“Românul… vorbeşte o limbă latină profund impregnată de rădăcini slave
DA !! De-aia se numeste DA. Si nu Si sau Oui.
o limbă inflexibilă la utilizare, stridentă şi nemuzicală pentru auz. Are un caracter latin:
excitabilitate, sinceritate, spirit şi o înclinaţie spre afirmaţii isterice în cazul unor situaţii critice.
Exact !! Femeia româna
El e leneş şi mândru = barbatul român,
ca un spaniol, însă fără savoarea spaniolului = Pe naiba savoare, cine culege capsuni si le mânca pe lânga?!
sceptic şi libertin, ca un francez, însă fără gustul francezului = Da' de unde... niciun francez n-a gustat vreo Grasa de Cotnari... dar vreun Beajolais Primeur care suna a rahat.
Ca sa nu mai zic de Champagne... asa ceva acru pun la salata daca n-am otet.
C'est "savoir vivre", ... si merge mai departe - sa nu mai zicem ca manânca picioare de broaste. Asa ceva am puscat cu carbid
melodramatic şi emotiv, ca un italian, însă fără şarmul italian.
Pe naiba charme, cea mai nasoala pizza e "made in Italy"
Che bella Italia. Mama, pizza, La bella vita...
Si ceva s-a uitat în ce priveste românul: DORUL
"C-asa-mi vine câteodata, dorule...
Sa dau cu cutîtu-n piatra, dorule..."s.a.m.d.
Do you know what I mean?