... stelute si artificii ...
... emotii bune si emotii nu atat de bune ...
... teama? ...


... hotul striga "hotii!" ...
... rade ciob de oala sparta ...
... cine sapa graoapa altuia, cade singur in ea ...
... vulpea care nu ajunge la struguri zice ca sunt acri ...
samd

one life, one beautiful dream. try until succeed or die trying!

"mila de la straini e ca umbra de la spini.
celui fara de rusine, daca-i dai ceava obrazzzzzz...
Ti se suie in spinare ca sa-l treci peste parleazzzz


cu rabdare si cu vrere faci din agurida miere.."


mircea florian, in patru proverbe..

sorry... stiu, pe aici vizitele scurte si rare...

stiuu, da nu m-am putut abtine...


sorry...


I know I can count on you


nu mai intervin zece posturi de acum...


Cross my heart (and hope to die)............................................................

ma friend
treci cat de des, sa nu se puna praful - te rog. si multumesc!


***


azi cu amareala pe cerul gurii mi-am spus: NU, nici cum! Pieptul inainte si pozitiva! Cica atunci cand pleci de acasa decizi cum iti va fi ziua - pleci miel sau pleci leu. Eu plec de-acasa leu. Am zis!

si ziua s-a imblanzit. n-a avut incotro


cata frica vine spre mine, cu dubla determinare o intampin. cam asa. ca un balaur pozitiv.

sa aveti o zi blanda va doresc.

Sper sa vina si la tine zile blande, dragga mea!

cica ce-i al tau e pus deoparte. si ce e al meu.

inteleg ca am niste calitati care ma fac pe mine eu.
si mai inteleg ca determinarea si curajul pe care le am eu nu le are oricine.
incercam sa il fac pe un coleg putin mai intepat. apoi am inteles ca nu e cazul... nimeni nu poate fi eu, asa cum nici eu nu pot fi ca altcineva. si sa ma bucur de felul in care stiu sa lucrez doar eu. sa ma bucur de avantaje, sa culeg roadele. lupta mea e numai a mea si nu se poate compara cu lupta nimanui. pentru ca nimeni nu poate lupta asa cum lupt eu. e complicat de pus in cuvinte... dar am incercat. Inca o zi buna sa aveti!

inca o zi plina. lunga. oamenii de langa mine se plang ca nu stiu cnad trece timpul, ca le scapa pritnre degete. eu care fac atat de multe in fiecare zi... nu simt decat ca ziua nu se mai termina... am avut o zi dificila dpdv emotional pe multe planuri. mi-e foame de un somn lung, dar mi-e foame si de altele... Incet si cu rabdare mi le ofer, ca cine sa mi le ofere?

anumite intamplari imi soptesc din constient cum ca e cazul sa ma induiosez si sa ma inmoi. dar instinctul imi spune ca nu e cazul. si imi amintesc de povestirea aia a lui sartre (? probabil gresesc) in care el nu putea pur si simplu sa planga sau sa se simta nenorocit la moartea si la inmormantarea ciuva apropiat (mama?). nu e vorba de aceeasi situatie, dar o similaritate exista.

eu cu ale mele zile pline, tinzand sa ating un punct de rutina de unde sa incep alt proiect, caci nu-i asa, eu nu am stare niciodata - atata doar ca ma simt bine cu mine si cu ne-starea mea.

...da Strainul de Albert Camus...si da mama....

tks ma frend

"there is so much beauty in the world...!" - american beauty. that's one thing.

an other one is that there is so much fun in the world and so many times I don't have who to share it with. numa daca caut bine! cine cauta gaseste

m-a luat gura pe dinainte azi. nu prea inteleg daca e de bine sau de rau. daca e de rau trebuie musai sa repar. dar oare ce ar fi asa de rau ca mi-am dat cu parerea. si aia sincera. ar trebui apreciata. ca nu am zis minciuni. time will tell! asta e - time will tell. daca am avut sau nu dreptate. eu stiu ca am dreptate.

am inceput de ceva vreme sa "ghicesc" ce se va intampla in viitorul apropiat. nu e ghiceala, e rezultatul ratiunii... pui faptele cap la cap si scazi experienta - rezultatul e ceea ce se intampla maine, poimaine, saptaluna viitoare.

si am inceput sa visez ca fac ceea ce inca nu am putere sa fac. cum ar veni si in vis analizez posibilitati si variante pentru a-mi depasi limitele. imi continui viata mentala si in vis. cred ca asta e o realizare mai acatari, cumva presimt ca e chiar ceva urias, un fel de alta dimensiune a existentei mele. time will tell.

nesiguranta, asta e!
dar cand poti fi sigur? exista asa ceva? oare exista iar eu refuz sa cred? cum mi s-a intamplat de altfel de atat de multe ori in viata asta?


sa zicem ca m-as purta cu siguranta. ce ar insemna asta? la ce riscuri m-as supune? la penibil? credeam ca am trecut demult de faza asta. atunci ce? ah, cred ca stiu... are si nume... frica asta...

poate ca totusi nu a venit timpul...
azi am mai observat ceva interesant, de parca ce am pana acum nu ar fi de ajuns.

o problema la care trebuie sa gasesc singura solutia, fara nici un fel de ajutor. sa continui sa fiu eu insami totusi, orice alta varianta ar fi o greseala.

am reusit ieri sa fac ceva ce imi propusesem de cand m-am mutat in cartierul asta: sa merg cu copiii la biblioteca si sa citim carti acolo. desi am ajuns tarziu de la servici, am zis sa merg totusi macar sa vedem cladirea. si era deschis, asa ca am intrat. dupa ne-am plimbat pe malul marii.


*


"A fost odata... ca niciodata, ... nu s-ar povesti... a fost un elefant... cu doi copii..."
"un copil... doi copiii.. un copil... doi copii..."

o chestiune foarte ciudata s-a intamplat azi la masa de pranz. toata lumea a ramas masca... care mai de care s-au apucat sa-si citeasca telefoanele hahaha. eu mi-am continuat conversatia cu colegul de banca. pe durata mesei abia daca am mai auzit cateva cuvinte la mesele celelalte. se vorbea doar in coltul nostru, trei muste. Intuitia nu m-a inselat nici de data asta, dar nu am fost suficient de vigilenta. hmm... totusi nu ma simt prejudiciata cu nimic. caci cel mai destept cedeaza.

de fapt nu am fost vigilenta pentru ca nu am stiut ce sa fac. Am fost mai precauta in jurul tipului, dar cand am lasat garda jos desigur si-a aratat coltii. si de ce mi-am lasat garda jos? pentru ca eram foarte preocupata cu altceva, deci mai putin prezenta decat necesita un pranz cu colegii.

Felina...e totul ok ??

Mai da si tu un semn, ca ne-ai cam ingrijorat.

Hihihi
The Dude mafriend... totul ok pe cat se poate in circumstantele astea...
Sunt ocupata cu viata mea... alergand dupa visele mele (care nu-s mediocre, nu de data asta!!)

Cautarea mea se pare ca a trecut de jumatate din drum, desi nu se stie niciodata. Invat f mult in fiecare zi. Despre mine, despre oameni. Ma lupt pentru modelarea copiilor asa cum inteleg eu. Ma simt respinsabila pentru destinul meu si al lor. Cred ca e un loc corect acest loc in care ma aflu. Fiecare minutel din viata mea il petrec cu o activitate pentru care mai inainte am raspuns la intrebarea "in ce scop". Viata mea, schimbatorul meu de viteze

ma bucur sa aflu


am crezut ca ai testat reteta aia de omleta paparada....

Can't, junior e alergic la ou si nu se poate, oricat de mare ar fi pofta!!

Another way to get high
Muzica la maxim, autostrada, piciorul pe acceleratie, banda de viteza; sus cer cu soare, jos sosea, inainte viitorul, inauntru inaltare. Banuiesc ca sentimentul e unul bine cunoscut conducatorilor auto experimentati

...da mai...stiu ca e...ne-ai povestit, insa am credzut ca te-ai riscat si ca ai incercat cumva de una singura ...
....ca au fost consecinte .... ...bine ca n-a fost nimic....

Aaaa... nu... imagineaza-ti ca nu pot risca asa ceva


Despre ultimul paragraf nu zici nic?

ba da.....numai vorbe de dojana...


cand esti la inceput, e atat de periculos asta...


O vorba inteleapta spune: Un sofer se face dupa 10 000 de km !!

Dupa asta controlezi masina, in tandem cu monitorizarea permanenta a instrumentelor de bord si a evenimentelor din decor.




Eu sunt adict al muzici (hard) rock....
Multe momente cu volum maxim, cu highway star si speedking (deep purple) si alte psihedelice...


Nu mai departe decat acum cateva zile, coborand un drum de tara, ascultam in acelasi fel un Slash (Saul Hudson, ex-Guns and Roses)...
....Trepida masina mai ceva decat din cauza denivelarilor...Mi se cam rupea...




stii..eu nu mai am aproape pe nimeni...tu, in schimb, ai pentru ce....


be careful..a friendly, and an envious advice

multumesc
stiu ce spui si ai dreptate. sa zicem ca am aroganta de a crede ca ma cunosc suficient incat sa-mi permit cate o mica escapada din asta inaltatoare cand toate conditiile necesare sunt indeplinite... nu e un obicei in nici un caz. si nici nu va deveni, promit.

si inca un pentru ... ceea ce inca nu ai pus in cuvinte si nici nu trebuie. hug pentru ca cuvintele mele sunt in cazurile astea sarace. dar inima-mi bate si gandu-mi se inalta cu caldura catre necuvintele tale....

acum un an
realizam cu o tristete inconstienta ca, pe langa faptul ca intre mine si sotul meu nu a

mai ramas nimic romantic, nu mai suntem nici macar prieteni. a fost inceputul constient

al sfarsitului lui 'noi'. caci sfarsitul neconstientizat a inceput cand nu am mai fost

egali - considerand ca am fost vreodata egali, ca am fi inceput macar pe picior de

egalitate.

am studiat una-alta despre relatiile dintre oameni pe un anume topic neimportant discutiei de zi si am aflat si inteles de ce o femeie ca mine este respinsa de anumite alte femei dintr-un colectiv oarecare. e vorba de competitie. o femeie care de felul ei e foarte admirata de barbati nu isi poate permite sa aiba pe langa ea o femeie care o eclipseaza din majoritatea punctelor de vedere. face parte dintr-un mecanism de aparare initial instinctiv, apoi probabil controlat. si odata ce am inteles asta nu m-am mai simtit ranita. asta in legatura cu "fatza de inger".

cu cealalta, blonda inalta, e usor mai complicat. si pe ea o eclipsez. nu e usor sa suporti pe langa tine o femeie cu 10 ani mai invarsta care e mai hot decat tine, n-are pic de burta dupa doi copii, stie a folosi limba ta materna mai bine ca tine, are un simt al umorului mai apreciat decat al tau etc. cand mai pui in ecuatie ca tu de fapt nu prea suporti strainii care vin in tara ta sa lucreze... rezulta realitatea mea. cum am rezolvat-o? am facut una genul Eminem in 8 Miles, i-am zis in fata una alta, in doar doua discutii deschise in birou, cu mai multi participanti. nu are rost sa intru in detalii, cert e ca am lasat-o fara aer, cam cum face pestele pe sucat. Am fost intotdeauna f politicoasa cu ea. si inca sunt. dupa cele doua faze a incercat sa fie, pentru a multa oara (asa cum fac ei intotdeauna ca sa te recastige - oamenii de genul) draguta si apropiata. Doar ca de data asta nu am mai muscat momeala. M-am transformat in raport cu ea intr-o occidentala obisnuita, care zice "hi, how are you" dupa care trece mai departe fara sa auda raspunsul. Nu se astepta. Inca nu-i vine a crede ca nu-mi mai pasa de ea.

toate astea fac parte din cresterea mea... ca fiinta sociala. E crucial pentru linistea interioara si pentru calitatea vietii sa inveti sa pastrezi distanta optima fata de fiecare om in parte. Iar asta necesita atentie deosebita. Care nu se poate fata a fi foarte prezent. Care se obtine cu mult antrenament etc. nu mai am timp...

Ce-mi place de tine!

eu cred ca faptul asta - "nu-mi pasa de " de cutare lucru sau cutare persoana trebuie sa-l perfectionezi. Plus ca trebuie sa incepi sa dai "ignore" la tot ce nu-ti place in materie de colegi.

Yes baby, i hear you

Cica une e multa minte e si multa prostie.
Ce vreau eu sa scriu aici acum nu poc. Sunt nervoasa si poate ca e totusi un semn bun... sa arat furie atunci cand o simt... asa... fara restrictii... ce eliberator poate sa fie...!

...you stay strong Felina Bulina..!!!



April showers bring May flowers...

Sunt bolnavioara altfel decat am mai fost vreodata. Dau cu ceai cu miere si lamaie, vinace (vitamina C adica) si sed bland. Si ma intorc la prietenele mele cuvibtele.


Sunt blocata cu o chestie. Nu-mi da pace si stiu ca nu o sa imi gasesc linistea pana nu invat cum se face. Asta e crucea mea, nu am scapare.

Voiam sa zic neste chestii... oamenii reusesc sa fuga de neimplinirea viselor lor prin diferite metode care se mai numesc si pasiuni, adictii sau chiar defecte de caracter. Inteleg atat de multe despre oameni cu ocazia asta... de ce fug oamenii??? Pentru ca orice durere e mai usoara decat durerea pe care o simti constientizand ca nu iti poti atinge cel mai drag vis al tau.

In acest punct oamenii se despart in doua categorii - cei care isi anesteziaza acea parte a lor care ii indeamna sa mearga dupa visul lor cel mai intim
- cei care aleg sa incerce luptand cu toate fricile si cu toate dezamagirile, dar nu sa incerce odata ci sa incerce pana la reusita sau pana la moarte; si totul fara sprijin stiintific, caci inca nu s-a infiintat stiinta recunoasterii viselor cele mai intime si nici cea a gasirii drumului optim pentru atingerea lor

Bla bla bla cum ar veni

Am rezolvat o chestie cu niste taxe am aflat azi.
Nu pot sa fac un transfer bancar, iar tre sa merg la banca.
Tatei i-au dublat doza de chimio si efectele nu sunt incurajatoare - sora mea e o sfanta pt ca se ocupa de el cu dragoste primind inapoi ceva nisip in ochi vorba vine. Iar eu simt ca e pe duca.
Am reusit sa rezolv un numar mare de... puncte de pe lista de prioritati iar acum au inceput sa iasa la suprafata runda doi de prioritati... multe financiare dar nu numai.
Ieri a fost primul moment de cand sunt single mom in care m-am simtit... slabita, dar nu in raport cu copiii sau jobul sau viata de zi cu zi, ci mai degraba cu lipsa de sprijin. Dar apoi mi-am amintit ca 'inainte' pe langa ca nu gaseam intelegere, mai purtam pe umeri si o multime de alte responsabilitati inutile plus frustrarea constanta ca nu cantaresc suficient pentru o companie placuta. Mi-a trecut instant. Sigur ca simt nevoia de un suflet cald langa mine, pentru mine. Si asta e normal. Fiind bolnavioara sentimentele astea se accentueaza for some reason, avand in vedere ca celelalte simturi si nevoi sunt blurate...

Cica as avea chest infection si trebuie antibiotice. Raspunsul meu: neaaaah...


Ii dau in continuare cu ceai cu miere si lamaie si vinace.

Dar ma doare pieptul, ma apasa

Tinctura de propolis (sa contina 30% propolis, 70% alcool etilic alimentar. Atat. orice altceva e in +) e un antibiotic ce face minuni. Usturoiul la fel.

Pai aNtibiotic la infectie virala?

*

Am fo iar la banca.
Lista mea se micsoreaza si parca eu infloresc.

Am slabit f mult.
Am primit vesti proaste despre doua mame care mi-au fost colege.

Samd viata merge

..nu niciodata antibiotice... ....decat in cazuri extreme...fac mai mult rau decat bine..

Fervex, Coldrex..stiu ca s-au cam scos de pe piata din cauza accidentelor de supradozaj cu paracetamol..

Daca nu gasesti asta, incearca cu paracetamol doza de soc (doua pastile), apoi din sase'n sase ore, cate una, minim doua zile.
Ceaiuri, multe ceaiuri, cat suporti de calde..e nevoie sa faci pipi des si miere..Daca poti inhalatii e si mai cool..

Cand transpiri, schimba imediat pijamaua...cu alta.


Daca vezi ca te simti mai bine incearca cu galuste de prune...

Ideea e ca daca persista, peste infectia virala se suprapune cea bacteriana. Doar atunci ar fi recomandat antibioticul. Sustin insa ce a zis The Dude la partea cu multe multe ceaiuri. Eu la raceala folosesc la greu pliculetele Propolis C raceala si gripa (teoretic ar fi cel mai apropiat de ce-i natural). Totusi, daca e ceva serios, n-ar trebui sa neglijezi parerea unui specialist.
Sa te faci bine!

Bulina ??....e tutto a posto ???

Totul bine!! F obosita dupa o saptamana plina, cu bune si rele.

De dimineata cand m-am trezit si mi-am amintit ce ma asteapta....!!! Eh, am ajunss cu bine la srv dupa ce am facut plinul. Multe multe chestii am de facut azi... ce lipseste din ecuatie e ceea ce lipseste de atat de mult timp din viata mea. Dar toate la randul lor ca cica e vreme pentru detoate. Vom vedea.

Hemoragie + focus in work = fail

sky

......in fiecare zi alta dimineata...


cheer up...ma friend...



bai Fiatlux...ce te tot inghesui asa...??

OT-tocmai pt ca nu se inghesuia nimeni !

O zi buna, Felina !

Multumesc dragilor!!

M-am tratat cu niste vin rosu aseara si mi-au revenit puterile

Acuma munca la greu.

O zi buna va doresc si voua!

PS... ..dar cred ca atunci cand nu postezi aici, asta ar trebui sa fie o veste buna...inseamna ca se invarte in alta parte...asa ca...

Cam asa mafrend. Se numeste ca-mi traiesc viata, chiar si numai la jumatate asa... ca jumatate e blank... nu pt mult timp though

ahaaaaaaa...deci exista viata si dupa moarte....


sa sper asadar..eu am inceput tratamentul ceva mai tarziu ca tine, si incepusem sa desper..dar vorbele tale mi-au redat...primavara


eu cel mai greu ma descurc cu amintirile razlete..pe alea mari le controlez destul de bine, dar alea marunte, ca atunci cand uiti de filtru si cafeaua da pe afara din ceasca...sau altele la fel...astea ma naruie..

poate, vreodata facem un schimb de experienta..cand o fii timp...