mdA!, aºteptãm sã rãspunzi la douã întrebãri...
ªi aly, la întrebarea mea.
No rush... All the time in the world...

HELLO? anybody here?

Încã aºteptãm rãspunsuri... Doar tu ai rãspuns la întrebarea mea, ea_adita...

merge greu de cateva runde ...

intrebare noua, pentru toti membrii echipei unu: cum veti petrece sau in cazul in care raspundeti dupa sarbatori, cum ati petrecut Sfintele Pasti?

Adevarat a inviat!

greu, greu....cred ca ma retrag decent...m-am plictisit ingrozitor.....

Rãspundeþi ºi voi mai rapid ºi n-o sã ne mai plictisim...

ea_adita: Ce culoare are plictiseala ta?
mdA!: Îþi plac caricaturile? Un da sau un nu ar fi de ajuns.
alysoft2003: De ce atâta contrast între tinereþe ºi bãtrâneþe?

bun ... incepem sa banuim deja care e conventia. urmatoarele intrebari sint de verificare si suna asa:

1. cate urme de copite gasesti intr-o ograda cu trei cai, doi catei si sase ieduti?

2. cati dinti de lapte are un vitelus cu trei cornite?

3. daca ionut are doi soricei si ioana ii mai aduce 5 pisoi cate codite are ionut?

de data asta va las pe voi sa alegeti intrebarea care va convine cel mai mult, dar va rog sa raspundeti la toate trei. succes

greu, greu, greu merge...de fapt ca tot hanul...

imi pare rau, nu pot finaliza runda aceasta.
toate raspunsurile mele de pana acum pot fi luate in considerare in ghicirea conventiei.
imi cer mii de scuze pentru posibilele incurcaturi.

va doresc de bine,
mdA!

Aly?
Ne rãspunzi ºi tu la una din întrebãrile puse de n'ai-b'ai? Oricare vrei tu...

Greu joc oricum...grea este si conventia...motiv pentru care merge asa greu....si nu a impulsionat deloc...pacat

Echipa întrebãtoare recunoaºte învingãtoare echipa adversã...
Sã trãiþi, frumoºilor, de ne spuneþi ºi nouã convenþia voastrã!

A adormit conventia..shhh.


TREZIREAAAAA!

Jocul e in desfasurare? Echipele sunt facute? Se mai poate intra intr-o echipa?

Neata,

Hai sa facem.

Echipa intrebata:
1. Hashaspire

Conventia traieste!

Echipa intrebata:
1. Hashaspire
2. TH


Andrav, ce faci, joci sau intrebi doar?

l.e. Dea a confirmat ca o sa confirme marti daca joaca in echipa curiosilor Deci fara confirmare finala,

Echipa curiosilor:
1.Dea, repet, Dea

th, repet.. TH... na ca m-am ratacit pe drumul catre han
dar.. DAR.. intr-un final am ajuns si.. confirm daca mai e valabila propunerea
cat despre echipa, cred ca trec la echipa intrebatilor, acolo e nevoia mai mare

Intru si eu la echipa curiosilor.

Recap:

Echipa intrebatilor: Hashaspire, Şmitus Herbert, Dea, ....
Echipa curiosilor: Mihai, ...


If vreti sa jucati, semnati.

Intru şi eu la echipa curioşilor...

Echipa întrebaţilor: Hashaspire, Titus Herbert, Dea, ....
Echipa curioşilor: Mihai, Data'q

Cine mai intra la echipa 1?

Intru si eu . Unde e nevoie

Păi echipa a doua are voie de maxim doi jucători... Aşa că:

Echipa 1: Hashaspire, Titus Herbert, Dea, passenger ...
Echipa 2: Mihai, Data'q

Altcineva? De nu, poate începem de luni.

Cred că putem începe ... După ce vă stabiliţi convenţia să răspundeţi primelor mele întrebări:

Hashaspire: Câte cercuri are o linie ?
Titus Herbert: Câte frunze verzi ai avea nevoie să aduci primăvara înapoi ?
Dea: De câţi paşi ai nevoie să te întorci de unde ai plecat ?
passenger: De ce nu are melcul picioare?

Dupa ce stabilim conventia... intrebarea e cu cine? Se pare ca e mai greu sa ne adunam...

Conventia a fost stabilita .
Imediat raspundem.
Spor la dedus.

Din cele 2 raspunsuri universale, "nu stiu" si "depinde", aleg "depinde".
Depinde de marimea, evident, a cercului si de, inevitabil, calitatea ceruta. Hai, spre exemplu, sa luam o vaca.
O desenam patrata sau dreptunghiulara (unii) chiar si daca ne imaginam ca e rotunda sau ovala . Therefore, clar, o vaca are 4 linii (laturi).
Semnul ala rosu de circulatie STOP are 8 laturi (linii), si eu il vad totusi rotund... oarecum... :


Daca tu nu vezi asa, incearca si tu alt unghi:


Pentru semnul STOP, cercul "ideal" este, normal , cel circumscris octogonului. Iata un exemplu cu un hexagon, ca e foarte asemanator:


Pentru a apropia de ideal semnul STOP, putem sa il facem fuchsia sau sa-i mai adaugam laturi:


Daca ar fi mai mare semnul, ar fi mai lungi, deci ar fi mai "patratos" "cercul".

Asadar: cercul optim trebuie sa aiba multe linii si, cum am zis, sa fie mic

As friends,
Hash.

P.S.: Iar la cate cercuri are o linie, ma mai gandesc (ups!).

Am jucat scrabble cu un elefant. Cine pierde va avea de reconstituit un anotimp in jocul urmator. A castigat. Asa ca am ales primavara. As avea nevoie de urmatoarele:
- opt frunze crescute in palma;
- o frunza cocosata sub greutatea unui strop de timp lenes;
- amintirea unei livezi de meri;
- o legatura de marar ( );
- doua antene de libelula neagra deasupra unei frunze de salata;
- (cateva acuarele, pentru frunza pe care am furat-o de toamna asta pe furis dintr-un artar roscovan );
Piesa de rezistenta : am doua frunze verzi-verzi aduse de vant pe pervaz intr-o seara limpede si albastra. Separate nu fac cat o ceapa degerata , dar puse impreuna ascund in nervuri stravezii adn-ul primaverii. Beat this you elephant!

E o capcana in aceasta intrebare? Nu stiu daca exista dovezi concrete care sa ateste lipsa picioarelor. Din contra. Eu una, in urma cu aproape opt ani, am vazut o scena mai putin obisnuita...Adica nu. Nu neobisnuita, ci incredibila...la prima vedere. Totusi adevarata. Sa va povestesc...
Era o dimineata banala de vara... Albastrul cerului era nepatat de umbra vreunui nor ratacit si iarba din gradina era zvantata abia de vreun ceas.. Ma uitam dupa fluturi, furnici si albine... ca omul care nu are nici o treaba, nici o graba... Era vacanta si eram libera sa lenevesc la orice ora ... Moliciunea ierbii ma atragea ca un magnet... prin urmare m-am intins cat eram de lunga (sau, cum ar zice gurile rele - ca asa e lumea -, de scurta) in iarba, langa un strat aromat de musetel. Ma uitam amuzata la un fluture mov-albastrui care se luase la intrecere cu un bondar fara o antena (ca si mine adica ) si ma gandeam ca e tare bine sa ai aripi (da, stiu, gazele au "elitre" ), cand... l-am vazut!!! Aproape stacojiu (de atata efort) un melc se chinuia sa inainteze in iarba. M-am uitat mai bine, ca prea era ceva dubios in miscarea aceea... lenta, lenta (ca de acolo vine si vorba: merge alene, ca melcul la pascut ), aproape imperceptibila... si pe langa asta mai era si dara alba pe care o lasa in urma... Cum alba? Parca era transparenta in mod obisnuit... Am crezut pe moment ca am vedenii... sau prea multa imaginatie. Asa ca am inceput o investigatie ca la carte. Am studiat in prima faza urma lasata... se intindea pe aproape patru metri si era alba pe tot traseul. Cand am vazut punctul de plecare am izbucnit in ras. "Sursa" era o pata mare de aracet.. inca proaspat Saracul melc Adica nu era suficient ca avea deja probleme cu deplasarea (e simplu pentru cineva sa aiba grautatea casei pe umeri?)...a gasit ceva care ii amplifica povara... Plina de curiozitate am extras melcul din iarba, am curatat (pe cat posibil) impuritatile care se adunasera pe el si am descoperit...minunea ) Admit ca e greu sa acceptati, daaar: melcul avea picioare. O gramada de picioare mai exact:D.. numai ca, se pare, uitase sa se incalte. Degeaba isi suflecase pantalonii (pentru ca avea evident si pantaloni), picioarele erau pline de lipici si aproape ca nu se mai observau.
Daca nu ar fi existat intamplarea aceasta as fi ajuns sa cred si eu (alaturi de restul lumii) ca in mod obisnuit melcul nu are picioare. Si as fi incercat sa iti raspund la obiect. Dar nu pot. Poate alta intrebare o sa contina adevarul pe care il cauti.
Am zis.

Conventia este sa folositi toti zambaretul ?
Sau sa faceti referire la unul sau mai multe animale?

Daca nu, cateva intrebari:

@Hashaspire: aceasta este o intrebare serioasa?

@passenger: Daca e fix, e ok?

@Titus: Care este partenerul lui Jerry?

Zambaretii sunt bonus (nu fac parte din convetie)

Animalutele fac parte din conventie... dar nu sunt suficiente Mai aveti de cautat... mult si bine Credeati ca scapati asa usor?

E si Dea in joc

Si raspunsurile la intrebari?

AaaaaaUUaaaa gâlgâlgîlgâlci PToi-ptiu!! Ole, much better!

Niste ciori asezate pe un fir de antena dezbat frenetic:

Cioara1: cra - ar - cra - CRAc- cra

Cioara2: a, nu, Kra - krac - cra - ac!

Cioara3: Mhm, mhm sau asa cum spune ...

In tot acest timp, de grupul antrenat in discutii aprinse se apropie o alta cioara.
Cioara noua: Ahoe, crae-i treaba?

Moment orecum neplacut de intrerupere in arc. Urmeaza asaltul - parerei contradictorii aterizand din toate directiile: cra - ar - cra - KRA - krac - cra - ar - Cra - krac !!!

Cioaran : Ntz, eu cred ca Dumnezeu e un negru cu plamani ca ai calugarului T .

In ordinea importantei am asa:

- ideea - cu cat se incapataneaza mai mult, cu atat o cred mai putin. Sau invers
- punctul rosu - cu cat e mai mare tinta cu atat mai bine. Ori ati auzit ca trofeele de dimensiunea unui soarece sunt mai cautate?
- ora- negociabila intotdeauna, la si un sfert nu e tarziu
- aterizarea - apreciata la punct. Nu acela rosu din lista
- oglinda - are proprietatea de a nu intelege ce inseamna xif e acad. Dar vede corect numarul in runda 2. Probabil.
- privirea - as inclina sa cred ca are legatura cu omul sarit. Exact, de acolo.
- mobila - cu accent pe a doua silaba, oponenta punctului forte din intrebare...

As mai putea adauga cateva elemente listei, dar fix in acest moment am observat ca am strecurat un hint urias in raspuns. Asa ca inchei. OK?

Sa nu uitam ca am plecat pe-nserat si afara era o liniste din aia.. mormantala (auzeai doar musca aaaa.. pardon! nici pe-aia)

Apoi, considerand adevarate urmatoarele:
- alta idee n-am si e inca joi,
- numarul meu norocos are trei zerouri
- "rozul" murdar este noul "negru" in moda
atunci raspunsul la intrebare nu ar putea fi decat PATRUZECISINOUA. Atat.

(rectificare: plus/minus opt (OPT)).

In primul rand, o intrebare serioasa incepe cu majuscula.
In al doilea rand, verdele ala de malachit nu si-a facut treaba pentru peşti.

(Uitasem quote-ul, de-aia am editat).

Hashaspire: Ce-ţi place la umbra ta?
Titus Herbert: Câte degete ai la mâna dreaptă?
Dea: În ce an te-ai născut ?
passenger: Câte luni ai vrea să atârne cerul noaptea?

Sper să nu ocoliţi răspunsurile şi la întrebările astea ...

....povestea incepe acum peste opt veacuri pe meleagurile Galiei oceanice. La carma tarii venise, aprinzand spiritele, un mostenitor obscur al ultimului rege (mort de-a binelea in circumstante misterioase). Umbla vorba ca ar fi un copil-din-flori, nimeni insa nu stie si nu indrazneste sa mentioneze asta . Cum a reusit sa se impuna? Ehe! Pai acest lucru nu e imposibil in Galia, regele, acela de pe acum mort (i-ar fi tarana data aerului), nu avea mostenitori legitimi, un batran retras ce nu a oferit gratiile niciunuia dintre "apropiatii" sai. Se spune ca era si putin cam misogin, eh, dar cine isi mai aminteste?
There HE is, Sir Axolot, mai marele conducator peste armatele regelui, impunator, intunecat, cu o educatie aleasa, priceput la arme, MARE strateg, decizia de autoinscaunare nu a intalnit nicio opreliste. (Fie vorba intre noi , a fost unul, oasele ii atarna in turn).

Ne regasim acum in sala mesei cu orologiu dong unde Sir Axolot, in capatul mesei rotunde ( ) isi ocheste cu desavarsit calm generalii. Analizeaza un atac fulger, in oarba noapte de dupa Ajun, o mica surpriza, impotriva ultimului obstacol batrana fortareata Teleusta.
Ce-i trece lui prin cap in aceste momente? CE? Toti isi pun aceasta intrebare sau ar pune macar putin in adancul gandului, de ar indrazni.
"Oameni, pe 23 decembrie dam atacul!", Sir A. dupa ce isi drese cu fermitate vocea (a, cand se hotarau conducatorii armatelor sa dea cate un atac cum se pronuntau? Mai aveau timp de vreo discutie, oare ? Sareau in sa, dadeau un chiot si oamenii ii urmau ghicindu-le intentiile? Hmmm.. )
Aprinsa rumoare in sala mesei, o voce se ridica din ora 11 (pe masa e incrustat un ceas, "...fiecare vorbeste atunci cand limba minutarului ajunge in dreptul sau", decizia 19 ale sutei luata de Sir Axolot, mai marele regilor Galiei oceanice), creste-creste pana atinge apogeul (pe la 12).
"-Suntem acum pregatiti Maria TA" , se auzi Sir Hoit si fu imediat intrerupt: Ding-dang-dong! ori 12
Toti cei prezenti asteptara in liniste mormantala trecerea obisnuita a timpului.
Marele Sir Axolot se ridica in picioare in zgomot respectuos de zale argintii si metale contorsionate si isi rasfira degetele mainii drepte usor, dar sigur, pe masa. Avea sase, dar purta manusi, altfel sigur ar fi fost infierat ca vrajitor si ars asemenea ereticilor pe rug.
"Teleusta are atatea puncte slabe cate am eu degete la mana asta," (si nu manca r..) iar noi ne vom folosi in doborarea ei de toate acestea.
Sir Hoit, tu te ocupi de "piciorul stang" - malurile Ehebei, e acolo o trecatoare ascunsa, mobila ce va fi incheiata acum!
Count Schnider, tu apuci de "piciorul drept"- morile aerului, si nu cumva sa ii dai drumul pana nu auzi goarna de trei-patru ori!!
Count Themoney, "mana dreapta" - intrarea Broca, iti revine, opresti orice intra in fortareata si incepi din zori, netrebnici vor atinge disperarea cu sutele pana a ne apuca serios de ei!
Hip, Hip! se auzira in cor vitejii vanjosi.

Stttt! Asa!

Sir Deacon, tu pregatesti atacul cu ghiulele cu prafu' al dracului la "stanga", mai admise Sir A. si se opri cu ochii inchisi parca admirand cum actiunea i se aseaza dinaintea ochilor toata grandoarea ei . Respira aer si continua.
"Eu abordez rasaritul, daca le atingem punctul nevralgic, toate celelalte ar fi amortite si derutate, ati inteles?. Victoria e ca a noastra!!!"
"Hip-hip!"
Ce, insa, nu stia nimeni ( in afara de Sir Axolot, bineinteles) era punctul 6. Oare va avea cum sa-l supuna indemanarii si puterii sale neasemuite?
AHHHH! Damn it, daca ar avea doar 5 degete la a sa mana !!!!! Ca mine. Evrikaaa!!


(Cate litere am mancat.. )

Citez, oarecum, de pe un site:
La o etapa evolutiva biologica mai tarzie se adauga instinctul estetic, luat mai intai ca un "supliment" al instinctului cognitiv. Rostul sau initial a fost de a oferi un imbold in plus pentru analizarea obiectelor, oferind un surplus atat de satisfactie si placere olfactiva, cat si vizuala. In aparitia si in dezvoltarea instinctului estetic, rolul vazului a fost asadar decisiv. Acest fapt este in mod evident confirmat de evolutia animalelor oarbe sau cu acuitatea vizuala slaba, majoritatea fiind animale de noapte sau vietuitoare in sol si in adancurile obscure ale oceanelor. Pentru acestea, aspectul estetic nu are nici o importanta. Ne apropiem de elucidarea rostului instinctului estetic in evolutia estetica a speciilor.

Poveste (atentie!) "falsa":
Primele vietuitoare nu aveau lumina. Presupunem ca in afara de ochi, deja celelalte organe de simt erau dezvoltate. Oarbe. Toate vietatile. Pentru a afla de orice mica miscare in departare, foloseau ca semnal (alte) vibratii. Unii indivizi simteau uneori nevoia sa iasa din universul lor micut "predestinat", sa inteleaga mai mult si sa experimenteze senzatii ("lumi") noi. Unele au dat, ghinion temporar, peste absolutele taceri si peste "obiecte" (atata timp nu exista lumina, ele considerau mediul inconjurator ca un singur obiect, un sistem impartit in "zone mirositoare"... unele erau "zone zgomotoase", iar altele erau "zone moi" ...), dure, inodore, insipide. Adevarata "liniste". Nici macar o schimbare de temperatura, etc. Uimiti, simteau ca au gasit in sfarsit "nimicul". Nu puteau explica unde sunt, daca mai exista cu adevarat, daca acolo "e capatul lumii" sau fericirea. Imprejur stanga si fuga inapoi in "adapost". Putini dintre ei au avut dubiosul curaj sa infrunte nimicul. Si mai putini au cautat niste metode de a-l raporta la ce aveau deja cunoscut. Formule complicate, uneori sisteme determinabile poate intr-o vecie si cu siguranta insuficient gandite. Falsa egalare cu un sentiment cunoscut. False definitii aiurite. Doar doi indivizi, intr-o explozie de creativitate, in oarecum adevaratul sens al cuvantului, au avut geniala idee de a crea un organ de (altceva ce? ) simţ. Pentru ca, ei ziceau: "nimicul te bombardeaza... inexplicabil... cu nimic". Au muncit ani (de zile) pentru a-i GANDI complexa structura si alte mii de ani pentru a o "construi". Pe intuneric! Au reusit! Au creat ochiul! Inca doua capete de fire erau de legat si gata! Au zambit, s-au uitat unul la altul... si le-au unit. Doar o secunda au rezistat minunii si apoi au murit fericiti. Ochiul functiona. Atingeai un fir si puteai instantaneu sa vezi. O combinatie uimitoare de informatii se ascundea in spatele nimicului. Poate de-asta erau speriati ceilalti. Deoarece ei nu stiau cum sa actioneze cand erau atinsi de atatea "culori invizibile". Nimicul nu exista... din nou. In schimb, a devenit mult mai complicata "existenta".

Rezumat, sa nu evit intrebarea : Posibilitati:
- lumina de fapt e "telepatie". Ne dorim sa aflam ce e "acolo" si il rugam pe Soare sa urle (bombardarea, ya know?). Cateodata e ocupat, nu face fata unui "intreg univers", mai ales unei dorinte filtrate (de obstacole). Asa ca ne folosim de "auriul pestisor" personal (lumanare, bricheta (unii), bec...). Deci traim in intuneric. Stii cum e pe intuneric? Nimic nu are culoare. Acum nu te gandi la alb-negru sau infrarosu. Nu exista ceva mai deschis sau inchis "la culoare". Fara nuante. Acum ramane sa ne dorim a sti. Si sa stim a dori.( + ) Invers. Imi place asadar la umbra mea ca imi ofera un "semn", o idee despre ce insemn pentru orbi (o forma. sau nimic...).
- exista si altfel de unde (aici nu se termina...). Nu ai vrea sa construim organe?

Iti repet: a fost o (atentie!) poveste falsa.

Motto : Cand toate se intampla firesc, noptile au respiratia albastra...

Ma joc de-a alta noapte-n jumatate,
Am albe margini si amprente mute...
Acopar luna si descopar sapte
Am timp sa le descant,
au vreme sa m-asculte...

Ascunsa in fantasme colorate
Am uneori o umbra cam natanga
Imi aminteste de luminile furate
Un licurici...
insemn discret langa urechea stanga...


Caut pe zapada urme, pentru soapte,
Oglinda-mi uita gandurile ninse
Ma plec incet spre vis, ma pierd in noapte...
Am cioburi de albastru...
ai lunile promise...

...si adorm.