Vorbe cu talc? Oh, Dumnezeule, dar in care parte a tarii traiesti tu?
Singurele vorbe cu talc pe care le aud eu mergand pe strada sunt mult prea golanesti pt. a le reproduce aici. Iar pe taranul ala roman despre care vorbesti tu, eu nu l-am intalnit. Eu nu il stiu decat pe ala care adoarme beat in sant, sare la bataie in carciuma, isi bate nevasta si copii, isi opreste fiul de la scoala ca sa il ajute la carat cocenii de pe camp si cate si mai cate.
Taranul roman a ajuns la oras si s-a transformat in taranoi. Te imbranceste la usa metroului, te arunca de pe scara tramvaiului 41 sa isi faca el loc, isi aprinde tigara in locurile in care nu are voie sa fumeze, te injura in trafic, iti zgarie masina daca ai parcat pt. 10 minute pe locul lui, asculta manele la maxim in timp ce incinge grataru' in fata blocului, umble scara blocului de coji de seminte.
Ajuns functionar, taranu roman iti vorbeste urat la telefon, pana cand ii spui ca esti de la nuh'ce institutie. Unii iti vorbesc urat si dup'aia. Daca in schimb te cauta el cu o treaba, taranul roman iti spune sefule si "sa traiti" si se ploconeste de te miri ca dupa atatia ani mai poate adopta pozitia bipeda. Iar daca e mai jmecher, taranul roman te ia la telefon cu "auziti, da' nu am putea s-o rezolvam si altfel?".
Tot taranul roman te lasa sa mori in spital daca nu ii umpli buzunarul, se rasteste si isi bate joc de tine si de boala ta. Daca e politist, taranul roman ii amendeaza pe fraieri pe te miri ce motiv si ii saluta pe jmecheri cand trec pe langa el, depasind limita de viteza, fara centura si vorbind la celular.
Angajat la firme private, taranu roman e superviser, sale managere, pr-ist, hr-manager si are impresia ca a invatat capitalismul doar pt. ca poate spune: target, meeting, breefing, happening, advertising, discount, broker, dealer sau retalier.
Dupa ce s-a ajuns un pic cu bugetul, isi cumpara cu bani grei, imprumutati, o casa la margine de Bucuresti, in mijlocul campului, inconjurata de moloz, gunoaie si caini vagabonzi, fara canalizare si cu apa curenta pompata dintr-un put din fundul gradinii, si isi inconjoara curtea cu un zid inalt, nu ca sa nu priveasca altii in curtea lui, ci ca sa nu fie nevoit el sa vada ce are in jur, pt. ca iluzia lui de a trai intr-o tara europeana sa nu fie tulburata de mizeria din jur.
Si are dreptate sa faca asa: daca am lua act de fiecare pata de jeg, morala sau fizica ce ne inconjoara, am innebuni sau ne-am sinucide.
Iar asta nu e sistemul, suntem chiar noi.
Vezi tu, mie nu imi e teama ca voi fi asimilat. Pentru ca stiu sa construiesc ziduri in jurul meu. Numai ca m-am saturat sa trebuiasca sa ignor ce se intampla in jurul meu ca sa pot zambi. Vreau sa traiesc intr-o tara unde nu e necesar sa te izolezi de realitate pt. a fi fericit. Vreau sa traiesc intr-o tara normala si in acelasi timp sunt sigur ca Romania nu va deveni o tara normala in timpul vietii mele. Si o alta viata nu am. Asta e singura si imi vine sa urlu de ciuda ca mi-o traiesc aici.
Am vazut occidentul. Nu l-a televizor, ci pe viu. Am vazut mai toate tarile din Europa Occidentala continentala.
Acum vreo 5 ani, eram in Luxemburg si intr-o seara am descoperit ca un post belgian difuza o serie de documentare despre Romania. Fara aroganta, fara prejudecati, asa cum suntem. Unul era despre mineriade. Timp de o ora, inchis intr-o camera in orasul Luxemburg, am rememorat 10 ani de istorie postdecembrista, cuprins de un amestec de regrete, furie, neputinta si frustrare. Si apoi, am iesit pe balcon sa fumez o tigara. Atunci am vazut pt. prima oara occidentul, desi plecasem probabil pt. a 4 sau a 5 oara din tara. Occidentul e o noapte linistita petrecuta intr-o periferie cu case ingrijite, gradini de flori aranjate, fara zgomot de claxoane, fara gunoaie imprastiate, fara latratul cainilor vagabonzi, fara muzica data la maxim, fara mirosuri dubioase, fara urlete de betiv sau de nevasta isterica. Occidentul e verdeata multa, o arhitectura minunata, respect pt. istoria locurilor, respect pt. oameni si pt. munca lor. Occidentul inseama trenuri curate, cu oameni dichisiti, discutand in soapta, preocupati de ale lor. E copiii aia curati si frumos imbracati, care invata in scoli moderne, cu dascali bine platiti care isi iubesc meseria si stiu sa o practice. Occidentul e pensionarul care se imbraca bine, conduce o masina moderna isi permite excursii in alte tari, nu sta la cozi prin farmacii, nici nu se inghesuie in economate.
Stiind toate astea, ce rost are sa raman aici, daca as putea pleca?