de dimineata am gasit pe jos zapada! aleile erau ornate frumos cu alb pe margini. La aeroport deja strazile erau acoperite cu zapada de jumate de deget mic, asa. Si un vand puternic de mi-a ingehtat jumatatea superioara a creierului.
*
Se pare ca nu primesc intelegere nici mcar de la alte mamici. Cica nu mai fac nimic spontan.
In sitiatia mea eu nu mai pot sa fiu spontana. Si mai mult, nu mai pot face mai mult de un lucru odata. Nu pot auzi decat o persoana la un moment dat si daca sunt copii in preajma, creierul meu ii desemneaza prioritari.
Partea buna in toata povestea asta: nu imi mai pasa. nu ma mai intereseaza sa primesc intelegere. imi e egal. mama, care e mama si simte multe pentru mine, totusi ma cearta cu fiecare ocazie pe care o prinde. si daca o rog sa nu ma mai certe se supara
.
na, daca nici la mama nu gasesc intelegere, ce pretentii sa mai am. ar trebui sa fie evident pt toata lumea ca sunt intr-o situatie dificila si ar trebui sa-mi faca cate o statuie in fiecare zi pe care o duc la capat
senina. Daaaar nu-i nimic, imi fac singura statuie
. *Statuia e o exagerare.
*
am scos-o pe mama in oras de 9 martie, ca pentru 8 martie. *ne-am plimbat prin magazine si la pranz am luat un irish breakfast cu cafea si ceai si paine cu unt
. a fost f fain. *exemplu de statuie.
tot nu mi-am gasit o pereche de ghete, asa ca probabil o sa petrec toata iarna in una bucata pereche de ghete. pare f ciudat, dar asta e.
*
ce mai iubesc zilele astea?
pai... copiii, munca mea, oamenii care ma privesc adanc in ochi si sanvisul de la pranz, cu rashers, ou, unt, branza si salata.
ce-mi mai doresc?
sa gasesc energia sa imi organizez mai mult timp cu copiii
as vrea sa imi doresc si pentru el ceva, dar cu cat incerc sa imi gasesc cuvintele, cu atat realizez ca de fapt nu e corect ca eu sa imi doresc ceva pentru el; suntem doi adulti cu un trecut comun, cu viitor comun dar incert, caci iubirea s-a ofilit pana la moarte.
*
cica
make no mistake, illumination is a destructive process - distruge toate adevarurile false cu care ai fost indoctrinat.
simt multe pentru care imi e greu sa gasesc cuvinte. sunt in marea majoritate a timpului impacate cu mine, fericita, in armonie cu ceea ce fac. in fiecare zi gasesc in mine puteri neimaginate, desi banuite. foarte multe intrebari isi gasesc raspunsul acum, de cand am ales sa traiesc altfel, spre mine mai intai, apoi spre lume. aleg sa nu aloc timp sa scriu despre toate astea pentru ca scriind nu mai am timp sa traiesc.
*
acum back to work, am f multe de facut, caci se pare ca nu am sef, sunt de capul meu si numai de mine depinde cate realizez si cat de sus ma ridic, caci nu concurez cu nimeni. asemenea timpuri, asemenea sanse nu vin de multe ori in viata, asa ca nu mai irosesc nici un minut.