu este incertitudine.

Probabil ca s-ar putea replica ca haosul cuantic este unul absolut, are la baza probabilitati si in felul asta exculde ideea de Vointa. Nu haosul in sine, ci caracterul pur accidental al comportamentului stringurilor e ceea ce desfiinteaza ideea de Dumnezeu. E un accidental greu de inteles de noi. In mod normnal, prin accident intelegem faptul ca un om a fost lovit de un fluger, sa zicem. In realitate, asta e o coincidenta, nu un accident (in sens de hazard). In spatele acestei coincidente se ascunde o serie de cauzalitati, perfect explicabile si, teoretic predictibile. La nivel cuantic, predictiile sunt probabilitati. Cu alte cuvinte, aceasta serie perfecta de cauzalitati care la nivelul nostru face ca respectiva persoana sa fie lovita de fulger, la nivel cuantic nu duce in mod necesar la acelasi eveniment. Mutand regulile de acolo aici, exista o probabilitate ca persoana respectiva sa fie lovita de fulger. Guvernate de legile cuantice, doua serii identice de evenimente pot duce la rezultate contrare. Asta e haosul absolut.
Or, incertitudinea in relatia cu Dumnezeu, daca exista, e rezultatul unei deficiente de cunoastere, omului ii e necunoscut planul Divin, asta neinsemnand ca Dumnezeu e haos. El e in continuare Vointa. Si astfel, incertitudinea comportamentului stringurilor ramane in continuare incompatibila cu existenta Lui Dumnezeu. Sau poate ca nu.

L.edit.
De fapt, constiinta nu este hazard? Materia urmeaza anumite reguli stricte, viata isi are si ea regulile ei, probabil mai putin stricte, dar constiinta nu este totusi hazard? Cat de predictibil e? Cat de predictibila e o Constiinta?

La naiba, acum mi-am dat seama. Ceea ce i se intampla lui Iov e rezultatul unui pariu intre Dumnezeu si Diavol. Dumnezeu joaca jocuri de noroc. hehehe!

... si Einstein zicea ca nu. Mai superpozitie ca asta nici Plank, nici Bohr si nici Heisenberg nu ar fi gasit.


P.S. dar vad ca ati dezbatut, nu gluma...

@kumarbi
Ce vrei sa intelegi prin Constiinta? Ca sa poata fi ceva predictibil ar trebui sa se poata defini in raport cauza-efect.Te referi la Vointa?La Dumnezeu-constiinta?


Am stabilit ca filmul e despre incertitudine.Despre haos.Haosul insemnand accidentul.Lipsa cauzalitatii.A logicii simple.(Dar asta poate insemna si ca noi nu suntem in stare sa vedem legaturile.Ce ai scris tu mai sus(incerc sa inteleg postul tau anterior-fara joc : )).Poate si ‘’hibele’’ din mecanica cuantica si neintelegerea planului divin tin de incapacitatea nostra de a observa sensul.Nefiind in stare sa observam vreodata obiectiv (pentru ca suntem fiinte limitate) locuim permanent in incertitudine.
Dar asta nu e de suportat.Si atunci fabricam sisteme.In afara sistemului e libertatea.Si lipsa ei.Pentru ca poti trai doar in sistem(sistem=set de valori).
Asta vor sa zica Coen-ii?Cerceteaza pe doua planuri incertitudinea.Stiinta -religie.Doua chestii :s-au legat de experimentul lui Schrodinger(care are legatura tot cu incertitudinea) si n-au specificat nicicum credinta lui Gopnik.Culmea!Gopnik e profesor de fizica iar atei evrei mai rar!
Concluzia? Nu exista haos!Ci doar incapacitatea noastra de a intelege.
Sau cum ar spune Tinkerbell prin Paler: Nu exista pustiu,ci doar incapacitatea nostra de umple golul.

N-am inteles finalul.Si nici teoria stringurilor
(ma simt la fel de)

edit.am o revelatie
E absurd.Si discutia asta e absurda, si tot.S-a mai spus.Ai mai auzit asta?Toate ideile de aici s-au mai vehiculat,poate s-au bagat in sisteme.Dupa ce ajungi (prin gandire ) la o idee,observi ca n-ai adus nimic nou.Ca nu mai exista original.
DAR
farmecul e asta : sa te locuiasca ideea.sa o traiesti.nu sa o auzi.sa ajungi tu la un capat,prin tine,prin gandirea ta.
deci,kumarbi
s-ar putea sa fiu putin extaziata,dar multumesc
N-am ajuns,teoretic,la nicio concluzie,dar nici nu conteaza.
Ce inseamna asta : Hai,mai,fii serios!

Yeap! L-am contrazis pe Einstein si am avut dreptate! ROFL
Oarecum. Dupa cate stiu, el nu prea credea nici in Vechiul, nici in Noul Testament.

@factura
S-ar putea ca haosul sa nu insemne decat ca noi nu putem vedea legaturile. Iov gandeste in termeni de virtute/rasplata, pacat/pedeapsa. E o gandire cauzala, chiar daca doar una foarte specifica, legata strict de anumite legaturi cauzale. Si atunci, el are doua variante: sa isi caute vinovatia sau sa nu inteleaga nimic. In incercarea sa de a intelege, el ajunge mai intai sa se indoiasca de sine si apoi sa incerce sa isi construiasca o aparare in fata lui Dumnezeu: sunt nevionvat, nu merit asta. In momentul asta, fara voie, se indoieste de Dumnezeu. Fiecare dintre cele doua incertitudini e legata de faptul ca el cauta o logica obisnuita in spatele a ceea ce i se intampla. Incertitudinea e in final legata de necunoastere. Cand iov accepta suveranitatea lui Dumnezeu, nu-i ramane decat sa se indoiasca vesnic de propria ratiune. Ajungem la Heisenberg si Schrrodinger in felul asta.
La fel poate facem si noi cu mecanica cuantica. Obisnuiti cu legaturile cauzale, cu spatiul tridimensional, cu timpul, nu putem intelege logica particulara a cuanticii. Ea se poate exprima matematic, prin ecuatii, insa chiar si matematica ne dezvaluie un spatiu haotic, imprevizibil. Cu riscul de a spune o tampenie extraordinara, dar daca totusi matematica nu e un limbaj suficient pt. a intelege deplin spatiul cuantic? La fel cum ratiunea il tradeaza pe Iov, poate ca matematica ne tradeaza pe noi.
In privinta relatiei dintre constiinta si hazard. Ma gandesc la o masa de biliard. In teorie poti calcula traiectoria oricarei bile, daca cunosti fortele care actioneaza asupra ei. Dar de fapt, nu le cunosti. Pt. ca jucatorul le stabileste. El stabileste unghiul, inaltimea, viteza, etc, cu care loveste bila. El alege ordinea in care va lovi bilele. Din cauza asta vorbeam despre Constiinta ca despre hazard. Constiinta nu se supune unor reguli stricte ca cele ce guverneaza fizica. Nici macar cea omeneasca. Adevarat, cea omeneasca nu se poate desfasura decat intr-un spatiu determinat de legile fizicii, dar chiar si asa. Masa de biliard se afla in universul asta al nostru, matematic, care se supune legilor fizicii. Si cu toate astea, miscarea bilelor pe masa nu poate fi determinata, caci la originea miscarii lor se afla ceva viu, ganditor. Pentru cel ce priveste, jucatorul reprezinta incertitudinea. Si atunci, ma gandesc ca, daca omul poate reprezenta un asemenea grad de incertitudine, Dumnezeu trebuie sa fie inceritudinea absoluta, cu avantajul de a se putea sustrage legilor fizicii (sau cel putin, a ceea ce numim noi astfe).
De fapt, s-ar putea ca Schrodinger si Iov sa se intalneasca. Poate ca nu e o diferenta atat de mare intre incertitudinea lui Schrodinger si cea a lui Iov cu privire la planul lui Dumnezeu. De fapt, poate ca pt. a muta masa de biliard in spatiul cuantic, nu trebuie sa faci altceva decat sa indepartezi jucatorul. Observam ceea ce e aparent haos, dar de fapt, noi privim o masa de biliard la care joaca un Jucator invizibil. Haosul e dat de faptul ca ne e imposibil sa vedem cauza eficienta.
Ma opresc aici. Imi e teama ca devin ridicol. Mai demult, am purtat o scurta conversatie, tot pe net si tot pe tema existentei lui Dumnezeu, cu un tip care preda matematica la o univesitate in Mexic si tipul mi-a spus urmatoarea chestie: tu faci o confuzie, in matematica, 3 pere nu se reprezinta prin cifra 3. Nu mi-a explicat mai departe, dar de atunci am ramas cu ideea ca nu e pre bine sa dai iama in fizica sau matematica si sa te apuci sa filosofezi. Mai ales atunci cand nu te pricepi nici la fizica, nici la matematica si nici la filosofie.

Eu zic ca filmul trebuie sa ramana doar un film teribil de interesant despre incertitudinea existentei lui Dumnezeu, despre incertitudinea propriilor noastre vieti si despre nevoia de valori. Nu e nimic de inteles din final.Finalul apartine spatiului cuantic. Nu exista lagaturi cauzale. Tu cauti consecintele actiunii lui Gopnik. Nu o face. Fii precum coreeni. Separa-le.


Finalul e la fel de ilogic ca si discutia asta. Gandeste cuantic. Fara actiune si consecinta.
Poate ca pana la final, Gopnik doar se pregateste pt. cariera de Iov. Iar aceasta incepe doar dupa finalul filmului cand adevaratele nenorociri incep sa il loveasca.


PS: Golurile, la fel ca valorile doare.

edit la edit:
exact, e absurd. Live with it!:)

Superb!
Crezi ca e posibil ca prin finalul filmului sa se refere chiar la Final?La moarte,adica.Nonsensul cel mai tare.Sau sensul .
Revin deseara,n-am niciun timp.

Se poate sa fie si moartea. Se poate sa fie orice.

N-am mai calarit ceva in halul asta de pe vremea cand "invatam" pt. admiterea la UNATC. De fapt, alticineva invata, iar eu ma jucam, citind in paralel piesele de teatru, sa aiba cu cine discuta.

cum a fost?

later edit: acum am vazut, e miniserie.

seria Batman - desene animate

supereroii alearga si pe banda rulanta

Am vazut acu o saptamana Eu cand vreau sa fluier, fluier...e doar un film, care nu m-a impresionat. Mi-a adus aminte de filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Aceeasi tendinta, in ambele filme, de a reda relitatea. Nu e un lucru rau, dar e sinistru oarecum.

Saptamana trecuta m-am certat cu o colega de serviciu din cauza filmului asta. Ea l-a vazut si era incantata. Eu nu l-am vazut. (Supid, I know) Dar m-am saturat de filmele romanesti. De tragismul lor. Filmele romanesti put. Sunt prea fidele unei realitati care pute. Destul jeg cand ies pe strada. Nu vreau sa il vad, transfigurat in jeg artistic, si la cinema sau in propria casa. Oricate premii or lua, oricat de bine or fi realizate... Nu despre asta e vorba. E vorba ca m-am saturat de lipsa asta de optimism, de speranta. Vreau sa vad filme despre "nimic". Nu vreau sa mai vad filme despre borfasi, despre manelisti burtosi, despre indivizi fara scrupule, despre violenta de cartier, despre analfabeti, despre oameni luptand cu saracia. Vreau sa evadez prin arta din trista noastra apocalipsa, nu sa capat o noua intelegere asupra ei.
Cu unele exceptii, filmele romanesti sunt niste lamentatii la fel de impotente despre societatea romaneasca ca si talk-showrile prin care ne sunt spalate creierele.

Declar "Restul e tacere" drept cel mai bun film romanesc. Pentru ca filmul asta nu doare.

Subscriu la ce ai zis. Eu am incercat sa il vad intr-o seara si dupa 10-15 minute am renuntat. E la fel de prost ca altele si imi da aceeasi stare de indispozitie si de plictis.

Pe Pro Cinema la 22:00 , vedeti sau revedeti " Reservoir Dogs" a regizorului Quentin Tarantino.

Am vazut Funny Games (1997) al lui Haneke, nu-l vazusem si l-am tot aminat pentru ca stiam ca e dur.
Foarte dur, pot sa spun, dar violenta e mai mult sugerata: se intimpla in afara cadrului si doar o auzi, o ghicesti ca se petrece, fara sa o si vezi - oricum mi se pare de un prost gust infiorator sa insisti (ca regizor sau scenarist) cu scene explicite de violenta, cind poti obtine efectul si altfel. La Tarantino de exemplu, ma enerveaza tonele de singe peste tot...

Revenind la Funny Games... respect pentru actori!- mai ales in pasajele lungi filmate "real-time", din partea a doua a filmului.
Recunosc ca l-am vazut in doua reprize, n-am reusit altfel si dupa ce s-a terminat am cam ramas destul de multa vreme cu privirea fixata pe nu stiu ce detaliu al tapetului din sufragerie.

Din aceeasi familie, adrenalina pura (ma mir si eu ce e cu mine, nu-s genul meu) inca unul, semnat Jacques Audiard: Un Prophete
Si nefragmentat, ceea ce inseamna ca senzatiile tari incep sa ma atraga.
De vazut.

later edit: zilele trecute a fost pe tv un film mai vechi, l-am vazut acum vreo 3 ani: 13 Tzameti. Nu l-am trecut aici, ca era prea dur. acum sint de alta parere.

Pe filmul asta l-am vazut prima oara la tvr 1,la emisiunea aia Filme soc,prezentata de Alexandru Tocilescu.M-a tinut intr-un suspans de nici la toaleta nu-mi venea sa merg,ca deh,la tvr nu-s reclame in timpul difuzarii filmului.A doua ora,cu toate ca stiam finalul,l-am urmarit cu aceeasi incordare.Ceea ce e ciudat.Foarte bine facut,te prinde.

Am vazut Wit, Emma Thompson e absolut uluitoare in filmul asta. Arta dramatica la superlativ.

Si m-a facut sa caut poeziile lui John Donne peste tot, pe unde am putut si m-a dus mintea (pe net, unde altundeva mai repede?) .

De aici va veti face o idee:

The Hurt Locker. Foarte tare! Un adevarat mastarpis!

Academia si-a confirmat inca o data nivelul, 6 premii Oscar:
-cel mai bun film: un poem cinematografic, cea de-a 7 arta la cea mai inalta exprimare a sa, orice alt comentariu e in plus.
-cel mai bun scenariu: un scenariu de viatza, un reality show pe drept cuvant
-cel mai bun montaj + cel mai bun montaj de sunet + cel mai bun mixaj de sunet: o simfonie grandioasa realizata cu un software ultraperformant care a concatenat in ordine alfabetica, fisierele din camera video de mana, cu care au fost filmate cadrele; extraordinara reusita care pune in valoare mai ales desavarsita coloana sonora.
-cel mai bun regizor: ...

Tocmai vroiam sa spun ca de mult n-am mai vazut un mastarpis ca asta, dar cand vroiam sa scriu de regizoare m-am amintit de un alt mastar-mastarpis: Avatar. Cred ca s-au contaminat in familie astia doi, Kathryn Bigelow si cu James Cameron adica.

Si mi-am mai amintit unul, la care nu chiar am adormit, dar m-a uimit in profunzimea lui: Agora. Aia cred ca s-au inspirat de la Xena printesa razboinica, sau de la Hercule la colegiu...

pot să bifez şi eu câteva văzute zilele astea:
A serious man - nici pe departe impresiona(n)t... esenţa filmului s-ar potrivi mai bine cu un citat din Eugen Ionescu: "Nu răspunsul este cel care luminează, ci întrebarea."
Inglorious Basterds - hmm, în afară de cruzime şi sânge, faptul că povestea e complet desprinsă de realitatea istorică e de fapt un plus

Inglorious Basterds e un Tarantino curat, asa cum il stiu eu... superb, de comentat o noapte intreaga si spre dimineata inca sa mai avem vreo 2 scene si 3 replici controversate
Parca e, totusi cumva ... ca Metallica cu Nothing Else Matters fatza de ... Metallica asa cum o stiu cei care stiu ce-i aia heavy metal!
Ceva lipseste sau e in plus, dar cu toate astea e ... TARANTINO!

Vreau si eu o sabie Hattori Hanzo

Mie mi-a placut Inglorious Basterds, pentru ca l-am luat exact asa cum e, fara sa ma astept la nu stiu ce profunzimi. Brad Pitt joaca excelent, iar Cristoph Waltz e genial.

Pentru o seara in care vreti sa va amuzati, eu recomand un film finlandez: Take Care of Your Scarf, Tatiana. Cred ca il mai am prin calculator...

inseamna ca ne-am lasat noi impresionati de-am comentat atita

deseara e Dangerous Liaisons pe TCM, la ora 22,00 (dar cred ca l-a vazut toata lumea)

Eu ,cel putin,sunt o fire impresionabila.

Mie mi s-a intamplat ca, dupa ce am vazut Inglorious Basterds, sa port o discutie de vreo doua ore despre feminism.Sau despre femei,nu mai stiu exact.

Prestigiul, diseara de la 20, la Pro Cinema. Excelenta distrubutie, excelent joc. Merita vazut.