Oamenii "normali" sunt plictisitori. Ce sa scrii despre ei?

**************

suflet învins


de azi o să îţi şoptesc doar în gînd,
ca să nu sperii zăpada
de pe pleoape.
o să întind mîna
fără să te ating,
ca să pot păstra fiorul.
o să strig în mine
ce n-ai avut curaj să asculţi
şi o să te alung la margine de gînduri.
eliberat de mine,
o să poţi redeveni himeră,
pentu o altă oglindă.

Suflete, tie iti sta bine cand zambesti! Te rog sa nu cazi...

Cred că de data asta trebuie o tufă întreagă:



Ca mâine vine ea şi primăvara....

Nefe, plec pe azi, numai atat voiam sa iti spun: nu fi suparata, nu fi trista, fiindca

AI DE DESCHIS O CAFENEA

si daca n-o deschizi, raman oameni fara job

si suflete frante...

PUPICI si Take care !

...

Chiar asa, de ce nu iti deschizi o cafenea?

Yo, Adina, cegherap:


.
.
.


Cam aşa arată ambalajul, deci. Concluzia: biscuiţii există.

Să-i desfacem, shall we?


Ooooo, baby!

Îţi dai seama că am după poza asta am şi mâncat câteva...
Dar, ca să-ţi faci poftă, dacă ai timp, te poţi şi juca, de-a "Omu' de mallow" (*):


Sau de-a ţintaru', kind of:


(*) Aia a fost tăiată cu un cuţit, nu cu dinţii.

Ah, am uitat sa pun poza cu produsul complet.

Hashule, la astia le zici tu biscuiti? E ca si cand a-i spune la twix biscuiti. E prajitura, mai.

Ce face Adina?

Giiizas!

Sau Măuzis!!, acum ca, in sfarsit, "este poze"!

In sfirsiiit, faimosii biscuiti-prajiturele!!!
Multumesc, Hash.

Stii, acum, ca ii vad, cred ca am trecut de multe ori pe linga ei...

Mi-a placut aia cu 'omu' de Mallow' .

Mmmm, mi-ai facut pofta!

Adina nu face prea bine, ca e foarte obosita. Nu demult a ajuns de pe coclauri, dupa 'jdemii de ore in autocar.

Buna ziua!

Pai ia sa-si miste Adina fundul in dus si apoi sa se bage in pat la odihna!

Mai intii isi bea cafeaua!

La ora asta???

Ai uitat deviza mea? Oricînd, oricum, oriunde, oricîtă... cafea!!!!

Da, la ora asta, că mă doare capul foarte tare şi azi nu băusem deloc. Nici ieri...

Uelcãm bec, Adina.
Ma primesti si pe mine la o cafea?

La naiba, mi-a trebuit o poza ca sa vad cat de jegoasa imi e cana! Am o scuza insa: sta cu cafeaua in ea de azi dimineata.

Mulţumesc, Olaf.
Normal că te primesc.
Ia uite ce cană drăguţă ai!


p.s. Nu mai vreau să văd autocar măcar o lună!

edit: Să-mi scuzaţi eventualele scăpări, migrena e de vină.

Acum, după cafea, e ceva mai bine, doar că s-a dus şi somnul. Care e tot dus de mai bine de 30 de ore... Da' las' că vine el mai pe seară.

Mi-am adus aminte de o tipă din autocar, care, pe la ieşirea din .de, s-a ales cu o amendă şi cu un fel de îndosariere, pentru că a încălcat nu-ştiu-ce-regulament-privind-plimbările-în-UE. Altfel spus, acum ar trebui să stea în .ro minimum trei luni, înainte să revină 'afară'. Musai! Şi venise foarte nervoasă din clădirea poliţiei:
- Ce idioţi! Auzi, trei luni să stau în ţară! Să creadă ei, că io vineri sînt înapoi!
(eu: )
- Da, cică nu aveam voie să vin aşa repede, ce să zic! Idioţi! Io mă întorc săptămîna viitoare, că mă căsătoresc aici, în Germania. Ce cred ei?

După ce-şi rumegă nervii cîteva minute, îl sună pe 'iubi' , să-i dea vestea cea mare. Aia cu trei-luni-în-ţară, că aia cu nunta cred că o ştia. Ca dovadă că i se cam rupea. Care 'iubi' e neamţ, dar ştie şi româneşte, că 'a avut o brutărie în România'.
- Ce faci, iubi? Da, zi şi tu, mi-au luat 150 de euro, că cică n-am stat în ţară trei luni şi tre' să stau acum! Hă?
'Iubi' o fi îngăimat ceva ce nu i-a convenit, că:
- Tu nu înţelegi că mi-a luat paşaportul şi m-au dus acolo la secţie??!
- ....
- Daa şi mi-au luat şi amprentele, idioţii! Cum nu înţelegi? Amprentele, iubi! Am pus degetele pe ceva negru şi apoi pe o chestie... (eu: ). Cum nu ştii??? Io de unde să ştiu cum se zice la amprente pe nemţeşte??
- ...
- Da, măi, am băgat degetele în ceva negru şi... (moment în care 'iubi' o fi zis ceva ce a nervozat-o, că brusc a fost retrogradat la 'idiotule' )... Idiotule! Amprente, amprente, na! Cum să le zic altfel, dacă tu nu înţelegi??!!
- ...
- Tu unde eşti acum?
- ...
- De ce? Şi aia ce se aude acolo, ce e??
- ...
- Şi mîine nu lucrezi?
- ...
- De ce?
- ...
- Aha. Io mă întorc, sigur că mă întorc! Dacă mă opresc ăştia, vii tu în ţară şi ne căsătorim acolo şi gata, după aia nu mai au ce să-mi facă! Idioţii!
- ...
- Da, iubi, ţi-am zis că nu aveam ce face, a trebuit să plătesc.

Şi dă-i, şi dă-i, ba cu 'iubi', ba cu 'da' tu unde eşti???' . Asta de cîteva ori, de cîte l-a sunat şi a sunat-o.

Asta era azi-noapte cîndva... Iar azi, la un moment dat, mi-a zis victorioasă:
- Gata! Ştiu cum fac să vin înapoi: declar paşaportul ăsta pierdut şi îmi fac altul! Şi mă mai găsesc ei la paştele cailor!
-

Herzlich Wilkommen in Rumänien !

Sper că ce zici tu acolo e de bine, că de mine nu se prea lipeşte germana.

Ma gandeam ca ti-e dor deja...

Bine ai venit... acasa !

Mulţumesc, Kristin.


Eh, dincolo de oboseala dată de drum, am o stare ciudată, pe care nu o pot pune în cuvinte în clipa asta. Nici nu mă obosesc să încerc, e drept. Poate că nu vreau... Întoarcerea acasă e şi ea ciudată, în mai multe feluri, dar nici despre ele (felurile) nu vreau să vorbesc.
Am desfăcut bagajele, parţial, iar în jurul meu e acum o harababurăăăă... Nici măcar nu m-am schimbat, n-am intrat la duş, doar am comandat o pizza şi am băut o cafea. Şi am sortat mormanul de hîrtii şi facturi din cutia poştală. Sortate, acum zac pe jos. Şi am scris unele 'chestii'.
Oboseală-nesomn-durere de cap-tristeţe-cinism-nedumerire-muzică în căşti-veselie detaşată dată de întîmplări neutre-zîmbete imaginare-calorifere reci-ochi osteniţi... toate astea îmi compun starea. Daţi-i voi o definiţie, că eu nu pot.

Mă retrag. Noapte bună.
Pe muzică...

L'amour est un tournoi
Où tombent tour à tour
Les guerriers maladroits...

Bine ai revenit Nefe.

la Rumanii sil vu ple!

na, de acu' să începem pregătirile pentru întâlnirea forumistică de la TM!

Difi

Erwin, mulţumesc. Mai ales pentru facturile alea de internet .


De fapt, am intrat aici, la mine, să spun că... jurnalul ăsta a devenit ciudat. Parcă e nevoie de o schimbare. Sau poate eu am nevoie de una.
Mda, nu ştiu.

in sfarsit sunt si eu pe faza
habar nu am cand ai plecat spre D da macar stiu ca acuma te-ai intors asa ca-ti zic "bine ai revenit"
sceneta cu tipa din autocar este fenomenala

"jurnalul ăsta a devenit ciudat. Parcă e nevoie de o schimbare. Sau poate eu am nevoie de una."

da...bine ai revenit.

De mîine...

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Adinei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

"Ii uram 'Bun Venit' la Han si cat mai multi prieteni virtuali celui mai nou membru, Adina"

Ai ceva de comentat ?

Mda, nu e nici un secret. Userul nefertiti a devenit userul Adina. Motivele nu au importanţă.
Iar acest jurnal va primi lacătul de rigoare.

Ha? Si cand fac misto de tine cum sa-ti zic? 'nefertiti'?

Hai, sa-ti fie de bine si sa vii pe la Buc ca mi-e dor de tine!

S-a ars un bec şi nu am altul. Mda...


Metaforele în exces devin greţoase.
Iar să-ţi accepţi limitele poate fi foarte greu şi dureros.

Momente de azi
- soare de toamnă blîndă, pe care am preferat să nu îl închid într-o fotografie; l-am impregnat în ochii sufletului, rezervă pentru iarna ce va să vină
- culori, multe pasteluri, joc de nuanţe
- o cafea băută pe trepte, contemplînd cu gîndul lumea, semn de revenire la o stare rătăcită pentru scurt timp
- nedumerire-tristeţe-emoţie-zîmbet-fericire preţ de două vorbe
- muzică "neutră"
- struguri imperfecţi (cu sîmburi)
- încredere de sine recăpătată graţie detaşării; la fel de brusc cum a fost pierdută; unii numesc asta rătăcire
- figuri care mă obosesc prin strădania lor de a impresiona şi de a se face plăcute
- tentaţia de a dispărea
- cer cu multe stele, puncte luminoase fericite în singurătatea lor
- ritmuri sacadate, pe care te trezeşti dansînd, fără să ştii cînd ai început
- lectură eşuată; nu îl înghit pe Fowles zilele astea
- un film uşor şi la fel de uşor plictisitor
- cinism ţinut în frîu
- calorifere calde, în ciuda nasului rece; sau invers
- de ţinut minte: un comision mîine, la 14.30, în faţă la Operă
- internet cu noduri
- poftă de gutui

am uitat să-ti zic ieri că ai revenit schimbată

Prima cafea, căldura din calorifere se risipeşte treptat, la fel ca întunericul care face loc luminii. Veşnica rocadă...
Să vrei să dăruieşti răsăritul şi să n-ai cui... asta poate fi numită singurătate? Cîndva ziceam că da. Acum nu mai sînt sigură.

Constat că virtualul devine tot mai plin de oameni care se cred filozofi (în sensul profesional al cuvîntului, dacă pot spune aşa). Care îşi descoperă, brusc, veleităţi de deţinători ai adevărului absolut. Aceiaşi oameni care dincolo de virtual nu au nici măcar curajul să îţi susţină privirea. Laşitate supremă i-aş zice eu. Să nu ai curaj să fii tu însuţi decît la adăpostul unui paravan numit virtual.
Unii pretind că fug de banalitate astfel. Dar ce e banalul, la urma urmei?
La fel cum poţi să îţi îmbraci scrierile în milioane de metafore şi în acelaşi timp să rămîi găunos.

Nu detaliez acum, cafeaua de dimineaţă e prea preţioasă ca să o stric în felul ăsta.
Se anunţă o zi senină.

Se confirmă ceva ce bănuiam de mult timp şi mi se explică nişte întîmplări care n-au fost deloc întîmplătoare.
Da, uneori e bine să gîndeşti în perspectivă, să 'rumegi' suficient şi să spui nu.

Nu, nu sînt un asemenea personaj. Din nici un punct de vedere.

Da, ştiu.

Iar tu te-ai grăbit să judeci ce am scris, fără să înţelegi exact ce am vrut să spun. Şi nu e vina ta, nu am fost explicită, pentru că scopul meu nu era să las să se înţeleagă prea multe.
Încearcă să vezi dincolo de aparenţe.

Edit. Am avut senzatia ca te contrazici, poate e doar o parere.