Azi a fost o vreme de nota 20, septembrie de septembrie: 23-25 de grade, un vânticel călduţ, soare...
Şi am făcut un exerciţiu de orientare. Mai omeneşte spus, mi-am luat picioarele la spinare şi am plecat singură hai-hui prin oraş, să văd dacă reuşesc să mă rătăcesc (nu râdeţi, că pentru mine e important, având în vedere că sunt un dezastru la orientarea în spaţiu). Şi n-am reuşit. Să mă rătăcesc, adică. Doar că am uitat aparatul foto acasă şi n-am poze. Poate mâine... De câteva ori am vrut să cumpăr nişte ciudăţenii de mâncat pe stradă şi mă tot gândeam înainte cum aş cere
şi îmi veneau în minte toate aiurelile pentru un/o - a, un/une... ein/eine, Nefertiti
, că eşti la nemţi, nu la francezi! Nu se leagă de mine, degeaba!
Am rătăcit o vreme printr-un magazin cu muzică, dar n-am găsit ce am vrut. Încă. Mai e unul, în care n-am intrat. Am fost şi într-o librărie, dar raftul cu cărţi în engleză era miiiiic.
Am făcut şi cumpărături singură, dar la supermarket nu e greu: te uiţi pe ecranul ăla mic de la casă, dai banii, zici danke şi ai scăpat fără prea multă conversaţie. N-am găsit, însă, smântâna, că nu ştiam cum îi zice
. Aş face sarmale, dar de unde iau varză acră, că la supermau n-am văzut?? Cla, heeelp!
Acu' mă duc să fac clătite!