Studiile sociologice serioase, nu alea pe care le citeaza Helmuth, arata ca cele doua sunt foarte puternic corelate pozitiv.

In plus, fericirea personala nu este ceva asa bun absolut. O corelatie puternica, de data asta negativa, se gaseste intre fericire si educatie. Cu cat esti mai educat cu atat esti mai nefericit. Motivul este cel pe care il intuiesti si tu aici "ai strea aceea de bine, de implinire sufletesca si de multumire pentru ceea ce ai". Nu ai mare lucru dar nici nu iti trece prin cap ca ai putea vreodata sa-ti depasesti conditia mizera. Deci esti fericit. Vrem sa incurajam asta?

Sunt fericiti cei saraci cu duhul, nu?

Da, exact! Chiar daca esti crestin, chiar daca nu esti, statisticile nu mint.

Nu, multora le va creste considerabil nivelul de trai si fericirea personala, odata ce vor putea sa depaseasca stadiul saraciei lucii. Studiile arata ca 2% dintre cei mai bogati detin peste jumatate din bogatia mondiala, iar jumatate din totalul populatiei adulte din lume detine mai putin de 1% din bogatia mondiala. Prin redistrubutia averilor in acord cu principiul egalitarismului, li se va asigura mult mai multor oameni trecerea pragului saraciei lucii.
http://www.wider.unu.edu/research/2006-200...e-5-12-2006.htm



Adevarul este insa ca in capitalism, care permite inegalitati monstruoase, duce la limitarea libertatii marii majoritati a oamenilor: marii bogatasi au resurse suficiente incat sa sponsorizeze campaniile electorale ale formatiunilor politice dorite de ei, precum si sa mituiasca politicienii pt. a actiona in concordonta cu interesele lor. Asta inseamna confiscarea democratiei de o minoritate.
De multe ori, cardasia dintre capital si politicieni are efecte devastatoare asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale clasei muncitoare:


http://www.politicalaffairs.net/article/view/4147/1/212/



Tarile est europene nu au beneficiat de socialism, caci nici n-a fost vorba de "dictatura proletariatului", ci de dictatura unei minoritati birocratice care au parazitat proletariatul.
Chiar si asa, acele tari au avut performante importante, care intrec cu mult in anumite privinte sistemul capitalist:
http://downshiftingromania.blogspot.com/20...eausism-si.html



Oamenii vor munci atat cat sa-si permita un trai decent, care include asistenta medicala gratuita, educatie la fel, locuinte cat mai ieftine etc., plus alte facilitati si dotari individuale precum mobila, TV, PC etc. Nu e cazul sa incurajam lumea sa se preocupe mai mult decat atat de bunurile materiale, din moment ce oricum e demonstrat ca veniturile peste acest nivel au o prea mica influenta asupra fericirii. oamenii vor avea asigurat timpul liber cat mai mari ca sa se preocupe de adevaratele surse de fericire, precum socializarea, mariajul, sexul, sportul, culturalizarea etc.



Inegalitatile nu doar ca incurajeaza o competitie pe cat de acerba pe atat de fara miza intre oameni de tip keeping up with the Joneses, dar au si alte efecte sociale devastoatoare. De ex., scad coeziunea sociala, duc la izolarea individuala si sporesc numarul de omucideri:


http://en.wikipedia.org/wiki/Economic_ineq...s_of_inequality

In egalitarism astfel de probleme vor disparea de la sine.



Nu, cine nu va indeplini sarcina trasata in mod democratic de oamenii muncii, pt. asigurarea nivelului de trai dorit in societate, urmarit in interesul clasei muncitoare, va fi obligat, prin masuri precum munca suplimentara neplatita, amenzi etc. sa indeplineasca baremul urmarit. Ceea ce este in plus nu va fi nici platit si nici incurajat, dar ceea ce va fi sub va fi stimulat prin masuri graduale.

Esti praf.
Studiile de care vorbesc eu apartin unor somitati mondiale recunoscute in domeniile economic, psihologic etc. Nu mai spun ca au aparut in publicatii de specualitate de mare tinuta intelectuala:

Multe din articolele in care se vorbeste de concluziile studiilor specialistilor in domeniu vizavi de relatia bani-fericire specifica chiar ele unde anume au aparut respectivele studii. Si, cum era si normal, lucrarile unor somitati de talie mondiala precum cele citate de mine, au aparut intr-adevar in reviste stiintifice cat se poate de serioase. De multe ori se specifica chiar si in articolele aparute in mass-media nemele publicatiilor de specialitate in care ele au aparut:

Uite un exemplu:

"Link between income and happiness is mainly an illusion
by Eric Quińones · Posted June 29, 2006; 02:00 p.m.

While most people believe that having more income would make them happier, Princeton University researchers have found that the link is greatly exaggerated and mostly an illusion.

[...]

Two Princeton professors, economist Alan B. Krueger and psychologist and Nobel laureate Daniel Kahneman, collaborated with colleagues from three other universities on the study, being published in the June 30 issue of Science. The new findings build on their efforts to develop alternative methods of gauging the well-being of individuals and of society. The new measures are based on people's ratings of their actual experiences, instead of a judgment of their lives as a whole.

"The belief that high income is associated with good mood is widespread but mostly illusory," the researchers wrote. "People with above-average income are relatively satisfied with their lives but are barely happier than others in moment-to-moment experience, tend to be more tense, and do not spend more time in particularly enjoyable activities."

The Princeton researchers collaborated with psychologists David Schkade of the University of California-San Diego, Norbert Schwarz of the University of Michigan and Arthur Stone of the State University of New York-Stony Brook."

http://www.princeton.edu/main/news/archive...tion=topstories


Un alt exemplu:

"WHAT MAKES PEOPLE THE HAPPIEST? RESEARCHERS SAY IT'S NOT MONEY OR POPULARITY

Study Finds Autonomy, Competence, Relatedness and Self-Esteem at Top of List of Psychological Needs

Washington - Attaining popularity or influence and money or luxury is not what makes people the happiest and is at the bottom of the list of psychological needs, according to a new study.

Topping the list of needs that appear to bring happiness are autonomy (feeling that your activities are self-chosen and self-endorsed), competence (feeling that you are effective in your activities), relatedness (feeling a sense of closeness with others) and self-esteem. The findings appear in the February issue of the Journal of Personality and Social Psychology, published by the American Psychological Association (APA)."

http://www.apa.org/releases/needs.html

O lista de multe alte lucrari aparute in reviste de specialitate care confirma si intaresc aceeasi concluzie (ca odata trecut pragul saraciei lucii, banii au prea putine de-a face cu fericirea), pe care ori le-am citit, ori le-am gasit la biografiile articolelor pe care le-am citit, decurge cam asa:

Nickerson, C., Schwarz, N., Diener E., & Kahneman D., Zeroing in on the dark side of the American dream: A closer look at the negative consequences of the goal for financial success, Psychological Science, 14 (6), 2003, 531-536.

Schkade, D. & Kahneman, D., Does living in California make people happy? A focusing illusion in judgments of life satisfaction. Psychological Science, 9, 1998, 340-346.

"What Is Satisfying About Satisfying Events? Testing 10 Candidate Psychological Needs," Kennon M. Sheldon, Ph.D., University of Missouri-Columbia; Andrew J. Elliot, Ph.D., and Youngmee Kim, Ph.D., University of Rochester; and Tim Kasser, Ph.D., Knox College; Journal of Personality and Social Psychology, Vol. 80, No. 2.

Tim Kasser, "The Good Life or the Goods Life? Positive Psychology and Personal Well-Being in the Culture of Consumption." In Positive Psychology in Practice. Edited by P.A. Linley and S. Joseph. New York: Wiley, 55–67, 2004.

Tim Kasser, "The Dreams of People High and Low in Materialism." Co-authored with V.G. Kasser. Journal of Economic Psychology 22: 693–719, 2001.

Tim Kasser, "Of Wealth and Death: Materialism, Mortality Salience, and Consumption Behavior." Co-authored with K.M. Sheldon. Psychological Science, 2000.

Lottery Winners and Accident Victims: Is Happiness Relative? (1978) by P. Brickman, D. Coates and R.J. Janoff-Bulman, in the Journal of Personality and Social Psychology, 36, 917-927.

Subjective Well-Being: The Science of Happiness and a Proposal for a National Index (2000), by E. Diener, in American Psychologist, 55, 34-43.

Pavot, W., & Diener, (1993). Review of the Satisfaction with Life Scale. Personality Assessment, 5, 164-172.

Diener, E., & Diener, M. (1995). Cross-cultural correlates of life satisfaction and self-esteem. Journal of Personality and Social Psychology, 68, 653-663

Diener, E., Diener, M., & Diener, C. (1995). Factors predicting the subjective well-being of nations. Journal of Personality and Social Psychology, 69, 851-864

Diener, E., & Biswas-Diener, R. (2002). Will money increase subjective well-being? A literature review and guide to needed research. Social Indicators Research, 57, 119-169

Diener, E., Horwitz, J., & Emmons, R. A. (1985). Happiness of the very wealthy. Social Indicators Research, 16, 263-274.

Lista poate continua la nesfarsit, si tine cont ca aici m-am referit doar la articolele aparute in reviste de specialitate, nu si la carti faimoase pe aceasta tema, precum `The High Price of Materialism", a lui Kasser, aparuta la Cambridge U Press, sau "The Pursuit of Happines", a lui David Mayers, aparuta la Avon, sau la "Happiness: Lessonss from a New Science" a lui Layard sau, poate cea mai tare, `Well Being: The Foundations of Hedonic Psychology", o colectie de eseuri editata de Kahneman, Diener si Norbert Swartz.

Sa spui despre aceste lucrari ca nu sunt serioase echivaleaza cu a te face de ras.
E relevant, de altfel, ca nu ai fost pana acum in stare sa dai nici macar un singura exemplu de "studiu serios" care sa le contrazica pe cele de mai sus, in afara unor caricaturi de pretinse studii pe care nimeni nu le-a vazut si care ar fi realizate de un simplu student la sociologie.

Ma indoiesc. Luand pur si simplu deodata averea de la bogati si dand-o tuturor nu vei obtine nimic. Daca brusc mase uriase de oameni primesc o mare suma de bani evident ca se vor napusti sa cumpere acele lucruri de care au nevoie sau pe care si le doresc. Productia nu poate tine ritmul cu o cerere care creste atat de brusc, asadar preturile la bunurile de baza vor exploda. Cei pe care ai vrut sa-i fericesti te vor injura...
Daca nu nationalizezi pe toate deodata lasi timp captalistilor verosi sa si le transfere in strainatate, unde egalitarismul nu a ajuns...
Cati oameni se afla acum in Romania sub pragul saraciei lucii? Si pe cati i-ai caracteriza drept "bogati"? Nu conteaza ce procent din populatia planetei se afla intr-una din situatiile astea, pentru ca cel putin deocamdata nu se fac alegeri la nivel planetar. Iar in state ca cele occidentale, unde procentul celor aflati sub pragul saraciei lucii este insignifiant (iar cei mai multi dintre respectivii probabil ca se afla exclusiv din vina lor intr-o astfel de situatie neplacuta) un partid egalitarist nu are cum castiga alegerile.

Mita este ilegala si politicieni de frunte din tari capitaliste sunt anchetati in cazuri de coruptie. Solutia pentru aceasta problema este intarirea si eficientizarea sistemului juridic. Nu toti cei bogati dau mita. Sa interizci bogatia pentru ca unii dintre cei bogati dau mita este ca si cum ai interzice ateismul pe motiv ca unii atei sunt criminali.
In legatura cu citatul dat de tine legat de industria alimentara: nimic nu te impiedica sa iti cumperi mancare sanatoasa. Nimic nu te obliga sa cumperi mancare procesata, cu exces de sare sau chimicale. Multi prefera sa cumpere ieftin si prost, in loc sa cumpere mai scump si ecologic. Exemplul dovedeste ca nu intotdeauna sunt mai bune lucrurile ieftine.

Nu mi-e clar in ce mod societatea pe care o propui elimina acest pericol. Marea Revolutie Socialista din Octombrie, cum i se spunea pe vremuri, exact asta isi propusese, instituirea societatii egalitariste. A esuat lamentabil.

N-am vazut in linkul dat de tine care sunt acele performante superioare celor obtinute de sistemul capitalist. Plus ca articolul contine si erori de informare (minerii nu s-au revoltat pentru ca salariile nu au fost platite la timp).

Nu am vazut un calcul din care sa inteleg cat ar trebui sa munceasca fiecare pentru un trai decent, pentru asistenta medicala si educatie gratuita, pentru locuinta ieftina (si buna, banuiesc, care sa nu pice la primul cutremur si nici sa nu mori de frig iarna in ea), pentru TV si PC (pe astea de ce le-ai inclus la necesitati, caci se poate trai fericit si fara ele? PC-ul si TV-ul te indeparteaza de adevaratele fericiri enumerate de tine la inceputul topicului).
In plus, ce facem cu educatia? Asa cum a aratat Catalin, un nivel ridicat al educatiei implica o scadere a fericirii. Deci, de ce sa ne educam?

Nu ai raspuns obiectiei din mesajul meu: Decat instituirea unui super-stat in care autoritatile urmaresc ca proprii cetateni sa nu cumva sa castige vreun ban mai mult decat vecinul sau pentru ca acesta sa nu devina invidios (chiar asa, daca vecinul are o avere mai mare decat tine, iar tu esti cam la fel de fericit ca el, ce motive ai sa-l invidiezi?), nu ar fi mai fezabil din toate punctele de vedere (mai ieftin, mai usor de implementat, cu efecte negative mai putine) ca cei convinsi de justetea acestor teorii sa-i convinga pe cei mai putin avuti ca nu are nici un rost sa-i invidieze pe bogati, ca fericirea lor este comparabila cu a bogatilor, doar ca este obtinuta cu mult mai putine costuri, deci prin urmare ar avea toate motivele nu sa-i invidieze, ci sa-i compatimeasca pe cei bogati?


Am argumentat ca nici in cadrul societatii egalitariste oamenii nu vor fi perfect egali, deci sursa de nefericire reprezentata de diferentele economice va exista in continuare. Am argumentat ca este mai corect si mai usor sa ii convingi pe saraci sa nu-i mai invidieze pe bogati decat sa nationalizezi averile care depasesc media.

Dar cu niste sociologi de pe la noi de prin facultate ai vorbit?

In ceea ce priveste somitatile mondiale si publicatiile de mare tinuta intelectuala, tu nu ai suficiente cunostinte sociologice ca sa iti dai cu parerea asupra valorii publicatiilor. Daca ai avea macar o spoiala de cultura sociologica, as intelege... dar tu nu ai citit nici macar chestiile de baza, ce sa mai zic de lista aia mare. Pai tu nici nu ai intelege studiile alea daca le-ai citi! Nu e de mirare ca ai impresia ca iti sustin pozitia.

Revin totusi la acestea doua. Din moment ce spui ca "adevaratele surse de fericire" sunt "socializarea, mariajul, sexul, sportul, culturalizarea etc", da-mi voie sa observ ca este larg acceptat faptul ca atat PC-ul, cat si TV-ul au un impact negativ asupra primului dintre factorii enuntati de tine, anume socializarea. Propun deci sa elimini din lista necesitatilor TV-ul si PC-ul.

De asemenea, iti propun sa vedem cam ce ar mai putea intra in acel etc pe care l-am bolduit. Un mixer sau un robot de bucatarie, pe langa faptul ca ne-ar ajuta sa gatim mai usor, ne-ar ajuta si sa gatim mai repede, deci ne-ar ramane mai mult timp pentru socializare. La fel, o masina de spalat ne-ar ajuta sa economisim timp si efort. Ar fi util poate si un frigider, ca sa nu piedem zilnic timpul cu cumparaturi. Ce zici si de un aparat de fotografiat? Un telefon, la fel, ar fi util pentru a tine legatura cu cei dragi. Eventual un telefon mobil, pentru a putea fi gasiti in cazul unor urgente... Toate astea sunt mai utile decat TV-ul si PC-ul.

'aduc banii fericirea?'

In esenta nu, dar ei pot oferi senzatia perfecta de fericire pentru cei ce nu pot percepe mai mult decat consumul. Din pacate lumea azi se conformeaza consumismului, prea putini sunt capabili sa fie fericiti in mod real.
Fericirea azi se confunda cu siguranta si comfortul ce se bazeaza pe bunastare materiala, mai putin cu sentimente sau cu placeri intelectuale. suntem disperati sa nu fim exclusi de sistem si de aceea suntem fericiti atunci cand suntem inca admisi de el, atunci cand 'avem' o situatie peste medie, suntem fericiti ca nu suntem saraci material.

In esenta fericirea nu presupune implicit existenta unei alte persoane cu care sa o impartasesti, fericirea poate fi data de o revelatie, de vederea unui copac, de o amintire placuta...

Placerile intelectuale necesita si ele bani, uita-te cat costa o carte, sa nu mai spun un dictionar sau un atlas mai serios. Sa vizitezi un muzeu sau un oras in alta tara si asta costa destul. Mie toate aceste lucruri imi aduc fericire, mi-ar placea sa fie gratuite, dar nu este asa.
Cat despre faptul ca fericirea poate fi data de o revelatie sau de o amintire placuta, ai perfecta dreptate. Dar in impartasirea fericirii sta esenta ei, doar impartasind-o ii dai valoare, altfel risti sa-ti fi tie suficient si sa pici in egoism.

Fericirea poate surveni si in relatia individ-Divinitate ceea ce e destul de greu de impartasit cu ceilalti.
Fericirea poate fi si interioara si nici aceasta forma de fericire nu poate fi impartasita cu ceilalti.

Ai dreptate: cartile costa, sa mergi la teatru costa, sa calatoresti costa, la cele mai multe muzee se cer bani la intrare. Daca vrei sa fii extrem de riguroasa atunci poti spune ca fericirea asta este conditionata de bani. Din punct de vedere practic insa aceste costuri nu sunt asa de mari incat sa incepi goana dupa aur ca sa ti le permiti (exista si alte solutii: cartile se mai pot imprumuta, muzica se mai copiaza, chiar si calatoriile pot fi accesibile daca de ex. te hotarasti sa pleci la munte cu cortul sa zicem). Si pe de alta parte in acest caz banul nu este un purtator de fericire, nu este un scop in sine. Profesorul din Steaua fara nume nu cred ca putea considera banul ca aducator de fericire desi platise mult pentru atlasul pe care si-l dorea cu ardoare. Daca doresti ceva anume trudesti, economisesti, faci sacrificii...banul e un amanunt in acest caz, nu ai muncit pentru bani ci pentru a-ti atinge visele. Mie mi se pare o diferenta de nuanta importanta.

Nu inteleg cum puteti sprijini in mod general furtul de proprietate intelectuala!
Daca nimeni nu cumpara carti si copiaza, daca nimeni nu cumpara muzica (si nici nu se duc la concerte) si ia de pe internet, daca toata lumea downloadeaza filmele de pe internet, cum credeti ca s-ar putea mentine productia de carti, muzica, filme? Credeti ca autorii de carti n-au nevoie de bani ca sa traiasca? Credeti ca pot sa locuiasca in parc si sa traiasca pe baza de mure si zmeura? Eventual radacini iarna. Si chiar daca autorii de carti traiesc ca acum 50 de mii de ani, pe ce scriu ei cartile? Sau aplica metoda "inscriptii in pestera"?

Da, inteleg cand cineva downloadeaza cate ceva de pe internet. E absolut normal. Dar sistemul nu poate exista daca nimeni nu plateste niciodata!!!

In primul rand vorbeam de imprumut de carte care e cu totul altceva decat copiatul de carte.
In al doilea rand 'pirateria' este un fenomen larg raspandit peste tot, nu numai la noi. Ai fi uimit sa stii cati din tarile dezvoltate descarca muzica de pe net de ex.

Nu se poate starpi in totalitate si cred ca si creatorii de muzica sau scriitorii accepta sa fie piratati intr-un procent rezonabil de persoane fara posibilitati.
Ca sa fiu on-topic, cred ca si ei ar fi fericiti daca ar sti ca acei care nu-si permit sa cumpere se zbat sa obtina produsul mintii si imaginatiei lor fie si pe cai mai intortocheate.

Acum cinstit vorbind, daca nu era pirateria muzicala, de filme si copiatul de carti probabil ca as fi murit de tristete in comunism si in orice caz as fi fost cu mult mai sarac spiritual. Sigur nu mi-ar fi placut sa extind celebra sintagma 'sarac si cinstit' si sa ma laud astazi ca sunt 'tampit si cinstit'.

Si ca sa nu las in aer o acuza indirecta: astazi imi permit din rezultatul muncii mele sa cumpar carti si muzica ce ma face fericit. Am jinduit prea mult in trecut sa am chestii originale si de calitate ca sa nu ma zbat astazi sa le am. Asta ca sa fie si Axel fericit dar si producatorii de carti, muzica si filme.

Banii reprezinta un mijloc de a-ti atinge scopurile, nu un scop in sine. Atunci cand iti faci din ban un scop in sine aluneci in tentatiile cele mai murdare si asta nu iti poate aduce nicicum fericire. Odata ce incepi sa faci rau altora pentru a castiga bani, putere sau favoruri, trebuie sa fii sigur ca in final raul asta te va ajunge si pe tine. Si majoritatea oamenilor care calca pe cadavre sa adune bani se dezumanizeaza iar asta nu are nimic de a face cu fericirea. Banii (ca scop in sine) pot aduce doar PLACERE, un sentiment superficial, de scurta durata, care iti lasa un gust amar.
Fericirea e mult mai profunda, de durata si se castiga in timp, nu se cumpara.
O constiinta curata a banului castigat cinstit iti poate aduce fericire, caci in acest caz banul nu mai e un scop ci un mijloc de a trai si de a te apropia de implinire.

Banii nu sunt nici macar un mijloc de a-ti atinge scopurile, sunt doar o conventie prin care se echivaleaza (relativ) activitati, bunuri s.a. Societatea ne-a obligat sa punem banii la loc de cinste in viata noastra si sa avem falsa impresie ca muncim pentru bani. De fapt ar trebui sa muncim pentru a ne atinge obiectivele, visele sau pur si simplu sa ne fie permis sa traim 'in stup'. Banii fac parte din regulile jocului dar sunt inca destui oameni care traiesc in auto-suficienta in locuri izolate de societatea moderna, fac schimburi in natura cu vecinii lor, nu simt nevoia de echipamente electronice pentru simplul motiv ca n-au habar de existenta lor si foarte posibil sa existe unii care nici nu stiu ce sunt banii. Nu cred ca le putem nega dreptul la fericire, in acceptiunea lor. Sunt convins ca acesti oameni pe care noi i-am deplange cu siguranta sunt si ei fericiti.
Daca acceptam asta atunci trebuie sa acceptam ca fericirea nu e dependenta de bani ci a fost silita sa para fi.

Leondardo eu cred ca oamenii ce nu cunosc tehnologia si banii nu au nici vreme sa se intrebe daca sunt sau nu fericiti. Viata fara tehnologie si fara bani si - implicit - fara tot ce pot banii cumpara - are alte prioritati. Sa nu fie familia flamanda, sa nu stea in frig etc etc.

si nu crezi ca si oamenii acestia pot fi fericiti? poti fi fericit ca ploua afara si tu ai gasit un loc unde sa stai cu ai tai. poti fi fericit ca ai avut recolta manoasa si ai ce manca...apropo, la noi cu toata tehnologia din jur tot de Dumnezeu depinde agricultura
sociatatea industriala, informatica etc. a aparut abia de putina vreme. Nu pot sa cred ca inainte oamenii nu erau fericiti.
doi oameni ce se iubesc sunt fericiti si asa au fost intotdeauna. in afara de amicitiiile din interes restul lumii iubeste neconditionat de starea materiala a celuilalt. sunt fericiti.

eu cred ca orice om traieste starea de fericire indiferent de cat de sarac este. problema e ca noi nu putem percepe asta pentru ca ii privim mereu de la 'inaltimea noastra', le aplicam si lor criteriile pe care ni le aplicam noua. asa cum ei nu cunosc tehnologia si banii asa nici noi nu cunoastem cum de pot fi ei fericiti. si sa fim sinceri, nici nu ne intereseaza, suntem prea convinsi de fericirea noastra iar conditiile puse pentru a o avea ne-au intrat in reflex deja, nu le mai simtim.

Evident ca pot fi fericiti. Imi imaginez cat de intensa trebuie sa fie fericirea unui individ de acum sapte mii de ani care a reusit sa gaseasca o pestera chiar inainte sa se dezlantuie o ploaie torentiala, cu tunete, fulgere, grindina... In mod cert este mult mai fericit decat mine, atunci cand privesc ploaia pe geam. Dar nu mi-as dori sa fiu in locul lui.

S-ar putea ca nici el sa nu-si fi dorit sa fie in locul tau. Fericirea depinde de nivelul de perceptie si cetateanul aterizat la bloc direct din comuna primitiva cred ca ar fi murit rapid in societatea actuala, nu e usor sa reactionezi la ceva complet necunoscut si care-ti depaseste chiar si imaginatia.

Si apropo de fericire si neconditionarea ei de bani: am fericirea de a avea un copil. cand era bebe nu avea nicio treaba cu valorile sociale dar era fericita atunci cand ma vedea, cand ma jucam cu ea, cand o tineam in brate. la fel reactioneaza orice bebelush, chiar si cei din cele mai sarace familii.
altfel daca aveti ocazia sa mergeti in tari din America centrala si de Sud o sa vedeti fericire pura in saracie lucie, dans, muzica, trairi cu mult mai intense decat ai gasi la cei ce se scalda in bogatie.

Si banii aduc fericirea, dar asta nu e decat o modalitate simplista si materialista de a o atinge, fericirea si bucuriile nu tin de material ci de spirit si minte.

Probabil ca ai dreptate. Dar tocmai pentru ca acum avem alt nivel de perceptie resping ideile cu privire la dezirabilitatea intoarcerii la o economie de tipul celei din epoca de piatra.

Felicitari.

Depinde de perceptie, asa cum spuneai... Un castig material nu iti poate produce o stare de fericire? Faptul ca ai un copil te face fericit, dar daca nu i-ai putea asigura conditiile pe care i le doresti acea fericire nu ar fi afectata?

cred ca ai interpretat putin gresit; eu nu spuneam decat ca fericirea nu e dependenta de bani. nu ceream intoarcerea in pesteri si nici nu faceam apopogia saraciei.

Faptul ca am un copil ma face fericit. PUNCT. Sunt fericit ca il am.
Restul e o alta discutie si faptul ca muncesc pentru a-i asigura un viitor mai indestulat este asa cum spuneam o conditie de baza pentru a ramane integrat social la un nivel decent si in ultima instanta pentru a supravietui. Sunt insa fericit sa muncesc pentru a asigura copilului meu un viitor mai bun desi sincer as fi mult mai fericit daca nu ar fi nevoie de asa ceva.
Oricum ar fi, nu banii ii vor asigura copilului meu un viitor mai bun ci munca prestata de mine, modul in care ceea ce stiu sa fac este pretuit. Banii asa cum spuneam sunt o modalitate de echivalare si de stocare temporara a valorii unor activitati, bunuri etc. din cele mai diverse. banii sunt doar o conventie daca nu faci un scop in sine din a-i colecta ca atare.

Ca sa rezum, pot spune ca fericirea si bucuriile traite de mine pana in prezent nu au fost dependente mereu de bani (in sensul necesitatii de a acumula sume importante de bani pentru a o atinge, ca altfel banul e asa cum spuneam un echivalent aproape implicit in societatea in care traim).

Exemple:
-am fost fericit cand de ex. pur si simplu ma plimbam cu prietena pe soseaua Kiseleff in perioada teilor infloriti. Fara sa cheltui nimic ca mersul pe jos era gratis.
-sunt fericit cand recitesc carti ce mi-au placut chiar si a 20-a oara. sigur ca ele au fost platite candva, dar faptul ca le-am intretinut si ca ma pot bucura de reluarea lecturii este independent de bani.
-am trait mai intens excursiile la munte 'cu nashul', mergand cu cortul si mancand strictul necesar decat calatoriile in orase mari, vizitand muzee celebre unde se platesc bilete scumpe. Eram fericit sa stam seara in jurul unui foc cantand, sau pur si simplu cu mine insumi in explorari introspective sau admirand cerul instelat, freamatul pomilor...

Nu tu ai fost cel care propovaduia avantajul de a-ti sapa singur o fantana in loc de a beneficia de sistemele actuale de apa si canalizare.

Corect.
Dar nimeni nu face elogiul banilor aici.

Nu te contrazic. Contrazic doar ideea ca este preferabil sa muncesti cat mai putin astfel incat sa te situezi doar putin deasupra saraciei absolute; contrazic ideea ca statul ideal ar fi cel in care toti oamenii ar fi platiti la fel, statul egalitarist visat de cel care a initiat topicul; contrazic ideea ca egalitatea este mai importanta decat libertatea.

Nu am fost eu acela care propavaduia avantajul fantanii, desi acum ca spui asta incep sa intrevad destule, cel mai important fiind calitatea mai buna a apei ce-ti ajunge direct din panza freatica fara sa mai treaca prin zeci de km de conducte sparte, murdare etc. Si daca ai fantana nu inseamna ca trebuie sa scoti apa invartind la roata, poti sa ai si sistem de pompare

Nu spuneam ca face cineva elogiul banilor aici, dialogam cu ceilalti si pornisem de la titlul acestui topic: 'Placeri Gratuite Sau Foarte Ieftine, Aduc banii fericirea?'. Eu am spus ca banii nu sunt conditia necesara pentru fericire.

Unde am spus eu ca trebuie sa muncesti cat mai putin ca sa atingi fericirea??? Unde am cerut eu egalitate si fericire standard?Unde am cerut egalitate si ingradirea libertatilor???? Chiar mai sus subliniam ca fericirea are mai multe nuante si nu e sablon, ca e dependenta de modul de a percepe lumea al fiecaruia. Respectand dreptul fiecaruia la fericire e implicit ca respect dreptul la libera alegere a fiecaruia.
As putea contraataca spunand ca tocmai acei ce considera fericirea strict dependenta de material incearca sa limiteze libertatile individului.

Si atunci, cum se vor incuraja performantza, excelentza in orice domeniu? Dupa cate stiu, marile descoperiri/realizari ale omenirii nu au fost facute ca "sarcini trasate" la norma, ci au fost sclipiri de geniu/inteligenta.Cum vom deosebi oamenii acestia de "facatorii de norma" care asteapta sa "rupa usa" cand au terminat corvoada?Cum va mai avea cineva energia, ravna, avantul sau cum sa le mai spun, sa treaca de la "sarcina trasata" la ceva "outstanding" daca ar sti ca la sfarsitul lunii e rasplatit tot cat "facatorul de norma"?

In ce ma priveste, am "tras" cat am putut, si la scoala si la munca, nu pentru banul in sine, ci exact pentru ceea ce imi poate aduce: calatorii, carti&muzica bune, confort. Din multi ani de munca, numai vreo 6 luni au fost la stat...am crezut ca turbez...exact asa se munceste acolo, cum vrei tu: se indeplinesc maximum sarcinile trasate, si se asteapta sa se faca ora 4 sa se rupa usa...nici vorba de performanta, dedicatie, daruire din partea cuiva.Nu au de ce, caci si aia care "trag" si aia care stau pe net/fac rebus/X si 0( asa e, nu radeti) toata ziua, acelasi salariu au...In 6 luni am facut acolo cat as fi facut in maxim o luna la o companie privata...nu din rea vointa, dar atat mi s-a cerut si atata era nevoie...

Eu am 2 fantani ( stau la casa..) Avantajele sunt cele mentionate mai sus, sau nu...In primul rand, costa f. mult sapat/pompa/hidrofor...apoi, fiind langa Bucuresti, (nu stau in varf de munte) calitatea apei s-a dovedit a nu fi buna.Drept care a fost nevoie si de statie de filtrare, 3000 euro. Bottom line, apa mea de fantana ma costa foarte scump.

Si nu, nu consider fericirea strict dependenta de material, am si spus, muzica, literatura, traiul zilnic langa persoana iubita sunt sursele zilnice de fericire. Dar cand aveam bani f. putini sau deloc tanjeam dupa lucruri care, si ele ma fac fericita: vizitarea unei tari frumoase, faptul ca ( asa cum mi-am promis intotdeauna) atunci cand o sa fiu la casa mea o sa pot adaposti si ingriji animale fara stapan ( am ajuns la nr.10).Nici azi nu ma indur sa-mi iau o oja scumpa( pe vremuri numai visam la ele), insa un sac de mancare pt. animale costa mai mult ca o oja Chanel, si pe ala nu ezit sa-l iau...Daca traiam din salariul de bugetar, nu mi-as fi permis asta.

Nici macar nu-mi trece prin cap ca fam.Columbeanu&co. sunt mai fericiti ca mine sau altii numai pt. ca au bani...e o iluzie.Ce fac cu ei, asta makes the difference...

V

Leonardo care e diferenta intre a fi bucuros si a fi fericit?
Bucuria e cea provocata de evenimente de moment si fericirea e starea de bine in care se cumuleaza toate: stabilitatea emotionala, linistea sufleteasca, gasitul unui adapost ideal pe vremea grea etc etc

Veritas: nu eu am deschis discutia despre fantani vs. retea publica si nici n-am spus ca e mai ieftin.
desi...nu e exclus, o fantana e scumpa ca investitie initiala, dar apa obtinuta in final e curata si potabila si rece vara (in Bucuresti apa de la reteaua publica te cam obliga sa investesti suplimentar in apa imbuteliata cu care vara indesi frigiderul), in principiu mai ieftina decat cea de la reteaua publica.

in rest de acord cu tine, fericirea e o variabila sau ca sa-i citez pe celebrii Tanta si Costel ai lui Baiesu: 'fericirea e un lucru foarte mare'

Sushi:
pai conform dex-ului bucuria si fericirea sunt definite cam la fel.
personal as defini bucuria ca un exces al fericirii, o percep mai degraba ca pe o manifestare extrovertita, un puseu, poate chiar asa cum spui o fericire condensata.
inclin sa fiu de acord cu tine, desi pe de alta parte mi-e teama ca detaliem prea mult acelasi sentiment si riscam sa devenim inconsecventi, pentru mai toti termenii sunt oarecum sinonimi.

In orishice caz, admitand diferenta spusa de tine, continui sa sustin ca nici fericirea si nici bucuria nu sunt intrinsec dependente de bani (sau generalizand: de latura materiala).

Pai eu nu cu tine ma contrazic pe topicul asta! Ci cu cine sustine astfel de idei. Nu sunt multi pe aici, din fericire...

PS: Nu-i asa ca n-ai citit tot topicul inainte de a posta?

[quote name='Leonardo' date='21 Aug 2007, 05:51 PM' post='582944']
Fericirea poate surveni si in relatia individ-Divinitate ceea ce e destul de greu de impartasit cu ceilalti.
Fericirea poate fi si interioara si nici aceasta forma de fericire nu poate fi impartasita cu ceilalti.

Perfect de acord, fericirea survine din relatia pe care o ai cu Dumnezeu, dar impartasirea cu ceilalti ii da substanta. Daca nu raspandesti si asupra altora aceasta fericire, te bucuri egoist si nu cred ca relatia cu Divinitatea poate fi prea profunda in acest caz. Da, fericirea este interioara, dar eu una atunci cand sunt fericita incerc sa-i fac si pe altii fericiti, e o stare de bine coplesitoare de care as vrea sa se bucure toata planeta, incerc sa-i ajut pe cat mai multi sa o traiasca.

aha, credeam ca atunci cand citezi pe cineva vorbesti cu respectivul. scuze, data viitoare o sa tin cont de asta.

PS: sa nu pariezi ca pierzi.

Cu tine vorbeam, bineinteles, si iti explicam pozitia mea pe acest subiect. De cate ori, in discutia directa, ti-am spus ca sunt de acord cu tine ori ca nu te contrazic? Vezi in ultimele mesaje...

Iti explicam numai ca, chiar daca si cei din epoca de piatra ori din evul mediu erau fericiti, nu mi-as dori sa fiu in locul lor. E clar ca lucrurile care te fac fericit pot sa nu aiba legatura cu banii ori cu averea in general, cum este fericirea pe care ti-o ofera fetita ta. Insa de aici si pana la ideea cu care a pornit topicul, ca este preferabil sa muncesti doar 5-6 ore pe zi, sa castigi doar atat cat sa te situezi putin deasupra pragului saraciei, sa alegi intotdeauna lucrurile ieftine si gratuite, culminand cu apologia unei societati egalitariste in care toata lumea castiga la fel indiferent de cantitatea, calitatea si utilitatea muncii prestate, este cale lunga.

As fi preferat sa stiu care este si parerea ta despre toate aceste lucruri, nu doar sa ne spui ca fericirea se poate obtine si cu bani putini. Asta stiam deja.

ok, a fost un dialog cu referiri mai putin vizibile.
eu m-am referit pe cat posibil strict la titlul topicului, am considerat ca e bine sa fiu la subiect.

teoriile sociale egalitariste nu ma bucura foarte tare si sunt un pic off-topic.
Ca sa-mi dau totusi cu parerea pe tema asta as spune ca ideal mi s-ar parea etic (si nu numai) sa nu fie muritori de foame, respectiv sa existe strictul necesar pentru toti dar de aici incolo sa se faca diferenta functie de pregatire, prestatie etc. Practic insa e aproape imposibil (si poate chiar nedorit) asa ceva, ar putea interveni o anumita stare de auto-multumire si franarea progresului. Depinde unde se stabileste acest prag minim pentru subzistenta si asta mie mi se pare imposibil de aflat.
Referitor la programul de 5-6 ore pe zi si traiul cu lucruri ieftine...cred ca fiecare e liber sa-si traiasca viata dupa cum crede de cuviinta DAR nu impunand asta ca regula pentru toti ca ne intoarcem in regimul pe care-l blamam azi.
Si mie imi place sa cumpar lucruri ieftine (ieftin nu inseamna neaparat calitate proasta) si n-as zice nu sa mi se ofere o renta viagera suficienta ca sa lucrez doar de placere, ca un fel de fitness al mintii

Programul de 5-6 ore zilnic insa nu pare imposibil in viitor odata cu automatizarea si informatizarea economiei, deja in tarile dezvoltate programul s-a redus sensibil in ultimele zeci de ani. In plus sunt deja activitati ce se bazeaza pe teleworking, nemaiexistand program normat. Castigul personal depinde de valoarea a ceea ce produci si nu de cate ore stai la program.

Dom'le, dar e culmea! Pe topicul asta chiar nu pot sa te contrazic? Iarasi sunt de acord cu tine!

Asta e si parerea mea. Vezi inca ca unii spun ca dimpotriva, ar trebui ca statul sa impuna egalitatea financiara perfecta a tuturor, pe motiv ca asta ar duce la cresterea fericirii in societate disparand astfel exploatarea, inechitatile si invidia, ca ar fi mai putine crime etc. Culmea e ca uneori cei care sustin astfel de lucruri sunt fosti adepti ai libertarianismului...

fericirea este relativa si ea se percepe numai prin comparatie: astazi sunt mai fericit decat eram acum 5 ani, eu sunt mai fericit decat el saracu'...daca toti am fi perfect egali si tot timpul la fel de satisfacuti atunci cum am mai sti cand suntem fericiti si cand suntem nefericiti? Ar fi o viata tare trista si fada daca am fi cu totii absolut egali...dar pe de alta parte, daca ar exista o lupta salbatica si competitia ar fi absoluta, lumea ar fi la fel de trista pentru ca nici cei extrem de saraci si nici cei extrem de bogati nu au termenii de comparatie necesari pentru a fi fericiti pe deplin.

fericirea este relativa si ea se percepe numai prin comparatie

gresit!

Corect!

Serios acum, cred c-ar fi mai bine să ne argumentăm susţinerile...

a

Materialistii, afectati de probleme mentale

In articolul lor "Of Wealth and Death", publicat in Psychological Science, Tim Kasser si Kennon Sheldon argumenteaza ca impulsul consumerist dat de capitalism are efecte nocive asupra oamenilor si societatii:

"In the contemporary world, capitalistic economic systems and their accompanying “culture of consumption” are quickly expanding into “developingmarkets” around the globe.With these systems come ideologies that suggest to individuals that they are worthy members of their cultures to the extent that they make a great deal of money and spend that money on consumer goods.The “darkside” to such a value system, however, is that the strong valuing of wealth and possessions is associated with lower well-being, worse interpersonal relationships, and a lower quality of life (Belk, 1985; Carver&Baird, 1998; Kasser&Ryan, 1993, 1996, in press; Richins & Dawson, 1992; Sirgy,1998).
Further, a materialistic value orientation is associated with less socially productive and more antisocial behavior(Cohen&Cohen, 1995; Kasser&Ryan,1993) and a tendency to quickly deplete scarce resources (Sheldon&McGregor, inpress), thus affecting everyone’s quality of life".

Mai mult, cei doi autori argumenteaza ca oamenii preocupati prioritar de acumularea de bogatii materiale sufera de anumite dezechilibre mentale, dand dovada de o nesiguranta si frica excesive:

"Theorists from humanistic, existential, and organismic traditions have long suggested that people highly focused on making money and consuming resources suffer from an underlying feeling of insecurity.
Forexample, humanistic and existential theorists such as Fromm (1976), Maslow (1954), and Rogers (1964) believed that when parents fail to provide safe, nurturing environments, children develop feelings of insecurity that may manifest themselves through strong desires for wealth and possessions. Similarly, Deci and Ryan (1991) suggested that when individuals fail to have their psychological needs met, they compensate by focusing on extrinsic rewards for fame and money.

Some research supports these ideas. For example, materialistic values in adolescents are positively correlated with being raised by a cold, controlling mother (Kasser, Ryan, Zax, &Sameroff, 1995) and experiencing divorce in one’s family (Rindfleisch, Burroughs, &Denton, 1997). Cross-cultural research also demonstrates tha tconditions, such as poverty, that breed insecurity in nations are associated with a strong focus on materialistic values (Abramson& Inglehart, 1995).
Themes of insecurity are also evident in qualitative analyses of materialists’ dreams. Compared with people who do not highly value wealth and possessions, materialists are more likely to have dreams that involve falling, an inability to overcome danger, and images of death (Kasser&GrowKasser, 2000)."

Articolul poate fi gasit la adresa:
http://web.missouri.edu/~sheldonk/pdfarticles/PS00.pdf


Un studiu realizat de Dr. Robert Arkin, profesor de psihologie la Universitatea din Ohio, duce la acereasi concluzie ca cea citata in studiul lui Kasser si Sheldon: apucaturile materialiste si consumeriste sunt produse de probleme mentale precum nesiguranta de sine, iar oamenii care sufera de o preocupare accentuata spre materialism au o viata calitativ inferioara:

"„Investing in Things? One more thing money can't buy.
Empirical evidence of the link between self-doubt and materialism.

The idea that we compensate for insecurity or low self-esteem with our checkbook is so widely accepted that it's a cultural cliché: Why else would we consider a middle-aged man in a Ferrari to be a midlife crisis on wheels?
Now there is empirical evidence of the link between self-doubt and materialism.

Robert Arkin, Ph.D., of Ohio State University, found that undergraduate students who identified themselves as chronic self-doubters were far more likely to agree with statements such as "I like to own things that impress people," and "The things I own say a lot about how well I'm doing in life." A second study found that increasing a sense of self-doubt heightened the materialistic tendencies of subjects already prone to insecurity.

"Self-doubt is very unpleasant, so people cope by investing themselves in something. Materialism is one such investment," says Arkin. The results, published in Psychology and Marketing, also link materialism to a sense of anomie or uncertainty about one's place in society (as opposed to doubt about one's own abilities or identity). In both cases, the Ferrari is a poor buffer: Arkin points out that psychological tests repeatedly link a materialistic worldview to lower levels of life satisfaction.”

http://psychologytoday.com/articles/pto-20021118-000001.html


Mai mult, apucaturile materialiste ale copiilor si adolescentilor au la baza tot un scazut respect de sine, cauzat de o copilarie nefericita:

http://www.csom.umn.edu/assets/93681.pdf



Efectele egalitarismului

Referitor la cateva dintre raspunsurile primite pe forum, da, egalitarismul financiar instaurat in societate va duce, probabil, la o scadere a interesului fata de progresele stiintei, tehnicii si economiei. Iar acesta este tocmai unul din pounctele lui forte, avand in vedere ca oricum acest tip de progres nu doar ca nu produce fericire, dar chiar are efecte sociale nocive, dupa cum arata celebrul cercetator Richard Layard:

„Over the last 50 years, we in the west have enjoyed unparalleled economic growth. We have better homes, cars, holidays, jobs, education and above all health. According to standard economic theory, this should have made us happier. But surveys show otherwise. When Britons or Americans are asked how happy they are, they report no improvement over the last 50 years. More people suffer from depression, and crime—another indicator of dissatisfaction—is also much higher.

These facts challenge many of the priorities we have set ourselves both as societies and as individuals. The truth is that we are in a situation previously unknown to man. When most people exist near the breadline, material progress does indeed make them happier. People in the rich world (above, say, $20,000 a head per year) are happier than people in poorer countries, and people in poor countries do become happier as they become richer. But when material discomfort has been banished, extra income becomes much less important than our relationships with each other: with family, with friends and in the community. The danger is that we sacrifice relationships too much in pursuit of higher income."
http://www.prospect-magazine.co.uk/article...ils.php?id=6761

Astfel, egalitarismul va insemna o probabila scadere a performantelor materialiste in societate, iar oamenii, muncind mai putin, vor avea mai mult timp liber pt a se ocupa de adevaratele surse de fericire: socializarea, sportul, sexul, cultura, mariajul etc.

Freeman said: 'fericirea este relativa si ea se percepe numai prin comparatie - gresit!'

eu spun ca nu e gresit, daca n-ar exista tristete, daca ai trai o stare monotona nu ai putea sa definesti fericirea. Totul este perceput prin comparatie fata de o referinta. Percepem ceea ce exista numai daca ne raportam la o referinta bine definita, altfel nu.

E treaba lor. Daca sunt dispusi sa-si asume acest risc, cu ce drept le interzici sa se preocupe de castiguri materiale? Ceilalti, cei preocupati mai putin de cele materiale si mai mult de cele spirituale, nu au nici un motiv sa-i invidieze.

Inseamna ca pe topicul asta tu te lupti cu efectul, nu cu cauza. Ar trebui sa pledezi in primul rand pentru vindecarea problemelor mentale, iar daca ele provoaca consumerismul, problema se va rezolva de la sine.

Ti se pare de dorit o scadere a interesului fata de stiinta? Obscurantismul mistic zambeste de dupa colt...

Se argumenta mai devreme ca cu cat nivelul de educatie este mai ridicat, cu atat nivelul fericirii este mai scazut. Pledezi pentru o educatie cat mai superficiala?

Ti-am argumentat ca TV-ul si calculatorul au efecte negative asupra socializarii; de asemenea, aparate electrocasnice ca masina de spalat, aragazul, aspiratorul, frigiderul etc iti permit sa ai mai mult timp liber... De fapt, nu ai raspuns la niciuna dintre obiectiile pe care ti le-am ridicat in ultimele mesaje.


EDIT:
Un simplu rationament logic ne spune ca din moment ce guvernul face oricum rost de venituri, sub amenintarea cu inchisoarea pt neplata impozitelor, nu mai este motivat sa isi faca treaba asa cum ar trebui, oricare ar fi ea.
Mai mult, cei de la putere pot fura direct din banii publici, (caci acestia, ai tuturor fiind, de fapt sunt ai nimanui) acoperindu-se reciproc, plus ca pot face legile in asa fel incat mai ales ei sa profite (sa mareasca salariile/pensiile guvernantilor etc).

Asadar, varianta statist/guvernamentala este din start viciata, pe cand cea privata are din start avantaje.

Egalitarismul este cea mai eficienta arma impotriva coruptiei: cand toata societatea va pleca de la acelasi nivel financiar, iar acumularea averii peste limita admisa va fi strict interzisa, nimeni nu va mai avea nici puterea si nici motivatia de a mitui sau santaja.
Daca la acestea adaugam un cat mai strans, democratic si transparent control de catre populatie asupra activitatii alesilor ei, combinate cu mecanisme garantate de constitutie de demitere a functionarilor publici care nu isi fac satisfacator treaba, atunci putem fi convinsi ca abuzurile puterii vor scadea dramatic.


Inegalitatile de venit si statu ne ucid, la propriu

Inegalitatea sociala, o calamitate asupra populatiei

Catastrofa umanitara provocata de inegalitatile financiare

Si de ce acest lucru nu se poate aplica acum, dar se poate aplica in cadrul societatii egalitariste?

Omiti un lucru foarte important: natura umana este primordial egoista; egalitatea pe care o propovaduiesti este construita fundamental impotriva instinctelor noastre naturale. Ne incalca libertatea statuand ca valoare primordiala fericirea. Si se poate lesne constata ca nu intotdeauna fericirea este singurul ideal care merita urmarit: preferi sa fi un rob fericit, sau un om liber si supus uneori necazurilor? Preferi sa fi un om invatat, sau unul ignorant si fericit? Preferi sa fi un mistic fericit, sau un sceptic macinat de indoiala?

Pt ca atata timp cat societatea permite inegalitati de venit, oricat de mari, intotdeauna va exista o cale de scapare pt cei corupti: degeaba dai lege de publicare si verificare a averii parlamentarilor, daca ei isi pot transfera averea rudelor. Degeaba anchetezi oamenii care traiesc intr-un lux mult mai mare fata de posibilitatile lor salariale, daca ei pot veni cu explicatii aburitoare gen "mosteniri", "cadouri" etc.
In egalitarism, nici nu o sa ne mai intereseze de unde are X acea avere obscen de ridicata: va fi suficient sa constatam ca ea depaseste cu mult media societatii pt ca ea sa fie sechestrata de stat iar proprietarul acuzat.



Corect pana la un punct: omul vrea sa traiasca bine, sa fie fericit. Materialismul, individualismul tip "bellum omnium contra omnes" si consumerismul insa nu tin de natura umana, ci sunt inventii artificiale ale actualului regim socio-politic.
De altfel, s-a si demonstrat in numeroase studii ca materialismul e asociat cu o dereglare a naturii umane (boli mentale, de ex) si ca duce la o calitate scazuta a vietii. Adevaratele placeri s-au dovedit, stiintific, a fi cele legate de socializare (prieteni, familie etc), sport si spiritualitate (cultura). Marea lor majoritate putand fi practicate f bine cu bani putini sau chiar gratuit.



In alta ordine de idei,

Munca multa, saracia omului

Acuzat de ce?

1. Nu se pune problema sa le interzici, dar elitele, formatorii de opinie au un rol foarte important in ceea ce priveste optiunea maselor. Media este ogoista prin excelenta, conteaza mult cum o orientezi.
2. Invers, consumerismul provoaca dereglari mentale, in principal prin grija pe care o genereaza pentru acumularea materiala.
3. Cate cancere a provocat fisiunea nucleului?
4. Eu personal pledez pt. o educatie personalizata, adecvata fiecaruia. Este un chin sa pui un mediocru sa faca facultate si nu inteleg de ce un om cu intelectul ce nu depaseste media sa toaceasca atatea formule, teorii, poezii, etc.

Cu asemenea argument ar trebui sa ne oprim din folosirea calculatorului... da fapt a masinilor unelte in general... sa ne multumim cu solutia de "God did it!" cand ceva e de neinteles, si gata...suntem fericiti.

Stii, Blakut, cum se zice... "ignorance is bliss"...

Acuzat ca a acumulat mai mult decat restul oamenilor, deci ca a afectat egalitarismul, sistemul social care garanteaza fericirea generala intr-o masura mult mai mare decat unul ce permite inegalitati financiare.

In alta ordine de idei,

Noi muncim, nu gandim

Deci, Helmuth, placerea pe care ti-o produce simplitatatea, multumirea cu strictul necesar. Bucuria de a fi stapan pe timpul tau, de a avea un concediu anual normal si viata privata.
Relativ la linkul pe care l-ai postat anterior despre consumism, as agauga faptul ca munca si acumularea in exces au la baza, in primul rand, teama de a gandi, dorinta de a umple un gol din viata. Daca ai o ora libera trebuie sa te intrebi si despre scopul vietii si ti-e frica sa te confrunti cu tine insuti.
Munca mai este si un drog, ca orice activitate creeaza dependenta.
In alta ordine de idei, actioneaza si spiritul de turma: daca toata seria munceste zi si noapte, isi schimba anual masina, are un anumit standard si eu trebuie sa procedez identic.

Si eu cred ca starea de bine, de multumire pe care noi o percepem drept fericire poate depinde de cele mai multe ori de un punct de referinta.
Nu am uitat o poveste- pilda pe care am auzit-o la televizor nu mult dupa revolutie.
Cica la un rabin a venit un enorias plingindu-se ca nu mai stie ce sa faca, ca este prea sarac si nu mai rezista, ca nu are decat o odaita in care traieste cu sotia si cei cinci copii, ca ii hraneste greu si prost de la ce-i dau vaca, capra si o gaina, acestea fiind intreaga lui avere. Rabinul il sfatuieste sa-si aduca in mica odaita unde locuieste cu sotia si cei cinci copii, vaca,capra si gaina si sa revina la el peste o saptamina. Cind a revenit enoriasul era disperat si i-a spus rabinului ca desi-i mare pacat, el se gindeste sa-si ia viata caci in conditiile de acum din odaita chiar nu mai e de trait. Rabinul i-a spus sa se duca acasa si sa scoata gaina din odaie si, la fel, sa revina intr-o saptamina. Dupa o saptamina, disperarea omului era prea putin diminuata, dar rabinul i-a spus sa scoata si capra din casa. Cand a revenit dupa o saptamina, era mai optimist si a primit sfatul de a scoate, bineinteles si vaca din casa si sa revina intr-o saptamina. La o saptamina cind a revenit la rabin nu mai era omul sarac si nefericit de la inceput, acuma era fericit , multumit.

Ai dreptate, imi place modul in care ai rezumat multe din neajunsurile muncii in exces, determinata de consumerism.

In alta ordine de idei,

Sa limitam goana dupa bani

Inegalitatile financiare ne distrug planeta