Motive pt. care modelul creationist este mai plauzibil, credibil, probabil sau cum doriti :
1. Cauzalitatea. Modelul creationist subscrie principiului stiintific cauza – efect. Orice edificiu inteligibil are un designer inteligent.Nu, e din pacate fals ce afirmi cu cam mare usurinta aici: m.c. nu subscrie principiului cauza/efect, intrucat propune ca si cauza a unor manifestari (univers, viata) certe, o notiune nedovedibila si nedovedita. Cred ca ar fi pentru a 3, sau a patra oara, cand as reproduce textul de pe site-ul pesonal (
http://www3.sympatico.ca/ws7n/Index13.htm ) ce trateaza problema cauzalitatii . . . . unde se arata destul de didactic (ca scos dintr-un manual destept de filozofie), zic eu, cat de inepta poate fi ideea de a inchide seria cauzalitatii tocmai cu o entitate total eluziva, nedovedita/nedovedibila.
2. Experimentul. Probabilitatea aparitie unui element viu dintr-unul neviu nu-i sustinuta nici macar de cele mai inteligente si mai sofisticate lucrari de laborator.Aiureli . . . . aparitia viului este un proces complex, care daca chiar ar fi sa fim in stare in stadiul actual sa-l reproducem in laborator, ne-ar trebuie o lunga si continua (fara granite clare) serie de pasi (de unde incepe viata, ce o defineste, sunt chestiuni care arata clar ca exista un continuum de trecere de la chimie la biologie). Toti acesti pasi, probabil, cam naiv, tu ar trebui atuinci sa-i numesti “experiment” . . . (aici as adauga ca experimentul ca si faza a demersului stiintific, nu se reduce, asa cum ori naiv, ori cu rea credinta sugerezi, doar la a reproduce fenomenul de studiat; in diverse stiinte, experimente sunt imaginate de asa natura, incat sa ocoleasca situatii ireversibil date, fara iesire in termeni de “reproducere” a fenomenului studiat.
3. Genetica. Toate fiintele vii sunt reproductibile gratie unei molecule de mare complexitate, organizata specific pt. fiecare organism in parte, numita ADN. Ea functioneaza numai in prezenta enzimelor specificate de propria-i prezenta. Ereditatea si informatiile metabolice nu ar fi putut sa se transmita pt. ca n-ar fi avut cine sa le genereze. Argument de la . . . . bunica. ARN-ul (care precede cica ADN-ul ca substrat de reproducere a informatiei viului) are si functiuni enzimatice (ribozimele). Ar fi cazul, simt nevoia sa spun, ca daca tot vrei sa usurezi viata si “munca” forumistilor de pe “han”, si nu s-o îngreunezi, sa iti aduci tu insuti la zi bagajul de informatii, astfel incat sa nu devii exact ceea ce nu sperai . . . .
Acel prim organism primitiv nu ar fi stiut practic ce sa faca si cum sa traiasca in lipsa informatiei continute de un program, ca sa nu mai vorbim de reproducere. Un proces de dezvoltare prin acumulari intamplatoare nu va genera niciodata o structura ordonata si functionala. E nevoie de o matrita, un program in acest sens.Din nou aiureli . . . . reproducere exista inaintea aparitiei viului, la nivel chimic, anume la complexele autocatatalitice, o alta notiune si tema pe care am atins-o de cateva ori pe acest forum. Nu exista un atribut general definitoriu specific viului, care sa nu fie regasit si in domeniul neviului (chimiei); diferentele cand discuti fenomenele astea definitorii ale viului, sunt cantitative, nu calitative.
4. Termodinamica. Existenta si functionarea celui de-al doilea principiu termodinamic conform caruia entropia defavorizeaza organizarea superioara a materie si energiei odata cu trecerea timpului.Si care, desigur si dovedibil, isi suspenda din culanta actiunea, atunci cand e ca zeuletzul matale preferat sa-si exercite oarece functiuni creatoare.
Asta, scuza-ma ca-ti zic, e rîsul kurului . . . . s-a discutat si rasdicutat, s-a rîs din toti plamanii de analfabetii si repetentii care inca o mai aduc in discutie . . . . . a fost a’ci tema de discutie copios “degustata” de mine, chiar acum cateva luni. Nu stiu de ce creationistii se invîrt in jurul cozii, sau mai exact in jurul acelorasi argumente rasuflate, RASUFLATE, DE TOT!
5. Conditia simultaneitatii. Imensa complexitate a vietii prezenta chiar in cele mai mici celule, presupune coexistenta simultana a mai multor factori privin aparitia, supravietuirea, dezvoltarea si reproducerea ei.“Imensa complexitate a vieitii”, este o sintagma a celor care nu au priceput nimic din biologie: aceasta provine asa cum o avem azi, dintr-un proces cu pasi tare nesimultani, toti adaugand complexitatea care inca mai lasa cu gura cascata pe unii . . . .
6. Relativitatea. Faptul ca Universul nu s-a putut produce pe sine insusi, el nefiind un absolut in sine, deoarece marimea, pozitia, timpul, miscarea etc sunt relative; impune acestuia o existenta dependenta si o mentenanta constanta din partea unei forte inteligente care-l transcende.Ha, ha ha!!!! Universul (asa cum il percepem azi) este o manifestare, o stare, o faza a unui proces, care dupa unii cica ar fi chiar ciclic; “marimea”, “pozitia”, “timpul” (repet: TIMPUL), sunt notiuni sau parametrii care au aparut odata cu universul, ele neexistand inainte cu un moment de aparitia sa (mai studiaza o leaca teoria BB). Ca sa nu mai spun ca relativitatea acestor parametrii nu exclude, dupa mine, cu nimic, aparitia naturala a universului. Cat despre “mentenanta” (?? - lb. româna), care ar fi aia??? (odata probat actul inteligent si voluntar al unei entitati, aceasta insasi ar fi fost probata, chestiune care din pacate tine mai mult de visele noastre, decat de realitate)
7. Taxonomia. Taxonomia fenomenelor si elementelor. Un flux evolutiv neteleonomic si neinteligibil n-ar putea genera ordine si clasificare.Aici te contrazici cu biologii (in raport cu ei, cine esti tu oare?), care sustin inexistenta atributului teleonomic in cazul notiunii “viata” sau “natura” (acesta fiind totusi
si doar un atribut al fiintelor vii). Un pricpiu stiintific primordial, anume “Postulatul (Principiul) Obiectivitatii Naturii”, spune ca “Natura este obiectiva, nu proiectiva ”. Nu are “teluri”, nu are un ”proiect”.
8. Astrofizica. Galaxiile si sistemele planetare functioneaza-n procesele si miscarea lor dupa reguli matemetice si fizice foarte precise. E inimaginabil cum o explozie de tip Big Bang ar putea genera o asemenea ordine si precizie. Desigur, aici trebuie sa specifici ca “este inimgainabil” pentru tine, nu la modul general; sau cumva in randul celor care studiaza stiinta care o mentionezi, altfel s-ar fi convertit toti in masa la crestinism (sau poate islam, ca e un pic mai coerent), chestie de care am fi aflat si noi doi.
9. Etologie. Ce ar determina un cimpanzeu sa devina dupa un lung periplu, om ? Doar hazardul si necesitatea; cuplate. Chestie tare nesigura . . .
Acest primat se simte foarte bine in status quo-ul sau, deoarece o ridicare in complexitate presupune si un mai mare grad de riscuri. Ce l-ar motiva sa devina rational, sa vorbeasca articulat si gramatical, sa filozofeze, sa iubeasca, sa rada, sa aiba maniere, sa faca muzica, arta, sport, sa cultive flori, sa faca un cadou, sa doreasca dincolo de instincte ? O noua teorie a evolutiei se naste aici, sau mai exact un nou evolutionism (filozofie).
Cum ar explica un cimpanzeu ce-i frumosul si la ce-i foloseste ? Facultatile mintii omului nu pot fi explicate in nici un fel prin evolutia vietii din neviata si a inteligentei din lipsa acesteia. Eh, iata ca ‘nea ghita de pe han, le da cu tifla la toti invatatii si specialistii, si postuleaza el si cu de la el putere, ca . . . . “faculatatile mintii omului nu pot fi explicate
in nici un fel (cate “feluri” ai incercat si studiat tu?), prin evolutia vietii. Iar rataram sa luam nota de convertirea in masa a tuturor antropologilor, psihologilor, psihiatrilor, neurologilor si biologilor, la creationismul biblic, care el, desigur, poate dovedi toate explicatiile sale.
Un individ milos si moral ar fi murit imediat, cu toate astea, avem toti acest sentiment si principiu si le exercitam. De ce ar fi dezvoltat o primata asa ceva si determinata de ce anume ?DE CE DRACU CU VREO CATEVA ZECI DE CARTI CITITE (POT FACE O LISTA PENTRU AMATORI), POTI RASPUNDE ORICARUI CREATIONIST SI ORICARUI ARGUMENT CREATIONIST, GASIT DE ACESTA!!!!!?????????? Caci iata, si de asta am vorbit pe aici, amintind de ce spune orice introducere in sociologie, in chestiunea explicatiei si ratiunii milei si moralei (legea altruismului reciproc, Trivers).
10. Inteligibilitatea. Eistein a zis : “cel mai de neinteles lucru pt. om este ca lucrurile sunt inteligibile.” Faptul ca percepem o realitate folosindu-ne de inteligenta, faptul ca-i observam ordinea si ne folosim de ea la fiecare pas, faptul ca descoperim in ea principii si ne folosim de ele, faptul ca manipulam energie si materie cunoscand legitatea lor si o folosim in interesul nostru, faptul c-am ajuns sa controlam procese nucleare si sa le observam desi nu le vedem si atatea alte lucruri care pot fi enumerate legate de experienta umana cu mediul, conduce la concluzia ca aparitia vietii si ordinii implica inteligenta iar aceasta e apanajul unei fiinte vii si inteligente numita Creator. Fals. Dovedit si dovedibil lucru, "creatie inteligibila", nu este sinonima cu "creatie ca opera a unei entitati inteligente". Ce inseamna "inteligent", apropos, din acest punct de vedere? Zeuletzul matale, pe care toooot îl vâri in treburi p'a'ci, cât de “inteligent” fuse cand crea virusii, microbii, ciupercile, prionii, pradatorii, matraguna, buruienile, mortalitatea, etc.?
Tot ce este creatie cu aparenta logica, inteligenta, este opera unei entitati inteligente, macar cat este astfel un om obisnuit? Hm! N-as zice chiar . . . Un autist iti compileaza 10 pagini de date cifrice, este el tot atat de "inteligent" (sau cumva mai ceva???) decat fratele lui normal (care n-ar fi in stare de o asa intreprindere, dar care este - cat de important!!!! - o fiinta sociala si sociabila)?
11. Si nu in ultimul rand – existenta mortii. De ce exista degradare graduala si moarte, daca atat materia cat si energia incep prin a se dezvolta constructiv intr-o directie superioara ? Aceleasi legitati naturale care explica "constructia", explica si “distrugerea”. Ia numai cazul cuplului evolutie/viata, mutatie neutra, pozitiva/mutatie ucigatoare, metabolismului care ne tine in viata, dar datorita caruia suntem si datori, macar din acest motiv daca nu si din multe altele, o moarte, etc. Inca o data, intrebarile astea au raspuns mai complet sau mai putin, in chiar discipline stiintifice. Din nou demersul tau mi se pare demagogie, in masura in care nu vrei sa tii cont in primul rand de faptul simplu ca acei oameni care studiaza nu au ajuns la concluzia ta “creationista”, ba dimpotriva . . . . .
De ce crestem si ne maturizam iar apoi parcurgem o panta descendenta pana la extinctie ? Un fenomen evolutiv n-ar trebui sa aiba nici o justificare in a-si distruge propria munca, reducand-o la elemente chimice primordiale. Asta in masura in care fenomenele evolutive ar avea scopuri . . . dar n-au! Aici revin cu precizarea deja facuta mai sus, ca viata nu prezinta teleonomie, ci doar vietuitoarele. Acestea insa, nu au ca scop determinat imortalitatea, ci reproducerea, cu corolarul nesigur epistemologic, numit “supravietuirea specieiei”. Din nou in contradictie cu simplele tale credinte . . .
De ce atata munca vie si inteligenta daca finalitatea-i una distructiva ? Desigur ca aceleasi intrebari se pun si-n fata modelului creationist. Numai ca daca acesta presupune un Creator viu si inteligent atunci tot din partea lui vin si explicatiile, Care ar fi care? Mituri atestate ca atare??
deoarece e imposibil de presupus o inteligenta creatoare de o asemenea magnitudine care se joaca de-a viata si de-a moartea si care ar putea fi corijata de propriile-i creaturi. Pe cand “doamna” evolutie n-ar avea nici un raspuns din moment ce atributele ei sunt hazardul si impersonalitatea. Ma opresc aici postand pt. meditatie, o mica intamplare cu-n inteles profund.
Un filozof s-a confruntat cu-n rabin în privinta existenţei lui D-zeu. Rabinul l-a ascultat cu atenţie un timp apoi deodată fără nici o introducere l-a privit drept în ochi şi i-a spus linistit : - Şi ce te faci dacă totuşi D-zeu există ? Spune-mi, ce te faci dacă totuşi D-zeu există cu adevărat ? Filozoful a fost mai tulburat de aceste cuvinte decât de toate dovezile pe care le auzise în favoarea religiei. Şi-a dat seama că este în primejdie ca aceasta eventualitate sa fie adevarata şi s-a întors la D-zeu, dupa ce L-a cautat si L-a gasit, simţind pentru prima dată cât este de vulnerabil şi dator faţă de un D-zeu real.Pai daca era real, si ma ales daca tot voia sa se faca cunoscut, nu era nevoie sa-l "caute" atat, mai ales ca era filozof. Cimilitura ta cu filozofi si rabini, sugereaza ca invatatul nu era deloc invatat in materie de religie si existenta a dumnezeului ebraic (macar cat un rabin . . . .), despre care se cunoaste suficient pentru a fi clasat in “banda” lui Zeus, Apolo si Poseidon
, in masura in care avea inca dubii . . . . . Apoi daca acesta (“învatatul”
) s-a simtit in primejdie, sigur a ignorat ce ne spune sociologia ca reprezinta una din explicatiile aparitiei si dainuirii religiei, anume frica; rusinoasa, umilitoarea, inexplicabila si irationala frica (functiunea actionala) de ceva care nu are decat o existenta clamata, însa niciodata dovedita . . . . .
Domnilor, daca acest magnific Designer universal nu exista decat in mintile noastre, eu si cu Artanis si restul care sustinem creationismul, nu vom fi decat niste idealisti naivi care am incercat sa construim o lume mai buna si plina de sens. Tu si Artanis, in masura in care sunteti credinciosi, reprezentati mai mult decat sugerezi tu aici: credinciosii au fost cei care datorta credintei lor, zelului lor pios, au ucis ZECI DE MILIOANE de oameni, au oprimat si exploatat, SUTE DE MILIOANE de oameni, timp de milenii si o mai fac si azi. Lucru binecunoscut, religia predica binele, insa aduce raul . . . .
Daca D-zeu nu exista noi n-am pierdut altceva decat niste ocazii trecatoare de a fi asa-zis „liberi de prejudecati”. Apropos, nu exista fiinta libera, cu totii alegem ceva caruia ne subordonam. Numai morti-s liberi. Noi creationistii, am construit pe imaginar si n-am ramas decat cu o conduita autoimpusa de iluzia responsabilitatii in fata unui Creator imaginar. Inca o data, desi sunt de acord in parte cu ce zici, ba chiar am oarece dubii ca ateismul si ateii, sunt atat de pozitivi si progresisti cum se dau in general (nutresc din ce in ce mai multa simpatie pentru credinciosi si antipatie pentru atei), repet ca generatii de credinciosi au macelarit voiosi, zeci de milioane de oameni, si mai macelaresc si azi inca, pentru ca asa le porunceste “mos-craciunul” lor de maturi-infantili . . . . Greu de trecut cu vederea acest fapt.
Acum am sa va-ntreb si eu ca rabinul : domnilor, daca acest D-zeu exista si nu-L vedeti inca, doar pt. ca nu-i cautat cum trebuie, Nu fi smecher! Acest dumnezeu de care vorbesti tu, se spune ca a fost “cautat cum trebuie”, ba mai mult, ca a fost gasit cu mare usurinta, caci el era evident si vroia sa fie evident. Marturie ne sta Biblia. Care este si o marturie a caracterului aberant si ridicul al dumnezeului matale, in masura in care anume despre dumnezeul biblic vorbeai mai sus . . . .
daca acest Creator al Universului S-a revelat deja, daca are ceva de spus iar dumneavoastra-L ignorati, daca va veni un timp in care veti constata cu stupoare ca odata, demult, ati vorbit cu niste „nebuni creduli” care au avut dreaptate ? Ei, atunci ce veti face ? Nu va fi prea tarziu ? Desigur! Va fi. Insa va fi, in masura in care si dumnezeul tau va fi; o tare improbabila masura (ca s-o spun pe sleau, imposibila) . . . . ceea ce face ca ateii sa fie astfel, in masura in care sunt atei informati. Eu unul, judecand aceasta posibilitate, tot as fi multumit intr-un fel: macar altii daca nu eu, vor avea sansa vietii vesnice, un vis frumos al umanitati, cel mai frumos vis al ei. Voi fi stiut atunci, macar atunci, ca sensul evenimentelor au o anumita morala si logica morala, fie ea si una care mi-a scapat candva, pe cand traiam. Si asta m-ar bucura enorm. Insa cel mai mult m-ar bucura sa constat existenta unui dumnezeu; unui “cap” al lumii, a unei ierarhii cu punct final, de sperat, bun, moral, logic, frumos. Cine nu viseaza la asa ceva!? Nu stiu daca pot generaliza la alti atei ceea ce sunt eu, insa il caut pe dumnezeu negandu-l; din pacate dupa cat stiu pana acum si ma duce mintea azi, nu am sanse sa-l gasesc; asta nu ma impiedica sa-l doresc; sa-i simt lipsa. Sa ma simt ca un copil orfan, cautandu-si disperat tatal. Jur pe copii mei, as vrea ca voi sa aveti dreptate! Si as vrea ca sa puteti – de asta deschid din timp in timp un forum cu subiect religie – sa facet gestul cel mai altruist din lume, anume sa-mi dovediti, sa-mi aratati ca ma insel; ca exista in lume un sens moral al curgerii evenimentelor, chiar daca aparent acesta ne scapa. Ca nu suntem o insiruire de molecule tâmpe, fructe amare si trecatoare, aparute din hazard si necesitate.
Ce avem in plus eu si cu Artanis fata de voi ? Suntem noi mai destepti ? Ma-ndoiesc. Suntem noi mai favorizati intr-un fel ? In nici un caz. O diferenta exista iar aceea se numeste disponibilitate. Cultivati-o si veti reusi. Si mie imi lipsea aceasta cand eram evolutionist. N-o sa-ntalniti nici un creationist serios si c-o buna intelegere a acestui model, reintors la evolutionism. Oare de ce ? Gandul ca trebuia sa am de-a face cu-n Creator viu care ma responsabiliza, era traumatizant, banuiam eu. Credeam ca-i ceva rau si „fugeam” cat puteam de acesta eventualitate. Preferam o „libertate” gresit numita astfel. In ignoranta mea nu stiam ca de fapt fugeam de ce era mai bun. Dar a venit un moment in viata mea, de disponibilitate, in care mi-am adus aminte de metoda matematica numita cea a reducerii la absurd. Adica, daca un lucru fals e presupus a fi adevarat, incercarea de al demonstra ar trebui sa duca la rezultate discordante. Eh, acest „fals” numit creationism m-a dus la cel mai clar si mai bun model cosmogonic corespondent realitatilor inconjuratoare si corelat tuturor descoperirilor stiintei moderne. Pacat ce nu poate duce pe toata lumea la acelasi model! Si in primul rand pe cei mai informati si destepti ca noi, anume invatatii . . . . As mai adauga aici faptul ca este falsa impresia ta ca evolutionismul a daramat religia si crestinismul. Nu, superstitiile au pierit cand omul a avut curajul sa cunoasca dezinteresat, obiectiv si cu metoda stiintifica, sa studieze deci, religia insasi: nu-ti trebuie sa fi doctor in evolutionism ca sa afli ca crestinismul este o suma de mituri rasuflate si infantile! Pentru unii, putini, e suficient sa deschida Biblia si sa o citeasca. Le ajunge cat sa ramana atei o viata.
Alti, cei mai multi, deschid doar o carte de istoria religiilor, de antropologia religiei, de socioliogia religiei, si s-au lecuit!
Eu va multumesc pt. atentia si rabdarea cu care ati citit acest megapost. O mica indicatie - nu va grabiti cu raspunsul. Dati-l mai tarziu - minim 24 de ore. Succes.Ce bine era, ca tu insuti, sa fi aplicat aceasta metoda (de a nu fi scris inainte de a fi avut ce) !!!!!