Am vrut să fac nu-ştiu-ce ciudăţenie de cafea şi am pus zahărul īn ibric, să fiarbă laolaltă cu cafeaua. Şi am uitat. Şi cānd am pus-o īn ceaşcă, instinctiv, am pus zahăr. Şi a ieşit prea dulce. Am făcut alta.
La prima audiţie de azi a lui 'swingin'...' eram īncă prea amorţită şi n-am reuşit decāt să deschid ochii mai bine, acum sunt pe la a cincea şi reuşesc să mă mişc, yeeee!!
Mi-e foame, dar mi-e lene să mănānc. Uneori, māncatul mi se pare cea mai mare pierdere de vreme. Cum adică să mănānci, de ce să mănānci??? Să stai pe loc şi să dai din fălci, ca un rumegător. Ok, simţi gustul, dar... pierzi vremea!!! E drept şi că sunt unele māncăruri care īmi plac, dar asta e altceva, le mănānc tocmai de plăcere. La fel ca gătitul, unele feluri īmi place să le fac, altele nu. Uneori mi-e poftă să gătesc, alteori nu.
Mi-am adus aminte... cānd eram mică, aveam cāteva māncăruri pe care nu pusesem gura (decāt, poate, pe vremea cānd eram prea mică să protestez inteligibil), dar susţineam sus şi tare că nu-mi plac. Mama, exasperată, mă īntreba: 'Cum poţi spune că nu-ţi plac (sarmalele, de exemplu), dacă nu le-ai gustat???!!!' 'Nu ştiu, pot! Uite: nu-mi plac!!!!' Invariabil, concluzia era: 'Bine, bineee, nu mānca, hăbăucă ce eşti!' Aşa cedează şi acum la diverse chestii (nu ţin de māncare) .
Mă enervează oamenii care sar ca arşi cānd le spui că mănānci nu-ştiu-ce-fel-de-māncare-combinat-cu-vreo-chestie-care-zic-ei-nu-se-potriveşte. Mă, da' dacă mie īmi place!
Azi o să mă joc de-a gătitul cu un iepure, īncă nu m-am hotărāt ce reţetă aleg.