Coffee tasting


Flavor is the overall perception of the coffee in your mouth. Acidity, aroma, and body are all components of flavor. It is the balance and homogenization of these senses that create your overall perception of flavor. On the following page we describe the typical flavor characteristics.


While tasting the coffee, you should try to discern whether the flavor, body, acidity and aroma of the coffee is pleasant, or unpleasant. Here are the criteria that most tasters use to judge coffee:

Acidity
Acidity is a desirable characteristic in coffee. It is the sensation of dryness that the coffee produces under the edges of your tongue and on the back of your palate. The role acidity plays in coffee is not unlike its role as related to the flavor of wine. It provides a sharp, bright, vibrant quality. With out sufficient acidity, the coffee will tend to taste flat. Acidity should not be confused with sour, which is an unpleasant, negative flavor characteristic.

Aroma
Aroma is a sensation which is difficult to separate from flavor. Without our sense of smell, our only taste sensations would be: sweet, sour, salty, and bitter. The aroma contributes to the flavors we discern on our palates. Subtle nuances, such as "floral" or "winy" characteristics, are derived from the aroma of the brewed coffee.

Body
Body is the feeling that the coffee has in your mouth. It is the viscosity, heaviness, thickness, or richness that is perceived on the tongue. A good example of body would be that of the feeling of whole milk in your mouth, as compared to water. Your perception of the body of a coffee is related to the oils and solids extracted during brewing. Typically, Indonesian coffees will possess greater body than South and Central American coffees. If you are unsure of the level of body when comparing several coffees, try adding an equal amount of milk to each. Coffees with a heavier body will maintain more of their flavor when diluted.

Am avut una din asta şi am demontat-o... Da, ştiu, sunt cretină uneori.

Pentru unele lucruri, pur şi simplu, cred că e prea târziu...

Pot să mă laud că am reuşit să fac foarte-foarte puţine lucruri care mi-ar fi plăcut. E şi asta o performanţă, nu? Stau şi mă întreb de ce. Şi răspunsul se complică, pe măsură ce mă întorc în timp, aşa că...

Asta vroiam sa zic, pentru patinaj nu este niciodata prea tarziu. Am vazut oameni chiar si la 60 de ani care invatau sa se dea pe role, de exemplu. Pe patine e chiar mai usor. Nu o sa faci patinaj artistic, ok, dar placerea de a aluneca exista si poate fi savurata.

Poate că ai dreptate...
Numai că eu nu sunt ceea ce se cheamă un optimist. Nici la pesimişti nu m-aş încadra... nu ştiu ce sunt.

Of, aş avea atâtea de recuperat! Şi m-a apucat tocmai acum, când sunt sub nivelul mării, din toate punctele de vedere (moral, job samd). Eh... se zice că ideile bune vin când te aştepţi mai puţin.
Dar pot da cel puţin două sfaturi, oricui: fiţi măcar cu un pic mai egoişti ca mine; nu luaţi decizii pripite, oricât de mărunte par la momentul respectiv.

Aş vrea să descriu cumva unele 'muzici', să spun cum le simt. Dar nu ştiu. Am mai zis şi asta, nu? Nu contează.

...Una notte a Napoli
Con la luna e il mare
Ho incontrato un angelo
Che non poteva più volar...

Mda, am vrut să 'tac' o bucată de vreme, măcar, dar n-am reuşit. Nu e prima dată când, din diverse raţiuni (oh, ce pretenţios sună!), îmi propun să renunţ la anumite lucruri, acţiuni şamd. La fel cum nu e prima dată când, la scurt timp după decizie, mă trezesc gândind ceva de genul 'păi de ce? renunţarea asta nu va schimba nimic în bine; cel mult vei pierde o experienţă şi nu vrei asta'. Aşa că... zis şi făcut!

E o vreme superbă şi azi, dar n-am simţit nevoia să profit de ea. Cel puţin nu dincolo de terasă, care e cam umbrită şi răcoroasă, dar plăcută în felul ei. Trăiesc cu speranţa că zilele astea de toamnă ideală abia au început... Pentru a nu ştiu câta oară am încercat să-mi domesticesc gândurile şi să-mi fac ordine în idei. Tradus, asta ar însemna că am zăcut pe terasă, cu o cafea în braţe, pândind seninul ce se întrevede printre crengi. Cum spuneam, am încercat. Nu înseamnă că am şi reuşit mare lucru. It's so f****** complicated! Bon, dar, cel puţin, respir mai uşor.
De ce le plac oamenilor tiparele, chestiile liniare? Mda...
O gâză zburătoare tot dădea târcoalei cafelei mele. Şi-mi venea să-i zic: 'Mă, de ce nu spui ce vrei? Ar fi aşa de simplu!' Mă gândeam, a nu ştiu câta oară, care o fi explicaţia pentru tot ce vedeam - gâze, frunze, cer (ăsta mai puţin)... Povestea din biblie nu m-a mulţumit niciodată (da, ştiu, etichetaţi-mă cum vreţi), teoria lui Darwin... nu ştiu dacă e suficientă... Şi, brusc, 'Nefertiti, nu asta e problema ta acum!'. Eh, da...

Nu-mi trece pofta de castane. Dar e cam devreme, nu? Ştiu, sunt defazată iar.

nefe, ai gasit varza pt sarmale?
Apropos de castane, piure de castane nu vrei? http://www.lautarul.de

Încă n-am găsit varză, pentru simplul fapt că n-am căutat. Urmează... Nu ratez experienţa de a cumpăra de la un turc .

Nu îmi place piure-ul de castane. E prea dulce pentru mine. În general, nu-mi place nimic ce e excesiv de dulce.

Nu stiu daca o sa gasesti acum la turc capatâna de varza murata, inca nu e sezonul.
Totusi, nu rata sa-ti cumperi un borcan de Karişik Turşu. Eu mor dupa asa ceva. Sunt muraturi (varza, castraveti, ardei iute, morcovi si io mai stiu ce). Adica un fel de mixed pickels, dar murate ca varza
Eu intotdeauna iau un bidon de 3 kile, sa fie...

Nu-mi place 'Iubita locotenentului francez'. Nu ăsta e Fowles cel care m-a fermecat. Am încercat, m-am străduit chiar, degeaba, nu merge. Vorba aia: neeeext, please!

Aflu ca esti in Germania.
Descopera spiritul lor.
Din ce postezi tu aici, esti o pesimista romantica ( ca de altfel majoritatea pe acest forum).
Schimba ceva in viata ta.

Mă bucur că ai trecut pe aici, Quantum (of, de ce ţi-ai schimbat numele?)

Pesimistă romantică... e o combinaţie nefericită zici? Păi, nu prea poţi să alegi cum să fii, nu? Aşa mi-a fost mie dat, să rătăcesc prin labirinturi din astea, când luminoase, când umbrite. Dar de ce îi ziceţi voi pesimism şi nu realism? Adică, eu nu pot să văd alb unde e negru sau gri, văd exact ce e. Nu se cheamă realism dacă nu mă autoamăgesc?


Da, sunt la nemţi. Ce înţelegi TU prin spiritul lor? Cred că am început să-l descopăr mai demultişor, dar sunt sigură că eu interpretez diferit anumite lucruri. Tu eşti mai pragmatic şi tare aş vrea uneori să fiu măcar parţial cum eşti tu.
Nu ştiu dacă îmi place 'spiritul' lor. De departe îi admir, iar când sunt aici mă apucă dorul de .ro, de 'dezordinea' de la noi. Acum, dacă stau şi mă gândesc, îmi vine în minte... mai ştii când ne-a prins ploaia în Lucky şi Simon a fost 'dăştept' şi a scuturat apa de pe copertină pe scaunul meu şi când i-am mâncat Marei pâinea aia cu vitamine sau cereale ? Vezi, astea sunt lucruri cărora aici le duci dorul. Pentru că aici nu vei găsi un Lucky (pe care, de altfel, când eram în Bucureşti, îl uram ) şi nici genul ăla de veselie oarecum cretină, dar plăcută în acelaşi timp. Pur şi simplu, ei sunt altfel. Iar aici intervine visătoarea din mine, ştiu...


Mă tot gândesc şi eu să schimb ceva în viaţa mea. Dar nu sunt sigură că ar fi bine. Iar când, măcar pentru un timp, reuşesc să mă conving să o fac, nu îmi dau seama de unde să încep.


Azi se fac trei ani de când m-am oprit la Han.

Buna suflete. Orice ar fi deschide fereastra si inchide usile din urma. Azi am chef sa ma destrabalez si sa fac lucruri ciudate. Daca maine voi regreta inseamna ca azi am fost fericita.

Mulţumesc, Olaf . Dacă e potrivit să mulţumeşti pentru asta. Eu am fost tentată să-mi urez 'Get a real life, Nefe!'


Tyra, cred că Difi se referă la fericirea dată de 'fructul oprit'. Ştii, când regreţi dar nu cu sinceritate, ci doar atât cât conştientizezi că ai trecut o linie impusă de alţii. Dar ai fost fericit... şi închizi ochii şi zâmbeşti imaginilor din spatele pleoapelor, care sunt doar ale tale. Fericirile sunt şi ele de mai multe feluri. Ca şi iubirile. Ca şi tăcerile...

Ma refeream la faptul ca "sparg" si ultimi bani pe prostii si lenevesc ca un trantor si mananc tot ce vreau.....de-aici vin regrete....da Nefe mi-ai dat o idee

Nefe io inca nu m-am saturat de pozeeee! Iubesc la nebunie casele alea ca in filmul cu Heidi, aleile ... cred ca ai reusit sa prinzi foarte bine sufletului orasului in fotografii.

Sa stii ca mai fac si germanicii nebunii poate chiar mai nebunatice decat alea noastre dar iti trebuie un pic de timp sa reusesti sa-ti faci prieteni, cunostinte etc. Am fost si eu stinghera si frustrata la inceput, acuma nu-mi mai tace mobilul si in curand se impune sa-mi tin carnetel sa nu uit cand cu cine merg la cumparaturi, inghetata, plimbari, strand sau - mai nou - cu bicicleta

O să mai fac poze...

Azi am văzut primele frunze arămii căzute. E atât de plăcut afară!

M-am uitat la 'Notting Hill', care mi-a scăpat până acum. Da, e una dintre peliculele alea siropoase cu Hugh Grant şi Julia Roberts. Dar îmi place Hugh Grant. Iar Julia Roberts ştie să vorbească atât de senzual uneori (nu sunt lesbi, dar sunt genul care poate să aprecieze calităţile altei femei, chiar şi pe cele fizice)... Dacă ştii să te rupi de acţiunea în sine a acestui gen de filme şi să vezi privirile, zâmbetele, râsetele, gesturile... e perfect. Aţi observat cât sunt de frumoşi oamenii când sunt naturali, când nu le pasă de reguli? Sau când iubesc? Sau femeile atunci când chiar se comportă ca femei? Şi bărbaţii când renunţă la măşti şi privesc cu sinceră uimire o femeie? Când îţi râde sufletul, adică. Dacă nu ştii cum e, ai trăit degeaba...

Poate, totuşi, vorbesc prea mult.

Târi haha, târi humba.

Pt un regret trebuie sa-ti dai chilotii jos.
Daca zici un sincer "Îmi pare rau"... (unde-i smilie ala de la yahoo care face cu pleoapele)

... si se regreta in pat
Mai faci cu pleoapele un pic si zici "just the way you like it", it's perfect

NU! Tu zambesti prea frumos, razi prea adevarat...nu ai voie sa cazi!
Sa nu te superi...nu e imperativ, e rugaminte

Hai să bem o cafea, passenger...

Saru'mana... o cafea buna nu se refuza niciodata

O sa dau si eu o cafea cu aroma de toamna cand te intorci... lumea e mai mica decat pare

Eiiii...acela a fost un inceput de zambet? sau mi s-a parut?

Am o povestioara pentru tine...alegi tu

Povestea spune despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: "E foarte bine!".
Intr-o zi regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare.
Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei:
- E foarte bine!
La asta regele a replicat:
- Nu, nu e bine deloc! si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare".
Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege.
La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si cuprins de remuscari, ordona sa fie eliberat prietenul lui.
- Ai avut drepate, i-a spus prietenului proaspat eliberat. A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului. Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii.
- Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru.
- Nu, a replicat prietenul . Este foarte bine!
- Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?
- Daca n-as fi fost in puscarie, raspunse prietenul sau, as fi fost cu tine si m-ar fi mancat canibalii.

--------

Da, dacă pui degetul pe o picătură de rouă... se împrăştie; nu dispare, dar ia altă formă. E mai bine să o priveşti doar, în fiecare dimineaţă, iar şi iar...

Mai bine umezeste-ti buzele cu aceea picatura de roua. Ii implinesti poate dstinul.

Dacă e destin, se împlineşte singur... eu n-am nici o influenţă.

Azi nu am chef de nimic. M-a enervat una de puteai sa-mi masori tensiunea pe scare Richter ( bine scrisei?) Sa vezi: eu dupa o tura de noapte ma duc sa iau de mancare la alimentare si vanzatoarea nu mai termina de aranjat...treaca de la mine...si apare una de-aia gen " femeie de succes si tipa : aveti oua? dati-mi si mie nu's cate...am luat foc si am intrebat-o daca-s invizibila...dupa cum m-a privit cred ca asa eram...normal, io in adidasi, ea pe tocuri...aveam nevoie de " refularea" asta.
Inca imi vine sa dau palme...sau sa-mi dau palme.

Pfua! Eu dădeam! Sau măcar începeam cu "Fă, ...".

Nu găseşti şi tu lucruri mai bune pe care să te enervezi?

Eu am o migrenă şi sunt nesuferită. Nici măcar eu nu mă sufăr azi. Am ieşit să fac câţiva paşi şi... câţiva au fost. Mai pe seară reiau.

Aici se incepe cu MAAAAAA..... si se continua cu pomenirea inaintasilor, referiri la zoologie, putina anatomie si principiul " cel mai destept cedeaza" nu se aplica. Hai sictir.

Aş citi ceva bun...

Uitasem, zilele astea am văzut şi 'Memoriile unei gheişe'. Filmul, evident. Nu e prost făcut, dar... am citit cartea înainte. Mda, nu se pot compara. Iar actorii nu îmi 'spun' mare lucru.

Well, cred că a venit momentul pentru o 'rupere de ritm'.
Primul pas... s-a produs, deşi nu se vede.
Al doilea, de mâine beau cafea fără zahăr. La propriu şi la figurat.

În total, cred că am dormit vreo două ore, deci am nervi nervoşi.
Cafeaua asta e... fără gust.
Ziua de azi o arunc peste umăr şi ajungă unde o vrea.
Dar am o idee, după mult timp...

Vizita placuta la germani! Vezi ca berea belgiana e mai buna .

Daca la negru zici negru si la alb zici alb, nu esti pesimist, ci suprarealist.
Daca singura ta libertate e cea de a respinge (si ti-o mai pui si ca slogan personal, adica crezi in asta) ai 33 si 1/3 pesimism in tine. Aceasta cifra fiind apropiata varstei tale (!) ar trebui sa te faca mai optimista (sic!) .
Totusi a fi optimist nu inseamna automat ca e bine, nici a fi pestimist ca e rau...Depinde de cum ies pasentele.

Multumesc, primesc florile, dar nu ma bag in nici un club, ca nu-mi plac.

Iar scriu de pe laptop si ma nervozeazaaaa (pun o poza mai incolo, sa vedeti cum dorm cu el in brate; cu el, cu laptopul adica).

Gata, ma duc in city sa beau o cofeaua, ca nu mai pot! Ma dor ochii de nesomn si salivez dupa o cafea buna. O sa zac pe o terasa la soare.

Pozele abia maine dimineata, ca nu le pot descarca acum si, sincer, mi-e si cam lene. Am cam umblat azi si resimt noaptea alba.
Cla, inca nu am cautat turcul, asa ca ioc varza. Aseara am mancat o pizza adevarata, la un restaurant italienesc. Chiar mi-a placut, era din aia cu blat subtire-subtire, nu ciudatenii din alea americanizate, de ai impresia ca mananci paine cu salam si cu alte alea. Iar azi fac eu ciuperci cu smantana si mamaliga. Adevarul e ca duc dorul legumelor si fructelor de acasa... e septembrie si la noi in piete cred ca e plin de arome...

Scriu un pic dezlanat, din cauza oboselii. Si sar de la una la alta. Am intrat azi in Domul din Mainz, care e unul dintre cele mai vechi din .de. Nu din motive religioase am intrat, ci pentru ca e obiectiv turistic, iar uneori am si eu comportament clasic. E... impunator, oarecum. Fiind agitatie, multa lume... nu mi-a trezit vreo emotie. Dar am facut ochii mari, cred ca din cauza boltii inalte si a statuetelor foarte mari . Am vazut si o expozitie, cu tezaurul Dom-ului. Unele obiecte impresioneaza prin vechime, pur si simplu. Altele prin stralucirea opulenta. Chiar ma gandeam ca Biserica putea (poate?) concura cu orice curte regala, din punctul acesta de vedere. Mai ales cea catolica. Din pacate, aici nu am avut voie sa fac poze. Am doar din exterior si dintr-o curte interioara.