Sincer sa fiu eu unul nu mai stiu ce sa cred...
Citat din EvZ de azi
“Fahrenheit 9/11”, documentarul lui Michael Moore premiat cu Palme d’Or la
Cannes in acest an, va ajunge probabil pe ecranele din Romania in luna
noiembrie, inaintea alegerilor prezidentiale din SUA (si de la noi).
Documentarul a avut incasari foarte mari si a generat dezbateri peste tot in
lume. Michael Moore ii aduce presedintelui George Bush acuzatii grave, iar
in SUA s-a declansat deja un razboi propagandistic. Documentarul lui Moore a
fost contracarat cu doua filme care critica dur “Fahrenheit 9/11”, amindoua
realizate de Michael Wilson: “Michael Moore Hates America” (“Michael Moore
uraste America”) si “Michael and Me” (“Michael si cu mine”) au fost
prezentate in acest weekend la un festival de film din Texas.
In presa de peste Ocean au aparut imediat dupa lansarea lui “Fahrenheit
9/11” critici serioase, care analizeaza punct cu punct erorile factuale si
informatiile distorsionate din documentar. In cele ce urmeaza, va prezentam
o lista a celor mai importante.
In ziua instalarii lui Bush ca presedinte, spune Moore, limuzina acestuia a
fost lovita cu oua de catre demonstranti. BBC a relatat atunci ca a fost
vorba de un singur ou. Moore afirma si ca “nici un presedinte nu a patit
ceva in ziua inaugurala”. Este fals - CNN a relatat ca Richard Nixon a fost
primit cu asemenea proteste la inceputul ambelor mandate, in 1969 si 1973.
Pentru a-si sustine teza conform careia familiile Bush si Bin Laden sint
mina in mina, Moore se refera la parasirea teritoriului american de catre
142 de cetateni sauditi (intre care 23 de membri ai familiei Bin Laden)
imediat dupa atacurile de la 11 septembrie. Adversarii lui Moore spun ca ei
primisera aprobari de la toate nivelurile administratiei, ca au parasit SUA
numai dupa deschiderea spatiului aerian (si nu inainte, beneficiind de un
tratament special, cum afirma regizorul) si ca au fost interogati de FBI si
de alte agentii de securitate inainte de a pleca (toti cei din familia Bin
Laden si o parte din ceilalti).
Relatia dintre Bush si ambasadorul saudit in SUA, printul Bandar, este
prezentata ca una speciala; insa nu se spune ca Bandar a lucrat si cu
democratii lui Bill Clinton, fiind apropiat de ambele mari partide din SUA.
Legatura lui Bush-tatal cu familia Bin Laden nu e chiar atit de strinsa cum
o prezinta filmul. Bush senior a fost membru in consiliul consultativ al
unei companii asiatice afiliate la Carlyle Group, o firma privata de
investitii in care participa si familia Bin Laden. Numai ca printre
investitorii in Carlyle Group se numara si democrati, precum si un inamic
declarat al actualului presedinte Bush: George Soros, ceea ce Moore nu mai
spune. In plus, guvernul Bush i-a refuzat firmei Carlyle un contract militar
de 11 miliarde de dolari. Moore mai afirma ca familia Bush si asociatii lor
ar fi primit de la sauditi, prin intermediul Carlyle, 1,4 miliarde de
dolari. Cam 90a din acesti bani (1,18 miliarde) ar fi venit dintr-un alt
contract militar cu alta o firma detinuta de Carlyle, BDM; dar Bush senior a
ajuns la Carlyle la cinci luni dupa ce BDM fusese vinduta.
Moore da cifra de 860 de miliarde de dolari ca suma totala a investitiilor
saudite in America. In film apare autorul unei carti anti-Bush, Craig Unger,
care afirma ca suma reprezinta cam 6-7a din intreaga economie americana.
Fals, spune partea republicana. Nici o estimare nu trece de 700 de miliarde.
Statisticile oficiale dau pe primele locuri ale investitiilor straine in SUA
Marea Britanie si Japonia; Arabia Saudita intra la categoria “alte tari”,
care detin, luate impreuna, cam 7a din actiunile companiilor americane
cotate la Bursa din New York. Sauditii detin cam 8a din totalul
investitiilor straine in SUA, in timp ce grosul investitorilor sint,
desigur, tot americanii.
De ce ambasada saudita este protejata de Serviciul Secret (echivalentul SPP
din America), se intreaba - tendentios - Moore. Simplu, i se raspunde:
pentru ca au cerut-o, iar Serviciul Secret are asemenea atributii, oferind
paza si protectie oricarei misiuni diplomatice care solicita acest lucru.
Celebra conducta Unocal, considerata de Moore drept pretext al razboiului
din Afganistan, e praf in ochi. Delegatia talibanilor sositi in Texas in
decembrie 1997 nu a avut nici o intrevedere cu Bush, cum sugereaza Moore.
Talibanii s-au intilnit doar cu reprezentanti ai administratiei lui Bill
Clinton, si nu au fost primiti prea cald. Proiectul Unocal a cazut in 1998
si nu a existat decit pe hirtie.
Irakul lui Saddam Hussein nu a planuit niciodata asasinarea unor cetateni
americani, afirma Moore. O deformare a faptelor, i se raspunde: la Bagdad
si-au gasit adapost teroristi ca Abu Abbas (cel care a deturnat vasul
Achille Lauro), Abu Nidal si chimistul care a construit bomba folosita in
atentatul din 1993 de la World Trade Center, Abdul Rahman Yasin. Saddam a
cerut personal asasinarea lui Bush senior in 1993, dar complotul a esuat;
tot Saddam a cerut asasinarea ambasadorului american in Filipine si a
membrilor US Information Service din capitala Manila, tentative de asemenea
dejucate.
Irakul si al-Qaida nu au avut nici o legatura, spune Moore. Fals: Abu Musab
al-Zarkawi, taietorul de capete, opera pe fata in Bagdad pe vremea lui
Saddam si a primit ingrijiri medicale intr-un spital public in 2002. Osama
bin Laden insusi este descris in documente oficiale ale serviciilor secrete
irakiene ca un contact important.
Lucrurile devin propagandistice cind Moore arata scene pasnice (copii care
inalta zmeie, barbati asezati la mesele unei cafenele etc.) din Bagdadul lui
Saddam, dupa care imediat arata bombardarea unei cladiri, ca imagine a
agresiunii americane. Cladirea respectiva este fostul Minister irakian al
Apararii, unde nu prea se inaltau zmeie...
Moore arata imagini cu soldati americani distrindu-se pe seama unui
“detinut” irakian. E vorba de fapt de un betiv gasit adormit pe strada.
Gestul nu e, desigur, onorabil, dar minciuna ramine minciuna.
“Doar unul dintre membrii Congresului american avea un fiu in armata in
Irak”, afirma documentarul. De fapt, sapte membri ai Congresului au copii in
armata, si toti acestia ar putea ajunge pe front. O scena din film arata un
deputat care evita intrebarea lui Moore daca ar vrea sa-si trimita fiul in
Irak. Omul nu are copii. Moore nu indica nici faptul ca in Congres sint 137
de membri (din 535) care au indeplinit serviciul militar.