Cornuleţeeee! Cu ce sînt???

Or fi pinguinii drăguţi, dar nu înseamnă că eu sînt la fel de drăguţă pe post de pinguin.


Uite şi pe Mara, care ştie cum tre să fie cafeaua!
Ce mai faci, Maro?

Mara munceste

Cornuletele sunt cu dulceata de prune

Cine, eu ?

Mara s-a ruşinat!

Nuuu, am de citit niste contracte si de dat vreo 15 mailuri.

Am impresia că e vineri...

Dimineaţă cu gust de vanilie, în care gîndurile îşi arogă dreptul de a atinge pleoape adormite undeva... Oare s-au făcut simţite?
Cu fiecare gură de cafea somnul dispare şi devin tot mai lucidă. Într-un fel e bine, în altul nu. Ce înseamnă, de fapt, luciditatea? Capacitatea de a-ţi da seama că faci o tîmpenie, printre altele. Şi puterea de a te opri. Dar chiar e bine să te opreşti? Aş zice că nu întotdeauna. Dacă am fi mereu perfect lucizi, nu ar mai exista gesturile născute din visare. Totul ar fi rece, calculat...
Mi-ar plăcea să pot prinde gîndurile care vin uneori spre mine. Sau măcar să le văd. Da, efectiv să le văd. Dar să le poată vedea doar destinatarul, nu toată lumea. Un soi de intimitate a gîndurilor, la fel ca vorbitul în şoaptă.
S-a răcit cafeaua... Şi a ieşit soarele.
Mă uit la o floare şi cred că roşu cu verde e o combinaţie uneori perfectă.
Într-un fel, îmi place că nu pot merge repede pe stradă. Mă simt ca omul invizibil, pe lîngă care trec ceilalţi grăbiţi, agitaţi, fiecare prins într-un vîrtej din care nu ştie să iasă. Ieri, o pereche se certa pe cafeaua şi ţigara cu care ea îşi "pierde timpul"; un tip zorit vorbea la telefon despre nu ştiu ce sistem; o femeie trăgea după ea o fetiţă şi o apostrofa pentru că "tu nu vezi că mă faci cu ciocolată pe pantaloni?" şi mulţi, mulţi alţii. Toţi pe fugă, toţi fără răbdare să se privească, să îşi vorbească liniştit. Un spectacol ridicol... Unde vă grăbiţi, oameni? Parcă ar fi nişte roboţi defazaţi, care se lovesc unii de alţii, apoi o iau de la capăt, pornesc din nou fără să ştie exact unde vor să ajungă. E bine să poţi fi spectator, realizezi ridicolul unor situaţii...
În goana asta inutilă, ar fi surprinzător ca doi ochi să se oprească în faţa ta şi să te privească. Pur şi simplu să se oprească şi să te privească. Ar fi o zi "frumoaşă".
Azi chiar e vineri...

Da, Sadoveanu... lizuca şi patrocle, coincidenţe peste coincidenţe...
Sadoveanu avea o voce foarte plăcută la povestit. Expresivă.

Iar plouă.
Am căutat ceva şi nu mai găsesc. Eu ştiam că începea pe 14 aprilie 2006, acum nu mai sînt sigură...
Nu-mi place ploaia de azi.
Oare ce poţi face cu dorul cînd e prea mult? Să-l închizi într-o trompetă, parcă aşa ziceam cîndva. Cîndva... nu e aşa mult de atunci, doar pare că e. Sau să-l obligi să stea în uşă şi să privească ploaia de azi, de exemplu, aş zice acum. Ca să-şi amintească faptul că ploaia nu e tristă. Nu?
Mi-e dor să visez ceva frumos. Dar nu cu ochii deschişi, ci vis-vis. Ultima dată cînd am visat frumos a fost prin octombrie. Ningea. În vis. Şi era în zori. Trăieşte clipa...
Am început o carte a lui Kazuo Ishiguro. Încă nu pot spune dacă stilul îmi place sau nu, e devreme. Îmi place coperta, deşi asta contează cel mai puţin. Şi anii '30, cînd se desfăşoară.
Vremea de azi merge cu vocea Lisei.
Aş vrea să am suficientă tenacitate (ce cuvînt stupid în unele contexte) să termin ce am început. Sînt zile în care cred că nu o să pot, zile în care nu văd rostul. Poate pentru că nu o fac dintr-o pornire cu rost, cu un anume rost, vreau să spun. Cred că ploaia a luat o pauză. S-o fi speriat de dorul meu care o privea insistent. Dar e tot întunecat. Dacă ar fi măcar primăvară, cu verde pe afară, mi-aş închipui o livadă în care o siluetă nedesluşită cîntă la trompetă, în ploaie, şi dansează pe ritmul ce îl cîntă. E o imagine simpatică, încearcă să vizualizezi.
Nu, nu s-a oprit, mi s-a părut doar.
La melodiile cărora nu le înţeleg versurile îmi place să las imaginaţia să zburde, să văd ce îmi vine în minte ascultîndu-le. E un joc interesant... Dacă înţelegi versurile, te influenţează. Merge şi la piesele instrumentale. La unele.
Am terminat cafeaua, uf!

Trei zile juma' fără pastile şi mă mişc!

Bravo!
Acum urmeaza sa:



[Dar mai intai cafeaua ]

Hehee, da, aş vrea eu să pot dansa deja! Mai durează... N-am mai luat pastile de atunci, tot doare, tot nu e ok, dar... o veni şi ziua aia .

Azi aş avea chef să beau cafeaua pe o plajă pustie, şezînd direct pe nisip. Dar plaja e departe, vara la fel...

În fiecare zi urmăresc turma de porumbei de pe blocul de vizavi. Stau acolo pentru că un nene de la ultimul etaj (patru) le dă mîncare. Dintre toţi, am observat că sînt trei care se detaşează, se plimbă cîte puţin separat, "vorbesc" între ei... sînt simpatici. Întrebarea mea e dacă sînt prieteni, părinţi şi copil sau un soi de menage a trois .

Ufff... de ce există dor, suflet...

Am constatat un obicei enervant aici în TM. Într-una dintre zile eram cu o prietenă într-o cafenea, vine tipa care servea, să ia comanda, şi salută: "Ceau". Se cunosc, mă gîndeam. Intrăm într-un magazin, de pantofi, cred, nu are importanţă, unde una dintre vînzătoare: "Ceau". La un fast-food, la fel. În alt magazin, la fel. În altă zi, cu aceeaşi prietenă, în altă cafenea, plătesc, mulţumesc şi salut politicos "la revedere", la care tipa care servea: "Ceau".
- O cunoşti? întreb mirată.
- Nuuuu, aşa salută ăştia pe aici!
- Mă, deja intrasem la idei, că ştii toate ospătarele şi toate vînzătoarele, nu că ar fi ceva rău, dar... De unde puşca mea obiceiul ăsta stupid?
- Nu ştiu, dar dacă saluţi cu "Bună ziua" sau "La revedere" te privesc ca pe un mitic, adică bucureştean.
Măi, să fie! Adică de cînd e politeţea ceva rău? Nu sînt ipocrită, nu am nimic cu oamenii care lucrează în domeniile alea, nici gînd, dar genul ăsta de familiaritate cretină mă scoate din sărite. Şi nicăieri n-am mai întîlnit aşa ceva. Ca să nu mai repet că formularea "Ceau" are darul să mă enerveze oricum. Şi toate astea erau în locuri de prin centru. Nu vreau să mă gîndesc cum o fi prin complexul studenţesc, de exemplu.
Mă rog...
Cu o excepţie , ziua de azi are ceva nervos în ea, deşi n-aş putea spune exact ce. N-am mai băut de mult cafea după ora cinci după-amiaza, cred că ar fi momentul.
Aseară a plouat cum plouă vara, inclusiv cu tunete şi fulgere, iar azi a fost senin. Ciudată vreme...
Vorbeam zilele trecute cu o tipă care zicea că ea consideră că are lacune în ce priveşte lecturile. Adică cum, întreb. Păi, de exemplu, se simte prost că n-a citit Kundera. Aşa, şi? Nici eu n-am citit Kundera, pentru simplul fapt că nu mă atrage. Cine hotărăşte că asta e o lacună? În fine, mi-a mai dat nişte exemple de scriitori "la modă", pe care ea nu a apucat să îi citească. Şi nu înţeleg, o fi vreun concurs, un soi de întrecere... cine citeşte mai mult din ce se poartă? Eu una nu reuşesc să citesc ceva ce nu îmi place şi e doar lăudat de alţii. Ok, citeşte juma' de planetă, so fucking what?! Dacă mie nu îmi place, nu citesc. Şi nu o să am un complex de inferioritate din cauza asta. E simplu. Toată povestea asta cu cititul se rezumă, de fapt, la ceva cît se poate de simplu: "de gustibus". În rest... discuţii de salon, la care nu simt nevoia să particip.
Mmmm, cafea caldă! A treia doar, am aflat că alţii m-au depăşit cu muuult .

la ciudad de madrugada

Cómo es triste la ciudad de madrugada
caminando por las calles sin amor
Oficinas con las luces apagadas
y vidrieras con letreros de neón.

Cómo es triste la ciudad de madrugada
cuando hay cosas que no puedes entender,
cuando ves que aquel amor que tanto amabas
ya no está, ya no regresa, ya se fue.

Tu recuerdo está en el alma y siento frío
Mi mundo vacío, vacío de amor

Cómo es triste la ciudad de madrugada
cuando sientes que estás solo, sin amor
cuando todo te da igual, no tienes ganas
cuando ves que todo es nada sin amor.

Los lugares, si no estás, no son lo mismo
Y yo caigo en un abismo, en depresión
Cómo triste esta ciudad si tú me faltas
Voy sin rumbo, sin ninguna dirección.

Tu recuerdo está en el alma y siento frío
Mi mundo vacío, vacío de amor

Cómo es triste la ciudad de madrugada
cuando sientes que estás solo, sin amor
cuando todo te da igual, no tienes ganas
cuando ves que todo es nada sin tu amor.



Îmi place foarte mult cum sună unele cuvinte în spaniolă. Madrugada e unul, caminando e altul, mismo, ninguna... şi altele.

te inzdravenisi?

La cap nu!

Încă nu de tot, mai durează.

Mi-am luat o gardenie albă!

Sper sa te inzdravenesti cat mai repede - dar nu la cap ca-mi placi asa

...There's something about you that's been keeping me awake
The whole night... something about you
I got this life of mine it's nice and quiet
And I like it fine
I work real hard got no time for you
I've whiskeyed up my coffee cup
I'm sitting here trying not to...

<<Sutch nu e însă singurul candidat într-o ureche. Mai este Ana Hall, din partea Asociaţiei Alegătorilor Rainbow Ark, care propune autonomie politică în Hampstead, baterea de monedă la nivel local, introducerea medicinei homeopate în Serviciul Naţional de Sănătate, scoaterea trepatată din circulaţie a maşinilor cu combustie internă, predarea în şcoli a teoriei reîncarnării, folosirea deşeurilor menajere ca îngrăşăminte şi plantarea pe scară tot mai mare e pomilor fructiferi. Mai este căpitanul Rizz, din partea Filierei Rainbow a Căpitanului Rizz, care promovează în primul rînd "eliberarea lungimilor de undă şi relaxarea legislaţiei privind autoritatea", măsuri considerate indispensabile pentru a atinge "libertatea personală necontrolată". El nu trebuie confundat cu Charles Wilson, zis Scallywag, din partea Partidului Curcubeul împuţiţilor, al cărui program radical prevede abolirea statutului de biserică oficială acordat Bisericii Anglicane, privatizarea familiei regale, desfiinţarea tuturor legilor "care combat erotismul autentic", plus o "deşteptare spirituală" pentru Hampstead şi Highgate.
(...)
Candidatul liberal-democrat dr. Wrede este ginecolog, înalt şi arătos, capabil să se facă auzit pînă în fundul sălii fără microfon. Ai putea să-i încredinţezi uterul fără grijă, dar să-i acorzi încredere votîndu-l era o chestiune mai complicată. (...) Şi, din acest motiv, dr. Wrede a pledat cu însufleţire pentru reprezentarea proporţională în parlament şi a vorbit cu căldură despre TVU, iniţiale despre care unii crezuseră că sînt un post de televiziune şi alţii o afecţiune nedorită a organelor de reproducere, pînă cînd dr. Wrede a explicat că este vorba de Transferul Votului Unic.>>

E doar un fragment din Julian Barnes, Scrisori de la Londra. Îmi place tipul.

Am făcut rost de "a case of you" şi se aude perfect!

Ăştia de la BankingNews încep să mă enerveze serios: mai cretine titluri nici măcar în Libertatea nu cred că găseşti.
Iar cei de la eJobs m-au "promovat". Au văzut că ofertele de web design mă lasă rece, acum trimit de programator. Oare care parte din CV-ul meu le-a produs un scurt circuit, de îşi închipuie că am legătură cu aşa ceva?!

Mulţumesc.

Ziua de azi as fi vrut sa o dau, numai ca n-am mai avut cui. Asa ca am carat-o dupa mine, cu tot cu ganduri, cu muzica, cu tristeti, cu soarele ala de 18 grade.
Ma tot gandesc ca ar trebui sa ma ancorez de ceva solid, concret, pentru ca imaginarul nu cred ca e suficient. Si iar sunt furioasa pe mine, ca am alunecat, am alunecat!!! Am facut azi un mic exercitiu de imaginatie si mi-am inchipuit ce as vedea daca m-as privi cu ochii altcuiva, ai unui strain, care nu stie absolut nimic despre mine, in afara de ceea ce vede cand ma priveste. Nu fizic, desigur. Si nu mi-a placut ce vad. Deloc... De aici furia. Si senzatia stupida pe care o am acum.
M-as duce sa ma plimb, cred ca strazile sunt acum suficient de pustii ca sa fie relaxante.
La adapostul soarelui din ultimele zile am simtit, pentru cateva clipe, briza verii, mirosul cald, perdeaua adiata in usa unui balcon deschis, senzatia aia de placut abandon... atat de concret!
As manca un strugure.
Pana unde poti impinge o dorinta ca sa scapi de ea? Pe de alta parte, iar intreb: daca te gandesti suficient la ceva, se poate intampla? O data a functionat. A doua oara as cere prea mult, nu? Iar repetitia inseamna si lipsa originalitatii. Mda...
Totusi, trebuie sa ma disciplinez in anumite privinte. Chiar si acum ar trebui sa fac altceva in loc sa scriu aici. Iar am intrerupt firul de cateva zile bune. Dar n-am avut dispozitia necesara sa leg vorbele.
Nici somnul din ultima vreme nu se leaga cum trebuie de mine.
Uitasem... am luat jurnalul lui Julien Green. Nu stiu exact de ce, l-am rasfoit, m-au atras cateva fraze, mi-a starnit curiozitatea.
Cred ca ma paste o noua perioada de tacere.

the moment

Phat Cat Swinger

http://www.youtube.com/watch?v=ce7S4VHFrVg

dany

Iar nu pot sa scriu...
In ultimele zile am incercat sa ma detasez "prostindu-ma", dar nu functioneaza decat pe termen scurt.
Cel putin vremea e pe gustul meu. Iar durerile au disparut aproape de tot.
Am crezut ca pot lega cateva idei macar aici, dar nu merge.
Sa-mi dea cineva una dupa cap.

E mai bine acum?

Multumesc, sper sa aiba efect!

De cateva zile bune ma trezesc pe la 6.30-7. Habar n-am de ce, ca nu e nevoie. Am mai avut perioade din astea...
Si iar spun, daca as fi fumator, acum as trage din tigara... "I know that he is made of smoke...".
Gata cafeaua, gata bantuielile prin trecut, ma duc sa apuc ziua asta de undeva.

Un cuvant pentru azi: luciditate.

As vrea un scaun din ala care se balanseaza.

E cam noros si ma indispune...
Ma irita tot mai mult inactivitatea si nu stiu cat mai suport. In curand tre' sa fac ceva in privinta asta. N-am veleitati de planta, sa vegetez. De Pasti merg pana acasa, dupa care va trebui sa gandesc o solutie. Prea m-am complacut in indiferenta in ultimul an.
Mda, s-a evaporat cafeaua.
Iar gauresc unii ceva, parca imi sfredelesc prin creier. Ma rog, cat creier oi mai avea eu...

Cand un ochi plange iar altul rade nu e intotdeauna rau, nu? E semn de echilibru. Cred.

Am vazut aseara o bucata de documentar interesant, care m-a dus cu gandul la goana in care traim si din cauza careia am simplificat pana la banalitate relatiile dintre noi. In privinta asta, internetul are doua taisuri. Milioane de oameni care se cauta reciproc, din dorinta de a schimba opinii, de a se cupla, de a se ciocni ideatic, de a se injura fara sa se priveasca in ochi. Asta sunt, pe scurt si simplist spus, forumurile virtuale si chiar blogurile, de exemplu. Goana zilnica la si de la job, blocajele din trafic, inghesuiala din supermarketuri, portia de sex conjugal, servita pe fuga si ea, le ocupa oamenilor mare parte din timp. Si toate astea nu prea mai lasa loc de obligatii sociale ca pe vremuri. Oamenii nu mai au timp sa stabileasca intalniri pentru a se cunoaste, nu mai au rabdare sa-si pipaie caracterele fata in fata, nu mai stiu sa savureze placerea unei prime priviri neprecedata de "asl, pls". Pentru ca acum au la dispozitie un infinit spatiu virtual in care se pot intersecta sarind peste demodatele conventii, care si-ar revendica si ele bucata lor de timp.

E o lumina oarecum difuza in dimineata asta, nehotarare solara...
Cred ca mi-e dor de munte.
M-am trezit vesela azi, nu stiu de ce. Sau poate ca stiu...
Oare ziua de azi ce are pitit prin buzunare? Ma duc sa vad.

Cafea si Patricia Kaas, combinatia ideala pentru dimineata asta. Am reusit sa dorm pana la 9 si ceva, adevarat record pentru ultimele luni! Iar acum am niste cinism care imi sta pe limba si nu am unde sa il imprastii. Ma rog, m-as putea autoironiza, da' nu stiu cat e de eficient .
Cautasem niste versuri ale Patriciei pe internet si... nici eu n-am mai folosit franceza de mult timp, dar aia care au postat versurile le-au scris chiar in franceza de balta. Mare-i gradina... daca nu esti sigur pe ceva, mai bine taci.

...Il parle comme on caresse...

Citeam pe undeva ca Timisoara a luat nu-stiu-ce-premiu-in-turism. Si nu prea inteleg de ce. Poate pentru porumbeii aia multi din Piata Operei; chiar, or fi intrat astia de aici in fibrilatii atunci cand cu gripa aviara? Ca e plin orasul de porumbei. Sau poate pentru faimosul amestec de populatii. Adica: romani care au "mostenit" de la nemti orgoliul imens, dar nejustificat la ei (la romani, adica); nemtii plecati, dar care se intorc de doua-trei ori pe an, nu stiu exact de ce... poate ca sa ne sublinieze ce bine functioneaza totul la ei si cat suntem noi de inapoiati (nu, nu am un complex de inferioritate, dar nu pot sa sufar unele clisee); italienii trecuti de prima tinerete, care se afiseaza prin Piata Operei, Piata Unirii si Iulius Mall cu fufe mult mai tinere, obligatoriu cu mult aur pe ei, iar alea imbracate in culori cat mai stridente; astia din urma au adus, totusi, ceva bun - cafenelele; tiganii cu staif, care au cumparat mare parte din imobilele ultracentrale; ungurii... nu prea multi si, de altfel, discreti; alti romani, aia stramutati aici de prin Moldova, care nu si-au asumat amintitul orgoliu nemtesc, dar nici nu sunt mandri cu zona de unde vin; altfel spus, s-ar integra, dar nu prea le iese; or mai fi si sarbii, despre care nu stiu prea multe. Well, un fel de turn Babel, e drept... dar departe de a fi la fel de impresionant.
Revenind la nedumerirea mea, unde e partea turistica a acestui oras? Legende urbane despre cat e lumea de desteapta si de frumoasa, da, sunt cate vrei. Ma rog, galeria lui Poli ar putea intra la categoria aparte, daca esti adept al fanatismelor de grup. In rest, insa... eu una nu prea pricep. Faptul ca exista cateva zone cu cladiri de care nu s-a mai atins nici dracu' pentru ca proprietarii au plecat, iar primaria nu are nici un drept asupra lor? Ei zic ca e vorba de a pastra "feelingul" de acum nu-stiu-cate-secole, eu as zice ca e doar o chestiune juridica nerezolvata. In fine...

...Il joue avec mon coeur,
Il triche avec ma vie...

Iar au inceput aia de la Vodafone cu sms-uri inteligente. Iar de la eJobs primesc deja oferte la firme unguresti. Oi fi uitat eu ce am scris in CV?
Daca ar veni raspunsul pe care il astept...

...Dis moi,
Dans ces vents contraires comment s'y prendre
Plus rien n'a de sens, plus rien ne va...

As manca niste alune din ciocolata.
Saftoiu si-a dat demisia de la SIE. Oare de ce nu ma mira? Mda...
Mi-ar placea sa pot opri timpul in anumite momente si sa tot derulez clipa de fericire. Ca la winamp... Da, stiu, ganduri copilaresti.
Dap, zi de alergaturi. Ma duc.

Cat haos poate fi pe paginile web ale unor universitati! Ma nervozeaza...

"Fostul vicepresedinte irakian, Taha Yassin Ramadan, a fost spanzurat marti dimineata, executia decurgand fara probleme, anunta Reuters." - ce exprimare cinica.