Interesant cum zboara orele cand mintea imi e cuprinsa de furie. Zboara viata pe langa mine. Inca o dovada a faptului ca furia nu e buna de exersat.

Cand oprit la o rascruce
Drumul nu sti s-al prezici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand nu mai ai nici vise
Si nu sti cum sa te ridici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand s-aduna norii negri
Ploaia cade ca un brici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici


...de fiecare data cand te infurii, tu pierzi, iar cei care ti-au provocat aceasta stare prospera in idee...
controleaza-te...furia nu aduce nimic bun...nici macar avantajele "unei descarcari nervoase" care sunt atat de ades invocate...

E dovedit stiintific ca la nervi esti neatent, faci mult mai multe greseli grave, echilibrul metabolic se debalanseaza, glicemia creste, totul intra in criza..

Pomul vieti creste mandru
Unde spiritul e viu
Lumineaza iar salvarea
Cerul gol si cenusiu

Ce stranie si bizara coincidenta...Si mie imi venea la fel ieri pe vremea asta


Ahaaaaaaa:

E semn c-aici, in zadar,
Isi cheama luna lupii la altar

when in doubt, do nothing

ne infuriem unul pe altul si nici unul nu prospera...




adevarat.

Multumesc.


****

lacrimi. asta se intampla ori de cate ori incerc sa ma apropii. semn ca m-am apropiat prea mult sau prea devreme.

daca nu as poseda acest dar, acest blestem care se numeste empatie, cat de mult mai usor ar fi. dar este ce este, iar eu trebuie sa merg inainte.

hmm.. furiile au trecut. Sunt calma si serena atata timp cat nu incerc sa comunic. Ah, asta da revelatie! Sa iau aminte.

*

M al meu a luat aulin pt dureri de masele si i-a mers f fain cat timp le-a luat. Acum are niste probleme greu de explicat si deocamdata fara rezolvare... anesteziile nu ii prind si are o amorteala la un brat. Desigur nu pot sa dovedesc eu legatura directa intre medicament si starea lui...

*

La munca am avut niste discutii interesante, cu efecte benefice. Sa vedem ce va fi. Oamenii astia si-au recunoscut greselile, cum ca au estimat gresit apoi ca au avut asteptari nerelaistice de la mine. Am in continuare un f mare respect pt amandoi. Cu ocazia asta s-a dovedit ca nu sunt roboti, ca sunt supusi greselii ca orice uman...

*

Planuri - o multime.
Focus: inca nu mi-am luat doza de cofeina, deci in ceata
Greutate corporala: in crestere
Stare psihica: Buna spre excelenta.
Optimism: optim
Dragoste: +/-50grade


*

Am citit despre doua cupluri de romani care si-au facut o viata faina in Irlanda si care la un moment dat s-au hotarat sa se retraga, desi tineri cu copii mici, sa se retraga zic in niste munti din romania unde sa practice vegetarianismul si permacultura.
Acum, desi gandul asta atrage pe multa lume (cunosc personal cazuri si cazuri), experienta imi spune ca o schimbare atat de radicala nu poate sfarsi cu bine, in orice caz nu pentru toata lumea implicata. Copiii sunt Home Schooled si urmeaza programa scolii irlandeze - calatoresc in irlanda pentru a-si da examenele. Nu am inteles f bine de ce au ales sa fie atat de izolati, dar na, fiecare si le stie pe ale lui...

esti serena ! tare-mi place !




legat de aulin - stiu exact care sunt implicatiile consumului - am scris si pe han o atentionare la medicamente periculoase din pacate este un medicament pe care-l pot lua am o pagina de medicamente interzise de alergolog plus o lista mica cu ceiuri interzise . Nu ma doare nimic - norocul meu ! odata intr-un an nu se pune

odata in an sigur nu se pune - m-ai linistit... mi-era cumva sa te intreb daca il iei din obijnuinta.

Felina-Bulina, nu ne mai spui matale ce mai zice praslea, ca taaare istet mai este si mie-mi plac povestile cu pici isteti! Dar sora cea mare ce mai face?
Mai, starea de zen nu tine vesnic, asa suntem noi, nerecunoscatori si n-o pastram...Zic si eu, daca am avea-o mereu, n-ar fi monoton?

Dasca, praslea cel voinic l-a luat pe Nu in brate de o vreme... e cam greu sa ma inteleg cu el. Acum are in repertoriu cateva expresii zic eu deosebite pentru varsta lui:
"Mai stii, in filmul x, cand...?" si povesteste stalcit, cu pauze sa-si gaseasca cuvintele potrivite, dar fara sa renunte... apoi rade sanatos si desigur si noi cu el/
"Hei, mi-a venit o idee! Hai sa..." - eu il sustin intotdeauna daca nu cumva e o idee periculoasa
"As fi vrut..."

Sorella e bine, inconjurata de troiene si acte de descurcat

Ploua in diferite tonuri, viteze si incarcaturi! De cateva zile bune. Nivelul marii s-a ridicat iar. Asa ca ma astept la inundatii din nou. Nu mai folosesc drumul ocolitor.... merg prin oras, sa nu mai patesc ca atunci cand am gasit drumul blocat si a trebuit sa ma intorc si sa ocolesc o juma de ora. Noa, noi sa fim sanatosi!


"Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune." Da.

Ma bucur ca pruncii ti-s bine, desi cred ca m-ai inteles gresit, intrebam de Sora cea Mare a lui Praslea.
Asa de dor iti va fi de etapele acestea ale vietii, de mirosul de prunc, de pielea aceea fina si buna de pupat...Cine stie, stie!

Zici ca ploua? Sa vezi ce viscoleste aici...E spectaculoasa iarna de la fereastra mea si...frumoasa din casa mea calda. Vai de cei ce sunt nevoiti sa umble pe afara...
Te imbratisez pe tine si pe prunci!

aha...! Sora cea Mare a lui Praslea!

Sora cea mare a fost bolnavioara o saptamana cu ceva raceala in gat apoi la burtica. am tratat totul cu mult ceai cu miere si vitamina c, plus repaos.

*

aseara am iesit sa vanam balti in care sa sarim... n-am gasit asa ca ne-am indreptat spre gradina blocului, unde am alergat pana am intalnit o pisica neagra si foarte infoiata - de frig. pisica flamanda de atentie si mangaiat, era si cam ne-curata. si cum stie orice iubitor de pisici, o pisica murdara e o pisica bolnava - ceva ceva are ea. Mi-a fost cumva sa las copiii sa o atinga din acest motiv, dar pana la urma i-am lasat, instruindu-i sa nu mai puna mana la gura sau pe fata pana nu ajungem acasa sa ne spalam. Le-am explciat si de ce, pe intelesul lor, cat de bine m-am priceput.

- cand o sa avem casa noastra, vreau si eu o pisica neagra si cu blana lunga, asa ca asta! decreta Sora cea Mare.
Eu mustacesc, pana daunazi voia o pisica alba imaculata!
- si eu veau. ttei! penttu ca am ttei ani, zise praslea.
- Corect, raspund eu razand (cum as putea sa dezaprob o asemenea logica?!)

Am continuat alergatul pana am gasit iar pisica. Se mangaie pe langa un copacel, apreciind evident prezenta noastra.
- pisicile poate sa se suie in copaci! zise praslea foarte sigur pe el, dar si incantat.
- Da? raspund eu mirata. Unde ai vazut asa ceva?
- in zoo, raspunse el incetisor.
- Si in... continua el.
- In? Unde?
- In... hm hm hm ... nu mai stiu! raspunse el incurcat dar amuzat nevoie mare...

...ah ce mi-ar placea sa ii iau intr-o excursie....

imi aduc aminte la cabana la mine, intr-o iarna....casele de prin preajma sunt, in cea mai mare parte, tot de vacanta si tot bucuresteni...si ne vizitam si socializam...intr-un an de Craciun, am plecat prin zapada mare cu toti tancii vecinilor incolonati (patru la numar) sa alegem din padure un bradut de impodobit..eu cu securea in carca...ce haz si cata veselie..?.si ce bulgareala..?..si ce ingerasi facuti in zapada..?...cand ne-am intors culesesem cel mai zbanghiu brad posibil.. trei creci sus si doua jos.. si atat...iar gazda zice da ce ati inebunit..?...si unul din tanci: da asta a fost cel mai prietenos si noi pe el il vrem mai mult decat pe oricare altul...si ne-a cosit...ca n-a mai avut nimeni nicio replica...si ala a fost bradul acelui an...o cinste si o onoare..deopotriva..


ah copilaria...



Auzi...daca vii in tara, mi-i dai si mie imprumut o tura..??..macar asa, doar in jurul casei..nu mai mult...please, please, please...

Desigur, pentru ca ce aleg ei nu e tributar normelor oamenilor mari, deci cu atat mai ...bogat!




hahahahaha, ce idee auzi, sa ti-i imprumut!!
Cu copiii e simplu... daca cunosc o persoana noua si o plac, fac in asa fel incat sa petreaca timp cu ea...

*se pare ca azi e ziua de scris

Aseara am avut o revelatie... mda, inca una!

Copiii mei au abandonat masuta primita de la fosta bona de craciun. E o masuta de plastic colorata, de prichindei, cu scaunele, perfecta. Au iubit-o si pretuit-o pentru fix... o luna. Acum au abandonat-o in favoarea cosului meu de rufe ude, care e dintr-un plastic moale si are si un fel de manere care o impiedica sa stea dreapta si cuminte daca e asezata cu fundul in sus. Si totusi ei o gasesc potrivita pentru a fi masunta si o folosesc ca atare, chiar langa masuta cealalta, cea adevarata. Si contempland scena asta mi-a aparut si revelatia: copiii sunt instinctiv inclinati spre inprovizare. Acum la vasta asta, dupa ce am trecut prin multe si marunte, dupa ce am priceput ca viata e in continua schimbare si prea putine aspecte in viata raman constante o buna perioada de timp, dupa ce am fost fortata de imprejurari sa improvizez constant ani si ani la rand pana am inteles ca de fapt asta e singura constanta pe care ma pot baza, si anume ca elementele vietii sunt fluide, acum zic inteleg perfect ca acest instinct al copiilor e, pe langa natural, si corect. Inca un argument in pledoaria mea impotriva jucariilor 'de magazin'. the end. [neaaah!! just jocking]

daaaa, stiu ca au standarde foarte precise..si sunt extrem de targoveti...negociaza orice...

insa faza aia a fost de basm...cocoana (mamica unuia) cu mainile in sold ratoindu-se la fie-su (cu nu putea sa imi zica mie direct)...si ala ingropat intre fular si caciula..numai un nasuc rosu mijit printre...tot cautand cuvantul, si apoi izbucnind victorios: "pai asta era cel mai prietenos..."

si ce mi-a placut asta...ca a suspendat orice alta discutie si a salvat bradutul ala prapadit de la soba propulsandu-l direct in centrul atentiei...



cum poate fi un pom prietenos ??..sigur daca ai vreo nevoie fiziologica, te-ar putea ajuta cat de cat...insa in padure copacii sunt rai...se agata de hainele tale si te zgarie si nu te lasa sa treci...sacaitori...si intre toti uratii si raii, iaca si unul altfel...si cineva cu inima curata care sa il identifice dintro privire...(un fel de sir Galahad..neprihanit cat sa tina gralul..)

interesant cum azi am primit suficient timp cat sa scriu tot ce aveam de scris, dupa care am devenit din nou ocupata la maxim...

sa avem cu totii un weekend placut, care pe unde suntem. pe aici va fi ud, rece si furtunos...

In multe feluri!!


p.s. Iti amintesti de Mircea Eliade?

despre filmul de aici

nu zic nici sa te duci, nici sa nu te duci sa il vezi

eu l-am vazut si cumva as vrea sa nu il fi vazut

cei doi actori joaca atat de bine, atat de real, incat eu m-am ingrozit. vezi in ochii lor clar raul. ori cum eu vreau sa mai copilaresc putin, cam o vesnicie...asa, inca nu vreau sa recunosc ca oamenii ar putea fii rai in mod perfect constient. Acest film... ei bine, daca mai vrei sa copilaresti, nu te du sa il vezi - cu tot respectul pentru Dude, care se pare ca a gasit in acest film ceva mai mult decat mine... (poate reusim sa discutam pe marginea lui, cine stie.)

...in 1982, realismul magic a lui Gabriel García Márquez, i-a adus premiul Nobel pentru literatura.
In cea mai cunoscuta carte a sa „Un veac de singurătate”, urmarim evolutia pe mai bine de o suta de ani a familiei Buendia, Nu se intampla nimic exact, pentru ca se intampla mult prea multe lucruri, dintre care o semnificativa parte, fantastice.
Cartea asta, dar mai ales autorul asta, sunt memorabile si exceptionale pentru felul in care decurge relatarea, nu pentru continutul ei.


*********


In cinematografie, o arta ce are la dispozitie mijloace de expresie infinit mai ample si mai generoase, plotul tinde sa devina doar o parte din actul artistic, de cele mai multe ori colaterala si de conjunctura. In filmul bine facut, cel putin, narativul asa functioneaza.

Cand spui ca l-ai recomanda, si nu l-ai recomanda, deopotriva...zici de fapt ca productia asta te-a captivat; si asta inseamna ca ea si-a atins scopul, fiindca in final, fiecare opera asta isi si propune: sa te (pre)ocupe cat mai adanc si cat mai serios.


*********


Sunt vreo zece povesti in filmul Funny Games, si doar una din ele este cea a uciderii unei familii...Chiar si asa, latura asta a productiei, e ticluita cu multa retinere, ocolind la limita violenta fizica, ori de limbaj...si in cel mai natural mod posibil.

Raul exista si este parte esentiala a acestei lumi. Se poate intampla oricui si oricum...
Haneke te provoaca sa gasesti in tine cauzele care il pot declansa...pentru ca, te informeaza el in mod brutal de data asta: si tu esti o cauza a raului.

Nu ti-a placut sa urmaresti pelicula asta pentru ca, vizionand-o, te-ai putut identifica pe tine in unele momente ale devenirii raului.
Dupa cum ti-a placut, datorita faptului ca raul (pe care il stii necesar - cum altfel ai putea avea binele ?) se produce in film cu minime manifestari.

Te-a fascinat lipsa oricarei ratiuni a declansarii sirului de atrocitati (ca si cum ele ar putea capata vreodata o ratiune sustenabila), si te-ai simtit stanjenita cand Paul, ti s-a adresat direct, amintindu-ti ca nu esti chiar asa de straina de ce se intampla pe ecran, chiar daca dezaprobi evenimentele de la adapostul confortabil al canapelei.

Cand Paul a luat telecomanda si a derulat filmul inapoi, pana la punctul in care intamplarea pornise pe o alta cale, ai simtit direct si jignirea si acuza. Si tu ai avut langa tine tot timpul o telecomanda cu care ai fi putut opri in orice moment nenorocirea si suferintele lui Anna si Georg...dar n-ai folosit-o...


Eu repet: Du-te sa vezi acest film...ca nu e despre horror, nu e despre torturi si mai ales nu e despre moarte.
E despre viata...



...si este despre curajul de a privi in tine, si de a te accepta asa cum esti...
..de a convietui cu tine de pe principii cat mai oneste, si cat mai echitabile.


E o superba realizare, cu nesfarsite conotatii si cu un puternic impact..


Si inca ceva ce n-am zis acolo: In Funny Games, 111 minute esti obiectul unui experiment asemanator tratamentului de dezgust (cura de dezgust) din medicina anti-drog. Pacientului i se administreaza narcoticul de care e dependent simultan cu un puternic soc electric, pentru ca in mintea lui satisfacerea viciului sa se asocieze cu o durere fizica importanta...Cand Haneke afirma ca mesajul acestui scenariu este unul profund impotriva violentei...el despre tehnica asta ne spune...



PS...e o placere sa pot conversa despre filmele la care fac recenzii; insa rubrica "Du-te si vezi" nu poate admite comentarii si nici dialoguri. Este acolo un experiment al meu ...Iti multumesc ca i-ai respectat pretentiile si excentricitatea....

Interesant



nimic de contrazis



mbun, aici e necesar sa intervin. Momentul in care Paul mi s-a adresat a fost un moment pe care eu l-am gasit amuzant, relaxant, fapt care mi-a dat sperante ca povestea nu e de fapt atat de grava pe cat se vrea, care mai departe mi-a dat impulsul de a continua vizionarea, ca toata nenorocirea va fi de fapt imbracat in umor si ii va slabi din ... incarcatura.




E nevoi din nou sa intervin. Fusesem pacalita sa continui vizionarea pana in punctul in care singura mea sansa a fost sa sper ca de fapt cineva va scapa cu viata, ca va avea suficienta inspiratie incat sa gaseasca o scapare, sau ca cei doi vor face o greseala, caci in definitiv erau oameni supusi la randul lor greselii. Am sperat ca de obicei ca binele va triumfa, chiar si schilodit, ciuntit, neintreg.

Senzatiile cu care am terminat vizionarea acestul film au fost groaza si o ciuda serioasa ca m-am lasat pacalita. Mi-a parut rau pentru timpul pe care l-am acordat acestui film. Am fost pacalita de o absurditate de poveste. Nu am problema sa vad/citesc povesti/documentare de razboi sau despre crime de orice fel, in schimb nu pot intelege de ce cineva si-ar dedica atat de mult timp pe cat e necesar turnarea unui film pentru a relata o poveste atat de absurda.




Foarte interesanta perspectiva asta... Experimentul ar trebui totusi sa vina cu ceva atentionare - "nedrogatilor" s-ar putea sa le faca mai mult rau decat bine.

Filmul asta m-a determinat nu mai vizionez niciodata un film despre care nu m-am documentat. Sa zicem ca e singurul aspect pozitiv al acestei intamplari in viata mea.


Multumesc

Sunt in tratative cu Sora cea Mare sa manance mai bine, dupa 10 zile in care a fost putin bolnava si a slabit, mancand putin. Pentru ca nu ar vrea sa ajunga ca Barbie, care e o fetita bolnava, care nu poate sa manance suficient si de aia e asa slaba (sic!). Asadar suntem la masa si ea mai cere o portie.
- Ti-am zis ca am o foame de lup, zice ea cu gura pana la urechi, bucuroasa nevoie mare de foamea ei.
La care praslea, simtind nevoia sa fie la inaltimea momentului:
- Mie mi-e o foame de vaca!

Dude, se poate un review la filmul Last Night - chiar daca nu il adaugi la jurnalul tau de review-uri, ma intereseaza ce ai de spus despre el.

vremea asta e chiar depresiva. din experienta februarie e cea mai ploioasa si mai intunecata luna din an pe meleagurile astea. sper ca anul asta sa se intample exceptia!

) hai, mai ca-i tare Praslea! Ce foame poate sa aiba!
Imi amintesc si eu cu drag de "perlele" copiilor mei, ce iute trece timpul!

Pai, pofta de mancare la Sora cea Mare, pofta de viata la mami si spor la scos perle lui Praslea!

Mai mult decat orice altceva noaptea nu apartine oamenilor. In partea aceea a zilei cei mai multi dintre noi dormim, adica suntem temporar morti . Totodata, animalele padurii sunt preponderent nocturne, iar predatori functioneaza cel mai precis la adapostul intunericului.

Cand isi aseaza filmul pe teritoriul noptii, Massy Tadjedin tinteste simultan in aceste doua directii: oameni care evolueaza in afara unei conduite normale, si instincte animalice greu de controlat.





Caci Last Night e un film ce se petrece in majoritatea lui noaptea si pentru ca in el e vorba despre angajament, tentatii, dar mai ales despre rezistenta la ispite.

In sociologia moderna, angajata sa destrame mitul consecventei si a traditionalului monogamiei (adica, fidelitate si unicitatea parteneriatului sexual), supralicitand principiul – inalienabil - al sentintei „nimeni nu poate apartine cuiva”, conceptul e tratat inca cu retinere. Ne multumim sa credem ca un cuplu solid transcede derapajele episodice inerente fiintei, prin insusi taria sudurilor ce il mentin asamblat, si ca el se intareste in coeziune cu fiecare noua incercare extrema prin care e silit sa treaca.

In adevar nu este asa. Un loc ascuns din egoul fiecaruia contabilizeaza esecurile de gen, le amplifica in dimensiunile lor intrinseci si colaterale, apoi le stocheaza in cel mai periculos dintre depozitele mintii...Le va produce pe scena in momente de maxima vulnerabilitate ale iubirii, dar si ale persoanei.

Imaginea de debut, bancheta din spate a unui taxi, cu spatiu larg intre cei doi ocupanti, absobiti de ferestrele din dreptul lor, este emblematica si redundanta (se va mai intampla in film), si vorbeste despre o anumita instrainare...Ca majoritatea femeilor Jo sesizeaza imediat emisiile periculoase din aer si le identifica rapid sursa....Ea „vede” prin concurenta sa, si reactioneaza spontan..Jocul de flash-back de la receptie, micul scandal, ca si pacea ce ii urmeaza, sunt conjuncturale...nu de esenta. De cealalta parte, Michael e in deriva..Nu duce asa cum am fi tentati sa credem o lupta cu morala sinelui, ci mai degraba se confrunta cu extremele unei situatii ce ii este impusa.

Nu fara motiv toata aceasta parte a narativului e filmata in conditii de noapte, in culori saturate, iar la majoritatea scenelor de interior, chiar pana la limita de distingere a elementelor de decor. Impreuna cu untilizarea preponderenta a planurilor medii, ce reusestc o apropiere de intimitatea celor implicati, atmosfera e creata destul de convingator; iar scurtul fragment al diminetii din final, moment al adevarului si al remuscarilor, in care fiecare afla fara sa comunice, de infidelitatea celuilalt, devine centrul story-ului, si mie imi pare cea mai buna gaselnita a productiei.


Despre plot ?..el pare sa balanseze inspre maturitatea conjugala a Joannei. Ea nu duce actul tradarii pana la capat, are o atitudine dezinhibata fata de tabuuri si conventional, isi apara "cuibul" in launtrul unei anumite decente si reuseste sa trimita micile cochetarii (dischisul dinaintea reintalnirii cu fostul iubit, jocul fetei si restul atitudinilor specifice femeii care are nevoie sa fie placuta, complimentata, si curtata) intr-o zona aflata sub un deplin control. Contradictia dintre diversele etape ale evolutiei ei tine de subiectivismul evident al regizoarei si lasa falsa impresie a unei modeste interpretari actoricesti. Pana la urma, chiar si fara penetrare, blindata in robuste si rigide explicatii, tradarea exsista si aici..



Last Night este un film despre dragostea oficializata, pericolele din existenta ei, valoarea compromisului si asumarea vinei..intr-un cuvant: e un film frantuzesc. Nici n-as putea, dar nici nu vreau, sa inchei observatiile mele fara sa amintesc de Eva Mendes (Once Upon a Time in Mexico, Holy Motors, The Place Beyond the Pines) aici in rolul seducatoarei, construind simplu si cu succes un personaj puternic spiritualizat, cu o motivatie completa, compasionala si marcanta, intr-o aparitie de tip secundar...


..........voila....

multumesc! Ce claritate poti avea, ma inclin...


Ma onorezi cu un raspuns si la... ultimul meu comentariu la adresa filmului Funny Games?

Dar binele nu triumfa in viata. Binele iti da cu tifla si te tot amana pentru altadata, iar tu ii gasesti mereu scuze si motivatii, ii arati intelegere, si ii acorzi de fiecare data pasuirea ceruta, in convingerea ferma ca la capatul ei totul se va repara..

Intre reprize, in schimb, incasezi la greu si din toate partile.

*****

In ordinea in care s-au intamplat lucrurile ??..pai sa fim seriosi: care dintre cei doi ar fi putut "scapa cu viata" dupa asasinarea copilului lor, sub ochii lor ?..aaa, ca poate ar fi reusit sa iasa vii, asta da...Insa ce fel de traire ar mai fi fost aia pentru doi parinti care nu si-au putut proteja copilul ?

Nope...in Funny Games, cei doi tineri nu sunt criminalii de drept; sunt doar executantii sentintei, una ce vine din alta parte.
Iar instanta care a judecat cazul, a tinut cont in mod serios de depozitia ta atunci cand a decis; si a mizat masiv pe colaborarea ta la indeplinirea condamnarii.



Michael Haneke nu numai ca si-a dedicat mult timp la realizarea acestei productii, dar a fost si obsedat de ea. Versiunea vazuta de tine este remake-ul aceluiasi scenariu, care a aparut pe ecrane, cu zece ani mai devreme, si care a provocat multa revolta in lumea filmului..Intre 1997 si 2007 regizorul nu s-a gandit decat la un alt mod de a comunica acelasi mesaj, unul care in prima versiune i s-a parut insuficient de clar. Rezultatul ? - "Unrelenting and brilliant, Funny Games is a truly great film – an incisive, artistic triumph that doubles as a remarkably thrilling and unique cinematic experience."

Felina, in tot postul meu am incercat sa iti atrag atentia ca un film adevarat pune prea putin pret pe valoarea povestii, si ponteaza totul pe relatarea ei, si pe calitatea apelului transmis. Pe felul in care comunicatul ajunge la tine..Tu ai vazut in proiectia asta 111 minute de sadism gratuit si de grotesc absurd, pentru ca ai ascultat doar intamplarea. Eu vad peste tot acuze si imputari, poate mai multe si mai mari decat sunt ele. Insa un lucru e cert: amandoi aratam foarte multa preocupare pentru ce am vazut; ori asta plaseaza demersul artistic in zona succesului...

********

Insist pe acest moment explicit al filmului..cel care iti arata cum poti curma instantaneu cosmarul: arma lasata neglijent pe masa este smulsa intr-un moment de neatentie al agresorilor, iar Peter ii primeste incarcatura direct in piept..Intriga e relansata, unul dintre agresori si-a primit pedeapsa, celalalt e in panica..dreptatea si speranta si-au scos capul de dupa canapea..Paul insa le alunga...

El ia telecomanda, deruleaza filmul inapoi pana la clipele premergatoare atacului si corecteaza la reluare cursul evenimentelor, avand mai mare grija de arma de data asta...E un semnal limpede ca poti face la fel, daca ii vrei salvati pe Ann, pe George si Pe Georgie..

Nu uita ca ai un pariu cu cei doi, iar ei par sa detina toate cartile bune din joc... si iata cum ti se aseaza in mana un atu ce poate bulversa totul

Cand intr-un film ceva ce s-a petrecut deja, este luat inapoi de la spectator, devine flagrant pentru oricine ca in acel film aventura nu urmeaza decat un singur drum...unul de la care nu se poate si nu se va abate..

*****

Sa iti zic acum despre vinile mele:
- sunt vinovat de o educatie plina de prejudecati care ma obliga sa vad intr-un om ingrijit, stilat si cult (eventual practicant de golf); o persoana civilizata, intelectuala si corecta etic si moral
- sunt vinovat deopotriva ca am cantonat toti psihopatii intr-o zona obscura a societatii si ca ii cred pe toti promiscui, instabili si usor de identificat.
- am vina de a ma fi bucurat ca Ann a fost recapturata intrucat m-a enervat la culme incetineala ei in reactii si in gandire (trebuia sa ma adun si sa o judec asa cum era, adica cineva aflat in stare de soc, care nu reactioneaza asa cum ar trebui)
-sunt vinovat ca l-am condamnat sumar pe George pentru lipsa oricarei initiative, pentru tonul permanent superior ce facea evident jocul atacatorilor; pentru faptul ca nu si-a facut timp sa ii acorde fiului o minima educatie a armelor.
- sunt culpabil solidar cu tot raul din acest film, pentru ca l-as fii putut zadarnicii renuntand la vizionare (asa cum a facut critica din '97), dincolo de secventele unde inca nu se intamplase nimic grav, dar din care aflasem suficient ca sa prefigurez tot ce avea sa urmeze..
- si sunt inca si mai vinovat ca lectia lui de moralitate mi-a placut pana la extaz, si sunt inca si mai vinovat ca pentru ca sa o pricep, Ann Georg si Georgie au trebuit sacrificati.


****

scena in care Ann e lasata sa se prelinga in apa care ii va aduce sfarsitul, printr-un gest lipsit total de spectaculos, ori de extraordinar, puncteaza ferm o moarte petrecuta cu mult inainte..tocmai de aceea el e plasat intre rutina si banal cu ajutorul unei alte importante metafore cinematografice...




E o alegere gresita. Vizionarea asta ti-a fost de un foarte mare folos.
Pelicula inca lucreaza in tine (e motivul pentru care la zile distanta, ai avut nevoie de alte lamuriri), si te va transforma.
Vei deveni mai atenta si mai precauta..poate si mai circumspecta...Toate numai atitudini pline de folos

..eh...multumesc la randul meu, desi n-am reusit sa fiu atat de clar pe cat mi-am propus..si cred ca observatiile pacatuiesc destul prin lipsa de limpezime..


***


sincer am simtit o apropiere mai mare fata de Jo, desi consideratii ce tin de solidaritatea masculina imi impun drept chibzuita intreaga atitudine a lui Michael..

eu nu stiu cu astea...functionez altfel, insa se spune ca orice aventura barbateasca (citeste harjoneala extraconjugala) apropie si consolideaza cuplul...desigur cand nu e ceva serios, si cand reuseste sa isi pastreze discretia si anonimatul..

Se joaca prin casa, iar eu sunt cu ochii si urechile pe ei, desi nu arat...
- uite-atata e un milion, zice praslea intinzandu-si si raschirandu-si palmele in timp ce se uita la ele mandru.
Sora cea Mare arunca o privire si zice sec, dar superior in acelasi timp:
- ala-i doar zece. Dupa care isi gaseste altceva de lucru.

sunt gri.
cineva apropiat mi-a facut o nefacuta.
nu stiu ce sa blestem mai curand... memoria mea brici sau natura umana? ce usor ar fi fost sa nu imi amintesc detalii... atunci nu as mai fi stiut cand cei paropiati ma mint. dar este ceea ce este, iar eu trebuie sa ma descurc.

cu doua seri inainte altcineva apropiat mi-a turnat ceva otrava in suflet vorbind pe altcineva apropiat de rau. a fost doar o remarca, dar mi-a otravit sufletul. m-am culcat amara, dar m-am trezit eu... slava cerului!

de dimineata am primit, ca o compensatie... de natura divina, o scrisoare cu o imbratisare de la cineva care ma cunoaste numai dupa cateva randuri ce i le-am scris. poate ca sufletele asemenea se simt si la departari de mii de km, cine stie?


o zi buna mie, dar si tie

tocmai am vrut sa povestesc cuiva patania de dimineata si am realizat ca situatia e asa de complicata ca ar trebui sa povestesc mult pentru a acoperi si a da sens conjuncturii... deci pas

Aseara nu a plouat, asa ca, ajunsa acasa de la munca, mi-am luat copiii si am purces la explorarea imprejurimilor. Am ajuns si in parculetul cu cei trei copaci... catarabili. Daca pana aproape Sora cea Mare se vaita de picioare, cand a zarit copacii s-a inviorat imediat si a luat-o la goana spre ei. Nici urma de oboseala! Ne-am catarat in fiecare copac dupa care am luat-o de la capat.

Cand eram in copacul din mijloc, praslea imi spune uitandu-se in sus la mine:
- Mami, tu esti o munky! hahaha.
- de ceeeee? raspund eu stapanindu-mi hohotele.
- pentu ca te-ai uicat acolo sus pe pom, raspunde el prompt si foarte sigur pe el.

mi-a venit asa, de-odata. ca cica sa tin post negru azi. noa. la ora asta nu se mai poate numi negru . ma rog. am simtit ca m-as curata cumva. si la trup si la minte. am nevoie sa ma indepartez de toate energiile negative, iar postul mi sa parut o unealta numai buna.

decizii decizii decizii
am inceput sa scriu mai des si mai consistent in ultima vreme si e atat de bine. am inceput doua proiecte si mai e loc.
decizii decizii decizii

simt nevoia sa scriu cateodata ca sa ma justific, altadata ca sa ma refulez, iar altadata ca sa nu uit.

this is outrageous ...such a scandalous behavior...

climb tree like monkey ??? ...you should be ashamed..!!

how would you expect to ever become a decent mother ?



A mother who's
.... gonna make all of your nightmares come true.
Mama's gonna put all of her fears into you.
Mama's gonna keep you right here under her wing.
She won't let you fly, but she might let you sing.
Mama's gonna keep baby cozy and warm.
Ooooh baby, ooooh baby, oooooh baby,
Of course mama's gonna help build the wall.





an excellent choice after all

Regula este asa: fiecare se urca in copac atat de sus cat poate cu mijloacele proprii, fara ajutor. In felul asta va putea cobora fara ajutor. Asa zice instinctul meu ca e cel mai putin riscant.

...deh stiu si eu ??


The higher they climb
The harder they fall

corect, doar ca instinctul nu-i lasa se urce mai sus decat trebe

Instinctul nu. Dar poate bravada si inconstienta sa le de permisiunea....ele sunt foarte intelegatoare cand vine vorba de riscuri

de aai sunt acolo cu ei

multe si marunte

Vremea e iar urata. Imi da o stare depresiva pe care am inceput sa o identific rapid ca fiind cea legata de vreme.

Am iesit cu copiii, desi a fost frig si umed. Am vazut si soarele pentru o ora asa... Minunat soarele asta!

*

o lectie frumoasa am primit de la o colega, singura cu care socializez. E mamica. Mi-a povestit despre o discutie despre romani si romania pe care a avut-o ea cu bunica ei pe marginea unui documentar care mentiona romani. S-a laudat ca are si ea "o fata la servici" care e din Romania. Ma asteptam sa zica "o prietena", dar n-a facut-o. Are aproape varsta mea. M-a facut sa cuget... Iaca ce am cugetat: desi e singura care se poarta intre decent si acceptabil cu mine dintre femeile din birou, nu m-a catalogat prietena, in comparatie cu celelalte care au facut-o, dar care s-a purtat apoi aiurea. Prietenia este totusi mai mult decat avem noi doua aici in birou. Musai de facut distinctia intre prietenie si ... colegialitate decenta! Sper ca am invatat lectia.

In legatura cu celelalte: nu ma bag in seama cu ele, salut cand e musai, dar atat. Am mai simtit incercari de apropiere, dar nu le-am ...acceptat. E mult mai bine asa! Am reusit sa-l inteleg pe colegul meu de echipa, geniul care nu socializeaza decat cu sefu si cu colegul de echipa, cel cu care a pornit aplicatia. In legatura cu cel din urma.... am avut placerea sa aflu ca se cunosc de 15 ani, sunt prieteni tot de atata timp, practic mult mai mult decat au fost cu actualele sotii (!) si ca isi cunosc cele mai ascunse ganduri si preferinte, intuitii si porniri, asa cum numai prietenii f buni se pot cunoaste (sau cei casatoriti!). Astfel am inteles mai multe... si e mai bine si mai calm asa.

*

Sunt iarasi bolnavioara suficient cat sa sufar, sar nu suficient cat sa nu pot functiona, ca dupa fiecare ciocnire cu el. Doar constat, nu mai am nici o licarire de impuls de revolta.

*

beau un ceai de menta cu soc - de la magazinul romanesc.

*

am reusit sa-mi... decimez bugetul, asa ca se anunta austeritate pentru doua saptamani. austeritate in privinta cumparaturilor, a cheltuitului de bani, caci altfel am tot ce imi trebuie in casa.

Am ratat insa reducerile la haine... desi mi-am facut drum de cateva ori in perioada asta, nu am rezistat in magazine. nu mai pot sa le suport... nu mai am nici un strop de rabdare sa frunzaresc haine... si de unde nu e, nici dumnezeu nu cere.

si cate nu mai am de spus...!

paine si circ - le gasim peste tot. populatia e multumita cat timp e ceva pe masa si program la tv.

poate pana la vara?

-hei, am o idee, zice praslea deoadata, entuziasmat. hai sa mergem la malul marii! Eu vin cu iechinii mei buni si cu dagonii!
-ok, eu vin cu delfinii mei, zice sora cea mare sigura pe ea.

Alergam pe scari in sus si in jos, cu praslea ca lider.
Imi explica:
- cand ajungi pe teeapta asta, sai paaana aici, ca sa faci muschi. ca de aia aleigam pe scai, ca sa facem muschi. acum am facut muschi, un pic, atat, zice el aratand cu degetele cat de putin i-au crescut muschii. ca eu viau sa imi chiasca muschii mai, sa ma fac maie cat tati, mai inalt a tati, zise el cu emfaza. dupa care completeaza convingator: pana la patu ani.

La baie, ne pregatim de o noua zi.
- mami, dai tu de ce te duci meieu la seivici? intreaba el deodata, in toiul pregatirilor.
- pai ca sa fac bani, sa avem cu ce plati chiria, mancarea, hainele si jucariile - mai stii? zic eu impaciuitoare, sa temperez o posibila criza de atasament.
Pauza de gandire.
[...]
- mi-as doii sa meig si eu la tine la seivici...
- sa vezi cum e, sa vezi biroul meu si cum arata incaperea in care lucrez?
- da, sa vad cum e, raspunde el cu un zambet visator.
- bine, o sa te duc intr-o zi.

Sa il duci Felina....pe amandoi sa ii duci...
Habar n-ai ce eveniment ar fii pentru ei...si cate scenarii isi croiesc despre partea asta a zilei, in care nu puteti sa fiti impreuna...


In plus, astfel, ai sa poti sa le arati si colegilor cine esti cu adevarat

Mai mult decat orice, un om este masura realizarilor sale.

-Cum se numeste ceva mic mic pufos care zboara din floare in floare si are un ac? intreba bunica pe praslea.
Pauza de gandire.
-ii..nnn..cseta, incseta!

In scoala nu se predau cele mai importante deprinderi necesare traiului in societate. Scoala singura te transforma intr-o mica piesa a unui angrenaj imens care se numeste societatea. Te invata sa functionezi ca piesa. Ganduri razlete... pe care nu am timp sa le dezvolt acum...