Poate la anu in conced! Ca pana atunci nu vaz cum ... Dar mersi de recomandari.

Cînd o fi, pot să îţi recomand mai multe, inclusiv pe unde e de stat.

Nu pentru prima dată, şed şi cuget: oare de ce avem (sau credem că avem?) nevoie unii de alţii, adică femeile de bărbaţi şi invers. Lăsînd la o parte chestia aia cu descărcatul hormonilor, care oricum se poate rezolva şi altfel . Nu, în general şi serios vorbind. De ce ne încăpăţînăm să tot încercăm să vieţuim împreună, că de cele mai multe ori asta implică eforturi foarte mari sau eşuăm. Dar o luăm de la capăt. Iar şi iar şi iar.

Pentru cîrcotaşi: admit că există excepţii. Dar sînt rare.

Sar de la una la alta, fara pic de eleganta. Adica de la mirificele relatii dintre sexe la carnea de pui . Dadadaa, ce sa fac, daca acum mi-am amintit?! Oricum, n-are importanta cursivitatea aici. Deci, ce ziceam? Da, au astia niste pui (am vrut sa zic in magazine, da´e clar ca in magazine, doar nu va inchipuiti ca nemtii cresc pui in curte) care fierb in timp record! Zau! In juma´ de ora ai supa gata. Carnea fierbe mai repede decit legumele . Mda, nu e chiar amuzant, ca probabil e crescut cu chimicale. Nu am un fix cu alimentatia ultrasanatoasa, dar daca se aduna prea multa mincare din asta ciudata... Probabil asa se explica multimea de obezi din occident. Pai, carnea e cum e; rosiile nu au nici un gust; dintr-un praf ei fac bulion intr-un minut; orezul cu lapte e tot praf, la plic, si se face in 10 minute etc etc etc. Bine, exista din astea si la noi, dar macar avem alternativa alimentelor adevarate. Inca o avem.
Recunosc: ciocolata e mai buna, unii biscuiti la fel, pizza si ea, inclusiv aia comandata acasa... mai sint, dar nu imi amintesc acum. Da! Au foarte multe sortimente de piine. Mie imi place mult un fel care se baga 10 minute in cuptor si apoi e . Cu asta o sa pun miine niste poze.
Pentru Misti, precizez ca am fost acum vreo saptamana buna la un local bavarez si am mincat cirnati din aia albi... nu stiu cum le zice. Si sint ok, un pic ciudat e doar mustarul ala special pentru ei, care e destul de dulceag. Ni i-a servit intr-un bol , in zeama in care au fiert, si asta m-a cam nervozat, cica se maninca cu mina. Eu m-am chinuit sa-i tai .

Am mai mincat la un chinez, altul, de data asta restaurant de restaurant, si puiul dulce-acrisor a fost . Imi place mult sosul ala (la care mi-ai dat reteta, dar am vazut ca tre´ sa fac ocolul pamintului ca sa gasesc toate ingredientele), avea si ananas, orezul servit separat... foarte bun.

Pe unde am mai mincat? Daca tot m-am apucat sa palavragesc impresii culinare... Aaaa, la un italian, dar am luat tot pizza. Data viitoare iau paste. Iar pizza imi place mult la italieni, ca nu are nici o legatura cu prostiile din fast-food-uri.


Mda... am vrut sa scriu doua rinduri si uite ce a iesit .

Cred ca ma duc la culcare, desi aici e abia 23 si ceva.

Pe dimineata, la cafea!

Ba, rosiile au gust, nefe. Olandez, de nimic si miros a stiropor
A zis odata un neamt: "As vrea sa stiu cum injecteaza olandezii astia apa in rosii"

Ciuperci din pădure? Şi dacă e vreuna... hmm?


Asta e pîinea de care ziceam.

Dadadaa, de parcă n-aş fi suficient de dusă cu pluta!

Mă, prea insişti!

Mi-am făcut o cafea prea tare. Am aruncat-o.
Asta e cam slabă.
Da' nu mai fac alta!

Au ajuns medicamentele, yeeee! Se pune ca motiv de bucurie? Eu zic că, uneori, da!
Mda.

Acum mi-am dat seama! Aici nu am văzut pe străzi chioşcuri cu ziare!!!
Au un fel de magazine-librării unde, pe lîngă cărţi, sînt 'un milion' de ziare şi reviste, mai ales reviste. Dar nu chioşcuri! O fi bine?

Pe cuvînt că eram la un chef!

Socializare.

În ceaţă.

Iar mă uit în direcţia greşită!

Floating chairs?

Hmm?? (adică??)

Masculii nu se văd în poză, că strică decorul!


Hash, di ce nu răspunzi?

E un scaun suspect in poza.

[edit]Nu-mi explica forma lui, ca stiu cum e. Ziceam si eu asa...

Nu aveam de gînd să explic.


Vreau o carte bună. O carte! Mi-e poftă să citesc, să fie ceva care să mă ţină ocupată, să mă ţină departe de diverse. Nu ştiu dacă pricepe cineva, dar mi-e dor de o carte. Mîine mă duc să caut...

Punct

Punct Contrapunct - A. Huxley

Mulţumesc, Quantum, o caut cînd ajung acasă.

Kristin, am citit cartea aia. Mă rog, mai mult am răsfoit-o, pentru că m-a atras subiectul, dar cartea e superficial scrisă.

ce zici de Umberto ????? sau poate ca ai citit deja? Numele trandafirului

Nefe, cred ca-i cazul sa-ti dezvalui varsta.

De ce strigi? L-am citit demult.
Nu vreau recomandări, am spus doar că aş vrea o carte bună şi aici mi-e greu să găsesc aşa ceva altfel decît în germană.

good morning

zip

Salut!

Mi-am adus aminte de un prieten balbait care se contrazicea cu prietena lui si-i zicea:
- Cami, tu su su su su su sustii su su su su su sus si tare ca...


Neata, Nefe, neata Olaf, neata neata!
How's ya day?

I i i i i'm i'm sin sin sin sin ging in in in in the ra ra ra rain... and... HEY EUGENE, do you remember me???


La mine s-a făcut frig şi mă nervoooo!

'Neaţa!

Cum nervoooo, bre?
Azi e o zi frumoasa, frig, nefrig.
Rece?

Recişor?

Potrivit?

De primavara?

Călduţ?


Iar de pornit ziua: uite-aicişa dexteritatea:

Now i feel like... like... like... spring! Spring! Spring! Spring! Spriiing! (e o melodie în fundal, dar nu cu versurile astea )


Dexteritate, zici, hmm, dexteritate!?

Mai de dimineaţă, m-a iritat asta. Aşadar, sîntem în 2006, iar despre România se vehiculează în continuare 'imagini' din urmă cu vreo 10 ani. Nu sufăr de ceea ce se cheamă clasic patriotism. Dar, cunoscînd pe viu diverse aspecte, mă deranjează cînd ele sînt deformate. Şi nu oricum, ci repetitiv. E adevărat că unele probleme din articol încă există, dar au o amploare mult mai mică, nici vorbă de dimensiunea apocaliptică în care sînt prezentate.
Acum... stau şi mă întreb: de ce nu reacţionăm? Asist la vestita indiferenţă românească, la 'letargia bizantină' de care am mai vorbit. Nu este singurul caz în care sîntem îndreptăţiţi să reacţionăm. Şi nu o facem. Nu înţeleg de ce... Eu nu sînt genul care întoarce şi celălalt obraz cînd nu e cazul. De asta nu înţeleg. Occidentalii pe care îi admiraţi atîta reacţionează. Chiar şi atunci cînd critica e meritată. Ştiu să-şi apere punctul de vedere. Noi nu. Cred că aici e diferenţa esenţială dintre noi şi ei. Nu la nivel de drumuri, nu cînd vine vorba de servicii, nu cînd vorbim de stil de viaţă. Nu.
Să nu credeţi că ei nu au 'bubele' lor. Şi unele seamănă al naibii de mult cu ale noastre. Dar ei ştiu să le ascundă şi să le apere.
Şi să nu uităm că au avantajul de a fi avansat, parţial, prin punerea la colţ a Estului cîndva.
Mi-ar fi plăcut ca acum să mai fi lucrat. Sau cel puţin să fiu în Bucureşti în clipa asta, cu aparatul foto după mine.
Dar, într-o bună zi, o să fac, totuşi, ceva. Ca să răzbun toată tăcerea asta vinovată.

M-am întors la timp, înainte de căderea primelor picături. De ploaie.
În continuare, 'Hey Eugene' mi se pare cea mai potrivită pentru atmosfera de azi. Nici vesel, nici trist, doar ritmat şi calm.

Coffee time.

asa... fara nici un motiv

mona lisa

"Iti impartasesc dezgustul fata de fatarnicie, fie ca vine din partea religiei, ori a legii, totuna. Legea mi s-a parut dintotdeauna o batrina neroada, iar religia, in cea mai mare parte a ei, cam tot pe acolo. N-am sa te atac din directia asta, de fapt, n-am sa te atac deloc. Am sa-ti spun numai care-i parerea mea. Iata care e. Dumneata crezi ca apartii unei elite al carei crez sint ratiunea si stiinta. Nu, nu, stiu ce vrei sa spui, ca nu esti atit de infumurat. Fie. Totusi, doresti, macar, sa apartii acestei elite. Nu te condamn pentru asta. Si eu am nutrit toata viata aceeasi dorinta. Dar te rog sa tii minte un lucru, Smithson. De-a lungul istoriei omenirii, elitele si-au justificat in fel si chip indreptatirea de a se socoti astfel. Numai ca in fata Timpului un singur argument sta in picioare. Si anume urmatorul: ca elitele, indiferent care ar fi argumentele anume cu care isi sustin cauza, sa fi introdus o morala mai nobila si mai dreapta in lumea asta stapinita de intuneric. Daca nu trec cu bine aceasta proba de foc, vor ajunge niste simpli despoti, niste sultani, niste muritori de rind care nu incearca decit sa-si indestuleze setea de placeri si de putere.


Este un fragment din "Iubita locotenentului francez", de Fowles, fragment care, mi se pare mie, ascunde un mare adevar. Pe care am incercat sa-l subliniez. Da, inca nu am terminat cartea asta, desi am inceput, in paralel, alta. Si stiu ca am spus ca nu ma incinta cum e scrisa, DAR... e presarata cu multe ´pilde´ (nu gasesc acum un cuvint mai potrivit) si cugetari ale lui Fowles despre moralitate in general si despre cea a epocii victoriene in special. Ele apar in carte sporadic, cind nu te astepti, asta e parte din talentul lui Fowles. Graba mea de a judeca insuficient cartea cred ca vine din faptul ca am lungit lectura ei pe prea multe zile si stari (mai ales stari), lucru care a diluat ceea ce se cheama firul rosu.
La fragmentul citat am ajuns si consider ca merita ceva mai multa atentie, de asta l-am si adus aici. Raspunde la diverse intrebari pe care in ultimii ani mi le-am pus, sub la fel de diverse forme...
Ca sa ma fac inteleasa, ar trebui sa spun mai mult si sa comentez mai mult. Asta, in ideea unui dialog cu vreun doritor. Altfel, in clipa asta, ma pot rezuma la atat.
Daca, insa, cineva doreste, e liber si invitat sa isi spuna parerea despre citatul din Fowles.

"There comes a time in each life like a point of fulcrum. At that time you must accept yourself. It is not anymore what you will become. It is what you are and always will be." (Fowles)

lord

Intotdeauna mi s-a parut inutil sa-mi argumentez faptele si convingerile. La fel si sa ies in evidenta prin negarea unor convingeri de obicei generale si insusite prin obisnuinta cum ar fi religia si partial politica. A emite pareri personale asupra lor mi se pare in vremea noastra ca vorbii cu surzii. Elitele se formeaza ( cred eu ) pe baza unor interese politice , religioase, economice care depasesc puterea noastra de intelegere pe moment, sint atat de ermetice in ceea ce priveste accesul in randurile lor incat se impun foarte usor in fata noastra. Devenim asadar niste admiratori sau contestatari - pe margine - si cam atat. Sint mereu " clasificate " in timpul prezent, doar generatiile viitoare pot sa judece efectele ratiunii lor. Abia atunci apare efectul. Cand spun asta ma gandesc la Masonerie, acest fir rosu care a rezistat si s-a adaptat tuturor vremurilor si care a strabatut toata istoria lumii ca o elita.Implicarea noastra se cere doar atunci cand sint necesare sacrificii si eroi.