Mda, n-am stare, cred că am dormit prea mult. Asta e, ba nu dorm aproape deloc, ba prea mult. Azi s-a tot zbătut de ploaie, aşa că ce altceva se putea să fac? Am dormit în vreo două reprize. Şi acum bâţâi, evident. Bine, oricum era prevăzut un weekend din ăsta leneş, pe motive bine întemeiate. Pe aceleaşi motive mi-am făcut un pahar mic de sangria. Nu, mă, nu beau, în general! Da' mi-era poftă. Şi se impunea, fizic vorbind sau biologic sau cum puşca mea se zice. De fapt, beau foarte rar
alcohoale, că berea e amară, vodca e... brrrrrr, coniacul nu-mi place,
visichiul nici atât, mai merge un vin uşor uneori sau un gin. Dar de câte ori îmi aduc aminte de ginul de vara trecută, din Neptun, mă apucă greaţa. Eram la o terasă, în ultima seară, plăcut, briză, alea-alea (urla una live, da' mă rog), vine tipa 'ce doriţi', eu 'un gin' şi îmi aduce... un gin. Nu tu tonic, nu tu lămâie... greaţă de greaţă!
Ce ziceam? Da, că beau rar şi puţin. Ba chiar se întâmplă ca de multe ori când ies undeva să nu am chef să beau. Şi toţi se uită ciudat, aşa, pe sub pleoape, adică 'uite şi p’asta, ce mironosiţă'. Mă, da' dacă n-am chef atunci??!! Şi, bineînţeles, iau cafea.
Asta cu cheful la mine e foarte importantă, de asta nu ţine cu regulile. Am vrut să exemplific, dar mai bine nu!
Dacă închid geamul, e cald. Dacă-l deschid, e rece. Aşa păţesc şi noaptea, mă învelesc, mă dezvelesc, mă învelesc, mă dezvelesc. Mda.
Şi nu mai am nimic de citit. Oare ce fac oamenii normali sâmbătă seara? Nu că io aş fi normală... La teve nu e nimic de văzut. Chiar mă întreb de o vreme de ce naiba mai dau banii pe abonament?! La ştiri nu mă mai uit, la tocşouri nici atât (cândva nu pierdeam nici unul), divertisment n-am înghiţit niciodată, discovery-urile se repetă şi se repetă şi se repetăăăă, iar Travel nici nu îl mai am. Ce ar mai fi? Da, filmele. Mai prind câte unul arar, că în rest e plin de van dame, arnold, stallone, segal, telenovele, indiene (oh, da, le reia Antena 1!), HBO cred că e în stare să dea un film de trei ori într-o zi... Deci, mai rămâne meteo
şi uneori fotbal. Meserie!
Sincer, am o tot mai acută senzaţie că mă prostesc. Cândva, am vrut timp pentru mine. Acum îl am, dar nu în condiţiile la care mă gândeam atunci. Nu mai reuşesc să scriu (nu aici), tot ce fac azi, mâine mi se pare cretin. Mai rău e că totul începe să sune ca o afacere şi am realizat că aş putea scrie aproape oricum. De la rahaturi pretenţioase (pe care le urăsc) la imbecilităţi simpatice, de la siropuri la acrituri tragice. Şi de aici până la sentimentul de afurisită inutilitate nu e decât un pas miiiic-miiiic de tot. Am încercat să-mi închipui cum ar reacţiona diverse persoane la diverse scriituri. Şi ştiu la ce ar râde Hash, ştiu la ce ar strâmba din nas Fantasee, ştiu ce n-ar citi Dead-Cat, ştiu la ce ar lăcrima Felina, la ce ar zâmbi Mihai... adevăru-i că e amuzant să-ţi închipui toate astea. Dar, în final, eu ce vreau? Sună patetic? Posibil... Depinde din ce poziţie priveşti.
Acum, de exemplu, vreau muzică.
Iar mă simt ca fumătorii ăia care trag cu sete şi apoi dau drumul la fum în sus, cu nonşalanţă. Mi-am adus aminte de o discuţie avută cu maică-mea acum, când am fost ultima dată acasă. Maică-mea e 'fată faină' (asta fiind echivalentul lui 'băiat Gigel', că tot pomenise Hash mai ieri), dar mă 'citeşte' prea uşor şi nu mă pot fofila. Cred că e singura care poate face asta. Şi mereu are dreptate, dar eu trebuie mai întâi să dau cu capul. Altfel n-are farmec... Ideea e că nu prea mai am timp de pierdut cu farmecul ăla.
Parcă mi-e foame. Dar n-am chef să mănânc. N-am chef în sensul că asta presupune prea multe mişcări. Nu ca să gătesc, că asta am făcut deja, ci ca să îmi ajungă mâncarea în faţă. Nici nu ştiu de ce mai gătesc, de multe ori. Dulce inerţie, cred. Pentru doi are farmec, singur nu mai contează. E cât se poate de adevărat că viaţa în doi are şi chestii plăcute. Problema e dacă eşti capabil să respecţi un anumit grad de intimitate al celuilalt. Că dacă nu... Erau nişte covrigei pe aici... Da, uite-i. Bun şi aşa. Deci, dacă nu poţi, îl sufoci. Şi îl forţezi să îşi caute intimitatea în altă parte.
Cred că a stat ploaia.
... the big swing... 
Îmi place mult prima poză dintre alea făcute de Hash.
Cand a auzit "asemenea magazin" s-a inveselit si m-a lasat sa ma stramb pe-acolo ("hmmm... din unghiul asta ar merge...").
), la câţiva paşi în faţa mea, doi... moşi, ceva mai încolo o tipă traversează de pe o parte pe alta. Ea, mini din ăla de prost gust din blugi, cam prea plinuţă, bronzată, aspect oarecum neglijent. Ei, cam spre 60 (ani), neglijenţi vizibil, genul fost şofer de camion sau instalator care mai întâi bea una mică şi apoi lucrează. În timp ce îi depăşesc, aud: 
Îmi închipui o chestie rotundă care explodează. 
Asta e bestială!! 
Multumesc, nefe, sa stii ca asta e un compliment pt. mine 
. Cândva, pe vremea asta, făceam cum făceam şi ajungeam la ea. Toţi. Şi undeva într-un sat uitat de lume prindea viaţă Medeleni-ul nostru. Ce rău îmi pare că unele amintiri nu mai au acurateţe şi se estompează! Păstrez filingul, dar mi-e atât de greu să pun vremurile alea în cuvinte... Măcar să scanez nişte poze, odată. 
, serile cu taclale pe aceeaşi verandă, la adăpostul cerului cu muuulte-muuulte stele... Şi cât râdeam cu ea, are un simţ al umorului aparte, chiar şi acum. 
Or fi trecut alea cinşpe minute? 