Eu nu inteleg de ce ii pui in aceeasi oala cu ateii. Ateu inseamna sa nu crezi in Dumnezeu, nu sa ii incalci poruncile. Si da pot fi si crestini. Vezi ca si pe tine te deranjeaza ca ii numesc crestini. Ce facem cu ei? Ii lasam orfani? Eu pot sa accept existenta lor. Poti si tu? Poti sa ii iubesti la fel ca pe ceilalti oameni?
Stiu ce vrei sa spui. Si anume ca in lipsa unor legi predefinite se duce totul de rapa. Dar uite ca si in prezenta legilor, acestea nu se respecta. Unii se multumesc doar sa le interpreteze in favoarea lor, le considera mai mult ca pe o justificare a actiunilor lor. Auzi pe multi spunand "e voia lui Dumnezeu". Si ei chiar cred. Chiar si tu Inorog ai o multime de idei preconcepute. Si eu le am. Toti le avem. Se datoreaza educatiei primite.
Dar daca nu ar mai exista posibilitatea de a justifica actiunile. Oare ar mai fi la fel de multe nereguli?

Frumusetea natutii eu o privesc ca atare. Asa cum este. Daca m-ai intreba cum s-au format muntii. Ti-as raspunde ca mai intai au fost miscari tectonice, insotite de cutremure devastatoare, apoi vantul si precipitatiile l-au modelat. Nu e obligatoriu sa existe o forta supranaturala pentru ca natura sa fie frumoasa.

Iar eu cred ca astea sunt alte prejudecati.

Oricum oferim o multime de exemple gresite. Dar daca una spunem si alta facem numarul examplelor gresite creste, se adauga la ele si minciuna.

Dupa cum spuneam prefer sa nu ma folosesc de invataminte gata fabricate. E posibil ca ceea ce a spus acel om sa fie valabil in "n" cazuri iar in "n+1" sa nu fie adevarat.

Nu dar el crede. El isi justifica faptele pe aceeasi baza normativa ca si tine. El spune "e voia lui Dumnezeu" nu spune "nu cred in Dumnezeu si de aceea imi este permis sa fac asta".

Eu NU sunt insensibil la gunoaie si poluare daca circul de unul singur. Ma deranjeaza la fel de mult. Care e logica ta aici? Observ ca tu afirmi ca ESTI insensibil la gunoaie si poluare, chiar daca intr-o masura mai redusa in prezenta familiei.

Insist ca atunci cand faci o afirmatie fara argumente este corect sa o retragi. Tarile nordice au un procent mic de credinciosi si nu cred ca sunt mai murdare sau polueaza mai mult decat altii. As spune ca mizeria cea mai crunta se intalneste in India (corecteaza-ma daca gresesc) si acei oameni sunt fara indoiala profund religiosi. Nu sustin acum ca ar trebui sa concluzionam ca religiozitatea implica poluarea mediului, nu cred ca este asa.

Numai bine!

N-am avut onoarea sa-l cunosc inca pe Figaro.

In rest ai dreptate, orice e bun il are in spate pe Dumnezeu.

actionmedia:

Dupa parerea ta e mai bine sa nu faci nimic, doar pentru ca ti-e frica sa nu gresesti cumva ?

Din potriva. Nu stiu de unde ai tras concluzia asta. Ceea ce sustin eu este sa facem ce avem de factut. Dar sa nu ne ghidam dupa modele, tipare, sabloane, norme, predefinite. Pentru ca odata ce ai legile scrise (fie ele divine sau umane) ai atat material pentru acuzatii dar si material pentru scuze. Nu il impiedica nimic pe un credincios sa comita o fapta rea daca el gaseste acoperire in lege si este convins ca face o fapta buna. Admitand existenta lui Dumnezeu si a unei moralitati absolute, intelegerea si aplicarea ei de catre oameni nu cred ca este posibila.
Prin urmare daca Dumnezeu este in noi si cei care cred, l-au gasit deja se pot baza pe simtul lor moral si pe Liberul Arbitru pentru a distinge intre bine si rau si de a actiona cum le dicteaza contiinta.

Un necredincios dobandeste moralitatea prin educatie. Ideea este ca in cazul necredinciosilor moralitatea este relativa si nu absoluta. Prin urmare este mai important sa educam acel "simt al moralitatii" pe care eu cred din ce in ce mai mult ca il avem, cu ajutorul caruia sa putem face distinctia intre bine si rau.

Spuneam de "simtul moralitatii" si trebuie sa il definesc. Este vorba de un simt interior care iti spune care este decizia cu cel mai ridicat grad de moralitate. Sunt convins ca toti dintre noi avem acest simt. Nu spun ca este infailibil. Asa cum vederea ne inseala, asa cum auzul ne inseala sau mirosul, si acest simt poate da gres. Dar per ansamblu, cu trecerea timpului, cred ca simtul se poate slefui, iar greselile ar fi mai putine.

Asta este ideea. Din moment ce indiferent de credinta se comit "greseli" atunci important este reducerea numarului si nu neaparat eliminarea lor.

Nu vad de ce ateismul ar trebui sa inlocuiasca un set de norme absolute cu un altul. Eventualele norme sau legi intr-o societate atee le vad relative create de oameni in functie de conjunctura. Daca o norma nemultumeste majoritatea oamenilor, ea va disparea si invers daca majoritatea oamenilor simte nevoia unei noi norme, aceasta va aparea. Evident o astfel de abordare e greu de conceput si acceptat de un credincios care are ca reper un set de norme abosloute.

Edit. Am observat ca am facut o greseala. Era vorba de realtive (scris cu albastru) in loc de absolute

Nu era o concluzie, era o intrebare. Nu stiu cum gandesti tu, dar ma gandeam ca e oare posibil ca un ateu sa nu adopte credinta doar pentru ca ii e teama sa nu aleaga ceva gresit ? Si din aceasta teama nejustificata, sa nu asculte nici ceea ce au zis profetii, nici ceea ce au zis sfintii si nici macar ceea ce a zis Mantuitorul ?

Si eu sunt convins. Nu spun mai mult, caci din spirit critic vei ajunge sa negi ceea ce iti voi spune.

Aici e o mare greseala. Niciodata o mare masa de oameni nu va avea mai multa dreptate, doar prin faptul ca sunt multi, decat unul singur. Voi lua din nou un exemplu din afara crestinatatii - Mahatma Gandhi.

Pai eu gandesc ca nu prea poti sa alegi constient credinta. Daca nu crezi asta nu inseamna ca ai ales constient sa nu crezi. Asa cum daca crezi nu inseamna ca ai ales constient sa crezi. Cel mult in ambele cazuri poate fi o autosugestie, indusa de educatia primita si de personalitatea fiecaruia. De exemplu eu am invatat sa cred ceea ce imi este dovedit. Culmea chiar daca este dovedit, admit ca exista o probablitate cat de mic sa fie fals. De asemenea ceea ce nu este diferit are creditul meu ca ar putea fi dovedit si implicit adevarat.

Evident, faptul ca sunt gemeni nu are nici o treaba cu educatia.

Sigur au primit educatie exclusiv ateista sau una exclusiv religioasa? Educatia vine din mai multe locuri, nu doar de la parinti. Educatie nu inseamna doar ca iti spune unul si altul ci inseamna si autoeducare, vezi ce fac ceilalti, observi si bagi la cap.
Credinta sau necredinta nu se dobandesc prin educatie. Educatia formeaza doar baza, solul. Cineva planteaza o samanta. Daca solul favorizeza credinta atunci dinsamata aceea va rasari credinta, iar daca o hranesti, ea va creste. Daca solul favorizeaza necredinta aceasta va rasari, iar daca o hranesti, va creste. Sunt sanse ca si una si cealalta sa se ofileasca pentru ca nu a fost hranita suficient si sa lase loc altei seminte. Solul se modifica in timp prin hrana pe care o primeste.
Uite ca am inceput sa vorbesc in pilde precum un credincios .

Tu te referi la legea lui Murphy, ca tot ce e bun e interzis, imoral sau ingrasa ?

Pe scurt, raul apare cand ne indepartam de Dumnezeu. Am scris mai multe la
topicul "Binele si Raul".

Eu nu vad nimic anormal si rau in a dori sa crezi in ceva, in a dori sa simiti ca te poti identifica cu o fiinta divina suprema si atotputernica. Mi se pare chiar normal. De-a lungul unei existente in care fiecare dintre noi e obligat sa mearga legat la ochi intr-un taram necunoscut e normal sa iti doresti sa ai o siguranta oricat de mica ar fi ea - pentru ca iti face drumul de care vorbeam mai usor. Acuma - ca sunt dementi care stiu sa exagereze si sa duca la extrema aceasta nevoie e iarasi normal. Totdeauna o sa gasesti nebuni care sa creada ca au redescoperit roata - insa nu trebuie luati in seama - si mai ales - nu trebuie lasati ca, in stupiditatea lor, sa te influenteze pentru ca asta te poate face sa iti pui intrebari in legatura cu lucrurile in care crezi deja si despre care ti-ai facut o parere.

Mi-am permis sa subliniez ceea ce ma intriga la ce ai scris. De ce este rau sa-ti pui intrebari? Numai punandu-ti intrebari gasesti raspunsuri... Poate ca la un moment dat in viata crezi lucruri gresite. Cum altfel poti afla Adevarul, daca nu iti pui intrebari?

Cum vine asta? Ateul se intereseaza mai mult de religie?

yoyoman:

Foarte interesant si dupa ce iti dai seama ca sunt dereglati? Care ar fi criteriile de evaluare?

Ok. Incearca sa citesti un pic mai mult decat ultima postare data viitoare, bine? It will save us a lot of time here

Era vorba de ceea ce spusese bdl - ca vand oamenii oase fripte pe care li se pare lor ca vad chipul lui Isus si gasesc si cumparatori la ele.

Eu stiu ca discutam de dragul discutiei aici la Han, da hai sa nu discutam discutii ok?


@actionmedia: cam acelasi raspuns

Si eu cred ca asa este cum spui tu... Stiinta este un instrument, o unealta...asta e tot...
Depinde cat de mare importanta ii dai... Exista oameni care o pun mai presus de orice ... iti dai seama draga Figaro... pun stiinta mai presus decat propria persoana, decat familia lor, decat pe insusi Dumnezeu...
Dupa umila mea parere, stiinta este o banala unealta ... este ceva inert ...mort ... Nu o blamez...constat doar ce este... Nu sunt impotriva ei, din contra ... dar nu pot sa observ ceea ce nu este ... adica ea, stiinta, nu poate fi un scop in viata ... oricat de tentant ar fi... si atunci tu ( nu tu Figaro ,ma rog, noi oamenii) care ar trebui sa fim vii cum am putea sa punem mai presus de noi ceva mort?

Dar ce aduci tu in discutie este interesant, pentru ca daca ii iei unui ateu, stiinta din brate ... cu ce mai ramane el?! Dar pentru un crestin, in aceeasi situatie, ar fi vreo pierdere? Daca da, cat de mare? De aici se poate trage, zic eu, niste concluzii... cine si de ce da valoare anumitor lucruri...

Figaro, aici sunt de acord cu tine. Nu cred ca stiinta vs. nestiinta si credinta vs. necredinta ar trebui amestecate. Pe de alta parte ai facut o afirmatie cu care nu sunt de acord:

Si nu prima parte este cea care nu mi se pare pertinenta ci parte din mijloc. Este o diferenta intre "a crede ca nu exista Dumnezeu" si "a nu crede in Dumnezeu". Asta este confuzia pe care o fac cei mai multi credinciosi. Ei cred ca noi ateii credem ca Dumnezeu nu exista. Ei bine nu este asa. Ateii nu cred in Dumnezeu si atat. Ca exista sau nu exista chiar nu are importanta pentru un ateu. Eu sunt ateu si nu ma intereseaza daca Dumnezeu exista sau nu. Pur si simplu nu cred.

Ca ateismul este tot o forma de credinta cred ca poate fi valabil dar nu cred ca se poate vorbi la modul general despre ateism ca despre o credinta. De fapt ateismul nu exista. Ateismul este doar o caracteristica atribuita unui om care nu crede in Dumnezeu sau intr-o forta atotputernica, intr-un guvernator absolut. Dar nu putem spune ca omul acela a fost "convertit" la ateism. Nu putem spune ca ateismul este o forma organizata de necredinta, asa cum crestinismul este o forma organizata de credinta.

Clopotel: Stiinta este un instrument? Pentru ce? Pentru combaterea credintei? Tin sa te anunt ca misionarii se tot folosesc de stiinta pentru ca converti oamenii la o anumita credinta. Nu cred ca stiinta este un instrument.

si tocmai aceia se declara credinciosi.

Cand spui ca e mort la ce te referi? Daca evolueaza, cum ar putea fi ceva mort? Insasi religia se modifica in concordanta cu decoperirile stiintei. Cat despre faptul ca este o unealta, acelasi lucru se poate spune si despre religie. Am mai spus-o si o voi spune mereu. Religia este un instrument de control si manipulare a maselor. Blamati-ma cat vreti dar asta este adevarul pe care il vad eu.

Oho, nu ai idee, cate ne raman. Arta, natura, prietenii, dragostea, sexul, alcoolul, idealurile, serviciul, afacerile, s.a.m.d. ne raman multe dragul meu.

Nu am spus ca stiinta este un instrument pentru combaterea credintei... Eu nu vreau sa fiu agresiv... Si oricum nu ar fi adevarat.... Stiinta este un instrument... imi mentin afirmatia. Eventual am putea pune niste ghilimele la cuvantul instrument, dar nu cred ca ar schimba sensul. Noi ne folosim de stiinta pentru a afla ceva.... cand te folosesti de ceva acel ceva este un instrument, dupa umila mea intelegere....
Stiinta nu este proprietatea ateilor sau a credinciosilor. Este un instrument al tuturor, depinde cum si in ce scopuri e folosita. La fel ca un cutit, daca il folosesti sa tai paine e OK, dar daca ... stii tu.. atunci e de rau... Asta am vrut eu sa zic...
Daca tu nu crezi ca stiinta este un instrument, atunci ce crezi ca e?

Da-mi voie, draga Action, sa nu fiu de acord cu tine aici... pentru un credincios nimic din lumea asta stiut sau nestiut nu poate fi mai presus de Dumnezeu... Aceasta ar trebui sa fie situatia in ceea ce-i priveste pe credinciosi...

Cum ar putea sa te blameze cineva? Oricum acela care o va face nu este crestin, caci ar incalca multe din poruncile la care ar trebui sa se supuna...
Ce anume intelegi prin "evolueaza"... Adica i se aduc imbunatatiri? Adica, de ex. Windowsul nu este mort ci viu, caci iata, a evoluat de la Windows 95 la XP.... Asta vrei sa spui?

Dupa umila mea parere, religia este un instrument, asa cum spui tu, dar daca el este foosit pentru controlul si manipularea maselor, atunci este precum cutitul in mana criminalului - si observi deci ca nu cutitul e problema ci mana care il manuieste...sau si mai adanc... mintea care comanda mintea...

Asa este, ai dreptate, mai raman multe... dar care este cea mai importanta: sa fie serviciul, sa fie sexul, sa fie afacerea, alcolul? Poti sa spui cine e pe primul loc?

PS. Cand eram ateu, eu ma gandeam ca nu are rost sa ma gandesc ce ar trebui sa fie cel mai important in viata...Adica daca faceam dragoste - acela era cel mai important, daca jucam sah - la fel etc... deci cum se spune: traiam clipa... totul era indreptat spre placerile vietii - he he he ... ce vremuri domnule..... Dar aveam o justificare - eram tare necopt... nu ca acum as fi copt, dar am inceput sa ma parguiesc decand Dumnezeu mi-a mai dat putina minte...

La multi ani si tie! Si eu ma bucur sa te renintalnesc

Un mod de cunoastere, de evaluare, de interactiune cu universul. Asa cum este si credinta religioasa, asa cum este cultura sau arta, asa cum este dragostea, asa cum este munca sau efortul fizic, etc.

As scrie in cartile religioase ca ar trebui sa fie. Insa misionarii ar face orice ca sa atraga alti credinciosi, inclusiv ar pune stiinta sau chiar religia mai presus de credinta lor in Dumnezeu. Altfel nu se explica crimele savarsite in numele divinitatii, indiferent cum s-ar numi aceasta, atata timp cat aceasta divinitate interzice crimele.

Cred ca fiecare dintre noi isi va stabili prioritatile asa cum crede de cuviinta. Nu trebuie sa scrie in vreo carte ce este mai important. Eu mai cred ca este normal ca prioritatile sa se schimbe in timp pe masura ce cunostintele, experienta, forta fizica, sanatatea, etc. se modifica. Binenteles nu ma gandesc la modificari de pe o zi pe alta.

De acord cu tine nici nu am afirmat contrariul. SI? Ar trebui sa incep sa cred?

Stii, credinta nu vine la comanda. Crezi pentru ca crezi si nu crezi pentru ca nu crezi. E o afirmatie usor fortata dar sunt convins ca nu poti ajunge la credinta sau la necredinta printr-un rationament logic.

Ceea ce fac eu pe acest forum este sa imi afirm libertatea de gandire si de exprimare nu sa conving pe x si pe y ca nu are rost sa creada in Dumnezeu. E alegerea fiecaruia sa creada sau sa nu creada.

Lipsiti de logica sunt doar cei cu probleme psihice. Orice sistem e logic. Asta il face sa reziste, sa fie inteles si sa se transmita. Ca axiomele difera de la un sistem la altul e cu totul altceva, dar sistemul in sine e logic.

Eu nu intamplator am denumit stiinta un instrument. Am vrut sa arat ca e mai putin "valoroasa" decat se crede ... ca prioritate in viata. Nu vreau insa sa o banalizez. Este un instrument foarte important. Este o unealta care te ajuta sa iesi din multe necajuri. Tu spui ca stiinta este:Un mod de cunoastere, de evaluare, de interactiune cu universul De acord, iar eu adaug: si microscopul este Un mod de cunoastere, de evaluare, de interactiune cu universul, iar microscopul este o unealta - mai evidenta
Da, imi mentin parerea ca stiinta (ce toate domeniile ei) este un lucru creat de mana omului. Stiinta se invata si nu as merge pana acolo incat sa o fac sinonima cu arta, caci desi pot afirma ca stiinta este o arta, imi e cam incomod sa afirma ca arta e o stiinta... Sunt de acord ca si religia este o stiinta... Dar credinta nu e o stiinta... aici este ceea ce poate parea ciudat... in opinia mea... Caci credinta lucreaza in om, ea este sadita de Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfant, si nu este creata de om. Stiinta este creata de om dar el este inspirat de Dumnezeu. Religia crestina (Sfanta Evanghelie, Psalmii) sunt scrisi de mana omului dar sunt dictate de Sfantul Duh.
Ai spus ca dragostea este o stiinta... daca te referi la partea sexuala asa este, insa iubirea nu este o stiinta... aceasta sustin eu cu micile mele puteri...

Daca cineva pune stiinta sau religia mai presus de Dumnezeu, eu zic ca acela este pe o cale gresita. Dumnezeu Tatal este Facatorul cerului si al pamantului al tuturor vazutelor si nevazutelor, cum ai putea sa pui creatia mai presus decat Creatorul?

Crimele care s-au savarsit nu s-au facut in numele lui Dumnezeu cu adevarat ... de aceasta poate sa-si dea seama si un copil. Este si o chestie de logica aici. Practic nu vad decat doua explicatii pentru afirmatia ta: ori cei care au facut atrocitatile erau excroci si nu urmareau decat scopuri materiale, politice, ori erau bolnavi mintali....Dar este absurd sa crezi ca un credincios crestin poate sa omoare un om doar pentru ca nu crede in Dumnezeu...Repet, acela nu poate fi crestin, chiar daca el sustine ca e...

De acord cu tine in aceasta privinta. Insa eu am spus altceva. Citeste mai bine.

Vrei sa spui ca tu ai ajuns la concluzia ca Dumnezeu exista, printr-un rationament logic? Si tu continui sa crezi in Dumnezeu conform aceleiasi logici si ca daca eu as veni cu argumente solide care sa le bata pe ale tale ti-ai schimba credinta?

Cred ca m-ai inteles gresit dragul meu. Eu nu am afirmat ca arta, credinta, dragostea sau mai stiu eu ce am enumerat ar fi stiinte. Eu am spus ca si cele enumerate sunt modalitati de a cunoaste, evalua si interactiona cu universul ca si stiinta si invers.

Microscopul este un obiect, nu un mod, optica este un mod si face parte din stiinta. Microscopul este un obiect si intradevar este un instrument.

De acord cu tine, dar asta nu il impiedica sa creada in Dumnezeu. Nu ma refer la cei care declara, ma refer la cei care chiar cred. Am mai vorbit despre asta. Sunt oameni care chiar cred, poate cred orbeste si credinta ii face sa uite scopul credintei.

Acelasi raspuns. Este foarte posibil sa fie adevarat ceea ce spui, dar asta nu ii impiedica sa creada din tot sufletul lor in Dumnezeu. Asa cum nimic nu ma impiedica pe mine sa nu cred si sa ma comport precum un credincios ideal.

Daca imi permiti am sa-ti raspund si eu caci mi se pare un lucru interesant...
Ce spun eu acum, sunt pareri care imi apartin si se bazeaza pe observatii (inclusiv personale)
Omul este pacatos din fire... poti sa crezi asta? El nu crede pana nu vede. Cum sa creada el in Dzeu. daca nu-L vede?
Dupa umila mea parere doar un procent foarte mic dintre credinciosi ajung sa creada in Dzeu fara ca Acesta sa nu le fi demonstrat chiar El existenta Lui. Restul, oricat pare de ciudat, incep sa se indrepte catre credinta pe baze logice, lucru care mi s-a intamplat si mie nevrednicul, caci nici eu nu am crezut pana cand nu am avut confirmarea pe baze logice... dar fiecare om cred ca are experientele lui si din acestea se schimba ceva in sufletul fiecaruia. Nu degeaba Iisus spune: Fericiti cei ce n-au vazut, si au crezut ...
In concluzie eu zic ca poti sa ajungi sa crezi in Dzeu. pe baze logice, dar aceasta depinde de experientele personale ale fiecaruia...

Prin urmare daca Dumnezeu nu iti ofera suficiente experiente care sa te faca sa crezi esti condamnat sa nu crezi.

Figaro

Numai ca la pictura iti mai trebuie ceva. Unii il numesc talent. Daca aplici doar teoria si exersezi la nesfarsit, vei deveni cel mult un bun copiator. Un adevarat creator de arta, trebuie sa aiba si talent. Iar esenta de care vorbesti, banuiesc ca se refera la creatie, nu la o banala reproducere.

Asa este ... te-am inteles gresit ... imi cer iertare....

Ok... eu am mers un pic pe scurtatura: deci drumul ar fi: microscop - optica - etc. dar te rog sa remarci ca este un lant. Ca sa faci un microscop ai nevoie de niste ramuri la e stiintei: mecanica, optica etc. Ca sa interpretezi datele obtinute de microscop ai nevoie tot de niste ramuri ale stiintei: fizica moleculara, biologie etc. Dar te rog sa remarci interdependenat lor. Si mai ales nivelurile pe care se pot situa in acest lant. Si mai poti observa si sensul de parcurs, pe care eu il vad unic, nu cu dublu sens, adica plecand de la om poti sa parcurgi intreg drumul pana la interpretarea datelor de la microscop. In schimb ma indoiesc ca ai putea sa pleci de la datele microscopului si sa ajungi la om, si cu atat mai putin la Dzeu care este creatorul omului. As vrea sa te concentrezi asupra ideii ce vreau sa o zic cu aceste exemple si nu sa razi de mine ca nu stiu biologie de ex.
Deci la un nivel macro stiinta este un mod (asa cum ai spus tu) de dobandi niste rezultate, dar acest mod eu il aproximez cu o unealta. Nu ma refer strict la un obiect, caci nici matematica nu este un obiect, dar este totusi o unealta...imateriala daca vrei - nu stiu cum sa-i mai spun

Este posibil, dar asta nu contrazice ce am spus eu. Adica un credincios adevarat crede in Dzeu. dar la un momentat pacatuieste si pune ceva (stiinta in speta) pe primul plan - atunci a gresit drumul, sau s-a indepartat de drumul cel bun, dar garantat va plati pentru asta...

NU prea inteleg cum credinta te face sa uiti scopul credintei ... Poate ca ai formulat ceva gresit aici...
Scopul credintei - hmmm... nu prea-mi suna bine formularea asta...dar fie... este sa se apropie de Dzeu. Prin urmare Dumnezeu este pe primul plan, iar altceva (inclusiv stiinta) sunt doar mijloace de subzistenta...
Ba mai mult, indraznesc sa spun, ca stiinta este o mare ispita, caci te poate indeparta de la calea catre Dzeu. Dar daca omul este echilibrat, poate deveni chiar om de stiinta, un inventator poate, dar Dumnezeu sa ramana pe primul plan...

He he he... de aceea omul cade usor in pacate... ca alege calea cea mai simpla, atunci cand ar trebui sa depuna putin efort si sa obtina mult mai mult. Din ce am spus eu nu poti sa tragi concluzia de mai sus.
Deci... Dzeu. daca m-a vazut lenes, puturos, a asteptat cativa ani sa vada daca am cat de cat bunavointa sa ma indrept catre El, dar daca a vazut ca sunt de-a dreptul nesimtit, mi-a ars vreo doua si.. mi-am mai revenit. Nu am vrut de bunavoie, a trebuit sa ma altoiasca putin...la fel ca un tata care-si altoieste odrasla cand nu asculta de vorba buna...

He he .. dar de ce nu spui nimic de : Fericiti cei ce n-au vazut, si au crezut ...
Vezi...aici e cu adevarat greu ...nici eu nu am bagat in seama cuvintele de mai sus, si am pierdut destule...acum cu siguranta eram ... departe.... nu trebuia decat sa deschid ochii la timp, caci sanse de indreptare au fost... Slava Domnului!