Si mi-am adus aminte de ce-as fi vrut sa fiu -
Un plop ce se ridica spre cer
Si-un vant grabit ,
Ce-nconjura pamantul mereu..
Si-ntr-un tarziu,
M-am cautat pe harta, dar nu m-am mai gasit.


Exact ultimele doua versuri imi dau de gandit.Chiar foarte mult imi dau de gandit.Cred ca in tumultul ultimelor evenimente m-am pierdut si alerg cu riscul in brate de a nu ma mai gasi.
Prin fata casei mele trece trenul si e bine asa.In fiecare zi invat din nou ca totul e trecator in viata , si cele bune si cele rele.Si cu cat invat mai repede acest lucru cu atata mai repede voi reusi sa ma regasesc pe harta.
Ma intreb tot mai des in ultimul timp oare cum reuseste omenirea sa nu aiba si mai multi ucigasi decat si asa are.Ma gandesc ca in jungla in care traim este imposibil sa ramai om normal.Cat de perfecta trebuie sa-ti fie viata privata ca sa balanseze restul ?Si unde este granita intre viata privata si Restul ? Nu este totul un amestec de culori care mai de care mai zapacitor?

In gradina mea a inflorit tot ce era de inflorit iar eu nu receptez nimica asa cum am facut-o odata.
Pe camp a incoltit graul si padurea a inceput sa inverzeasca iar pe mine ma lasa totul rece.
Si mi-am adus aminte de ce-as fi vrut sa fiu ....Si poate ca sunt dar trebuie sa ma regasesc pe harta.

Azi 6 mai 2008 ne-am inscris copilul la Gymnasium cu o nota medie de 1,33 .Si de mandra ce sunt am sa pocnesc precis ca o racheta de revelion.Insa nu-i bai.
Asta este singurul lucru bun ce s-a intamplat pe anul asta.Si tinand cont ca au trecut din el cinci luni e lucru mare.
Insa as fi tare nedreapta daca nu as aminti ca s-a mai intamplat ceva bun care de altfel s-a intamplat acuma 15 ani adica pe 1 mai .SI anume 15 ani de cand ne-am casatorit.Si cu aceasta ocazie am primit cadou un cires pe care l-am plantat in gradina cu mana mea.
Acestea fiind zise ma duc sa sarbatoresc , de bucurie ,evenimentul cu ceva.
In rest sa nu ma intrebe nimeni cum imi merge ca tot nu am reusit sa ma regasesc pe harta.Dar sunt in cautare .
Poate trebuie sa recurg si la hartile altor planete.Asa ca mai dureaza.

Oiski, hani Felicitari pentru toate! Ideea cu ciresul e geniala...

Felicitari pentru fecior !!! Ce cadou ii cumperi cu ocazia asta? Ca sper ca nu-l lasi necadorisit pentru asa nota buna.
Iar ideea cu ciresul chiar ca e geniala. Chiar ma gandeam ca acuma duminica pentru Muttertag sa-mi aleg cadou un pom (mar, ca ciresi am destui ) pe care sa-l plantez in gradina. Anul trecut mi-am ales un trandafir agatator galben, e minunat!

Azi am intalnit un cuvant nou , PsychoHygiene , si am vrut neaparat sa-l asez aici pe "hartia imaginara".
Am stat si m-am gandit ca un psihiatru plictisit tocmai s-a gandit ca daca ne spalam in fiecare zi dintii si in rest incercam sa curatam tot ce e de curatat de ce nu ne-am apuca sa ne igienizam psihicul cel putin o data pe saptamana.Insa daca stau sa ma gandesc mai bine nu ar fi ideal ?
Cica niste cercetatori (americani ?) au pretentia ca au stabilit ca omului ii trec prin cap , pe zi, cam 50000-60000 de ganduri.Daca numai jumate din ele sunt negative nu vreau sa socotesc cate se aduna intr-o saptamana, intr-o luna, intr-un an.
NU vreau sa socotesc cate mi-au trecut mie in ultimele luni prin cap.
A venit primavara .

Astazi au mai inmormantat un copil si una dintre profesoare.Azi ar fi implinit 25 de ani.
Imi las copilul dimineata sa plece la scoala , ma duc la munca , vorbesc, lucrez , poate fac si o gluma , mananc , beau apa, apoi vin acasa si cand imi vad copilul ca intra pe usa intreg si nevatamat , atunci respir.Da, respir pentru prima oara pe ziua respectiva.Ca ce fac pana atunci nu se poate numi respirat .Este ceva ce fac automat pentru ca functionez .Pur si simplu functionez.Pana cand am sa cad in nas.
In cautarea unui raspuns la "de ce" trec in fiecare zi prin iad si ma intorc inapoi.Si din pacate ma intorc cu mainile goale.Nu exista nici un raspuns.
In 2002 cand s-a intamplat la Erfurt copilul meu nici nu incepuse scoala.Il mai conduceam prin viata ducandu-l de mana.Eram sigura ca nu are ce sa i se intample .
Azi merge de unul singur la scoala la 25 kilometrii .Si cifra asta mi se pare gigantica , este ca si cand as spune 25 de ani lumina .25 de kilometrii in care nu pot sa veghez asupra lui.
Nimeni nu m-a avertizat inainte sa-l nasc in ce lume nebuna ii daruiesc viata.Ca daca as fi stiut poate m-as fi razgandit.Nimica nu poate fi comparat in viata asta cu grija pe care ti-o faci pentru copilul tau.

Din pacate nu a venit primavara.E inca o iarna lunga si urata.

Ce s-a intamplat?

Of, Oiksinela, lumea n-a fost si nu e niciodata sigura, pruncii nostri sunt doar sub ocrotirea Celui de Sus si atunci cand suntem langa ei...Ca mama ai sa ai astfel de temeri mereu...Curaj, linisteste-te! Nu numai acolo este acest pericol ci oriunde!

Afro, saptamana trecuta intr-o scoala din Germania un pusti a impuscat 15 persoane...Din senin si fara motivatie...

In Germania???!!! Credeam ca din astea se intampla numai in America.....

Din senin si fara motivatie clar n-o fost - chit ca pustiul n-a fost sanatos la minte....

Imi pare rau sa aud asa vesti Oiskinela Tot ce pot sa zic este ca nu cred ca poti scapa de frica ce-o ai in suflet pentru copilasul tau, tot ce putem face e sa speram ca asa incidente nu se mai intampla, iar daca s-or intampla, sa nu fie la scoala lui

Traim intr-o lume nebuna intr-adevar. Aici lumea inca nu se impusca chiar asa, dar se injunghie pe capete. De curand am vazut o statistica referitoare la cati oameni au cutitu' bagat in ei: intr-un an cu 365 de zile s-au raportat in jur de 380 de injungheri, dintre care cam 40% n-au supravietuit. Mi-e groaza sa ma gandesc la un kinder, cand stiu ca ma pot chinui cu el 16 ani si de-odata sa vina un drogat sau un beat sa mi-l omoare...

Nu stiu ce sa zic, decat ca o sa ma gandesc si la ala micu al tau mereu, sa-i fie bine. Gandurile bune ajuta intotdeauna

Oiski Mi-era dor de tine, ma bucur sa iti mai vad randurile pe-aici... desi imi pare tare rau ca nu sunt de bine...

Eu cu fiecare an care trece sunt tot mai convinsa ca nu vreau sa aduc un copil pe lumea ASTA. Dar viata noastra merge mai departe si trebuie sa facem "the best of it"... a trai constant cu teama unor evenimente pe care nu le poti controla nici 0,001% e groaznic, sper sa poti invinge temerile astea si sa te bucuri mai mult de ce avem acum, in clipa asta, cand nimic groaznic nu s-a intamplat.

Oiskinella, sarbatori fericite si sa ne auzim cu bine!

Oiski, ce mai faci tu?

Vreau povesti cum numai tu stii a scrie.

A venit, a venit toamna .Si am soba .Si lemne.Multe lemne.Si soba merge.Culmea.Adica chiar nu credeam ca va merge.
Copilul meu a implinit azi 12 ani.Ma gandesc ca nu se poate ca vremea sa treaca asa repede fara ca eu sa am cunostiinta de asta.Adica eu stiu mereu ce este cum este cat este unde este de ce este.Doar cand trece vremea nu stiu.De ce le stiu pe toate astea ? Cred ca doar imi inchipui ca trebuie sa le stiu.Sau ca le stiu.
Vi se pare si voua celor de afara ca sunf cam confuza ? Nu face nimica .Mi-am sarbatorit feciorul.De aia sunt confuza.Ca in rest stiu tot ce misca.Sau asa cred.

Oiksinella, ce mare a crescut puiul tau! Sa-ti traiasca si sa fie fericit si sanatos si voi pe langa el.

In legatura cu controlul ala pe care vrei sa-l ai asupra a tot ce se intampla... Stim, am trait senzatia, avem numai parerea ca avem controlul...Acusica o sa-l vezi ca e pe picioarele lui si...realizezi ca ai pierdut controlul! Important e ce va leaga, important e sa ramana prietenul parintilor sai, in rest...lasa-l sa zboare! Tu, sterge pe furis lacrima si...bucura-te ! A crescut si e normal tot ceea ce se intampla.
Vorbesc si eu aici degeaba, tu esti o mama perfecta si o sa te adaptezi din mers oricarei situatii, stiu bine asta.

De altfel , ce mai faci tu, ce ganduri iti mai trec prin capsorul ala altau, ce idei faine ai mai avut ?
Mi-a fost dor de tine !

Tocmai am constatat ca imi lipseste Fantasee.Cred ca m-a inspirat mai mult decat oricine .Am citit azi ceva ce i s-ar fi potrivit." Daca am visa in fiecare noapte acelasi lucru, ne-ar proecupa la fel ca tot ce vedem in fiecare zi."

Fantasee da un semn de viata si poate ne apucam de scris povesti asta in cazul in care imi amintesc ca trebuie sa visez.

bai, lasa visele ca viata e asa complicata ca nu ne ajung zilele sa-i descurcam itele, ce rost mai are sa ne complicam si cu vise?

pai ca sa poti suporta complicatiile de peste zi trebe sa visezi noaptea
cand te trezesti iti zici:"bleah, ce vis urat !"
si uite cum realitatea de peste zi nu ti se mai pare asa urata

Faina solutia de a da la spate visele urate!
O sa tin cont de ea, sa stii!
Tu ce mai visezi?

Acuma de exemplu visez sa fac candva concediu in Suedia.O cabana pe langa un lac .Liniste,fara stres,o carte buna.

Am doua intrebari tampite.Daca pisica mananca cu placere soareci de ce nu exista mancare pentru pisici cu carne de soarece ? Pisica mea nu ar zice nu.

A doua intrebare care pe mine personal ma enerveaza la culme: de ce zgaraie etichetele de pe haine ? De multe ori primul lucru dupa ce le cumpar este sa tai chestia aia care atarna de cele mai multe ori la spate in dreptul gatului.

Raspuns 1 : Cine prinde soarecii sa-i puna la conserva?

Raspuns 2 : Si pe mine ma zgarie unele, si eu le tai pe acelea, intrebarea asta nu mi-am pus-o...Pe aia cu pisicile, recunosc ca da!

r1: mancarea de pisici e facuta din cereale (cum ar fi cerealele pentru oameni, alea de se mananca cu lapte) si li se adauga grasime animala pentru aroma de carne... intelegi tu? plus ceva chimicale, ca sa stea pe rafturi. am vazut pe dicovery la "how do they do it". aici ma refer la crntonele. Iti dai seama ce pret ara avea daca ar contine carne adevarata?!

r2: pai de ce te enerveaza? doar ai posibilitatea sa le tai si asa si faci. ca si mine, ca si altii. inainte sa te enervezi, adica atunci cand ajungi acasa de la cumparaturi, ia foarfeca si taie-le pe toate, apoi stai linistita si mai economisesti niste nervi, ca cine stie cand ti-or trebui!
Eu mai nou ma uit la ce tip de eticheta au hainele si daca e de aia scortoasa care si dupa taiere zgarie, zic pas.

M-am uitat pentru prima data pe mancarea pisicii.Dom-le, ce ne mai prostesc ! Doar 5% este carne de ce-o fi , restul nimica.
Acuma inteleg eu de ce uneori nu mananca totul.Dar daca prinde un soarece nu ramane decat amintirea din el.Daca nu as fi vazut cu ochii mei nu as fi crezut.


Desigur ca tai etichetele ca ma ENERVEAZA ! Dar atunci se iveste din cand in cand problema ca nu mai stiu ce numar erau .Si mai ales la hainele copilului e bine sa stiu.Ca pot zice, aha, asta e prea mica , trebe sa cumpar numarul cutare.Sau uit de exemplu cum trebe sa le spal pe alea mai deosebite.


Cred ca trebuie incet si sigur sa recunosc ca am emotii ca voi schimba prefixul

pai zi asa domn'e

si care-i treaba cu prefixu'? prefixu te face pe tine, un numar acolo?

Da dom-le, prefixu ma face.

Ce crezi ca e placut sa ajungi la jumate si sa faci bilantul greselilor ?
Saptamana trecuta mi-am lacuit unghiile pentru prima data dupa 15 ani de zile.Dar ma bucur ca la lantul neglijentelor nu pot adauga, din fericire, epilatul.La rasul parului de prin diverse locuri nu am renuntat.Insa se pare ca apartin de clubul exotelor aici.Nemtoaicele nu se prea epileaza si daca ma uit vara la colegele mele tind sa cred ca asa este.Cica Dumnezeu a dat parul cu un scop anume.Ma intreb care o fi fost scopul asta ? Omul primitiv avea nevoie de el ca era al dracului de frig pe vremea aia si precis le-ar fi inghetat popoul barbatilor cand mergeau la vanatoare .Femeile nu stiu de ce erau paroase ca doara ele socializau in pesteri langa foc.Dar de ce oare nu ne-am pierdut noi blana de-a lungul timpului ?

In timp ce eram la ginecolog filozofam eu pe tema asta .Si ma gandeam ce job greu au ginecologii in Germania.Am studiat femeile din sala de asteptare si incercam sa ghicesc la care din ele va avea nevoie medicul de masina de taiat iarba : "Sora , adu drujba ca asta e un caz deosebit"

Si cum ziceam, prefixu ma face.

Sunt o romantica incurabila, sau poate in ziua de azi se numeste naivitate incurabila.Mai cred inca in dragostea adevarata fara compromise si cantecul meu preferat este Bed of roses.

Vreau sa cred ca am si alte calitati insa doar de una am cunostiinta si anume nu sunt invidioasa.Pentru ca viata m-a invatat inainte sa ma apuce invidia sa ma intreb cu ce a trebuit sa plateasca omul respectiv pentru ceea ce are.
Insa o singura data in viata mea am fost invidioasa pana la durere si anume intr-un vis.Insa daca vreodata un om a simtit durerea unei trairi de parca lumea a disparut intr-o catastrofa atunci am fost eu aceea in acel vis.

Locuiam proaspat intr-o casa la etaj .Visul are loc in hol care este mare sub forma unui fagure de miere, multe usi inchise dau probabil in alte incaperi.Holul este intunecat, da sentimentul ca esti intr-un cavou care se indreapta spre tine din toate partile.Putine mobile masive, intunecate .Podeaua este pavata cu pietre sub forma de romb.Primim musafiri , o pereche de origine araba sau in directia aia.El barbos si suparat, ea imbracata in negru din cap pana in picioare ma intreaba daca poate sa spele rufele la mine la masina pentru ca religia ei nu-i da voie sa-si cumpere una.Ma insoteste intr-o camera mica unde era baia si cand ne intoarcem in hol ma impiedic de o piatra care cand ma aplec observ ca se poate da la o parte.Am luat-o in mana si spre surprinderea mea prin gaura formata se putea vedea in locuinta de sub noi.Acelasi format, acelasi hol , nu era nimeni inauntru.Prima impresie a fost de orbire.Atata lumina care parca m-a invadat din toate partile.Usile ,ferestrele erau deschise , perdelele se miscau usor de parca de afara intra un vant usor.Mobilele erau filigran , picioare sculptate din lemn alb , delicate , de o frumusete ireala.Pe comoda de langa o usa statea o vaza uriasa cu flori in toate culorile , flori de care n-am auzit si nu am vazut niciodata.Podeaua era alba si stralucea ca oglinda.Peretii erau si ei albi cu podoabe aurii care curgeau ca niste firisoare de apa .
Ma vad si acum cum stateam aplecata si ma uitam prin gaura aia si imi era frica sa nu explodez de atata invidie.

Cunoasteti povestea : "cum esti gravida cum incepi sa vezi pe strada si oriunde te duci numai gravide si bebelusi ? "
Exact acelasi lucru mi se intampla mie.Cum am trecut de cifra magica "40" cum vad ridurile pe langa ochi de parca m-ar fi calcat o rata , dorsala cum atarna ca o minge fara aer , burta care este asa de mandra de ea ca vrea neaparat sa ia o gura de aer si pleaca din pantaloni afara, firele de par alb care precis au incheiat in secret un contract cu o firma producatoare de vopsea si idioata de la Lòreal care la promotion mi-a pus in palma, pe furis, cu o privire plina de intelegere si mila, probe pentru par subtire si unsuros.
Ma intreb daca toate aceste neajunsuri s-au vazut si pana acuma sau s-au furisat asa usurel de-a lungul timpului.
Si ma mai gandesc la multe alte lucruri.Ca de exemplu femeia la 40 de ani ar trebui sa se simta ca la a doua nastere unde prin nastere se intelege ea personal si nu alt copil.Adica suntem libere sau eliberate de multe .Copiii sunt destul de mari ca sa nu mai atarne de fusta noastra ca becul de lampa.Cele care au.Cele care nu i-au plamadit pana acuma sper sa nu le treaca prin cap de acuma incolo.Femeia la 40 are o scoala in spate , are o meserie, are experienta, are o casnicie sau tocmai o termina.Insa de ce oare exista si partea cealalta a monedei.Au vaia ai ramas fara job la varsta asta.Ca nu te mai vrea nimeni.Nu esti destul de tanara sa te invete careva ceva nou si nici nu esti batrana sa-ti cresti nepotii.Pentru femeia la 40 nu mai exista burse si alte ajutoare din afara.Mai ramane premiul Nobel Femeia la 40 e trimisa o data pe an la mamografie si controlul matului subtire sau de care o fi.Femeia la 40 e parasita de firmele producatoare de cosmetice.Ti se explica rabdator ca incepi deja de la 35 sa pierzi muschii si in schimb castigi grasime.Ce sa mai vorbesc cand ajungi deja la 40.Esti doar un caz pentru sala de recuperare unde un antrenor la 25, asa de proaspat ca un carnat inainte de Craciun se uita cu o mila nemarginita la tine si te trece pe lista cazurilor foarte grave.
Si povestea ar putea continua la infinit.
Insa , si aici incepe punctul culminant, femeia la 40 este cum se simte.
Cum ma simt eu ? Cred ca am chef sa ma mai nasc o data.

Fiecare varsta are frumusetea ei si-ti trebuie intelepciunea sa accepti sa arati de varsta pe care o ai si osimti. Ce mare lucru cateva riduri? Poarta-le cu mandrie! Nu face prostia sa cazi in depresie, mai sunt si alte etape: la 50, la 60...
Eu iti spun tie, dar eu am fost bolnava cand am trecut pragul de 40. Preventiv, de la 45 am tot spus ca am aproape 50, ca sa ma obisnuies cu ideea. Si-a mers, sa stii. la 50 m-am simtit ca la 35!
Importanta esti pentru ai tai si pentru tine.Restul lumii nu conteaza, sunt egoisti si se gandesc doar la ei, nu la tine.AM ZIS.

fetelor, eu va iubesc pe voi

Felina, si eu pe tine

Am planuri mari

Ma cam speriu caci nu mai am mult si ma grabesc si eu spre 40 de ani. Si asta mi-a amintit subit de o intalnire intr-o cafenea cu o prietena buna acum ceva timp : am vazut o tipesa cu parul tuns aiuristic, nevopsita si neingrijita , cu hainele puse aiurea pe ea cu ridurile din doatare si burtica la innaintare.
Noi doua ne-am promis atunci sa nu ajungem nicicand asa. Si sunt convinsa ca nici tu ... Oricum o sa-mi aduc aminte sa scriu in jurnalul tau ca o completare la ce ai scris tu ce o sa simt eu la 40 de ani. Olecuta de rabdare sa ai!

Pentru toti cei care trec pe aici , toti purtatorii de 30 de ani, 40 sau 50, sau de care or fi .Va doresc la toti Sarbatori fericite , multumire in suflet, distractie mare.
Iar eu sper sa reusesc in noul an macar jumate din ce am trecut pe lista.

Multumesc de urare, eu cred ca nu-i bai daca-ti urez sa reusesti tot ce ti-ai trecut pe lista !

Merci Kikki.La fel.

Anul nou mi-a adus asa o energie ca incep sa cred ca as fi in stare sa construiesc la cucuietii din deal un al doilea Burj Al Arab.De una singura
Sa vedem in ce parte canalizam energia.Nu cumva sa se transforme in energie negativa si sa impusc pe careva.

Draga mea, uite ce am gasit, ca tot a venit vorba de energie. Un articol fain, te rog citeste-l pana la capat si zi-mi ce crezi.

"Ca sa traduc acum in limbajul nostru de zi cu zi, daca la 70 de ani ai o pensie din care traiesti, ai 2 prieteni care te viziteaza si te rogi sa treaca o zi fara sa te doara ceva, te-ai descurcat onorabil. "


Eu cred ca majoritatea dintre noi gandeste mai direct sau indirect chiar asa .Trist dar adevarat.La asta se reduce existenta noastra.


"Mergem la lucru sa muncim pentru altii in loc sa dam tot ce avem mai bun pentru a muncii pentru noi."

Cu asta nu prea sunt de acord.Mergi la lucru ca sa castigi bani, bani cu care trebuie sa traiesti.Si din pacate nu fiecare vis pe care il avem duce la independenta materiala , castigarea existentei.Asta daca presupui ca ti-ai realizat visul.

Hmmmm.Concluzia: nu am eficienta, randament si intr-adevar nu ma pot concentra la ce vreau sa fac pentru ca atentia mea se indreapta spre 100 de alte lucruri si informatii pe care ar trebui sa le fac sau cu care sunt bombardata.Insa printre ele sunt tare putine care au fost dorintele mele.


Acum inteleg ce este cu caietul visurilor tale.Insa daca ma apuc de asa ceva inseamna ca trebuie sa ma si tin de treaba asta.Si daca constat ca nu am energia necesara ? Tipul care a scris articolul are copii ? Sau poate doar ma ametesc de una singura si pun copilul ca motiv ? Eu stiu ca pot mai mult decat fac .Pe o scara de la 0 la 10 randamentul meu este undeva pe la 4 .

Tu pui intrebarea...


Tu iti dai si raspunsul




Draga mea... daca din lista de vise nu realizezi tot din motive de lipsa de resurse (energie, timp etc), tot vei realiza o parte din ele!

Sigur conteaza si sa fii cu picioarele pe pamant cand iti setezi data indeplinirii si data limita. Ca exemplu, nu poti invata o limba straina pana maine, nu?

Ca atare limitele trebuie sa fie realiste si realizabile, lista asta dorindu-se a fi doar un fel de unealta care te ajuta sa te concentrezi intr-o zi pe activitati cu scop bine definit.

Nu stiu daca Oiski poate, da' eu trebuie sa pot ca am luni examen la italiana si nici n-am deschis cartea si sunt convinsa ca abia duminica o sa pun mana pe ea

Ani de zile am asteptat sa am o gradina si acu ca o am trebe sa o impart cu cartitele.
Poate sa-mi zica careva cum sa le prind ca de cand sunt la 40 sunt cam friguroasa si mi-ar sta bine o blana in jurul gatului

Eu n-am gradina la bloc, n-am cartite , dar am gasit asta pentru tine: http://www.gardener.ro/COMBATEREACaRTITELOR.html

Cica e lupta de uzura acolo!!! Sa vedem cine-i mai tare:cartitza sau Oiksinella?
Suuces!

Cu apa. Bagi furtunul de gradina într-o gaura, sa le vezi cum iasa din labirint... Trebuie doar sa stai pregatita cu lopata
Ideea e simpla, e la fel la râme. De ce crezi ca ies la suprafata dupa ploaie? Ca altfel s-ar îneca.
La fel si cârtitele. Inundeaza-le locuinta, si sa vezi cum apar la suprafata.

Asta cu apa nu a functionat ca e prea mult teren.A stat mama-mea langa gaura dar s-a plictisit dupa un timp.Si asa ma gandeam dupa cum era de furioasa pe ea cartita ca va prinde radacini langa musuroi.Dimineata sunt la munca , nu e nimeni acasa sa pazeasca gaurile.
Prin internet umbla cele mai nastrusnice metode."Baga in gauri un amestec de 3:1 de molke (urda ???) si lapte." Na, acuma la cate gauri sunt mi-ar trebui vacile colectivului sa le mulg direct in gradina."Fa pipi in gauri" Asta este preferata mea Incurcate sunt drumurile fantaziei umane.
Una scria ca ea este pentru metodele bio si s-a rugat de cartite un an intreg sa se care de pe ogorul ei.Si , minune, dupa un an au ascultat-o.Naivitatea unora as vrea eu sa o am.

Cica metoda cea mai efectiva este sa ingrasi pamantul , iarba cu chimicale ca asta nu le pace deloc si se cara.Da, acu e iarna .Sa ingras zapada ? Iar pana la primavara banuiesc ca au castigat razboiul .
Hmmmmmmmmm Oare daca beau o cisterna de ceai cat pipi pot face ?

bai asta cu pipi cred ca merge... li se face scarba si pleaca in tarile calde!
merge, in fiecare dimineata pipi la o gaura de cartita, azi asa, maine asa, pana in primavara rezolvi problema si ai si pamantul ingrasat

OK.Fii atenta, m-am gandit sa insemnez cu un drapel alb fiecare gaura in care am facut deja .Ca apoi ma incurc si capata unele gauri portie dubla si altele ioc.

Serios, daca nu ar functiona cu apa, as baga carbid la gauri si le-as inunda.
Reactioneaza foarte fain cu apa, explozie.

*si altceva: Prin explozia asta mor cârtitele, nu mai respira.

Da cum ii zice la carbidul asta pe jermana ?

Si esti sigur ca nu zboara si casa in aer ? Ca atunci am scapat de toate grijile.

Nu-ti fie frica, nu-ti sare casa în aer, e o explozie prea mica. Dar sa-ti tii urechile
Dar pentru în gradina e OK.
http://de.wikipedia.org/wiki/Karbid

Am si eu probleme cu aceste cartite in gradina mea, am cumparat un dispozitiv care le alunga, chiar functioneaza pe o suprafata mult mai mica decat cea mentionata in prospect, dar functioneaza. Mai exista niste plante, molle plant, care odata plantate alunga cartitele si soarecii. Totusi, am stat si m-am uitat la gradina mea brazdata de musuroaie si m-am intrebat, care este rolul acestor animale pe pamant? inca nu am gasit raspunsul dar am luat masuri.

Da unde gasesc eu de cumparat bucati de carbid ? Si trebe sa bag in fiecare gaura ?


Marduk, rolul lor este, cica, sa manance viermi si alte insecte.Da astea sunt basme , zic eu.Ca si viermii au rolul lor de ce trebe sa-i manance cartitele ? Si apoi trebe sa aiba de musai vreun rost ? Poate exista de atata timp tocmai pentru ca sunt asa de incapatanate si nu vor sa-mi sara mie in brate.

Rolul lor?
Te-ai întrebat vreodata care e rolul râmelor?

Na vezi, exact acelasi.