Regretele folosesc la ceva? Cand ti-ai asumat ce faci, cred ca sunt inutile.
Ziua de azi clipeste cu soare si vant. Un vant rece si taios.
Gandurile fara rost unde se duc? O fi existand un recycle bin al gandurilor?
Pana la urma, n-am aflat daca ai citit cartea aia...
Am luat American vertigo, a lui Bernard-Henri Levi, si abia astept sa o incep.
...Vous qui vendez des mots
Des mensonges en musique
Montrez-moi la photo
D'un amour héroique...
Mda, azi Patricia Kaas.

Another cup of coffee, la inceput de primavara... mare si senina, te asteapta sa revii!

Ia uite cine se gandeste la mine! De fiecare data cand ma intorc din Satmar ma asteapta o cafea de la Sere.
Multumesc , acum chiar am nevoie de ea, sunt foarte obosita, nedormita etc.

Am gasit prin biblioteca de acasa "Bal mascat", a lui Ionel Teodoreanu, si am inceput sa o recitesc. IT are un stil unic, care mie imi da o relaxare suprema si de fiecare data cand citesc ceva scris de el ma face sa imi doresc sa vad Iasiul.

patricia

coffee and cigarettes

saudade

Hehee, lume scumpa la vedere! Bine ai venit.

Da, m-am intremat, sunt mici urme, pe ici-colo, si o sa mai simt schimbarile de vreme in unele articulatii. Dar e ok.

Iasiul tot o sa vreau sa il vad intr-o buna zi, macar pentru "vestigiile" alea, ca prea imi face pofta Teodoreanu, de cate ori pun mana pe el.

Cit despre Teodoreanu, ma cam mira savurarea metaforelor sale de catre o "contaminata cu luciditate", cum te stiu/stiam... Credeam ca e apanajul doar al "lunatecilor", cum eram eu (da' cred ca eram tare de tot, ca-l citeam-reciteam pe Ionel pina faceam ferfenita volumele! ) odata. Odata...demult...

Sa fie savurarea de care zic exclusiv meritul scriitorului sau farmecul scriiturii se impleteste cu oarecari aduceri aminte personale...din anii "tineretelor"?

ps: Adevarul e ca zarzarii proaspat infloriti "se poarta" in aceste zile la Iasi. Avind ca ingrediente un soare binevoitor si citeva zburataciri din ram in ram de vrabii gurese (ca pe "alelalte" nu le-am vazut venind inca...)... iata reteta unei delectari extreme. Plus Teodoreanu, evident, rasfoit pe indelete...

De ce imi plac metaforele lui Teodoreanu? Pfuuuu... nu stiu exact... pentru ca, da, sunt de o luciditate taioasa uneori, dar cad si in extrema cealalta, asa ca... Vesnicele mele contraste.
Mereu mi-a placut cum scrie, nu e nimic legat de aduceri aminte. Iar eu inca il recitesc periodic, cu aceeasi placere, imi incarc bateriile cu el. Cred ca spunea cineva pe aici, pe la Han, ca Teodoreanu nu are varsta pentru citit. In sensul ca il poti citi oricand cu aceeasi pasiune. Si zic ca avea dreptate. Cel putin in ce ma priveste. Nu stiu, e o ca o evadare necesara din cotidianul asta prea tehnicizat, prea rece...

Zarzarii, daaa, zarzarii infloriti. Si vine liliacul curand, abia astept, il pandesc chiar.


p.s. Chiar ieri observam ca "Bal mascat" se cam duce, in sensul ca mi s-a rupt coperta (de la atata citit ), scrisul e cam slab deja, ca e tipar din 1986..., cam la fel sunt si "Medelenii" mei. Reeditari nu prea sunt, am vazut doar "Lorelei" si "Medelenii", parca. Dar "Balul" nu, "Masa umbrelor" nu... Si as vrea sa gasesc o modalitate de retiparire, pentru ca imi pare rau sa nu le mai pot citi.

Ia uiteeeee, la mine a inflorit mai devreme!!!

Merci!

Stii ca, daca ma uit mult la el, ii simt mirosul.

Boon, din motive bine intemeiate , citeam niste anunturi de job-uri pe Bucuresti. Si am gasit o gramada de aberatii la "cerinte". Printre altele, la un job de redactor economic se cerea: cultura generala peste medie si simtul umorului; chef si putere de munca.
Un alt anunt avea, cica, un interviu online cu doua intrebari: 1. ce scoala ati absolvit si unde? 2. unde ati mai lucrat cu carte de munca? Pai nu scrie in CV??? Sau, vorba lui Mara: probabil nu stiu ce e ala CV?!
Mai erau, dar nu le-am retinut.


Mda, m-au inveselit astia.

back home to me

Mda, superb nick...exista cateva cuvinte pe care le iubesc. Saudade e unul dintre ele. Dar... poate putin cam dulce-amar ca sa-l alegi ca nume pe termen lung.

S-a umplut Bucurestiul de liliac inflorit, stiai?.

PS. Ma bucur sa te revad, caa.

Iar am vazut, intr-o gara, pe un tren mai vechi, bannerul ala cu "Descopera Romania turistica. Orice calatorie e o experienta." Da, cu un tren din ala, prin Romani©a noastra, incontestabil, orice calatorie devine o experienta de neuitat.

Am revazut Bucurestiul dupa un an... Incredibil cat mi-a lipsit, cu toate neajunsurile lui. Nu am dispozitia necesara pentru mai multe impresii deocamdata. Cert e ca greul abia acum incepe...

cuando los angeles lloran

rayando el sol

...Daca ma gandesc bine, niciodata n-am stiut sa sper cu adevarat, cu pasiune, sa trasez firul rosu al unui scop clar, bine definit, si sa ma tin de el. Poate de aici ratacirea, eterna cautare... Dorintele mele stau ca niste foi risipite pe o masa, iar eu ma uit la ele cu detasarea unui om care fumeaza relaxat o tigara...

http://www.mediafire.com/?bnvjtc3lndy

Cand nu pot sa dorm fac un puzzle din ganduri, fara sa stiu dinainte ce o sa iasa. Uneori rezulta ceva frumos, alteori doar haos. La fel fac in diminetile in care nu imi pot aduna optimismul care zace risipit in fasii.
Si sunt momente cand simt cum sunetul pianului picura, efectiv picura... Ca si acum.
De ce se tem oamenii sa iubeasca? Autoprotectie?
Cafeaua de azi se evapora nepermis de repede...
Pare o dimineata bosumflata. Poate din cauza norilor.
As vrea un geam cu o vedere deschisa, sa nu imi izbesc privirea de blocuri. Sau macar un geam situat mai sus, la ultimul etaj, asa as avea o perspectiva mai larga. Altfel, de cate ori privesc afara am senzatia stupida ca ma lovesc de un zid.
Mi-ar placea sa stau undeva pe langa Cismigiu. Nu stiu sa spun de ce.
Hash, mai fumezi?
Cred ca mai pun de o cafea.

pãmântul vorbeºte în somn viscolind cu petale de cireº pânã la delirul cailor
fãrã milã din adâncuri se aruncã pe flori cu neliniºtea pietrelor din râuri
pe ochi culorile au febrã ºi curg gânditoare spre începutul lumii

dar cei care au norocul sã dechidã fereastra ºtiu cã
încã mai plouã ºi se aude cel ce doineºte sosirea dimineþilor de magnolie albã

Dar parca spuneai ceva de CAFEA? Pot sa indraznesc si eeeeeeu?

Foarte frumos spus.

Imi lipseste entuziasmul adevarat azi sau poate e doar mascat in clipirea stearsa a soarelui difuz... dar, hai la o cafea:

Am inceput "Vanatorii de zmeie", de Khaled Hosseini. Spre surprinderea mea, scrie bine. Fraza inchegata, un pic de ironie... da, chiar e ok. Nu stiu exact de ce ma declar surprinsa, pentru ca, in general, nu fac deosebiri din astea pe criteriul provenientei cuiva din anumite zone geografice. De data asta, insa, nu m-am putut abtine. Ba, mint, am mai avut o reactie de genul asta, cand am aflat cine a castigat anul trecut Nobelul pentru literatura, turcul ala, imi scapa numele. Mda...
Iar e ora la care ziua isi face siesta.
Ca de obicei cand imi stabilesc un scop, ma cuprinde nerabdarea. As vrea ca unele lucruri sa se intample instant, acum! Sa nu fiu nevoita sa astept. Nu e frica de esec, ci un soi de aversiune fata de tot ce inseamna expectativa, interimat.
Ma ustura ochii...
Ma enerveaza ca am pierdut un an, chiar ma enerveaza.
Daca intr-o buna zi o sa ma complac intr-o comoditate searbada, inseamna ca ma declar invinsa. Dar inca sper ca ziua aia sa nu vina...
Da, azi iar sunt ca un arici.
Casti, muzica, play, linistea s-a facut cioburi. Dar nu orice fel de cioburi. Vitralii de sunete.
Cana fierbinte.
Aroma de ciocolata.
Sageti sub forma de ganduri pastel.
Oare nelinistile unde se duc?

ratacirile fetei nesabuite

Coperta mi-a atras atentia si nu vreau sa ma pierd in explicatii, ca sa spun de ce.

Acum o saptamana, pe vremea asta, stateam cu o cafea pe treptele Teatrului National si priveam relaxata lumea ce se grabea in diverse directii. Imi amintesc cu placere senzatia de detasare pe care mi-a dat-o momentul ala. Eram un oarecare cu fruntea rezemata pe suflet in furnicarul ce zumzaia in jurul meu. Si mi-era bine.
Dimineata de azi are pacatul de a urma unui ieri tensionat si anost deopotriva. De asta ii lipseste seninatatea prezenta si si-o cauta in trecut. S-a nimerit sa fie cea de acum o saptamana.
In ultima vreme, zilele de vineri imi par inutile. Imi dau sentimentul unui carusel care incetineste si din care lumea coboara inca din mers, fara sa mai astepte sa se opreasca. Si, brusc, ma trezesc singura in el. E o senzatie stupida.
(...)
Mda, tocmai a venit un mail cu o veste nu tocmai buna, un raspuns pe care nu il doream si care ma plaseaza iar intr-o expectativa iritanta. Trebuie sa imi disciplinez impulsul de a simti dezamagirea in astfel de situatii. In fond, e doar o amanare...

Mai am un pic si termin "Vanatorii de zmeie". Am simtit nevoia unei mici pauze... Nu imi dau seama cum se termina, bine sau rau. Poate avea orice final. Daca ma gandesc ca autorul a trait mult in SUA, inclin sa cred in happy end, ar fi in spiritul tarii lui adoptive. De dragul realismului, insa, parca imi doresc contrariul.
Stiu ca e la moda sa fii cinic, sa fii cat mai indiferent, dar nu imi pot reprima dezgustul fata de unii oameni. Asta, gandindu-ma la carte, la ce am citit despre Afganistan. Nu am aflat nimic nou, totusi... cred ca am mai spus-o, suntem mult mai aproape de conditia de animal decat ne place sa recunoastem... Vorbesc de om ca specie, ca fiinta pusa in anumite circumstante si obligata sa ia decizii si sa reactioneze.
Mda, gata si a doua cafea.
Intr-o discutie avuta mai devreme cu mama, m-a facut naiva . Da, intr-un anume fel, are dreptate.
Cerul e de un azuriu banal azi.
Ma gadila un somn, cred ca o sa ii cedez...

Ce frumos stii sa pui in cuvinte ceea ce simti...
Si probabil acum imi suna si mai frumos pentru ca nu am prea multa tangenta cu limba romana aici si, dupa cum am mai zis, abia cand am plecat si n-am mai folosit-o/auzit-o am realizat cat de dulce si minunata e!
Buna cafeaua si tigarea. Mi-ar placea sa le bem amandoua la o terasa Sa depanam amintiri

O duminica linistita

Afro

Aici a inceput ploaia... Si ma supara un muschi, despre care am fost avertizata ca o sa faca figuri la schimbarile de vreme...

are we in trouble now

peter cincotti

some kind of wonderful

When this old world starts getting me down
And people are just too much for me to face
I climb way up to the top of the stairs
And all my cares just drift right into space

On the roof, it's peaceful as can be
And there the world below can't bother me...

Departe de lumea dezlantuita...

vai ce pesimita ai ajuns! (despre penultima postare)

Nu am ajuns pesimista, era doar un moment de respiro. Nu sunt robot, eu am nevoie de clipe din astea.

Ma gandeam mai devreme... oare cum ar fi daca oamenii ar putea vedea ce se ascunde in spatele tacerilor? Uneori s-ar speria... pentru ca gandurile nespuse sunt cea mai pura forma de sinceritate.

Cafeaua de azi e senina.

Azi e un cer bosumflat, iar ploaia sta atarnata de nori si nu se decide sa cada odata. Primavaratica nehotarare... Aseara, pe o strada oarecare, mirosea a salcam.
Cat mai e pana la toamna?
Cafeaua asta are gust de speranta diluata.
N-am chef de stiri in clipa asta. Banalitate impinsa la extrem...
Am luat ieri cartea aia a lui Llosa. Sa vad daca o sa imi placa si altceva decat coperta.
Cand te simti prizonier e normal sa simti impulsul de a evada, nu?
Oare de ce unii oameni sunt atat de egoisti? O fi un fel de instinct de conservare, de autoaparare? As vrea sa redefinesc egoismul. Mda, o sa ma gandesc la asta.
O bucata de suflet s-a ascuns azi intr-o floare. Pentru mine.

Nu stiu cum te simti tu pe o vreme de genul celei descrise de tine, da' io atunci ma simt cel mai deprimata, abatuta si parca doar exist, nu traiesc pe-o vreme ca aia...

5 luni pana la toamna

Ma faci sa-mi gust cafeaua inainte sa termin de papat. Mmm, a mea are gust de putere, de forta, de razboi si planuri marete... Buna mai e!

E normal sa simti impulsul de-a evada cand te simti prizonier, la fel cum e logic sa iti cauti o cale de-a evada si cand o gasesti sa te tot duci.

Ma aPtin sa raspund la intrebarea cu egoistii Nu de alta, dar n-as fi blanda in eSprimare

Superba floarea Chiar daca e pentru tine, sar'na ca o imparti si cu noi

PeSe: tare-s curioasa cum are gustul o speranta diluata

na, poate o dregem cu o bere în Piaþa Unirii sãptãmâna ce vine!

Ploua cu miros de salcami.

phat cat swinger

Miroase a ploaie.

Il tot ascult pe Peter Cincotti pe youtube pentru ca pot sa si vad muzica aia AFARA. Da, mi-ar placea enorm sa am ocazia sa vad asa ceva pe strada. Seara, mai ales.
Si mi-e pofta sa stau pe o banca in parc, dupa o ploaie. Cand aleile sunt ude, cand nu e nimeni la plimbare, cand pot sa respir linistea aia cu miros proaspat de ploaie.
Ma enerveaza senzatia stupida ca sunt la un fel de rascruce. Si trebuie sa aleg: calea comoda sau contra vantului. Desi, cand vad la ce s-a inhamat Denise ( ), mai ca imi vine sa rad de asa-zisul meu impas.
Mda, nu stiu de ce scriu aici. Nu mai stiu multe.

bineinteles ca o sa alegi calea comoda

De ce "bineinteles"? Niciodata n-am ales calea usoara.

Buna dimineata, lume.

Ziua buna, Domnita frumoasa! Am intrat si noi tiptil sa vedem daca astazi zambeste lumea sau nu.
Stii... cand sunt oarecum trista imi amintesc de "scoici fara perle", miniaturile lui Serban Codrin. Spune acolo de diverse... nimicuri

Nu am destule
cuvinte sã-mi recunosc
naivitatea,
tocmai de-aceea cultiv
în grãdinã pãpãdii

Ascult Amurgul
Zeilor în tãcerea
nopþilor de varã –
de-ajuns câtã luminã
rãzbate din muzicã

Noapte seninã
de nu-þi rãmâne decât
sã furi spre ziuã
Pleiadele cãzute
în ciutura cu apã

La umbra unei
faleze în alb noaptea
discutãm despre
felinarele stinse
ºi alte constelaþii

Nu stiu daca-ti plac. Dar daca am suparat trimit un buchetel/catel sa te impace