Daaa. Chestia asta ma duce cu gandul la faptul ala, ca noi, de obicei, (neavand referinta potrivita) locuim in eroare. Si nici nu stim. Cand te minunezi de niste secvente intr-un film si zici super tare (io cel putin zic), daca nu cauti putin in spate ramai la ideea ca ala e un film genial. Si ce pierzi la faza asta? Referentialul. Care e esential. In fine, chestia asta suna ca "spune-mi care-ti sunt punctele de referinta ca sa-ti spun cum gandesti."

O exemplificare scurta. Melodia Working Class Hero a fost ascultata de mine prima oara in varianta Noir Desir. Pe langa faptul ca asta dovedeste o incultura muzica, mai arata si chestia asta: daca nu as fi auzit apoi originalul as fi ramas la ideea ca Noir Desir sunt foarte tari (nu ca n-ar fi, dar pentru altceva) si fara sa ma imbogatesc cu varianta cea mai cea. Apoi am mai ascultat-o intr-un milion de alte.
Poate nu m-am exprimat eu foarte bine, am vrut doar sa spun ca e frustrant sa fii prost. Adica din ala de nu cauta. Prin creier, pe langa, pe unde o fi.

Daca nu-ti dai seama de lipsa (sau de plus) mai e plus? Sau asta depinde de context? (adica pentru altii e, pentru tine nu e. exista? )

Cred ca Metropolis (1927) m-a dus cu gandul la Brazil (1985) cumva. Ar fi trebuit sa fie invers, nu?

Eu am fost norocos, am vazut Metropolis primul, apoi Brazil. Din pacate insa, vazusem "1984" inaintea lui Brazil... (am avut senzatia naspa, cand vezi un serial de la coada la cap, "damn, trebuia sa vad Brazil primu'" ) Cum o dai, tot naspa, doar daca nu esti un cinefil din ala de-ti bagi celuloid in vena!

Pai, vreau sa fiu si eu norocoasa si cu peliculoid in vena asa ca ... am inceput dupa lista. Am in asteptare niste d'astea vechi vechi si deschizatoare de drumuri. Le gasesc , insa, cam greu.

Eu n-am reusit sa ma uit la 1984, am facut prostia sa caut filmul imediat ce-am citit cartea, oricat de bun ar fi, nu cred ca era indicat ce am facut. Probabil ca acum ar merge.

Deci si tie ti-a dat Metropolisul senzatie de Brazil (adica invers :lol) ...credeam ca mi se pare. Oricum, sunt convinsa ca daca ma duc la facultatea aia , la artisti, si le zic de Metropolis imi insira cel putin 5 filme care si-au gasit inspiratiunea in el.

Pe partea de...sa le zicem SF, desi nu e chiar asa, am consumat cam tot ce a iesit, si capodopere si bulsituri.

1984 sunt doua, parca, sa il cauti pe cel cu Richard Burton.

Si daca tot esti in cautare de bunaciuni , cauta si Solaris, dar cel vechi nu prostia aia cu giorgi cluni, si bineinteles, 2001: A Space Odyssey.

Daca ai citit "Dune"-le, nu iti recomand filmul.

Așa cred și eu, Măria Ta! Și la Solaris e mai bună cartea decât filmul.

Am văzut aseară V for Vendetta pe Digi și mi-a plăcut.

Nu numai ca am citit, dar chiar am o pasiune pentru ele. Sau ea. Sihaya ma urmareste si acum. Le-am vazut pe amandoua, evident ca mi s-au parut groaznice, doar eram lesinata dupa carte. Stiu ca e foarte greu sa realizezi o ecranizare cat de cat buna, dar sa faci un film dupa Dune deja mi se pare tupeu. Nu prea stiu cum ai putea prinde ideile de acolo, oricat de bun ai fi la manipularea prin imagini . Mai aproape de carte (intr-un sens marunt) mi s-a parut cel in care joaca tipu' din Twin Peaks.

Am vazut Odiseea Spatiala cand eram foarte mica, as putea spune ca nici n-am vazut. Mi-am pus in gand sa vad cap coada Kubrick. Am ajuns eu la concluzia ca e tare fain tipu' asta.

O sa incerc si 1984, pe ala cu Burton il am. Tocmai intrai pe IMDB si observai ca regizorul a facut si Il Postino, film frumos pentru mine.
Tu ai citit Noi, de Zamiatin? (ca tot vorbeam de "origini") Orwell s-a inspirat la greu de acolo, mie mi se pare ca e mult mai tare ca 1984.

hmmmm..nu stiu sa fie un alt Solaris in afara celui ce apartine lui Stanislaw Lem si a celui imaginat dupa de Tarkovsky..

doua opere...adevarate fata de care chestia aia cu Cloony e o rusine

Chiar asa, astora ce le-o fi venit? Stie cineva "istoria" din spatele filmului facut de Steven Soderbergh? Cum sa faci asa ceva dupa ce exista un Tarkovsky- Solaris?

Nu am citit. Asta explica de ce aveam senzatia, pe tot parcursul cartii, ca e prea ruseasca atmosfera. Acum plec la vanatoare de We. Danke!



Cat despre Solaris, cred ca e aceeasi idee pentru care au aparut cristalele Svarowski pentru snobii care nu au bani de diamante.

foarte misto parabola...

dar sincer nu cred in ea..
eu cred ca sticlisoarele alea sunt mai degraba o ironie la adresa diamantelor..
un fel de dat cu tifla

stiu ca asa cum sunt privite si promovate acum par sa indice o astfel de atitudine...insa la origini, gablontul asta s-a vrut..

Si mie imi placu analogia lui Cucu, dar ma bagai prea mult cu moartea si pierdui din stralucire.

m-am lăsat dus de val și-am descărcat Metropolis... în afară de distracția pe pantomima exagerată și fețele vopsite în alb ce se practica pe vremea aia am rămas cu impresia că a creat un trend regăsit în multe filme SF care au urmat. Cred că o să las o vreme Brazil să mai dospească, nu e momentul pentru el acum...

Stalker a lui Tarkovski în schimb reușește să surprindă foarte bine ideile din carte și să mai strecoare și ceva în plus. De revăzut!

Nicidecum...e o cu totul alta poveste.
De altfel cartea...sau nuvela imi pare, s-a numit picnic la marginea drumului...si e chiar cu totul si cu totul alta poveste...una frumoasa.
din carte numai zona apare in film si cumva calauza...dar altfel cum.

rusi nu au un cuvant potrivit pentru "calauza"...din cauza asta pentru film a fost imprumutat unul din alta limba...

Tarkovski e unic, iar Calauza este un film de exceptie pe care merita sa-l revezi.

ihiii..chiar cred ca am sa fac asta exact in aceasta noapte...asa cum sunt acum, bantuit de nefiinta..

au facut un solaris care sa poata fi digerat de generatiile astea mai proaste.
una dintre cele mai bune scene din istoria filmului: http://www.youtube.com/watch?v=FcglyhUre4w...feature=related

As It Is In Heaven
Un film despre muzică și oameni sensibili, cum zice o prietenă.

Acest film îmi aduce aminte de Concertul.

iar mie, replica asta:



...mi-a adus aminte de o informatie ce m-a surprins in cel mai placut mod.

universal recunoscut (atentie, nu numai la nivelul academiei americane de film)
cea mai buna (expresiva, de fapt) scena de dragoste filmata vreodata este urmatoarea..

ar fi de prost gust sa dau un link...asa ca o relatez.

Stan si Bran...Bran il intreaba pe Stan:
- Stanley, ce iubesti tu mai mult ??? Aceasta placinta, sau pe mine insumi...??

Stan se uita la placinta...se uita la Bran...apoi iar la placinta...apoi incepe sa planga..

am văzut și eu filmul Dardennilor, Le gamin au velo. și mi-a atins niște zone sensibile legate de copii. așa cum ar fi că nimeni și nimic pe lumea asta nu are voie să facă un copil să sufere sau să-l umilească în vreun fel. nu prea am citit despre film nici înainte nici după ce l-am văzut, dar pot să spun că m-a dus cu gîndul la ”Cele 400 de lovituri”, al lui Truffaut.

@Tinkerbell
helou! zambaret. sau zambet.

Nu stiu cum se facu, dar in posesia mea exista o carte numita "1001 de filme de vazut intr-o viata". Sunt in extaz. Are si poze! Daca ma uit si la Truffaut si la Dardenne, comentezi?

Adica, te bagi in seama cu mine?
Imi e dor sa ma cert pe filme. kumarbi traieste in alta parte. Ciudat, dar, de fiecare data, A Serious Man ma face sa ma gandesc la voi doi. E sa ci cum am vazut filmul apoi, nu inainte.

@Erwin
Baga-te! Acu e momentul de Brazil.

@The Dude
Eu nu-l inteleg deloc, dar deloc, pe Tarkovsky. E prea bun pentru mine. Adica...ma uit fascinata, dar am nevoie de dictionar, de descifrare de sens. Si am observat ca ...nu prea merge sa bag de la mine cu el. Nu stiu de ce. E ca si cum ai spune ca se refera la un singur lucru. Am vazut cateva T. Calauza m-a dus intr-o stare, rational n-am perceput nimic. Ar trebui sa revad la 2 ani filmu'. Poate lucreaza in mine inside si nici macar nu observ. De aia e asa bun?

@Johann
Un film, ceva?Ai vazut Copacu'?

@ factura: da, da! las'că îl aducem și pe kumarbi, apusul.

Pai....o iau ca pe o intrebare care asteapta raspuns (opus uneia retorice)...Pai...DA.

Tarkovsky e fotograf....Unul al dracului de bun...Vine din partea romantica a fotografiei. Ca sa il intelegi mai bine ar trebui poate sa vezi inainte de toate filmul lui "Oglinda", care pentru cei mai multi critici este o succesiune de flashbackuri autobiografice, iar pentru cei putini (cunoscatorii), o inegalabila suita de replici ale unor celebre opere de arta din toate timpurile..Toate astea la un loc amintind de subconstientul colectiv anuntat de Jung..

Jung spune ca in mintea unui singur om stau cumulate, la un nivel al constientului inabordabil in mod direct, toate experientele trecute ale tuturor predecesorilor sai. Tarkovsky, utilizand metafora, asimileaza intamplarile copilariei sale altor intamplari petrecute asemanator si care au declansat reactii afective majore, in oameni exceptional echipati pentru a le comunica pe cale artistica la superlativ.

Asta e in general modul in care opereaza Andrei Tarkovsky. Preia cele mai reprezentative imagini din intelectul colectiv (fondul comun al cunoasterii), le prelucreaza in stil propriu si apoi le reasambleaza dupa retetele unor povestiri confuze, fara un final precis, cu multe interpretari, dar fascinant de empatice.

Acum despre Calauza.

Nuvela fratilor Strugatki ce sta la baza ecranizarii (intitulata "Picnic La Marginea Drumului") si care nu are mai nimic de a face cu filmul, vorbeste despre o prezenta extraterestra care ar fi campat pentru cateva ore in mai multe locuri de pe Pamant pentru un scurt popas, dar care plecand lasa neglijent (asa cum se intampla prea frecvent din pacate) resturi ale repaosului. Ceea ce ramane este misterios, supranatural si de neanteles pentru oameni...Ca atare, ei se grabesc sa inchida zonele si sa le supuna unor restrictii aspre de acces. Simbolistica este destul de transparenta si de directa..Ce cred furnicile despre ce gasesc in urma consecintelor si a resturilor unui picnic ??

sau mai pe sleau:

"imaginează-ți o pădure, un drum de țară, o poieniță. Mașinile merg pe un drum de țară și ajung în poieniță, un grup de tineri ies afară cu sticle, coșuri cu mâncare, radiouri și aparate foto. Ei aprind focul, întind corturile, ascultă muzică. Dimineața, a doua zi, pleacă. Animalele, pasările, insectele, care toată noaptea au privit cu groază la tot ce s-a petrecut, ies din ascunzătorile lor. Și ce văd? Ulei scurs pe pământ, benzină vărsată, vechi bujii și filtre de ulei stricate aruncate în jurul lor... Cârpe, becuri arse și un breloc în formă de maimuță lăsat în urmă... Și, bineînțeles, mizerie ca de obicei - cotoare de mere, ambalaje de bomboane, rămășițele focului de tabăra, cutii, sticle, batista cuiva, briceagul cuiva, ziare rupte, monede, flori veștejite din alte poienițe...”. Animalele nervoase din această analogie sunt oamenii care au privit de mai departe Vizita extratereștrilor, descoperind în Zonă elemente și anomalii care sunt obișnuite pentru cei care le-au aruncat, dar de neînțeles sau mortale pentru cei care le găsesc."

Rupt cu totul din aceasta parabola, dar acceptand-o ca punct de start, Tarkovsky imagineaza zona ca un loc in care exista un centru ce poate asigura implinirea oricarei dorinte..Sigur, el are nevoie de explicarea facultatilor paranormale ale zonei (pe care o imprumuta din nuvela) si mai are nevoie de personaje puternice si credibile (foarte greu de gasit) care sa fie in cautarea indeplinirii unei dorinte fundamentale pe o cale de scurtatura. Nu intamplator ele sunt Scriitorul si Fizicianul.

Ca si cum toate astea nu ar fi suficiente, pentru a nu suprancarca demersul, Tarkovsky muta atentia pe un personaj de margine al povestirii, pe calauza, singurul care poate asigura legatura intre cei ce doresc si cel ce poate (centrul dorintelor in acest caz)..Pana la urma chiar scoate din asta un personaj extrem de bine conturat..

Nu stiu daca despre film s-au mai spus lucrurile pe care eu le zic si iarasi nu stiu daca ce am descoperit eu in el corespunde mesajului pe care Tarkovsky a vrut sa il transmita, dar stiu cu certitudine un lucru: ca acest film e relatat in cea mai mare parte de imagine, de inlantuirea unor cadre fotografic concepute (de mare incarcatura psihologica) si cu un efect devastator asupra celui care priveste..

Alternata alb/negru-color (tot ce e in afara zonei este alb negru sau sepia / tot ce se afla in zona e in culori eastman) intareste acest efect, iar multitudinea cadrelor statice preluate in travelinguri de minute in sir, lasa spectatorul sa vada in film lucruri aflate dincolo de ecran; evenimente si trairi din adancul fiintei fiecaruia..e o abila si o sofisticata invitatie la introspectie, pana la urma.

De aceea Calauza nu este un film care poate fi privit oricand si oricum..
Pentru el e nevoie de o anumita stare si de o totala detasare.
Dar si de multa rabdare si atentie..


PS. Finalul filmului, care ar trebui sa fie o mare surpriza (ajunsi dupa multe peripetii in centru dorintelor - niciunul dintre protagonisti nu mai are vreuna) nu reuseste sa mai surprinda pe nimeni..Pentru ca epuizat de calatorie nici spectatorul nu mai crede in altceva decat in valoarea incercarii si in frumusetea ei...

PS.' Sigur ca si acest film, ca orisicare alta capodopera de altfel, isi face lucrarea lui in tine, te transforma si te modifica, te inalta si te elibereaza..Sfatul meu este sa privesti Calauza ca si cum ai rasfoi un album de reproduceri din pictura clasica si contemporana...cu aceiasi concentrare si cu aceiasi atentie la detaliu.

PS.'' Atentie si la coloana sonora, tratata dupa acelasi tipar si care amesteca poeziile ce apartin lui Fiodor Tiutcev si Arseni Tarkovski, cu muzica lui Ravel, Artemiev Eduard, Beethoven...in cel mai complementar mod posibil, imaginilor de pe ecran

@factura:
kumarbi nu mai traieste. nu mai are chef. e intr-una dintre starile alea, de depresie deloc metafizica.

the dude are dreptate in privinta lui Tarkovsky. cu Tarkovsky, ori te apuci sa iti construiesti o cultura uriasa (nu neaparat suficient dar e premisa esentiala), ori afli de la altii ce a vrut sa comunice. in genera, exceptand rare momente de iluminare, aplic metoda a doua, ca nu vreau sa mor prost.

de ex. in scena aia, esential e Bach. prin muzica lui Bach, Tarkovsky reuseste sa redea subiectul initial al cartii lui Lem, care e cam ignorat in restul filmului, in favoarea unei altor idei: ce recunoastem (in sensul de acceptam) drept omenesc? ce iubim la ceilalti?
ei bine, Lem se intreaba: oare e cu adevarat posibil sa intelegem o inteligenta extraterestra? dar pe Dumnezeu (si el un extraterestru)?
piesa lui Bach se numeste Ich ruf zu dir, Herr Jesu Christ - Te chem, Iisuse Christoase. iar pe fundal e Bruggel, evocand un timp cand astfel de preocupari erau fundamentale in chiar viata cotidiana.
scena asta m-a izbit, pur si simplu, tocmai pt. ca nu il citisem inca pe Lem atunci cand am vazut filmul, dar il stiam pe Bach. iar revelatia a fost cutremuratoare, pt. ca merge dincolo de simplul "incurcate sunt caile Domnului". Lem si Tarkovsky ne spun ca, de fapt, omul nu va intelege niciodata fibra creatiei, caci ea a fost tesuta de o Inteligenta superioara calitativ. nu puterea de procesare a creierului nostru e neajunsul, ci alcatuirea sa. Dumnezeu nu este mai inteligent decat noi, El este o altfel de Inteligenta.


ps: te sunasem atunci sa iesim. ti-am vazut apoi apelul. am tot zis ca te sun...

n-am vazut scena. dar merita vazuta.

Aterizai si io.

@ Tinkerbell
N-am vazut filmele, dar am semne puse in carte. Uite ca s-a agatat si k., dar disparu.

@The Dude
Multumesc frumos. Cred ca o sa-mi prinda tare bine recomandarile cand o sa -l revad. Uite, de chestii de astea ziceam. Pun si aici un semn.

@kumarbi de JM
Zeii astia nu-s nemuritori? Asa, in felul lor?
E o conspiratie.

***

M-am bagat in seama pur si simplu. Stiu. N-am nicio idee. Dar voi sunteti misto. Pa.

Brazil - mi-a plăcut, un film adevărat. Mulțumesc!

cica zeii mor cand sunt uitati. cand nu mai e nimeni sa care sa ii adore.
cu atat mai grav atunci cand zeii nu se mai adora pe ei insisi.

...cat de interesant...


tocmai discutam cu cineva (de nicio insemnatate) despre asta...
...nope...zeii nu mor..nici atunci cand uiti de ei...

...e o faza cu Zeus..ce apartine primei generatii divine (sigur ca are si el un debut altundeva)...
....ca el moare, dar reantors la viata...

...asa e cu astia...cu zeii...

... nu mor niciodata...

...sau mor niciodata indeajuns....dar cred ca intrerup ceva...

Shame - în regia lui Steve McQueen

te pune pe gânduri... aștept niște păreri avizate!

Am vazut Steve McQueen si am tresarit ! Acest foarte bun actor ( Lt Bullitt , Cei Sapte magnifici.. ) a murit de mult si nici nu a facut regia la vreun film.
Dupa aia am vazut ca e vorba de un anume britanic Steve Rodney McQueen despre care nu stiu mare lucru.

Când a murit Steve McQueen... tocmai m-am uitat la Bullit si la ala cu Thomas Brown
Desi la Bullit daca va uitati atenti, el soferind prin San Fransisco, cred ca era un Ford Mustang, îi zboara 6 capace de pe 4 roti

e ok, dude. era doar un fragment de idee, dintr-o discutie mai veche.
cat despre zei, eu cred ca totusi mor. sau se retrag sa se odihneasca, pana cand va fi din nou nevoie de ei.

The Grey cu Liam Neeson.
Chiar dacă scenariul este ficțiune, filmul cu relativ puține efecte speciale reușește să transmită întreg dramatismul luptei pentru supraviețuire. La 180 grade față de emisiunile Discovery...

Am vazut Shame si mi-a placut. Mie-mi place si Carrey Mulligan si o cam urmaresc de la An education incoace.
In ce sens te-a pus pe ganduri, Erwin?


Multumiri la Tinkerbell pt pontul din seara asta...TVR Cultural 22.15 A woman under the influence

chiar voiam să vă zic repede de el, să nu-l ratați

Io n-am cablu, deci ratez.(sau am ratat?) E bun Cassavetes asta? Eu stiu doar ca l-a influentat pe Cristi Puiu , si cum Cristi Puiu a facut Lazarescu ala (care imi pare genial) plus declararea intr-un mod subtil a dragostei catre Jim Jarmusch, atunci ma astept la chestii. Misto.

Pana acum n-am vazut nimic de el. Cel putin intr-un mod constient.

Cassavetes ăsta cred că ție ți-ar veni mănușă, draga mea factura. Pe mine m-a lovit tare de tot, poate că m-a și prins cînd trebuia, că știi că e nevoie și de asta... Mi-ar plăcea să-l dezbatem puțin, după ce vezi ceva de el.
A, și trebuie să spun asta: Gena Rowlands a făcut un rol absolut excepțional (și mi se pare prea sărac cuvîntul!) în filmul ăsta, nu știu cum naiba nu știe mai multă lume despre ea.
Și ”Faces”- să-l pui în listă după ce vezi ”A Woman Under The Influence”.

Multumesc mult pentru info. Termin cu niste perioade zbuciumate si revin cu niste Cassavetes.

Lilja 4 ever

E o întreagă serie John Cassavetes la TVR Cultural. Au fost deja difuzate Shadows (Umbre), A Child Is Waiting (Un copil așteaptă), Faces (Chipuri), și A Woman Under the Influence (O femeie dominată) iar vinerea asta vom avea The Killing of a Chinese Bookie (Asasinarea unui agent de pariuri). Posibil să mai urmeze și altele în săptămânile următoare. Le-am înregistrat pe toate cele difuzate, pentru a le putea viziona în tihnă, în momentele în care am dispoziția potrivită.

Aseară m-am uitat la Shadows, filmul lui de debut. Dincolo de câteva stângăcii în jocul actorilor (Cassavetes a declarat că este doar o improvizație), filmul e remarcabil și tulburător. Este alb-negru, are doar 81 de minute, iar muzica e semnată de Charles Mingus (grozavă, ca întotdeauna).

Am văzut The Tree of Life o singură dată și nu mă încumet să spun prea multe despre el. Am doar vreo 2-3 fire de care să trag (Cartea lui Iov; apariția vieții/creația; iertarea). E un film care cere multe vizionări.

Malick m-a cucerit total cu al său The Thin Red Line, un film care m-a fascinat încă de la prima vizionare și care e undeva la vârf de tot în preferințele mele.

Badlands și Days of Heaven sunt oarecumva diferite de Tree și Thin Line și ambele tratează subiecte asemănătoare: cupluri proscrise care încearcă să se izoleze de lumea din jur.

Badlands va fi săptămâna asta pe TCM.

The Flowers of War - un film despre invazia japoneză în China în al doilea război mondial. Impresionant.

văzut Faust al lui Sokurov. legătura cu Goethe, slabă de tot. parcă am intrat într-un tablou al lui Hieronymus Bosch, cu toate păcatele și relele lumii personificate, mișunînd în jurul meu... dar filmul e mult mai mult de atît. tre” să-mi revin. apusul kumarbi și ne-apusa factura, faceți bine de-l vedeți.

Sa va uitati la trailerul lui Dupa dealuri al lui Cristi Mungiu. Mie mi-a facut pielea gaina!

In ce sens?

In sensul ca dialogul dintre cele 2 fete este extrem de veridic si dramatic...
Sa ma explic: una din ele ia o hotarare ireversibila pentru viata ei, o apuca pe un drum fara iesire, lasand-o pe prietena ei in imposibilitatea de a mai putea s-o salveze...e ca si cum cel mai bun prieten al tau se arunca in fata ta intr-o prapastie si tu nu poti face nimic! restul scenariului e adaptat pornind de la istoria din cazul Tanacu si cartea Tatianei Niculescu Bran

E 02.16 a.m. si am revazut Brazil pentru a doua oara, o capodopera in adevaratul sens al cuvantului.
INSA...poate sa ma lamureasca cineva de ce se numeste Brazil?

Din cate am inteles, 'Brazil' vine de la cantecul cu acelasi nume (interpretat de Kate Bush http://www.youtube.com/watch?v=_1KFEdtymyw...eature=related). E un fel de metafora care arata rezistenta visului si a imaginarului in fata sistemului birocratic si a totalitarismului.

O prostie (in fond) 'ideea' asta. Filmul foarte misto. Finalul 'ma sustine'. Poate d'asta.

@Tinker
Inca n-am ce sa-ti spun. Dar ma gandesc (adica, daca ar fi ceva de spus, ti-as zice tie)

'prostie'?