Exceptional articol al lui Lucian Mandruta

Jurnalistul Lucian Mandruta a scris un excelent articol pentru Dilema Veche, nr. 189, septembrie 2007. Acolo scoate bine in evidenta accentul nebunesc pus de capitalism pe afaceri si facerea de bani, in dauna timpului liber si al vietii personale. Reiese astfel ca ritmul de munca si activitate dement imprimat de aceasta oranduire este profund anti-uman si, in plus, spre diferenta de comunism, lipsit de speranta unei vieti mai bune. Citez mai jos un fragment:



Pe scurt, campaniile publicitare desantate si inselatoare, specifice capitalismului, duc in practica la dependenta fata de placeri costisitoare, ce duc la randul lor la o cantitate enorma de munca, necesara pentru a fi procurate. Sa terminam deci, cu nevoia de obiecte costisitoare, sa uitam de dorinta de imbogatire, si sa reducem cat mai mult cantitatea de munca, daca vrem, totusi, sa avem o viata. Normala.

Helmuth, crezi ca Lucian ar fi de acord cu ideile pe care le sustii tu aici? l-ai intrebat daca e de acord sa-i fie folosit articolul in scop de propaganda pseudo-comunista?

Daca e de acord cu toate ideile expuse de mine, nu stiu. Dar dupa cum reiese din articolul de mai sus, Mandruta e de acord ca oranduirea capitalista, manata de advertising, goana dupa bani (business) si dupa placeri costisitoare (aer conditionat, pantofi de la „Prada“, cravata „Boss“ etc) duce in practica la rezultate anti-umane, la minimizarea vietii personale (doar „viaţă puţin înainte să adormi”).

In alta ordine de idei, se confirma, o data in plus, ca mania materialisto-consumerista, specifica indivizilor care prefera placeri scumpe si luxoase, este determinata de afectiuni psihice precum lipsa increderii in sine.



Articolul e scris de Rebecca Sato, publicat la 12 noiembrie 2007 si poate fi citit integral la:
http://www.dailygalaxy.com/my_weblog/2007/...onsumer-pa.html


Studiul lui Lan Nguyen Chaplin si Deborah Roedder John a fost relatat luna aceasta si in presa de psihologie romaneasca:


http://psihologie.ro/index.php/Stima-scazu...aterialism.html

Despre acest studiu puteti citi ceva mai multe decat am scris eu aici la:
http://www.sciencedaily.com/releases/2007/...71112133809.htm

In cazul asta trebuie sa lupti impotriva afectiunilor psihice, cu tratamente medicale adecvate. Trebuie sa tratezi cauza (afectiunea psihica), nu efectul (mania materialisto-consumerista). Tratand efectele si nu cauza nu vei obtine insanatosirea pe care o doresti.

Bineinteles ca multi dintre acesti nefericiti (la propriu si la figurat) cautatori de bogatii si ultra-consum au nevoie de ingrijiri medicale, insa combaterea efecului, in speta minimizarea consumului si a inavutirii, este insasi parte a insanatosirii.
Cum imbogatirea nu sporeste fericirea peste un anumit prag scazut, a-i lasa pe materialisti sa persiste in eroarea lor nu le va spori cu nimic fericirea dar, in schimb, va persista iluzia lor, perpetuata de propaganda capitalista, ca banii sunt panaceul universal, inclusiv pentru respectul de sine scazut.

Ca sa fac o analogie, e ca si cum o persoana care se simte rau ia un anumit medicament, pe care societatea i-l prescrie, se simte si mai rau sau, in cel mai bun caz, la fel de rau, insa continua sa ia si mai mult din acel medicament, fara sa sesizeze ca medicamentul in cauza ii face si mai mult rau ori, eventual, nu-l ajuta cu nimic. Ceea ce un medic responsabil ar face in cazul este in primul rand sa-i ia „medicamentul”, apoi eventual sa incerce o cura de dezintoxicare de pe urma acestuia, si apoi sa ii ofere adevarata cura la problema initiala. Bunele relatii sociale sunt un astfel de cura, dupa cum arata chiar cei doi cercetatori amintiti mai sus:

Din cate stiu, L. Mandruta are ca hobby "avionita", adica ii place sa piloteze avioane, ceea ce si face destul de des...Si, nu demult, i-a oferit sotiei in direct, la TV ultimul model de Volvo...deci..." e usor a scrie versuri"

Pe de alta parte, eu personal urasc inregimentarea fortata de orice fel, mai ales comunismul anilor 80 in care mi-a petrecut adolescentza...nici azi nu mai pot asculta melodiile Mirabelei Dauer, Dan Spataru, etc...pt. ca-mi aduc aminte de perioada aia, cand era la radio numai "Magistrala albastra" samd...traiam prost, mancam prost, dormeam in frig..
Nu sunt adepta consumerismului, chiar am inceput sa-mi organizez viatza cat mai ecologic, insa am nevoie de confort.

V

Daca vrei sa faci o comparatie intre socialismul ceausist si capitalismul actual, primul castiga lejer in termeni de "mai bine".

In timpul "Epocii de Aur", productivitatea muncii a crescut de aproape 3 ori intre 1965 si 1984 iar volumul investitiilor a fost de 108 ori mai mare in 1984 decat in 1945 si de circa 4 ori mai mare decat in 1965. Productia industriala a sporit de 100 de ori intre 1944-1984, industria contribuind cu 60,2% la formarea venitului national. Romania a depasit astfel starea de subdezvoltare in care se gasea in perioada interbelica. A fost practic rezolvata problema locuintelor, s-a lichidat somajul si eradicat analfabetismul. Prin construirea a milioane de locuinte si sistematizare s-au creat orase cu un aspect modern, lipsite de mahalale mizere, caracteristice oraselor din tarile capitaliste, care ne sunt date acum ca exemplu. Romania a reusit in anii socialismului sa asigure un nivel de viata decent tuturor locuitorilor sai. Chiar daca in comparatie cu tarile occidentale nivelul de viata era mai scazut, in Romania nu existau bogati si saraci, nu existau someri si oameni muritori de foame, ca in aceste tari.

In ziua de azi, bunuri necesare supravietuirii, precum locuintele, sunt de multe sute de ori mai scumpe decat inainte de 1990. Pana si critici acerbi ai socialismului ceausist, printre care Tudor C. Zarojanu, recunosc ca "în anii ’80, un apartament de trei camere într-un cartier necentral din Bucureşti costa vreo 170.000 de lei, adică aproape 57 de salarii medii. Azi, acelaşi apartament este circa 198.000 de lei, deci 291 de salarii medii. Vorbim aşadar despre o creştere relativă de aproape 500%."
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=180...col&id=6210

Mai departe, toate sfortarile eroice ale capitalismului autohton n-au reusit dupa 16 ani decat sa aduca puterea de cumparare a romanului la nivelul anului 1990:


http://www.ghiseulbancar.ro/articole/53/47...elul_anului.htm

Nu mai zic ca speranta de viata a barbatilor din fostele state egalitariste a scazut, in capitalism, cu pana la 7 ani:



Alte neajunsuri pe care le are capitalisul fata de socialism in Romania au fost rezumate de profesorul George Pruteanu:


http://www.pruteanu.ro/6atitudini/2007.07.05-lustratie.htm

Care erau insa marile neajunsuri socialiste? Stim cu totii, nu-i asa?: teroarea, lipsa varietatii produselor pe piata si, mai spre 1989, cozile la care trebuia sa stai ca sa-ti procuri alimente.

Hai sa le analizamn pe fiecare in parte:

Teroarea

In cadrul antologiei de texte adunate de Lucian Boia sub titlul "Miturile comunismului romanesc" (Nemira, 1998), profesorul Daniel Barbu raspunde la aceasta intrebare, in capitolul "Destinul colectiv, servitutea involuntară, nefericirea totalitară: trei mituri ale comunismului românesc".

Comparind dinamica dezvoltarii partidelor comuniste in tarile sovietizate, intre ‘44 şi ‘47, la care aparem ca niste campioni absoluti, istoricul Daniel Barbu observa ca "predispoziţia românilor de a se înscrie în Partidul Comunist a fost de 9 ori mai mare decît a bulgarilor, de 18 ori mai mare decît a polonezilor, de 26 de ori mai mare decît a iugoslavilor, de 28 de ori mai mare decît a ungurilor şi de 45 de ori mai mare decît a cehilor şi slovacilor" (p.191), ceea ce duce la concluzia ca "opţiunea pentru comunism a unei parti importante a societatii romanesti, exprimată ca tendinţă încă dinainte de 1948, nu este nici manifestarea unei înclinaţii naturale a românilor spre uniformizare şi nici un triumf al spiritului colectivist, ci o indiscutabilă alegere istorică" (p.191, s.gp). Altfel spus: comunismul nu le-a fost băgat pe gat romanilor, ci ei l-au acceptat, ba chiar l-au vrut.

In sub-capitolul "Mitul nefericirii totalitare", Daniel Barbu scrie:

"totalitarismul ne este prezentat de cele mai multe ori după o logică a asediului ca un regim impus prin represiune unei societăţi aflate într-o permanentă, deşi discretă, stare de refuz. Datele disponibile astăzi indică însă că represiunea pare să nu fi jucat rolul politic central care-i este îndeobşte atribuit. Astfel, chiar îndelung discutatul deceniu 1950-1960 nu a fost marcat decît în chip marginal de represiune" (p.192) - şi autorul calculeaza ca "vom putea clasa în categoria celor afectaţi de represiune în diferite grade nu mai mult de 1.500.000 de persoane, sau maximum de 8% din populaţia totală" (p.193).

Dupa ce analizeaza indicatorii economici (p. 194) si sociali (p. 196) ai comunismului romanesc, Barbu conclude:

"Făcînd de două ori media, s-ar zice că lunga guvernare comunistă a reprimat, exclus şi marginalizat în jur de 6% din populaţia României, dar a adus (...) beneficii materiale şi simbolice pentru cel puţin 45% din populaţie" (p.194)."

Asta ca sa nu mai spun nimic despre "libertatea" din ziua de azi, in care Justitia si Presa sunt controlate in buna masura de "oamenii cu bani", nu de popor.


Varietatea produselor de pe piata si cozile la alimente
Multi adepti ai capitalismului folosesc ca argument in favoarea lor faptul ca acest sistem politico-economic duce la o libertate sporita pentru consumator. In speta, ei fac referire la multitudinea de produse care se gasesc pe piata: zeci si sute de tipuri de suc de portocale, zeci si sute de tipuri de monitoare, zeci si sute de oferte dintre cele mai diverse. Astfel, continua ei, spre diferenta de societatea comunista romaneasca, de ex., in care se gaseau maxim cateva sortimente pentru fiecare produs, captalismul este superior deoarece ne da posibilitatea de a alege dupa pofta inimii.
Argumentul este convingator doar la o prima vedere, deoarece studii recente, efectuate de, printre altii, psihologul american Barry Schwartz, autorul lucrarii „Why More is Less”, http://www.amazon.com/Paradox-Choice-Why-M...s/dp/0060005688 , dovedesc ca cei preocupati de a face cea mai buna alegere, atunci cand au o multitudine de produse din care pot alege, sunt vadit mai putin satisfacuti decat cei carora abundenta de bunuri le este in mare parte indiferenta.

Ce se poate spune despre cozile la alimente?
In primul rand, cozi la alimente sunt si acum, zilnic, in special la "super-marketurile" de langa bloc, gen Albinuta sau Mega Image, in specia la orele de varf, cand lumea vine de la serviciu. De sarbatorinu mai zic. Desi acestea nu ajung la ore intregi, asa cum se intampla uneori pe vremea lui Ceausescu, ele continua sa existe.

Cel mai important de retinut insa legat de acest aspect este ca timpul pe care l-am castigat odata cu cozile mai putin cronofage din capitalism, il pierdem cu varf si indesat din cauza traficului mult ingreunat de numarul mare de masini aparute dupa 89. Un drum pe care atunci il faceam in 30 de minute, azi, la orele de varf, il fac intr-o orasi 30 de min. Si acest supliciu nu e o data la cateva zile, ca la cozile din comunism, ci zilnic.

Nu mai vorbesc ca, apropo de aglomeratia cu masini, poluarea a crescut in Bucuresti, din cauza triplarii nr. de masini si a imputinarii spatiilor verzi din cauza parcarilor, de cel putin 3 ori.

Nu trebuie uitat nici ca sacrificiile din ultimii ani ai deceniului 8 au fost determinate de dorinta lui Nicolae Ceausescu de a pastra independenta tarii, prin plata datoriilor externe, in conditiile in care exista pericolul ca doua imperii mondiale (SUA si URSS) sa profite de vulnerabilitatea Romaniei. Intre timp, datoria externa a Romaniei in n"gloriosii" ani de capitalism a crescut de la zero la 33 de miliarde:


http://www.evz.ro/article.php?artid=330998

Per total, avand aceste fapte si statistici la indemana, putem concluziona ca egalitarismul ceausist, desi departe de a fi perfect, a avut performante si avantaje net superioare capitalismului de azi.

de fapt, pe zi ce trece, confortul real tinde să fie acela mai aproape de natură, nu de tehnologizare, şi culmea, devine din ce în ce mai scump, mai greu de ajuns la el pentru muritorul de rând...

Conform statisticilor facute de comunisti, aici curgea numai lapte si miere... Nu ai prins prea mult din vremurile alea, insa cand la telejurnal se raportau productii record la hectar daca faceai un drum la tara vedeai porumbul mai rar decat stalpii de telegraf...
Bine ca faci comparatie intre anul '84 si '44, cand eram in razboi, bombardati de rusi, englezi si americani... Daca productivitatea muncii si investitiile au crescut in Romania de nu stiu cate ori in anii comunismului, in tarile din vest, care au plecat tot din molozul ultimului razboi mondial, cum au evoluat? Au crescut mai putin, mai mult sau la fel? Degeaba imi spui ca a fost mai bun comunismul decat capitalismul pentru ca in comunism a crescut productivitatea muncii de X ori, daca nu imi arati ca in conditii asemanatoare intr-o tara capitalista a crescut de Y ori, iar X este mai mare decat Y.

SI cu toate astae, romanul a pus mai mare valoare pe libertate decat pe egalitarism si i-a dat-o in bot lui ceausescu si regimului lui. Si oricine il sprijina merita o soarta similara cu a conducatorului pe care il apreciaza asa de mult. Statisticile nu iti arata nimic din simplul motiv ca nu sunt reale. Daca productivitatea muncii crescuse asa de mult, unde era toata mancarea, caldura si curentul? Sau brusc astea devenisera niste obiecte de lux, interzise in egalitarism, dar de care se puteau bucura in voie mai marii partidului? A trait ceausescu impreuna cu poporul prin case, ca sa tot aplauzi egalitarismul lui? Cand oamenii se zbateau si spaguiau in sus si in jos, numai ca sa primeasca lucruri ce li se cuveneau de drept...

In realitate, dezastrul din agricultura autohtona a avut loc mult dupa anul 1990. Pe atunci, agricultura reprezenta 22% din PIB, pentru ca anul acesta ea sa reprezinte de abia 6,5%.


http://www.zf.ro/articol_145474/dezastru_i...ana_la_70_.html

Faptul ca inclusiv dupa anii 1984, agricultura si productia de alimente erau la niveluri bune si foarte bune e confirmata de surse pe care nu e cazul sa le consideram favorabile comunismului.


http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia_comunist%C4%83

Sigur, putem discuta despre cat de indicata a fost masura de rationalizare a lor si, in general, cea de plata urgenta a datoriilor externe, insa cert este ca in comunism aveam agricultura mult mai serioasa decat in prezent.

Referitor la tarile vestice dupa razboi, am spus deja: 'Chiar daca in comparatie cu tarile occidentale nivelul de viata era mai scazut, in Romania nu existau bogati si saraci, nu existau someri si oameni muritori de foame, ca in aceste tari.'

Interesant de vazut, desi mi se pare o tema prea vasta si prea off-topic aici, daca acel succes al tarilor vestice s-a datorat cu adevarat economiei capitaliste sau politicii imperialiste pe care unele din ele au adoptat-o. Stiam, de altfel, ca SUA au pornit la drum practicand genocidul la scara mare a indienilor si furtul proprietatii acestora, dupa care a urmat inrobirea negrilor, fortati sa lucreze pe plantatii si in mine.
Cu metode analoage, statele europene si-au impartit restul lumii: Anglia din India pana in Africa Orientala si Orientul Mijlociu, Franta din Africa Occidentala pana in Indochina, si din Maghreb pana in Oceani; Belgia in Congo, Olanda in Indonezia. De tratamentul la care Spania si Portugalia au supus oamenii din America de Sud, prin anii 1500-1700, nu mai zic.

Pana una-alta, se pare ca nivelul de viata din actualele tari capitaliste, precum SUA, este intr-un declin continuu si nu poate fi pastrat decat prin sacrificii imense din partea populatiei:


http://www.usatoday.com/money/perfi/genera...dle-cover_x.htm

Nu existau, inafara de mai marii partidului, securistii si prietenii lor, nimeni nu era bogat...

Nerelevant. De exemplu, cat reprezentau serviciile din PIB atunci si cat reprezinta acum?

s'traiti

buey
ce ma nervati
uni nu toti
adika aia care pune citate
ca io pana sa deschide si citesc alea unde sa face trimiteri
ametesc de tot
si uit si tema si subectu
acilisea nu sa scrie din gand?
sa scrie ce au gandit si scris alti?

ia
sa scriu si io
io zic ca daca nu ie bani, nu ie nimika
nici macar liniste linistitoare
ca daca iesti bolnav
racit ca mine
si tre sa mergi la doctor da nai bani de reteta
ce te faci?
sau daca tre sa ti regim si tre sa cumperi doar delikatese
ce te faci?
sau daca ie frig si nai ghete
ca mine care mi lea dat NeVeaua
ce te faci?
sau daca ie frig si nai un sa stai
ca mine care stau prin canal si pa la tanti Elvila
ce te faci?
poti sa zambesti pana iti crapa zimtii aia dei ietalezi la ranjet
ca tot nu faci nika
iote la tanti Elvila
mea dat o placinta cu branza
gratuita
o placere nu alta
calda
buna
aburinda
cu stafide
si?
am mancato cu muci cu tot
ca curgea da frig
ca nici bani de batiste nam avut
si nici de casuta
nici de aia din povesti macar
asa ca nu mai faca uni pa lupi moralisti
sa intrebe la zikka cum ie cu micile placeri gratuite
da fara bani
ca daca bani nu ie nika nu ie

hai ca mai trec
da sa mai scriti si voi din gand
hai s'traiti
politicosilor
(ca acilisea ie mai multa politica vaz)

aw crap...

... imi traduci?

Intr-adevar, romanul de teapa ta, care se dovedeste extrem de joasa, apreciaza atat de mult libertatea incat isi doreste suprimarea fizica a celor care au o alta opinie decat ei.
Afirmatia ta e scandaloasa, nerusinata si, pe scurt, tampita, nu doar pentru ca sustine impuscarea unor persoane pentru opiniile lor, ci si pentru ca dovedeste o ignoranta crasa.

Asa-zisa reprimare a libertatii din timpul regimului comunist este mult mai scazuta decat se crede in general si, in plus, pretinsa libertate actuala este mai degraba o declaratie ce tine de demagogie.

Libertatea inainte de 1989

Am prezentat deja teza istoricului Daniel Barbu cu privire la libertatea dinainte de revolutie. O voi relua acum, cu adaugiri, pornind de la cartea domniei sale "Republica absenta", aparuta la Nemira, in 1999, pag. 88.



Iar cu o pagina inainte, citim:



Libertatea in prezent

Este adevarat ca in cei 17 ani de capitalism, libertatea personala a crescut semnificativ? Nu, lucru pe care ni-l explica Horia Roman Patapievici:


Articolul din care am citat a aparut joi, 28 noiembrie 2007, in Evenimentul Zilei:
http://www.evz.ro/article.php?artid=332546

Iata, in concluzie, ca libertatea din regimul egalitarist ceausist nu e nici pe departe atat de limitata pe cat se crede si ca, pe de alta parte, libertatea din actualul sistem capitalist, e practic iluzorie. Inca o obiectie la adresa egalitarismului pica.

De fapt, unii ar putea considera ca, tocmai, de-abia acum o obiectie la adresa egalitarismului s-a nascut!

Este evident ca in trecutul anti-decembrist nu aveam egalitarism ci o societate stratificata dupa model marxist intr-o clasa dominanta (nomenclatura) si o clasa dominata (restul). In schimb, societatea actuala este mult mai aproape de societatea egalitara (macar in drepturi suntem egali, ceea ce nu era valabil inainte de 89). Deci, daca tu consideri perioada aia superioara, ar trebui sa renunti la egalitarism!

Asta au facut mult iubitii tai comunisti timp de 50 de ani, nu are rost sa o mai dai intoarsa... chiar daca era vorba de 1% din populatie... chiar daca era vorba de o singura persoana.


Da, consider ca libertatea este mai importanta decat orice altceva. Asta e, multumita romanilor alora de teapa joasa, ai tu acuma calculator si dreptul sa spui ce tampenii vrei pe internet. Tu pierzi vremea pe forumuri facand propaganda comunista, nu eu, incercand sa ne convingi cu statistici despre cat de bine era atunci. E o incercare jalnica si nu convinge pe nimeni. Venind din partea ta, remarcile tale sunt pentru mine complimente, daca mi-ai fi apreciat ideile ar fi trebuit sa ma impusc. Desigur, poti sa folosesti retorica ta indrazneata... dar nu tine. Iti respectam oarecum punctul de vedere pana acum, desi nu eram de acord cu el, pentru ca macar nu erai extremist ca sa sustii impunerea prin forta a egalitarismului tau, dar daca ai inceput sa ridici in slavi comunismul...pacat. Erai bun de activist, ce pot sa zic.

In schimb nu este scandalos sa aprobi reprimarea a 9% din populatie in numele unei ipotetice bunastari materiale si simbolice pentru 45%.

Nu am aprobat si nici nu voi aproba reprimarea pe motive politice a niciunui procent din populatie, insa nici nu e corect, considerand datele pe care le-am dat, sa perpetuam falsitatea conform careia regimul comunist s-a bazat pe opresiunea populatiei sau macar a unei parti insemnate din ea. Iar acea bunastare a fost cat se poate de reala, nu ipotetica.

Blakut:
Extremist de cea mai mizera speta e cel care isi doreste uciderea unor persoane pentru opiniile lor, asa cum o faci tu. Eu nu doresc raul nimanui si sustin o societate in care fiecare sa fie liber sa-si exprime punctul de vedere, oricat de eronat ar fi. Am explicat, de altfel, de cateva ori, ca politica pe care o sustin trebuie sa cucereasca puterea pe cale exclusiv pasnica, democrata si fara implicarea coercitiei (in afara de cea a propriei ratiuni a fiecaruia). Asa ca te sfatuiesc sa nu mai inventezi acuze scabroase si sa nu mai scri aberatii extremisto-totalitare, ce pot fi interpretate ca un indemn la asasinate politice.

Revenind la subiectul topicului, intr-un articol in care se promite ca va deveni serial, ziarul 7plus prezinta bine frustrarile, neimplinirile, plictiseala si placerile costisitoare dar superficiale ale oamenilor bogati.



Continuarea, cu studii de caz aplicate lui Becali, Tiriac, Prigoana si Copos, se gaseste aici:
http://www.7plus.ro/?arhiva=03/12/2007&id=35817

Articolul a fost publicat azi, 3 decembrie 2007.

Degeaba incerci sa deviezi discutia, tu esti cel extremist aici, iar cel care a murit la revolutie (Ceausescu) era un criminal.


Intai sustii o politica impotriva dreturilor omului, apoi zici ca eu as fi extremist. Mai usor tata. Vezi tu, cuvintele tale, vrei sa cuceresti puterea, nu sa o castigi sau sa o primesti de la popor. Si apoi, daca la un moment dat oamenii nu vor fi de acord cu sistemul asta, ce faci? Ii lasi sa revina la ceea ce erau inainte?



Stai linistit, pe tine nu te asasineaza nimeni pentru parerile tale, nu mai suntem pe vremea 'egalitarismului' ceausist pe care il apreciezi asa de mult.

Acuma in ceea ce priveste articolul de mai sus: sunt de acord ca mentinerea unei averi mari, mai alesc cand esti integrat si in scena politica poate fi o adevarata bataie de cap, insa nu vad ce probleme ai tu cu oamenii care sunt platiti bani multi ca sa faca ceva ce le place (cercetare, arta, etc.) Daca mie cineva imi da bani sa fac ce imi place, unde e problema? Chestia e ca daca am pasiune pentru anumite lucruri, voi lucra si activa in domeniile respective si pe gratis, pentru ca imi place.

O NOUA EPIDEMIE A NEFERICIRII BANTUIE PRINTRE CEI BOGATI

Tocmai ce am scris ieri despre incercarile disperate ale imbogatitilor autohtoni de a scapa de plictiseala si de ceea ce autorul articolului respectiv numea "spleen", ca azi aflam ca acest tip de suferinta este in continua crestere printre bogati. Realizand lipsa de substanta a milioanelor din cont, aceste bizare specimene cad intr-un vartej al extremelor, in care sunt in stare sa cheltuiasca milioane pe placeri care mai de care mai pretentioase, confirmand perla de intelepciune a lui Ben Franklin: "Banii încă nu au făcut niciun om fericit şi nici nu-l vor face. Nu este nimic în natura lor care să producă fericirea. Cu cât are mai mult, cu atât vrea mai mult. În loc să umple un vid, creează unul."

Sidromul corvoadei averii (Wealth Fatigue Syndrome)
Conform psihoanalistului Manfred Kets de Vries, cheltuielile destrabalate, necontrolate si obscene ale bogatasilor nu sunt altceva decat o forma de dependenta, precum e cea a drogurilor. In incercarea exasperata de a gasi un minut de satisfactie si multumire in vietile lor imbuibate pana la refuz, milionarii cheltuiesc averi colosale pe achizitionarea de avioane private, yachturi de lux si alte asemenea mofturi, pentru a nu reusi decat sa se plictiseasca de ele 5 minute mai tarziu, asemenea unui copil razgaiat.



Plictisul, depresia si ghiftuirea ii imping pe bogatani sa caute senzatii dintre cele mai tari, care prezinta riscuri importante, care sa-i scoata din inertie.



Conform economistului de calibru Robert Frank, "bogatii nu sunt niciodata multumiti, oricat de mult ar avea", caci ei se afla permanent intr-o cursa fara sens si fara sfarsit cu alti indivizi de teapa lor.



Indestulati, satui de toti si de toate, nestatornici, milionarii se comporta iresponsabil si imatur, sucomband oricarei dorinte intamplatoare de moment, ceea ce ii face sa risipeasca cu nonsalanta sume enorme.



Parasiti de vechii prieteni si cunostiinte din cauza placerilor costisitoare la care adera, milionarii sunt obligati sa traiasca ori in singuratate, ori in compania altora ca ei, o lume in care am vazut ca invidia si competitia sunt la ordinea zilei:



Care este deci solutia care ii poate scapa pe saracii bogati de nefericirea cauzata de sindromul corvoadei averii? Evident, abandonarea stilului de viata luxos si preferarea placerilor mici, cotidiene, care ori sunt gratuite ori foarte ieftine, impreuna cu returnarea banilor catre societate.



Articolul din care am citat a aparut in The Daily Telegraph, la 14 noiembrie 2007, este scris de Helen Kirwan-Taylor si intitulat "'Wealth Fatigue Syndrome' On the Rise, Experts Say". Savurati-l aici: http://www.nysun.com/article/66403?page_no=2

Despre fenomenul Sindromului corvoadei averii s-a scir si in limba romana, de catre Ana Popandron. Citez si de acolo doua fragmente:

"Boala bogatilor, Wealthy Fatigue Syndrome (adica sindromul corvoadei averii), nu este deloc o joaca. Obsesiva nevoie de a cheltui bani, cat mai multi bani, nu mai are nimic de-a face cu nevoile primare, nici cu cele secundare sau tertiare, ci este un viciu. Ca orice drog, nu te va mai satisface sa arunci cu bani in stanga si-n dreapta, vei vrea sa arunci cu ei si-n jos, si-n sus. Cu bancnote tot mai mari. Cand banii iti sunt la dispozitie in cantitati din ce in ce mai mari, ajungi la un fel de inertie. Pentru a simti cat de putin entuziasm ai nevoie sa-ti asumi riscuri din ce in ce mai mari, financiare dar mai ales psihice. [...]

Dar tristetea majoritatii oamenilor bogati este data de singuratate, cu toate ca noua, cei care nu avem maruntis din valuta in buzunare, ni se pare greu de inteles cum bogatasii, pe langa care roiesc tot felul de oameni, ajung sa se simta singuri. Odata ce ti-ai cladit un imperiu din bancnote, este aproape imposibil ca vechii prieteni sa-ti ramana aproape, iar cei noi vor fi cu siguranta inamici deghizati in confidenti. Daca prietenul tau scapatat de curand te va duce intr-un restaurant in care o cina este echivalentul salariului mediu pe economie si tu esti profesor stagiar, cum veti imparti nota de plata? Iar daca el are sofer la limuzina iar tu consideri ca taxiul este o extravaganta, atunci cum puteti sa mai impartiti experiente comune si aceleasi conceptii despre viata care sa va apropie?"

http://www.timpultau.ro/liber/Cu-ce-se-poa...48-articol.html

Helmuth, mai lasa-ma cu Wealth Fatigue Syndrome, ca nu cred ca e Irinel Columbelu' pe aici sa citeasca ingrijorat ce-l asteapta...si nu cred ca cineva de pe acest forum e in mare pericol din cauza acestui sindrom...Te rog insa sa-i dai un nume sindromului meu: si azi, cand vad mormanele de unt in magazin, tind sa iau cateva pachete, ca poate nu mai apuc...Ca am crescut fara pile si cunostintze , din ratia de juma de pachet de unt PE LUNA...Si mi-a murit canarul din colivie de frig( a cazut si a murit) in timp ce noi eram imbracati in paltoane, sub plapuma, asteptand sa vina curentul electric, in miezul iernii( in Transilvania poate fi foooarte frig iarna..)

Si asta e ultima mea interventie aici, ca si cu tine, si cu Clopotzel la alt topic, vorbesti(scrii) ca la perete...

V

E alegerea lor. Treaba lor, de ce ne-am preocupa pentru fericirea altora?

Helmuth: " insa nici nu e corect sa perpetuam falsitatea conform careia regimul comunist s-a bazat pe opresiunea populatiei"
esti foarte neinformat, vezi cum s-a facut colectivizarea, cum nu puteai sa cumperi o paine daca nu erai din localitate, Stalin prin '36-38 a omorat vreo 20 de milioane de rusi, khmerii rosii, Ungaria '56, Cehoslovacia '68. daca asta nu e opresiune, ce e?

"Parasiti de vechii prieteni si cunostiinte din cauza placerilor costisitoare la care adera, milionarii sunt obligati sa traiasca ori in singuratate, ori in compania altora ca ei, o lume in care am vazut ca invidia si competitia sunt la ordinea zilei"

Cainele moare de drum lung, si prostul de grija altuia...

V

PS. Cunostinte se scrie cu un singur i

Nu enimic rau in a te preocupa fericirea si modul de viata ale semenilor tai, cu atat mai mult cu cat alegerile lor pot avea influente importante asupra restului societatii, care sa ne afecteze pe fiecare.
In orice caz, am postat mesajul acela nu pentru beneficiul prioritar al celor bogati, ci pentru cel al celor care incearca sa ajunga bogati, avand impresia eronata ca fericirea ar creste datorita placerilor scumpe si fitoase. Totodata, mesajul intareste pledoaria in favoarea placerilor ieftine si gratuite, dovedind lipsa de substanta a placerilor costisitoare si aratand ca specialistii indica micile placeri ca fiind superioare celorlalte.

Azi vom vedea ca o buna parte din mania consumeristo-materialista, caracteristica celor care alearga dupa placeri scumpe, nu este o inclinatie naturala, fireasca, ci una creata artificial prin intermediul publicitatii,, denumita de Jef I. Richards, Seful Departamentului de Publicitate la Universitatea din Texas, „arta si sufletul capitalismului”. In realitate, un procedeu camuflat si diabolic de pervertire, manipulare si exploatare, in special a copiilor.



Articolul integral se gaseste la http://www.evz.ro/article.php?artid=333867

A te preocupa nu, dar a le impune standardele tale de fericire poate fi destul de rau. Nu crezi?

In cazul asta, ok... Cine vrea sa isi asume riscurile de a fi parasit de cunostinte si prieteni, de a trai in singuratate etc este liber s-o faca. Nu e treaba altora (sau a statului) sa-i interzica, sa-l faca fericit cu de-a sila.

Solutiile sunt simple: este sarcina parintilor sa controleze accesul copiilor la TV, iar pentru internet exista pop-up blockere. Eu folosesc Firefox si nu am nici un pop-up nedorit pe ecran.

Problemele semnalate de Helmuth se rezolva si fara a impune modelul de societate utopica egalitarista: reclamele agresive indreptate spre copii sunt interzise: http://www.evz.ro/article.php?artid=334475

Esti confuz daca ai impresia ca aceasta masura ti-ar sustine pledoaria. O asemenea masura, luata pe baza studiilor ce demonstreaza nocivitatea reclamelor pt. copii, este interventionista si anti-liberala, caci indreptateste o autoritate sa limiteze libertatea capitalistilor de a-si promova unele produse. Astfel, ea pune accentul pe responsabilizarea comerciantilor, nu a parintilor, asa cum ai sugerat tu mai sus ca ar trebui procedat.

Se deschide astfel posibilitatea ca, pe baza studiilor ce demonstreaza nocivitatea materialismului, a inegalitatilor sociale si a muncii in exces, autoritatile sa i masuri precum impunerea unei limite maxime de acumulare, taxarea progresiva si redistribuirea.

Vezi, ai raspuns singur:

Aceasta masura sustine ideea ca exista si solutii mai la indemana de rezolvare a problemelor, nu trebuie neaparat sa schimbi radical societatea.

Astfel de masuri se iau in cazul produselor considerate daunatoare (ex. alcool, tutun). Nimeni nu interzice unui producator de tutun sa castige oricat de mult, ci doar ii reglementeaza accesul la unele mijloace de publicitate.

Cele doua nu se exclud. Eliminand din programele de divertisment pentru copii anumite reclame, nu inseamna ca nu le pot intalni in alta parte, si este responsabilitatea parintilor de a supraveghea programele TV vizionate de cei mici, site-urile pe care navigheaza, publicatiile pe care le citesc etc.

Nu rezulta ce spui tu din reglementarea publicitatii destinata copiilor.

Profesorul Andrew Oswald preda economia la Universitatea din Warwick. In articolul sau "The Hippies were Right All Along About Happiness", aparut in Financial Times la 19 ianuarie 2006, Oswald recunoaste ca oamenii prea putin preocupati de aspectul material au intr-adevar mari sanse de a fi ales calea cea buna spre fericire.

Imbogatirea peste o limita a existentei decente, e inutila



Non-materialistii au dreptate



Intr-adevar, avand in vedere ca desi in tarile vestice precum USA si UK, bogatia s-a triplat, insa nefericirea e in crestere, rata depresiilor a crescut, la fel ca si numarul de sinucideri, a crescut stresul la locul de munca, iar planeta este amentintata din cauza cresterii industriale si consumerismului, a fi interesat de a face mai multi bani decat ai nevoie pentru asigurarea nevoilor de baza este o imbecilitate.

Trei argumente ca banii in exces nu sporesc fericirea



Astfel, infinitele comparatii cu averea vecinilor si cunoscutilor nostri, obisnuinta cu obiectele materiale si necunoasterea adevaratelor surse de fericire nu pot decat anuleze sau, in cel mai bun caz, minimizeze efectele pozitive pe care le-ar putea avea banii si posesiunile asupra noastra.

Autorul incheie prin a spune:
"Happiness, not economic growth, ought to be the next and more sensible target for the next and more sensible generation."

Articolul poate fi citit la adresa:
http://www.orlok.com/blog/archive_listserv...ary/004606.html

Si cat castiga profesorul Andrew Oswald?

Spune cumva si ca trebuie sanctionati in vreun fel cei care indraznesc sa castige mai mult decat media?

Sunt sigur ca isi doneaza tot plus-produsul unei societati egalitariste subversive asa ca suma castigata s-ar putea sa nu fie relevanta.



Let's smoke this shit and see what happens!

N-am de unde sa stiu asta, banuiesc doar ca e undeva pe la salariul mediu de acolo, asa cum e si aici. Oricum intrebarea e complet irelevanta, avand in vedere ca si daca Oswald castiga cu milioanele, si pastreaza toti acesti bani, asta nu infirma catusi de putin valabilitatea concluziilor din articolul citat.


Spre diferenta de Richard Layard, Robert Lane, Geoffrey Miller ori Barry Schwartz, Oswald nu am cunostinta sa argumenteze in favoarea redistribuirii veniturilor, ceea ce nu inseamna ca din scrierea sa nu s-ar putea trage perfect indreptatit aceasta concluzie.


John F Schumaker, a US-born psychologist currently living in Christchurch, New Zealand/Aotearoa, is the author of "In Search of Happiness: Understanding an endangered state of mind" (Penguin).

Intr-un articol intitulat "The happiness conspiracy: what does it mean to be happy in a modern consumer society?", aparut in numarul din iulie 2006 al revistei New Internationalist, Schumaker exemplifica cu cazul comunitatii himalayene Ladakh cum virusul capitalist, aducator de lacomie, materialism si boli mentale, a distrus un climat social fericit si auto-suficient.

Dupa ce subliniaza imbecilitatea echivalarii fericirii cu consumerismul materialist:


autorul se refera la cazul Ladakh:


Concluzia cade inevitabil:

"We usually hitch our emotional wagons to ego, ambition, personal power and the spectacular. But all of these are surprising flops when it comes to happiness. Today's 'success' has become a blueprint for failure.".

Adresa de unde articolul poate fi citit integral e de gasit aici.

Intr-o societate ca cea imaginata de tine cu siguranta ca va fi o specie de lenesi care nu produce absolut nimic, lenesii absoluti, care poate sunt fericitii absoluti. Daca lenesii absoluti au o pondere foarte insemnata, ce se intampla?
Societatea ii sponsorizeaza pe acestia? Din ce surse isi asigura ei nevoile minime, din redistribuirea resurselor celor ce muncesc peste medie?

O noua confirmare a faptului ca am avut perfecta dreptate si ca inclusiv cei bogati sunt nemultumiti din cauza banilor se gaseste in Evenimentul zilei de azi, 29 ianuarie:


http://www.evz.ro/articole/detalii-articol...-oameni-bogati/

Deci nu i-ai face fericiti daca i-ai obliga sa traiasca cu mai putin.

Ba da, caci instaurand egalitarismul socio-economic, nu se vor mai gandi la cum sa castige bani in plus, astfel incat aceasta preocupare ce reprezinta o adevarata panta alunecoasa pentru fericire va disparea. Inlocuita fiind cu activitati demonstrate ca sporind cu adevarat fericirea.

Sigur, tu poti raspunde ca daca le iei banii pe care ii detin in exces, ii vei face prin asta nefericiti. Obiectie slaba insa, din moment ce se stie ca omul e o fiinta extrem de adaptabila inclusiv la circumstantele extraordinar de negative. De pilda, cei ramasi paralizati revin dupa 6 luni-1 an la fericirea avuta inainte.

Retine si ca redistribuirea ii va face cu siguranta fericiti pe cei aflati sub limita saraciei.

Ai o sursa pentru afirmatia asta?



Adica mai multi bani le vor aduce fericirea? Nu te contrazici putin?

Mi se pare mai credibil ca se vor gandi cum sa castige bani in plus ocolind legea. Ori ca pur si simplu se vor gandi sa emigreze intr-o tara libera.

Pentru 6-12 luni, probabil...


Spune-mi te rog, de ce ar trebui sa ne preocupe fericirea altora? Oamenii iau in mod benevol decizii care le afecteaza negativ fericirea. Este dreptul lor. Asa cum se stie, un nivel inalt de educatie este corelat cu un indice mai scazut de fericire. De asemenea, cu cat credinta religioasa este mai puternica, cu atat oamenii sunt mai fericiti. Rezulta de aici ca ar trebui sa-i obligam pe semenii nostri sa fie saraci, needucati si sa-i ducem mai des la biserica?

Esti impostor spunand asaceva despre tragedia unora...

Retine si ca redistribuirea ii va face cu siguranta fericiti pe cei aflati sub limita saraciei.
Cum ai facut calculul?
Tu crezi ca daca imparti avearea a 10% ii umpli de fericire permanenta pe ceilalti 90%?!

fericirea asta se da la punga? la litra? la kila?
ce treaba are starea de moment a unui individ, cu averea daca chiar e sa vorbim pe sleau? si de ce ar trebui ca sa fim toti egali?
a vrut ceausescu asta si nu a iesit nimic, daca suntem toti egali suntem nefericiti - s-a demonstrat in atitea studii ca umanoizii sunt fericiti daca se simt 5 minute mai inteligenti, mai avuti, mai "orice" decat vecinii....

Am gasit un articol in care scrie ca fericirea in exces dauneaza sanatatii, ca cei extrem de fericiti traiesc mai putin:

se moare de ras, nu altceva

Intotdeauna.
In cazul de fata, descoperirea ca paraplegicii revin la nivelul de fericire anterior accidentului a fost facuta initial de cercetatorii Brickman, Philip; Coates, Dan; Janoff-Bulman, Ronnie in studiul "Lottery winners and accident victims: Is happiness relative?", publicat in Journal of Personality and Social Psychology. 1978 Aug Vol 36(8) 917-927.

Rezultatele cercetarii lor au ramas valabile pana azi si sunt acceptate de alti mari specialisti in domeniul psihologiei fericirii, precum Diener si Kahneman.


http://www.time.com/time/magazine/article/...15902-5,00.html

Relatarea originala despre acest studiu ser gaseste aici: http://www.news.uiuc.edu/news/08/0124happiness.html

Studiul acesta ajunge la aceleasi rezultate ca si celelalte (de ex. ca banii in exces nu sporesc semnificativ fericirea, asa cum o fac relatiile sociale), insa incearca sa le interpreteze diferit, adica eronat. Autorii spun ca cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au bani multi, se implica in politica si au studii inalte, ci aceia care
au o viata sociala de succes. Insa de aici, in loc sa-i sfatuiasca pe aia cu bani multi si cariere sa renunte la astea ca sa-si sporeasca fericirea, le recomanda
celorlalti sa se apuce de ele ca sa-si scada fericirea. Nimic mai ilogic.

Totodata, coordonatorul studiului, Ed Diener, spune: "The people in our study who are the most successful in terms of things like income are mildly happy most of the time," he said."

"Mildly", "moderate", termeni care ii caracterizeaza pe cei de pe treptele 8 si 9 ale fericirii, nu inseamna decat ca respectivii sunt fericiti "intr-o oarecare masura", "intrucatva", "cu moderatie". Acestea nu sunt insa decat eufemisme pentru "fericire mediocra, medie". Asa ca cei care erau scandalizati de mediocritatea indusa, chipurile, de egalitarismul financiar, ar trebui sa prefere la randul lor fericirea maximala, ca sa se asigure ca ies din zona „gri" a satisfactiei.

Si, din cate inteleg, sa-si prelungeasca astfel viata si sa-si imbunatateasca sanatatea.