Departe de lume traia o fata, pe un deal acoperit cu papadii, nouazeci. La fiecare ras, la fiecare tresarire, sute de 'ace pufoase' , noua sute, umpleau vazduhul si fata credea ca toata viata ei s-a petrecut pe un nor. Acest lucru o bucura atat de tare incat se gandea ca nicaieri nu a existat o lume ca cea in care s-a nascut ea.
Cand a venit seara, dealul s-a umplut de miresme de ciocolata si licurici.
Asezata pe spate privea luminile cum se amestecau cu gandurile ei, noua mii. Dincolo de ele, stelele ii raspundeau cu visele lor, noua sute de mii. Si atunci l-a vazut, pe el, printul. Cobora din ceruri pentru ca si el, de partea celalta a stelelor, visase la ea...
S-au imbratisat si s-au sarutat, noua milioane de saruturi, poate mai multe..cine le-a mai tinut numarul..in eternitate?
Nu am stiut niciodata numarul bicicletelor din Beijing.