Dasca!
Invata-ma te rog!
*
cine ar fi crezut ca una din incredibilele placeri ale vietii e sa stai cu picioarele in apa fierbinte cu sare?
Daca stai sa te gandesti sigur are logica... toata ziua picioarele alea te-au tinut departe de duritatea pamantului, soselei, podelei.
Imbatranesc, am multe fire albe de par. in cap. dar mi-e nu stiu de ce cam drag de ele si parca nu le-as vopsi. nu inca.
*
incerc sa adorm dupa multe rugaminti sa taca. dupa cateva minute de liniste aud de sus:
- dar mami, cum... de unde... cum s-au facut toate lucrurile si toate cate sunt si noi si tot? cum? ma trezesc din amorteala.
- pai draga mea, nu putem noi sa intelegem tot ce exista. Dumnezeu, God le-a facut.
- de ce nu putem sa intelegem?
- pentru ca suntem prea mici. noi suntem mici mici mici fata de tot ce exista, tot universul, si putem intelege doar putine din cate exista
- dar mami! universul se termina? si ce e dupa el? cum...?
- mami draga, universul nu se termina
- dar cum?! cum adica? cum e posibil??
- pai da, vezi? noi suntem prea mici ca sa intelegem o asemenea minune.
- mici mici cat niste furnici? - intervine praslea.
- mici mici cam cat niste furnici, raspund eu.
- mici mici cat niste framantele pe pamant? intreaba mandra.
- cat niste framantele, atat de mici, raspund eu. si nu putem intelege chiar tot.