Absolut superb desenul tau! Felicitari!

You can help others only when you have helped yourself, not before it. YOU CAN HELP OTHERS ONLY WHEN YOU HAVE DISAPPEARED, NOT BEFORE IT. You cannot lose your ego by helping others. You can lose your ego, and then you can help others. In fact, if you have the ego already there and you help others, you will attain to a very cultivated, subtle, pious ego -- that's all. Egolessness won't come through it. The ego will become religious, and when a poison becomes religious, it becomes more dangerous.

I AM HELPING YOU BECAUSE I AM NOT. You are here to help yourself in the first place. When you disappear, then in fact there is no need to help others; it happens of its own accord.

Let me tell you an anecdote: A woman always attended church, and after each sermon would remark, 'My, they certainly did need the message this morning.' One snowy Sunday morning, she was the only one in the congregation. The minister delivered his message anyway. He walked with her to the door, where she said, 'My, they certainly would have needed it if they would have been here.' THE MESSAGE IS FOR YOU. Don't play tricks with yourself; don't start a new ego-trip. It is not for them, it is for you. I am talking to each individual directly; I am not talking to a crowd. When I say something, I am saying it exactly to you, not to the neighbors.

AND THE ONLY WAY YOU CAN BE OF ANY HELP TO THE WORLD IS THAT YOU DISAPPEAR, become an emptiness. Out of that emptiness arises the flame of love and compassion. Out of that emptiness arises the fragrance of divineness. And then you help millions -- but you never come to know that you are helping them. You become a vehicle of God, you become an incarnation. Before that you can become a missionary, which is a dirty word. Before that you can become a do-gooder, which is very dangerous. Before that you can become a very pious egoist.

Helping others one feels oneself on top of them; 'Holier than thou' becomes your attitude. In your very look there is condemnation and YOU CANNOT HELP ANYBODY THROUGH CONDEMNATION, ONLY THROUGH COMPASSION.

But how is compassion possible with the ego? With the ego, violence is possible, condemnation is possible. Love and compassion? No, they are not possible. So please be alert. It always happens when you come near a Master and you hear the message, that your mind starts spinning things. It says, 'THEY need it.' The whole world needs it except you. Be aware: YOU need it. You are they.

The world is not separate from you, THE WORLD IS YOU MULTIPLIED.

And let me say to you that I teach selfishness. I don't teach that you should go and serve others. I teach: love yourself, serve yourself, so that that which is hidden within you becomes manifested. The very glow of it will help others. Wherever you walk, whatsoever you will do, will become a help. It is not that you are trying to help; your very being will become helpful.

OSHO

Azi am inceput sa impachetez...Numa'asa, ca eram curioasa cate alea am. Exact cate trebuie. Miercuri rezolv cu treburile si joi plec. Imi gasisem sa ma si mut, da'zisei ca sa stau o luna brambura, ba pe la ai mei, ba pe te miri unde, sa vad si io lumea.
Toata chestia asta cu mutatu' imi da un sentiment "like there's no tomorrow". Nu e nik complicat, da' ma apucasera niste ganduri cand am avzut ca imi adun lucrurile, in ideea de a le duce undeva, de a le lua apoi de acolo si de a le despacheta in alta parte unde n-o sa stau mai mult de un an, ca tre sa plec prin "tarile calde" vara viitoare. Toata chestia mi-a dat senzatia de efemeritate, de lipsa de siguranta. Care lipsa de siguranta mi-a dat senzatia de siguranta. Am vazut cat de aberant e sa stai si sa spui "o sa fiu fericit cand o sa se intample X ". Nu exista...ori esti fericit oricum, ori nu esti, indiferent ce ai face. As da in damblageala daca as astepta sa fiu fericita "cand termin de impachetat...apoi dupa ce ma mut...dupa ce pelc in alta parte...dupa ce ma intorc...apoi cand o sa-mi cumpar casa...apoi cand o sa o renovez... cand o sa iau mobila..apoi cand o sa fiu cu unu'din cand in cand..." Lista dorintelor omului e infinita, iar el asteapta sa fie fericit abia dupa ce i se implinesc toate mofturile. Why waste my time? Acum ori niciodata.
Apoi=apa mare
Am vazut io...Ca deh, cand vreau ceva, primesc. Si credeam ca primind o sa fiu fericita. Am primit, da'aveam aceeasi stare ca inainte de a primi. Nah... Iar oamenii muncesc, vor sa aiba, sa adune...Orice: lucruri, relatii...Mai ales relatii, ca deh, singuratatea e grea. Si aduna, da'nu se bucura pen'ca mereu mai e ceva de asteptat, de reparat, de gasit...

Si dupa cum spuneam, constatai io ce mare prostie e sa astepti sa te bucuri de viata. Am citit despre asta, acu'vad...Mare prostie, intr-adevar... Noi, oamenii, chiar suntem prosti. Si mare prostie facem sa ne atasam de locuri sau lucruri...sau oameni. A fi atasat de= a crede ca fericirea ta depinde de acel lucru.
Io vrui sa iau cu mine bluza pufoasa si albastra, da'ocupa prea mult loc. Nebunie: a fi aici, dar a iti dori sa fii in alta parte. Nebunie: a vrea ce nu ai si a nu vrea ceea ce ai.
Totu'se leaga.



" Eu nu folosesc niciodata cuvantul renuntare. Bucura-te de viata, de
iubire, de meditatie, de frumusetile lumii, de extazul existentei -
bucura-te de tot! Transforma lumescul in sacru. Transforma acest tarm
in tarmul celalalt, transforma pamantul in paradis.

Iar apoi, indirect, incepe sa se produca o anumita renuntare. Dar ea
apare de la sine, nu ti-o impui tu. Este ceva care se intampla, incepi
sa renunti la prostia ta. Incepi sa renunti la relatiile fara sens.
Incepi sa renunti la locurile in care evolutia nu e cu putinta, insa
eu nu numesc acest lucru renuntare, eu il numesc intelegere,
constientizare.

Daca duci in mana pietre crezand ca sunt diamante, eu n-am sa-ti spun
sa renunti la acele pietre, ci am sa-ti spun doar: "Fii atent si mai
uita-te o data!".

Daca vezi singur ca nu sunt diamante, mai e nevoie sa renunti la ele?
Iti vor cadea din mana de la sine. De fapt, daca mai vrei totusi sa le
cari, va trebui sa faci un efort mare, iti va trebui o mare vointa sa
le mai cari. Insa nu poti sa le mai cari mult.

O data ce ai vazut ca sunt inutile, fara rost, nu se poate sa nu le
arunci. Si o data ce ai mainile goale, cauti adevaratele comori. Iar
adevaratele comori nu se afla in viitor. Adevaratele comori se afla
aici si acum."

Osho

Asa e, cum spui. Dar, pt diversitate, poftim cum mi se mai intimpla mie citeodata: Da, nu-s fericit, asta-i clar; spun ca "las c-o sa fiu fericit cind o sa se intimple X". Si deja... ma simt mai bine... imi fac iluzii cu o... speranta. Da, e super-aberant. Dar, in nefericirea mea (de care-s perfect constient) ma simt ceva mai bine. Ma simt mai bine. Si stii de ce? (urmeaza citatul de rigoare din clasici) Pentru ca speranta moare ultima. Posibil ca chiar dupa ce mor io.

Sometimes I love to be stupid! (asta e citat propriu)

Poi da...e o treaba si cu speranta asta...un fel de autohipnoza. Pseudo-stare de bine, ca in fundal ruleaza aceleasi griji. Nu fac trimitere la starea aia de hopeless, de resemnare, ci la altceva.
"Toate sperantele sunt false. [...] Realitatea ta nu e aici si acum, realitatea e undeva in visele tale, iar tu faci visele respective sa para reale fiindca prin ele iti castigi realitatea. Ego-ul e format in intregime dintr-o adunatura de sperante false. Ego-ul nu reprezinta o realitate, el reprezinta un ansamblu format din visele tale, din tot ceea ce e ireal, din tot ceea ce e fals. Ego-ul nu poate exista in prezent."

Acu'treaba asta cu sperantele mie a inceput sa-mi dea cu rest cand am avzut cat de usor mi se modifica starea numa'la gandul ca ceva s-ar putea intampla sau nu. Te simti nasol fo luna la gandu'ca peste un an se intampla ceva...Apoi, intr-o zi, apare speranta si zici: "mah, da'poate ca nu o sa fie asa", si te linistesti. Linistea asta insa e superficiala, poate fi oricand tulburata. Iar pacea care poate fi tulburata nu e pace... Atat agitatia, cat si linistea cauzate de gandurile alea mi se par false pentru ca insasi temelia lor e falsa...Sunt doar proiectii in viitor, ambele. Poate ca speranta e folosita pentru a reduce agitatia mentala , pentru a inceta alimentarea cu ganduri negative. Numa'ca in loc sa ai ganduri negative despre viitor, ai ganduri pozitive tot despre viitor. Mah, e preferabil sa fie pozitive, numa' ca e aceeasi Marie cu alta palarie... Iaca...

As citi Anne Rice.

Sunt la tara...si am net. Adunat lucruri, dus toate unde trebe...Am inca cheia de la apartament si am voie sa ma duc cand vreau, iar din august ma pot muta inapoi daca nu se mai muta A. Eh, oricum e fain, ca nu tin neaparat sa stau tot acolo. Am unde.
Cand imi caram lucrurile am avut asa un fel de strangere de inima...Ii siu aproape pe toti din bloc si ne intelegem bine...Bobita, cainele blocului ma mai scotea la plimbare din cand in cand... Si aura partamentului e placuta. Mda, m-am cam atasat de loc. Locu'ca locu', da'orasu'... Chiar daca doar pentru o luna am ales sa stau la tara, de bunavoie!, chiar daca in august ma intorc inapoi, tot am asa un fel de jena. Imi e frica, de fapt, sa nu ma intorc aici pentru o perioada luunga. In primul rand, asta n-are cum sa se intample in urmatorii cativa ani, in al doilea rand, nu conteaza unde te afli, ci cum esti in interior. Fericirea nu e data de loc sau de lucruri. Eh, usor de zis, da'pana nu experimentat direct feelingu', nu inteles asa bine. Acum am ocazia.
Cand mi-am adunat lucrurile, am constatat cate chestii inutile tin. Drept urmare, o parte am aruncat si cateva am adus aci, ca poate altcineva le va folosi. Atat de multe lucruri tinute in ideea ca "poate, vreoata, vor folosi...". Am aplicat ce a zis Felina: "Daca in timp de 1 an a fost folosit rar spre deloc, acel lucru nu e necesar.". . Ma simteam bine cand imputinam din chestii...
Senzatia asta de "nu stiu unde ma duc si nu ma intereseaza de unde vin" imi arata cat de inutile sunt scenariile mintii. Inutile chiar si din punct de vedere practic. Au fost dese moemntele in care simteam ca e inutil sa fac altceva decat sa fiu acolo si atat.
Heh...bat clopotele de la manastire. Oamenii aia n-au somn?! Oare G. ii bantuie cand dorm? Ca pe la mine mai vine... Incep sa cred ca el era care venea si prin casa. Whatever...

Toate framantarile oamenilor intr-un fir de praf...

"Nu cere de la viata mai mult decat ai. Atat cat este, e intotdeauna destul." Asa simt acum. As desena un licurici...

...Pentru ca schimbarea nu vine din minte. Nu lumea e iluzie, ci modul in care o percepem noi. Am chef sa scriu, da' nu iese. Sau, de fapt, vreau sa desenez? Whatever...e tarziu, nu ma apuc acum. E intuneric aici si lumina de la monitor ma face sa nu mai vad in jur...Si nu aud ce se intampla ca am chef sa ascult la casti. Treaba asta e cat se poate de normala de obicei. In casa asta nu prea e. Aici nu se sta pe intuneric decat daca esti insensibil sau pregatit sa renunti la ideile preconcepute.
Totusi, io nu cred ca animalele nu gandesc, ca n-au personalitate. Ele tin minte chestii, comunica... Si sunt chestii pentru care nu le-am format reflexe si nici nu le repeta. E alta chestie la ele. Nu cred ca sunt pe o treapta de evolutie inferioara omului. De fapt, mi se pare o mare prostie asta cu evolutia. Asa percepem noi, da' nu-i realitatea. Ntz, animalele sunt altfel decat credem noi. Vazui io.
Tocmai ce am deschis mesajul asta:

Beloved Master:
A meditator who is vulnerable, passive, open and receptive, feels that with these characteristics he suffers due to the influence of the non-meditative, negative and tense vibrations around him. Please explain how he can preserve his vulnerable psyche from the harmful vibrations.

//Osho://
IF YOU ARE REALLY VULNERABLE, NOTHING IS NEGATIVE FOR YOU -- because the negative is your interpretation. Nothing is harmful to you -- because the harmful is your interpretation. If you are really open, then nothing can harm you, nothing can be felt as harmful. YOU FEEL SOMETHING IS NEGATIVE AND SOMETHING IS HARMFUL because you resist, because you are against it, because there is no acceptance of it. This has to be deeply understood.

The enemy exists there because you are protecting yourself against him. The enemy is there because you are not open. IF YOU ARE OPEN, THEN THE WHOLE EXISTENCE IS FRIENDLY; it cannot be otherwise. Really, you will not even feel it as friendly -- it is simply friendly. There is no feeling even that it is friendly, because that feeling can exist only with the contrary feeling of enmity.

Let me put it in this way: IF YOU ARE VULNERABLE, IT MEANS YOU ARE READY TO LIVE IN INSECURITY. Deep down it means you are ready even to die. You will not resist, you will not oppose, you will not stand in the way. If death comes, there will be no resistance; you will simply allow it to happen. You accept existence in its totality. Then how you can feel it as death?

If you deny, then you can feel it as the enemy. If you don't deny, how you can feel it as the enemy? THE ENEMY IS CREATED BY YOUR DENIAL. The death cannot harm you -- because the harm is your interpretation. Now no one can harm you, it has become impossible.

THIS IS THE SECRET OF TAOIST TEACHING. Lao Tzu's basic teaching is this: If you accept, the whole existence is with you. It cannot be otherwise. If you deny, you create the enemy. The more you deny, the more you defend, the more you protect, the more enemies are created. The enemies are your creation. They are not there outside, they exist in your interpretation.

ONCE YOU CAN UNDERSTAND THIS, THEN THIS QUESTION CAN NEVER ARISE. You cannot say, 'I am meditative, I am vulnerable, open. So now how am I to defend myself against negative vibrations around me?' NOTHING CAN BE NEGATIVE NOW. What does the negative mean? The negative means that which you want to deny, that which you don't want to accept, that which you think is harmful. Then you are not open, then you are not in a meditative state.

This question arises only intellectually, this is not a felt question. YOU HAVE NOT TASTED MEDITATION, YOU HAVE NOT KNOWN IT. You are simply thinking, and that thinking is just a supposition. You suppose, 'If I meditate and become open, then I will be in insecurity. The negative vibrations will enter in me and they will be harmful. Then how am I to defend myself? This is a supposed question. Don't bring supposed questions to me. They are futile, irrelevant.

MEDITATE, BECOME OPEN, and then you will never bring this question to me, because in the very opening, the negative has disappeared. Then nothing is negative. And if you think that something is negative, you cannot become open. The very fear of the negative will create the closure. You will be closed, you cannot open. The very fear that something can harm you... how can you become vulnerable? That's why I emphasize the fact that unless the fear of death disappears from you, you cannot become vulnerable, you cannot be open. You will remain closed in your own mind, in your own imprisonment.

BUT YOU CAN GO ON SUPPOSING THINGS. And whatsoever you suppose will be wrong, because the mind cannot know anything about meditation, it cannot penetrate that realm. When it ceases completely, meditation happens. So you cannot suppose anything, you cannot think about it. Either you know it, or you don't know it -- you cannot think about it.

BE OPEN -- and in the very opening of yourself, all that is negative in existence disappears. Even death is not negative then. Nothing is negative. YOUR FEAR CREATES THE NEGATIVITY. Deep down you are afraid. Because of that fear, you create safety measures. Against those safety measures the enemy exists.

Look at this fact -- that YOU CREATE THE ENEMY. Existence is not inimical to you. How it can be? You belong to it, you are just a part of it, an organic part. HOW EXISTENCE CAN BE INIMICAL TO YOU? You are existence, you are not separate. There is no gap between you and the existence.

SO WHENEVER YOU FEEL THAT THE NEGATIVE, the death, the enemy, the hate, is there -- and if you are open, unguarded, existence will destroy you -- you feel that you have to defend yourself. And not only defend -- because the best way to defend is to be aggressive, to offend; you cannot be simply defensive. When you feel that you have to defend yourself, you become offensive -- because to offend, to be aggressive, is the best way to defend yourself.

THE FEAR CREATES THE ENEMY, and then the enemy creates defense, and then defense creates offence. You become violent. You are constantly on guard. You are against everybody. This point has to be understood: that if you are in fear, you are against everybody.

Degrees may differ, but then your enemy and your friend are both your enemy. The friend is a little less, that's all. Then your husband or your wife is also your enemy. You have made an arrangement, that's all. You have become adjusted. Or it may be that you both have a common and a greater enemy; and against that common and greater enemy, you both have become joined: you both have become one party, but the enmity is there.

IF YOU ARE CLOSED, THE WHOLE EXISTENCE IS INIMICAL TO YOU. Not that it is so. It appears to you that it is inimical. When you are open, the whole existence has become your friend. Now, when you are closed, even the friend is the enemy; it cannot be otherwise. Deep down you are afraid of your friend also.

Somewhere, Henry Thoreau or someone else has written that he prayed to God that, 'I will take care of my enemies, but you take care of me from my friends. I will fight with my enemies, but protect me from my friends.'

JUST ON THE SURFACE IS FRIENDSHIP, DEEP DOWN IS ENMITY. Your friendship may be just a facade to hide the enemy. If you are closed, you can create only the enemy -- because when you are open only then the friend is revealed. WHEN YOU ARE OPEN TOTALLY TO SOMEONE, the friendship has happened. It cannot happen in any other way.

HOW CAN YOU LOVE WHEN YOU ARE CLOSED? You live in your prison, I live in my prison. And whenever we meet, only the prison walls touch each other and we are hiding behind. We move in our capsules: the capsules touch each other, the bodies touch each other, but deep down we remain isolated.

EVEN WHILE MAKING LOVE, when your bodies have entered into each other, you have not entered. Only bodies are meeting -- you remain still in your capsule, in your cell. You are just deceiving yourselves that there is communion. Even in sex, which is the deepest relationship, communion is not. It cannot happen because you are closed -- love has become an impossibility. And this is the reason: you are afraid.

So don't ask such questions. Don't bring false questions. If you have known openness, you cannot feel that something can be harmful to you. Now nothing is harmful. That's why I say even death is a blessing. Your approach has become different. Now wherever you look, you look with an open heart -- THAT OPEN HEARTEDNESS CHANGES THE QUALITY OF EVERYTHING. And you cannot feel that something is going to be harmful; you cannot ask how to defend -- there is no need. The need arises because you are closed.

But you can go on supposing questions. People come to me and they say, 'Okay, if we have realized God, then what?' They start with the question -- if? There are no 'ifs'. In existence you cannot raise such questions. They are absurd, stupid, because you don't know what you are saying. 'If I have realized God, then what?'

That 'then what?' never arises -- because with the realization, you are no more, only the God is. And with the realization, there is no future, only the present is. AND WITH THE REALIZATION, THERE IS NO WORRY -- because you have become one with existence. So the question 'then what?' never arises. This question arises because of the mind which is in constant worry, constant struggle, constantly thinking for the future.

OSHO


Cam asa... Iluzii. Singura problema e ca....chiar, care e problema, din punctul meu de vedere? Am citit, teoretic stiu, dar eu ce parere am? De fapt, eu nu vad ce ma tine pe mine in iluzie, chiar daca teoretic stiu ce. Ca daca cari pietre si crezi ca-s diamante, le cari mult si bine, Si cand vezi singur ce cari cu tine, le lasi sa cada si gata. Imi scapa ceva.... Pur si simplu nu pot sa renunt la dorinta asta. E singura cu care ma identific, singura care conteaza. Datorita ei am ajuns aici. Acum e timpul sa o las in urma. Nu merge asa, orbeste. Vreau sa inteleg. Dupa ce alerg?

Imi place Bond: Bond - Shine

Acum manifest o atractie pentru oameni...barbati sau femei, nu conteaza. Ma uit la niste videoclipuri si ma atrag fizic persoanele. Azi-noapte am avut un fel de vis erotic cu o fata. Nu numa'barbatii urmaresc sa bage o fata in pat...am avzut io. Io am tendinta ca daca imi palce de cineva, sa incerc... Numa' ca rar gasesc persoane cu care sa vreau sa experimentez. Ca sa ma atraga fizic, musai tre sa ma atraga si spiritual. Totusi, B., colegu', ma atrage fizic. N-as incerca nik cu el deocamdata, pentru ca desi arata bine fizic, in alte planuri nu rezonam, iar asta face ca reactiile mele sa fie minime.

M-am indragostit: David Garrett - Smooth Criminal
Da-o draq de atractie spirituala.

So close, mo matter how far... David Garrett - Nothing else matter

....Then whatsoever you do has a golden touch to it.

bai, e fantastic citatul din Osho, abia acum am reusit sa-l citesc - de obicei ma sperie citatele lungi . pot sa zic ca inteleg pe jumatate si intuiesc restul. sincer intuiesc. e atat de subtil dar atat de aproape de suflet. atat de aproape ca nu vedem de ce avem in fata. ca trebuie sa ne uitam mai aproape de noi decat ne sunt ochii. am experimentat de multe ori ce zice omu', cateodata sunt asa de senina incat totul se calmeaza in jurul meu. mai am drum lung de parcurs, eheee. inca ma tem si ma intreb despre ce simt anumite persoane si realizez acum ca nu conteaza decat ce e in interiorul meu. ce e inauntrul meu se va rasfrange asupra lor. chiar daca - sa presupunem - persoanele respective ar avea un cui impotriva mea, acel cui s-ar ofili si ar disparea doar pentru ca mie nu mi-e teama. am avut stari in care s-a intamplat si asa ceva. apoi experienta mea de viata imi spune ca ceea ce simti azi pentru x se prea poate sa se transforme radical pana maine fara motive aparente. ca sentimentele sunt mai trecatoare ca zilele. ca exista o armonie universala de care te poti atasa si totul devine altfel apoi.

Tre sa-mi revizuiesc comportamentul. Ma port dubios cand sunt obosita sau iritata. Si cel mai aiurea ma port cu aia mici.

Am fost la Brasov. Fain oras. Misto sa iesi din bloc si in spate sa fie brazi, munti... Biserica Neagra are o aura interesanta. La fel si cetatea, turnurile, padurile...centrul. Mi-a placut.
Ma gandesc tot mai des ca parca m-as muta in Anglia sau o tara asemanatoare. Sa vedem... Vreau sa vizitez America. Mi-ar placea sa ma duc prin diverse zone si sa stau cate o perioada prin fiecare, sa vizitez chestii, sa vad cum traiesc oamenii acolo, sa simt energiile... Si treaba asta sa se intample si la nivel de planete, galaxii...
Cand oi pleca prin lume, nu vreau sa fie ceva organizat cu grupuri. Vezi obiectivele turistice, da' in fuga si e obositor. Io consider ca fiind interesante si alte chestii in afara de target-urile stabilite. Casele, cate un copac, te miri ce statueta din vreo vitrina, anumite desene, felul in care curge apa din vreo fantana...+ ca la mine vizita inseamna sa stai in liniste in locul ala, macar un pic.
Ah, si pozele. Mi se par inutile. Ori admir atunci, in momentul in care sunt acolo, ori la alta vizita. Am vazut cum oamenii sunt mai preocupati sa faca poze decat sa priveasca efectiv ce au in fata. Si e atat stres cu relgatul aparatelor, cu unghiurile...Nu mai au timp sa si admire, ori scopul unei vizite e sa vezi, sa simti...Amintirile si pozele sunt degeaba pentru ca tu nu ai fost, de fapt acolo, nu ai vazut nimic...erai prea ocupat sa reglezi chestii si sa alergi.
Sunt umpic ciufuta acum, cred... Observ cum am de ales sa imi alimentez starea sau sa o las in pace. Pot fi rautacioasa in momente dástea. Adica fac urat. Si partea funny e ca nu am vreun motiv, pur si simplu asa imi vine mie.
Mi-e o pofta de menta cu ciocolata. Am mancat in Brasov inghetata de ciocolata cu menta...Ie buna. Ma duc páci pe la magazin sa vad daca au ceva asemanator...
Luat o bomboana de menta s ciocolata menajera. Spart bomboana cu vatraiu' si amestecat cu ciocolata. Ca la mama acasa.
Mah, io am menta in gradina... ma duc si iau frunze dálea, topesc ciocolata menajera si bag frunzele in ea. + scortisoara. Da' in alta zi, ca acum mi-am facut pofta...
Ar trebui sa invat pentru examen si sa-mi fac proiectu', da' am asa o leneee...De maine.

Azi-noapte am visat ceva cu niste monede vechi, cu mine care nu eram in corpul meu, da'era G. in el si ma bucuram de treaba asta si cu Buddha, Iisus, Krishna si inca unu'ca ei. Si Krishna avea nush ce prin care se deosebea de ceilalti, da'nu era mare chestie, stiam doar asa, ca fapt divers. Si am mai visat niste trebi pe care nu mi le amintesc.
Am chef sa desenez o fata cu bluza portocalie cu imprimeuri aurii, vaporoasa, si pantaloni dáia largi cu broderii aurii si mov. Iaca, acu'chiar nu mai invat.
Imi place ca se vede muntele de pe geam de la mine...si se aude raul. Nu am mai fost pe la G.(entitatea de aici) demult...
Am visat ca imi cumparam un cristal ce era jumatate cuart fumuriu, jumatate ametist.

LA MULTI ANI si tot binele din lume! Te pup.

La multi ani Leirn! Sa-ti daruiasca viata tot ceea ce ai nevoie pentru a te implini!

Sa traiesti, mah!

Boudicca, fiica_lunii, Gordin, Felina Multumesc pentru urari si pentru ca...de aia.

Azi e ziua mea, oficial. Ma simt asa...fizic si psihic obosita - in ultimele zile am lucrat. Terminat proiecte, ma apuc de invatat pentru examen. In rest, deep inside, ma simt linistita, sustinuta de tot ce exista...si simt ca si eu sustin tot ce exista. De parca ar exista "eu" si "tot ce exista". In lipsa separarii, nici unitatea nu are sens... Anyway, m-am prins si io ca nu am cum sa scap de dorinte...dar pot intelege. Si apoi cica dispar. Azi am vb cu C., fostul, fo 2 ore. Nu am mai avut starea aia de oboseala, nu am mai simtit la el aura aia de victima, de delasare. Se trezeste si el, incet-incet. Dupa mult timp, de data asta mi-a facut placere sa vorbesc cu el. Abia acum il pot scoate la un suc, cand e constient ca intre noi nu e nimic mai mult decat amicitie. Eh...ma bucur pentru el. Acum simt ca cu adevarat s-au incheiat conturile intre noi si ca putem fi amici.

Imi place cand e ziua mea. Ma felicita lumea si primesc cadouri...chestii care imi plac, de care si uitasem, n-am zis la nimeni de asta, dar au ajuns la mine.
Tocmai am avut o stare...si am simtit un parfum ciudat, superb. Un feeling...
Si razi ca prostu' cand constati ca toate cautarile sunt inutile.
Speachless.

Beloved Master,
The peaks are getting pretty wonderful, but the valleys are deeper and darker than ever. Finding balance seems impossible. What to do?

//Osho://
There is no need to do anything. YOU ARE NOT TO FIND BALANCE; BALANCE WILL FIND YOU. You simply move. When the valley comes, you go into the valley. WHEN DARKNESS SURROUNDS YOU, ENJOY IT; feel blissful in the velvety touch of it. Move into it, into the infinite magnificence of it. Darkness has a soothing quality which no light can have. And the valley is a rest: like the night, like death.

NO NEED TO TRY TO FIND BALANCE, THE BALANCE WILL FIND YOU. You simply move into the valley. When the valley comes, you accept it. You not only accept it, you welcome it. You enjoy it, you delight in it -- darkness is beautiful. And when the valley goes and you move towards the peak, that too is perfectly beautiful. That is beautiful: the light, the morning, the sun.

But don't cling to either. CLINGING CREATES TROUBLE. Through clinging, comes anguish. If you cling to the peak and you say, "I would not like to go to the valley again," then you will be in trouble. Then at the very peak, you have created the valley. Then, already, the suffering has started. You are afraid: the fear has entered, the agony is already there. You are no more happy in the valley; you have destroyed the peak.

And when you are in the valley, you will suffer that "now the valley has come." You will suffer the valley, and you will not be able to enjoy the peak. This is the ordinary situation.

WHEN YOU ARE HAPPY, YOU BECOME AFRAID: Is this happiness going to stay, or will it be gone? Now fear eats away at your happiness like a worm and poisons it. You are happy, and yet you are not happy. Something is already dead: you have become apprehensive of the future. And when you are unhappy, of course, you are unhappy. When you are happy you cannot be happy, so how can you be happy when you are unhappy? The whole life becomes a vicious circle of unhappiness.

Now, listen! WHEN YOU ARE AT THE PEAK, DANCE! I know, and you know, that the peak is not going to last forever; there is no need. Because if it lasts forever, it will be such a tension you will not be able to tolerate it. It will be such an excitement that you will not find any rest in it. It will be dangerous, it will kill you. No need for it to last forever. But while it lasts, dance, enjoy, and sing it -- KNOWING WELL THAT IT IS GOING TO BE LOST AGAIN. But knowing it, one has to enjoy it more before it is lost.

And remember, THIS IS THE MIRACLE: WHEN YOU ENJOY IT MORE, IT LASTS LONGER. When you are happy in it and dancing, it forgets to go away from you; it lingers with you. When you don't cling to it, it clings to you. This is the whole secret.

And when it is gone, then too it is not gone. It has given you such a deep blissfulness, that now go into the valley and you can rest in darkness. THEN THE VALLEY BECOMES RELAXATION AND THE PEAK BECOMES ENJOYMENT. Then the peak becomes the day, and the valley becomes the night; then the peak becomes activity, and the valley becomes passivity.

ONE HAS TO ENJOY THE NIGHT ALSO. That is the only way to enjoy the day. And if you enjoy the day, a great night comes with great rest -- refreshes you, rejuvenates you.

And remember always: GREATER THE PEAK, GREATER WILL BE THE VALLEY. Otherwise how the peak can be greater? If you go to the Himalayas, then you will find the greater the peak the greater the valley. If you are afraid of the valley, then don't ask for the peaks. Then move on plain ground. There will be no peak and no valley.

THAT IS THE MOST MISERABLE LIFE: where there is no peak, no valley. One simply vegetates. It is not a life. One simply drags. It is a monotony. It is not a dialogue; it is a monologue. A dialogue needs duality, a dialogue needs contradiction, a dialogue needs polarity, a dialogue needs paradox. And within the paradox, you move from one pole to another.

Don't be worried about balance. Balance will seek you: I will see that balance seeks you. You simply do this much: while on the peak, dance; while in the valley, rest. ACCEPT THE VALLEY; ACCEPT THE PEAK. Both are parts of the one whole, and you cannot deny one part. They are two aspects of the same coin.

Remember, ONE WHO ENJOYS MORE IS BOUND TO SUFFER MORE -- because he becomes very sensitive. But suffering is not bad. If you understand it rightly, suffering cleanses.

If you understand rightly, SADNESS HAS A DEPTH TO IT WHICH NO HAPPINESS CAN EVER HAVE. A person who is simply happy is always superficial. A person who has not known sorrow and has not known sadness, has not known the depths. He has not touched the bottom of his being; he has remained just on the periphery. One has to move within these two banks. Within these two banks flows the river.

And I tell you, balance will seek you, if you accept both and you live both. WHATSOEVER HAPPENS, YOU WELCOME IT. Suddenly, one day you will see balance has come. And when balance comes to you, then it is something totally different than that balance that you can force upon yourself.

IF YOU FORCE THE BALANCE, IT WILL BE A SORT OF CONTROL. And a control is always artificial. And a control is always ugly. And a control has a violence in it. It is forced, artificial. When balance comes to you, it is a happening. Suddenly it descends on you. Heavens open and the spirit of God, like a dove, descends in you.

ALL THAT IS GREAT ALWAYS COMES. All that YOU make is always small, petty. It is never great. All that you do is going to be lesser than you. ALL THAT IS GREAT -- YOU HAVE TO ALLOW IT. Balance will find you. God will find you. You just be ready.

And this is readiness: to ACCEPT WHATSOEVER COMES, to ACCEPT IT WITH GRATEFULNESS. Even sorrow, even sadness, even the valley... dark.

Citeam pe la Felina, si vrui sa scriu acolo, da' zisei sa scriu totusi aici..

Azi m-am intors la munte(nu i-as zice "la tara" - asta e o expresie care nu se prea potriveste aici, cu toate ca asta e un sat ). Am muncit de joi pana duminica pentru examenu'de luni. Deh, nu ma asteptam sa se dea chiar luni, tot ziceam "e timp". Iaca, joi nu mai era timp, asa ca chiar nu m-a interesat daca se poate sau nu se poate invata in 4 zile. Daca-i musai, apai orice e posibil. Pur si simplu am invatat si examenu'fu fain.
Duminica am ajuns in fosta locuinta, ca ma pot duce oricand am nevoie. M-am instalat io pácolo, da'bucataria avea doar ce-i lasasem io:o farfurie de plastic, o furculita la fel, pahare de plastic si fo 2-3 cani. Ah, si o oala mica de metal. Am mai adus io lingurita mea cu dinozaur si un cutit mic. La mine deh...mi-am luat cateva haine, da'nu am folosit nici jumatate. Oricum, bagajul nu a fost voluminos. Am mai avut si laptopu'. Proprietara mi-a dat un cearceaf si o patura, chestie care mi s-a parut lucru mare.
Fiecare lucru are valoarea lui...
A doua zi dupa examen numa'stateam si ma uitam la "Desperate housewifes"-fain serial. Si cum stateam io asa, ma simteam atat de fericita...aveam exact cat imi trebuia in momentul respectiv. Nu-mi lipsea absolut nimic, desi foarte putine lucruri erau pe langa mine. Senzatia ca nimic nu-mi apartine, dar lumea intreaga ma sustine.
Chestie care ma face sa-mi reduc din vasele de bucatarie. Damn, am un sac dál mare. Si 3/4 din ele sunt acolo ca "poate trebe cand vin musafiri sau am io vreo idee geniala de gatit".
Azi am aruncat o geanta mare de lucruri vechi si inutile. In casele de la tara gasesti tot ce vrei... Si asta a mea e cu etaj si pod mare, de ti-e mai mare dragu'sa tii lucruri de sute de ani. Imi placea sa cotrosesc cand eram mica. Si atat am cotrosit pana cand am gasit cam tot ce era de gasit...fapt care m-a determinat sa umblu si in podurile vecinilor, sa vad ce-i si acolo.
S-a deschis un magazin cu haine cum vreau io. E second...imi place mai mult termenul Vintage. Acolo au lucruri de calitate la preturi convenabile. Mi se pare mai 'nteresant sa-mi iau de la second..Sunt mai faine ca alea din magazine si le port mai relaxata. Imi iau io si noi, daca chiar imi plac si chiar merita. In rest, am ajuns la concluzia ca e de la second ma imbrac mai bine si mai ieftin. Hm...

Mi se pare eliberator sa nu mai colectionez obiecte. Nu pentru ca vreau sa am control asupra a ceea ce am, ci pentru ca ma simt mai "dezatasata". Cu cat am mai putine, cu atat constat ca nu am neovie, de fapt, de nimic, iar chestia asta ma face sa ma bucur de orice.

Ma apuc de invatat germana. O ora/zi pana in septembrie ca am niste cursuri pe calc, dupáia curs intensiv undeva aproape de facultate. Hm, ar trebui sa-mi fac un program...cate ore/zi si ce fac in timpul ala. Pana in septembrie vreau sa am structura pusa la unct, o lucrare gata de publicat, materia penru ex viitor invatata si limba germana stapanita macar la capitolul injuraturi.

Hm..sa lucrez de la 8-12? nee...prea devreme.... Pe la 1? Ar fi convenabil...e o ora rezonabila, ca pana atunci am mancat, m-am spalat si am facut si ordine. Mdam, de la 1-4 trebile, de la 4-5 sau oricand am chef dupáia-lectia de germana. De maine incepand.
Damn, chiar de maine?, mai am cateva episoade de vazut...
Imi place serialu'ala...si Anglia.

Si mie imi place serialul, ma dau in vant dupa vocea care povesteste in principal. Dar nu apus ca vad mai mult de 5-10 minute cand si cand.


Ce fain ca te apuci de germana. Eu visez sa ma apuc de franceza serios, sa cimentez ce-am invatat in scoala, dar deocamdata lucrurile imi ocupa prea mult timp ....

Io il vazui pe tot, cap coada E foarte fain!

ok, te invidiez

Ba ma deranjeaza, mah, ma deranjeaza. Le-am spus si lu'G. si lu' A. ca nu e musai sa-mi ia cadou de ziua mea daca ei nu simt sa faca asta. Si chiar numi-au luat. Si chiar ma deranjeaza. Tocmai ce ma sunase A. si-mi zicea ca nu-si cumpara nush ce pen'ca a luat cadouri pt maica-sa si inca 2 persoane, ca a fo ziua lor. Poi, peleme, si a mea a fost...unde draq e cadou' meu? I claim it! E o prostie si n-ar trebui sa ma deranjeze pentru ca primesc exact ce am cerut: ca oamenii sa se poarte asa cum simt, nu sa falseze. Ei stiu ca eu apreciez asta mai mult decat o ceva acolo sa fie. Anu'trecut aceeasi faza s-a intamplat, ba mai rau: A. mi-a dat un fel de drob de sare ca eram la salina si a zis "na, de ziua ta", pe un ton de genul "sa nu zici ca n-ai primit nimic, cu toate ca eu n-am chef de astea...". Ii declar nesimtiti si pe G., si pe A. Da. Nesimtiti. Ma simt bine cand spun asta. Nesimtiti. Ah, eu le iau cadouri cand am ocazia. Nu asta conteaza, ci gestul in sine.Ca asa am chef, ca ma ganesc la ei ca le place. Si mie imi place. Nesimtiti.
Si am chef sa ii zic si lu' G. pe mess tot ce scrisei aici, dar l-as face sa se simta prost. ...hm... Damn, serialu'ala are o influenta proasta asupra mea. M-am surprins gandindu-ma cum sa-mi manipulez niste rude care o sa vina in vizita, sa plece mai repede fara a se supara pe cineva anume. Pot fi un drac impielitat daca vreau. Si pot minti in mii de feluri. Numa'ca nu vreau si nu asta e modul in care vreau sa relationez cu oamenii. Vreau sinceritate, fair-play, politete autentica.
Sa-i psun lu'G. ce ma roade? Are sens? Mnu prea, da'm-as simti io usurata ca i-am zis. NU vreau sa-mi ia ceva sau sa-l fac sa se simta prost, dar vreau sa nu ascund ce simt in legatura cu anumite chestii pe care le face. Nu vreau sa schimb nimic, nu vreau ca anul viitor sa primesc ceva musai, dar vreau sa stie ce simt vis-a-vis de asta. Si mai vreau ca, desi stie, sa aiba curajul sa faca tot ce simte. In mod curios, atunci nu m-as supara.
Chestia e ca amandoi au facut ce fac si eu uneori: "cei mai buni prieteni pot astepta, nu se supara, am altele pe cap acum". Iaca, exact oamenii care conteaza cel mai mult sunt pusi pe lista de asteptare pentru ca ei inteleg. Si in felul asta ne purtam cel mai nasol cu cei mai apropiati, doar pentru ca ei inteleg....Is so unfair...Am inceput sa gandesc in expresii din serialu'ala.
I-am dat semn pe mess lu'G. da'mi se taie elanu sa-i zic...pen'ca s-ar simti nasol si nu asta urmaresc. Da'oare io am fost mereu sincera? Acu'fo 3 craciunuri io nu le-am luat nik...iar ei mi-au luat ceva fain. Asa ca, desi nu aveam chef, le-am luat din obligatie cate un cadou...sa fie, ca nu aveam de gand sa le iau ceva.
De fapt, ma deranjeaza nu ca am primit sau nu ceva, ci ca au fost neglijenti. Mai ales A., ca ela zic ca vrea si simte sa ia ceva si nu mi-a luat pentru ca a fost neglijent.

Am vorbit cu G. Cu A. nu o sa vorbesc pentru ca el...mi se pare ca as reusi doar sa-l fac sa se simta prost, nu sa si iteleaga. De fapt, ma deranjeaza ca si io fac la fel cu cei dragi: uneori ii pun pe ultimul loc pentru ca ei sunt mereu acolo, e timp oricand pentru ei. Eh, nu e.
Vorbit cu G. si de apetitul sexual in scadere la mine si de senzatia de iritare a lui. Cauza e lipsa de prezenta si la mine, si la el.Io functioenz bine sexual doar daca mintea mea e relaxata. Abia atunci reusesc sa vad cu adevarat persoana de langa mine si sa comunic cu ea.

Am descoperit pe cineva dintr-un loc in alt loc. Dat un PM sa mi se confirme. Confirmat. Tocmai ce scotoceam... De obicei, femeile au tendinta sa-si ascunda sexul...adica genul. Totusi, energia simtita e masculina. Curiozitate, deh. Dom'le, cand ma intriga, poi ma intriga. Chiar ma intrebam cand o sa se intample si asta: sa ma gaseasca cineva aici. Iaca... Cumva, am lasat intentionat semne. Daca vroiam sa nu se faca anumite conexiuni, evitam crearea lor...da'am vrut. Inca nu sunt pregatita sa-mi scriu tot numele...Doar prima litera...K...deocamdata. De ce? Din cauza mintii si ideilor ei preconcepute. Whatever.
Zisei ca desenez si io ceva pe ziua de azi, da'nu ma mai apuc acum ca e tarziu. Vrui sa scriu un fel de parere referitor la descoperirea de mai devreme, da'e pointless.

Am pureci. M-am jucat cu cainele mai devreme. Si ce daca, daca vreau sa ma joc, poi ma joc. Am oaresce probleme de constiinta cand omor cate un purece. Fiinta aia are o lume a ei, ca oamenii. Nu e "doar un purece". Un om, raportat la o galaxie, e "doar un fir dintr-un fir de praf". Si totusi, cat de complecsi, complicati si simtitori sunt oamenii, asa mici cum sunt. Un purece nu inseamna mai putin ca mine. Si totusi il omor. Chiar in momentu'asta am niste ganduri criminale date de o mancarime pe picior.... O sa mai omor fo 2-3 in seara asta. Maine dau cu otrava, deci alte crime. As putea sa stau si sa nu fac nimic, sa-i las sa ma muste. Nu vreau. Vreau ca sa fiu si io nemuscata, si purecii bine-mersi. "The circle of life." Bullshit. Iaca, io nu mai vreau sa moara ceva ca sa traiasca altceva. E atat de pointless...

Egoismul e ceva normal. Foarte normal...ca si nebunia care-l genereaza. Serios, si psihologii zic ca toti oamenii au cate o problema. S-au pus niste limite admisibile si daca le depasesti, nebunia devine oficiala. Daca nu depasesti limitele, nebunia e considerata normala pentru ca majoritatea se incadreaza in limitele alea. Da'nebunia e nebunie si gata, nu se exista mai multa sau mai putina.
Inscripţie pe uşa cabinetului unui psihiatru: "Vă rugăm să păstraţi liniştea. Amintiţi-vă: nu sunteţi singuri. Ei te aud ... Ei sunt peste tot!"
Aja... deci egoismul asta e normal doar pentru ca se intampla atat de des si atat de multor oameni incat nici macar nu e bagat in seama. Vazui io in filmu'ala cum ea ignora ce simte el pen'ca momentan e ocupata de cariera ei. Nu vrea sa-l faca sa sufere, pur si simplu nu vede ce i se intampla lui...nu e atenta decat la gandurile ei.
Vazui si la mine cum imi fu lene sa-i exolic lu'sor-mea o chestie. Sau cum am ingorat sa zic niste chestii care stiam ca sunt binevenite doar ca sa evit sa fac niste lucruri.
Ce simt alti oameni e minimalizat pentru ca nu suntem atenti. Egoismul e o boala care n-are nimic de-a face cu iubirea de sine. Boala asta vine din inconstienta. Omul e atat de prins de ce i se intampla lui, de zgomotul din propria minte, incat uita sa se uite in jur, uita ca totul conteaza si ca un cuvant aruncat aiurea poate rani, ca un zambet inseamna mult...Pur si simplu nu observa ca nu e un elemnt izolat, ci influenteaza mediul in care traieste asa cum el e influentat.

Am dat cu otrava aia de pureci. Am scos papagalu'lu'matusa-mea din camera in timp ce si-a facut efectul treaba aia. Dupáia l-am bagat inapoi si i-am schimbat mancarea, ca sa fie totu'ok. Azi-noapte am vazut ca avea sange pe cioc. Nu era al lui, cred ca era un fel de vopsea sau asa ceva, dar m-a pus pe ganduri. Am realizat ca nu mi-a pasat decat sa dau cu otrava si sa ma simt io bine, ignorand ca exista riscul ca el sa vina in contact cu otrava. Moartea lui ar fi facut-o sa sufere pe matusa-mea. Si asta am ignorat. Nu mi-a pasat decat de mine si de confortul meu. Am luat in calcul si siguranta lui, am facut tot posibilul sa fie in regula pentru el, dar in plan principal era sa scap io de pureci, restu'erau doar...nah, chestii trecatoare si neimportante. Nu-s deloc neimportante, nici pentru cei afectati direct, nici pentru mine.
Am fost egoista, dar nu am intentionat sa ranesc e cineva, desi s-ar fi putut intampla. Pur si simplu nu am fost atenta...am fost prea ocupata sa ma gandesc la ce vreau eu si am ignorat sentimentele celorlalti. La fel au patit si A., si G.. Nu au acordat destula atentie...
Toate crimele rezulta din lipsa de atentie. Cand vezi pe cineva murind zici ca eh, asta e...Asa ca-ti permiti sa gazezi evrei si mai stiu eu ce au facut astia prin istorie. Daca Hitler ar fi trait ce traiau evreii, daca el ar fi simtit cum simteau ei, nu ar fi comis nicio crima pentru ca ar fi inteles.
Era o scena in Powder, cand tipu'il face pe un vanator sa simta agonia unei caprioare. Dupa incident, omu' ala n-a mai vanat, pentru ca acum stia....Stia ca, desi pentru el e distractie, pentru animal e altceva.
Cand cineva sufera, e foarte probabil sa se apropie de altcineva care a trait aceleasi stari, pentru ca cel din urma intelege, stie ce inseamna si stie cat de mult conteaza sa fie cineva aproape. Daca nu ar fi trecut prin aceleasi suferinte, poate ca ar fi mers linistit mai departe zicand ca "eh, ii trece...".
Si cand nu ineteleg, oamenii resping si le e frica. Iar frica ii face agresivi...Cam asa.
Toata treaba asta mi se pare pointless...Ca si umanitate, consider ca ne-am invatat lectiile. Time to move on.


In alta ordine de idei, as putea sa ma joc, da'nu mi se mai pare constructiv...Si uitatu'asta la seriale incepe sa mi se para dubios...Mai ales ca imi raman tipare de comportament si expresii pe care tind sa le folosesc daca nu sunt atenta.
Am facut un fel de fixatie pentru bluzitele moi cu nasturi. Musai tre sa-mi iau cateva.

Uite aici, am gasit o reteta destul de 'complexa' de facut creme de corp. Reteta mi se pare complexa pentru ca contine multe chestii, eu as simplifica-o si adapta-o dupa ureche . De ex pielea mea nu suporta aloe vera sub nici o forma, deci n-as pune. Si as pune unt de cocos, de cacao si din restul doar cateva, ce as gasi. Abia astept sa imi fac. Sa-mi fac intai curaj sa arunc cremele pe care le mai am si apoi o sa trec la actiune. O sa pastrez totusi cutiile, le spal frumos si le pastrez sa am in ce pune crema mea minunata.


Ingredients:

6 oz. raw shea butter
1/2 oz. jojoba oil
1/2 oz. sweet almond oil
1/2 oz. grapeseed oil
1/2 oz. apricot kernel oil
1/2 oz. lanolin (melted)
1/2 oz. aloe vera gel
1/2 oz. glycerin
1/4 oz. Vitamin E oil
5-10 drops favorite essential oil (some of my favorites are geranium, rose, clove, clary sage, cinnamon, and lemongrass.)


Directions:

Place all ingredients in a large bowl (I like glass or stainless steel). Mush together with your hands to get the lumps out of the shea butter. (Alternatively, you can use an electric mixer, but doing it by hand is the eco-friendlier way, because it saves energy!) Adjust accordingly– if you like a thicker cream, more lanolin and less oil will do the trick; a thinner cream can be made by adding more oil or aloe vera juice)


P.S. This recipe is very fudgeable—what I usually do (since I’m the type that doesn’t really measure things and just eyeball it!) is just toss everything in a big glass bowl and mush it up with my hands and if it needs adjusting I’ll add a little oil here, a little lanolin there…!

Have fun!

Sar'mana de reteta. Dap, ie multe alea...Io nu agsesc unte de cocos nicairea...nici de cacao. Am uitat sa-ti zic cum se fac parfumurile pen'ca nici io nush prea bine. Am citit intr-o carte. Era ceva de genul: intr-o sticluta dáia mica cu roll-on se pune ulei de baza...apoi cateva picaturi de uleiuri esentiale-le combini dupa chef. O sa ma mai documentez si revin cu treaba asta.
Da'cremele...mah, musai tre sa gasim combinatia optima.
I-ote aci tot felu'de idei: http://sideris.ro/blog/category/frumusete-...rijirea-pielii/

Auzi, da unturile alea de cocos sau mai stiu eu ce... n-au si ele la randul lor E-uri?

Lerina, io unt de cocos gasesc la magazinul arabesc - ei folosesc din asta la gatit. Iar unt de cacao am vazut la un magazin din asta de vinde organice si nemodificate genetic.

Sere, o sa intru azi la arabi sa mai cotesc odata eticheta si revin.

Untu'asta nush daca are sau nu E-uri sau daca imi induce un feeling placut, ca n-am avut onoarea sa-l vad la culoare. Selectez substantele in functie de ce feeling am io, nu ma 'ntereseaza ca-s naturale sau colcaie de chimicale.
Momentan, ma spal cu sapun de casa si ulei de arbore de ceai. Place.

Ma gandeam azi ca rezonez cu energia de aici si cu cea a familiei mele. Pur si simplu nu se putea sa fie altfel. Am urcat la manastirea de pe munte si am mancat acolo o dulceata bunaaaaa. Dulceata de coji de pepene cu menta si pelin. Tot felu'de activitati... It's so quiet sssssss

Pe de o parte, tot ce apare in viata mea e acolo pentru ca eu am ales. Si in ultima vreme se materializeaza mai repede lucrurile, mai ales ca nu tin neaparat sa vie ceva anume. Pe de alta parte insa, nu am absolut niciun control si nu decid eu. Se intampla totul cu un rost si e exact cum trebuie sa fie, indiferent ce inseamna asta, dar eu aleg si nu aleg simultan. Nah... Nici nu ma mai straduiesc sa inteleg(?), just a feeling.
Mi-ar placea azi sa cunosc un englez, pana'n 30 ani , dála politicos autentic si funny...si atragator. Nush de ce, asa-mi veni.
Am visat azi-noapte pe cineva care venise cu o lista si aduna semnaturi sa plece nush cine...toti au votat da, numa'io am zis nu, dar nu ca aveam vreo pozitie anume...De fapt, tocmai de aia am zis nu, ca sa nu fiu contra persoanei in cauza. Azi a venit un prieten de familie cu o lista d-aia...strangea semnaturi cu "da, sa pice guvernul". Am zis ca nu semnez pentru ca nu am o pozitie anume vis-a-vis de asta. In visu'meu s-au adunat destule semnaturi incat sa o faca pe profa(era o profa care trebuia sa plece) sa plece, deci...

Vreau si sa desenez, si sa ma uit la film, si sa stau cu ai mei...simultan. Iaca, acum as vrea sa vad o demonstratie de fizica cuantica.

Nu mai aprind veioza cand ma pun sa dorm...nici nu o mai tin in priza. Acum imi place pe intuneric si imi plac vizitele...Care in ultima vreme au devenit mai "luminoase". Mi-ar placea umpic mai multa comunicare.
Am un feeling acut ca se intampla ceva...chiar acum, cu oamenii. A inceput... Mah, merita. N-as fi ratat asta. Io vreau sa vad ce e in subteran. Musai.

Cica trusele de omorat vampirii existau inainte sa-lfi inventat Bram Stoker pe Dracula si erau folosite in special de cei care veneau in Transilvania... http://www.descopera.ro/dnews/6779815-trus...s-vampirii-foto
Asta ma fac sa ma gandesc la cineva...Greetings.
Eram curioasa daca o sa fie vizibile pe cer niste chestii...S-au vazut coloane de lumina in diverse locuri pe glob, ceea ce-mi zice ca da....

O sa ajung aici: http://travel.descopera.ro/6744222-Taramul...-a-Valea-Vietii
si aici: http://travel.descopera.ro/6744627-Damanhu...e-subpamanteana

Hm...Ma gandesc la o alimentatie "vie", dupa ce am citit articolul cu valea...Am mai incercat io fo 2 zile acum cateva luni, da' corpul meu inca nu e pregatit. O sa ceara el cand vine vremea... Am patit sa ma simt hranita in timp ce stateam la soare si de la apa...Da trebile alea nu le controlez io si sunt rare....deocamdata.
Au asa o aura....interesanta, astia care abia acum se trezesc. Adica, ma refer la partea cand descoperi energii, faptu'ca nu esti cine credeai ca esti...tot felu'. Ma distreaza cum selecteaza alimentele in asa fel incat sa ii ajute in ascensiune. O tanti nu vroia sa manance decat mancare alcalina. Nu mai stiu care nu manca nici macar sare...probabil pentru ca sarea e sarata. Si le e frica de chimicale, de manipularea genetica si alte astea...
Daca renunti la ceva natural, fara sa ai o pozitie anume fata de acel ceva, e ok. Daca insa renunti la ceva pentru ca il consideri "rau" se cheama reprimare. N-ai cum sa renunti la carne. Se intampla la un moment dat ca organismul sa nu o mai doreasca. Si atunci nu-i mai dai si gata. Nu se stie cat...Poate ca o sa vrea slana cu ceapa, poate ca nu o sa mai vrea nici macar dáia. N-ai de un'sa stii, tu doar asculti ce nevoi are si atat.
Daca nu mananci carne pentru ca consideri ca are vibratii joase sau ca mananci cadavre, nu merge...Te poti imbolnavi, pentru ca nu e natural. Si reprimi...si iti chinui corpul, care cere. A respinge vibratiile joase inseamna ca inca nu le accepti...si atunci tre sa mananci carne, ca sa le intelegi. Corpul stie. E chiar logic intr-un fel.
La fel si cu sexul...N-ai cum sa renunti la sex. TU nu ai cum sa faci sa apara renuntarea la nimic din lumea asta. Renuntarea apare singura, fara ca TU sa faci ceva sa vina.
Tocmai am scris o chestie importanta pentru mine da'nu inteleg. Deci, nu IO renunt? Simt ca asa e, da'nu pricep...Deci...e legat de dorinte...nu ai cum sa renunti la ele, ca aia ar fi inca o dorinta - dorinta de a renunta. Cat timp vrei sa renunti sau incerci sa renunti-doresti. Practic, te lasi dus de val si renuntarea vine de la sine...Ca in cazul carnii, al sexului...Asta cu sexu' o trec la "postponed", inca mai vreau sa explorez.
Si totusi, nu IO renunt?

Mah, deci asta mi se pare natural: "Dupa trecerea celor citeva zile de intuneric, va veni timpul descris in Biblie cind intr-o clipita vom deveni nemuritori. Posibil sa nu mai avem nevoie de somn si hrana solida." Nimic neobisnuit pana aici. Dar: "Mari beneficii vom avea prin folosirea directa a energiei fotonilor si abandonarea actualelor surse de energie fosila. Acest lucru va vindeca suprafata planetei de mine si foraje. In scurt timp civilizatia va trece la folosirea unor tehnologii nepoluante."
Adica ca sa ce? Daca nu mai ai nevoie de hrana, daca te poti teleporta prin puterea gandului, la ce-ti mai trebe tehnologii, fie ele si nepoluante? Oricum, ideea e faina si asta am venit sa vad.

"Terra ca planeta, a fost aleasa sa colecteze, asimileze si transforme intreaga negativitate pentru intreg Sistemul solar. Aceasta este o Misiune Divina. Ea consta in a experimenta prin noi, negativitatea pentru Sine si proces, a invata sa o neutralizeze usor si permanent, punind in loc o Lume a Pacii si Luminii."
Oh, really? Dupa cum spuneam, asa ma distreaza cand cineva care abia deschide ochii se apuca si scrie carti despre ce vede, netinand cont ca vede inca distorsionat. Misiune divina, auzi...De parca ar exista si misiuni "nedivine", de parca o "misiune" ar fi mai presus ca alta. Neutralizarea negativitatii...poi unde dumizau e acceptarea in asta?
Nici io nu-s mai breaza, ca altfel n-as critica páci textul respectiv. As citi, as accepta modul in care vede omu'si mi-as vedea de treaba. Da'comentez, mah, ca asa am io chef acum si ca imi place, nah.
Imi ofera satisfactie sa ii critic pástia pentru ca io cred ca am depasit etapa aia si in felul asta imi intaresc pozitia mea "superioara". Si eu la randul meu vad distorsionat, dar nu accept asta complet, asa ca atunci cand vad pe altu'ca vede distorsionat ii sar la gat, ca daca la mine nu accept, nici la el nu mi se pare ca tre sa accept. Partea funny e ca-mi place sa-i barfesc pástia. Mai ales pe Ge., care face aceleasi greseli ca si mine, da'pále lui le vad io mai bine. Omu'ala ma 'nerveaza, deci o sa vorbesc mai mult cu el, sa ma observ.
Aja. Imi luai doza de barfa pe ziua de azi. E unul din lucrurile de care o sa-mi amintesc cu placere in "lumea noua". Sper ca in a 5-ea dimensiune se face sex. Oricum, io o sa fac, ce pana mea.
Hm, se pare ca am niste treburi de terminat in directia asta. Adica ce tot aduc io vorba despre sex? Poi aduc, ca nu am studiat subiectu'in profunzime. Practic, viata mea sexuala incepu'acum 1 an, cu G., chiar daca prima oara am facut sex la 18 ani. Vreau sa vad cum e sa se simta comuniunea aia, sa fie corpul venerat si io sa venerez la randul meu, sa simt explozia de energie, sa vaz io care e treaba cuextazu'. Am avut un demo cu G., da' simtesc io ca nu am vazut tot. Si G. vrea asa exploreze...poate ne iese impreuna. Ie musai sa vedem cum sta treaba. Ce draq, e unul din motivele pentru care m-am reincarnat.
Nu ma intereseaza aspectul energiei sexuale care tine de nevoi carnale...adica sex sportiv. Aia mi se pare neinteresant. Io vorbesc despre o experienta care se extinde si in fizic, dar se intampla in toate planurile unei fiinte. Se manifesta in fizic ce se intampla si in alte parti, se simte totul intens...Cam asta.
Unii oameni simt latura mea sexuala, dar le da cu rest pentru ca functionez la o frecventa diferita. Am un prieten care se crede porn-star dom'le, ii spun femeile ca e bun la pat si nu pricepe de ce nu ma simt atrasa de el. Pentru ca el functioneaza altfel la partea asta...face sex de nevoie, ca sa acopere un gol...Si cu cat e mai mult, cu atat vrea mai mult. Nu imi iese sa descriu exact cum percep, stiu doar ca nu rezonez cu treaba aia. E genul de sexualitate preocupata sa ia, iar daca ofera, o face doar ca sa obtina mi mult, doar pentru satisfacerea ego-ului. Barbatii de genul asta nu sunt niciodata satisfacuti total si mereu se preocupa de tehnica, da'omit esentialul si nu sunt prezenti in timpul actului, chiar daca spun ca nu se gandesc la nimic. Nah, nu reusii sa descriu cum trebe, imi vine in minte "energie statuta". Ideea e ca nu ma atrage genul asta de sexualitate, nici barbatii/femeile care o practica. Mah, da'parca vreau sa redau in cuvinte cum percep io treaba. Imi vine in minte M., B., D. ...Toti au ceva in comun, da'nu reusesc sa vad ce exact. Stiu doar ca nu rezonez cu ei, cu toate ca sunt prezentabili, stapanesc tehnica(asa se lauda... ) etc. Hm...de fapt, cre ca ei exploreaza energia sexuala in forma ei fizica si atat. Exploreaza treaba aia cu lipsa si surplusul de energie sau ceva de genul. Ah, am gasit: la ei, sexualitatea e polara: agonie si extaz. Ei mereu cauta ceva, vor ceva...si de aici nefericirea si senzatia de epuizare de dupa.
Ce vreau eu n-are opus...E...altceva, nah. Si nici macar nu se poate practica masturbarea pe tema asta pentru ca masturbarea urmareste satisfacerea unei nevoi, ori sexualitatea de care vorbesc eu n-are nevoi. E deja implinita, dar totusi se manifesta. Vorbe, dom'le, vorbe, sa vedem practic.
Atat am scris ca nici nu-mi mai trebe.

Si totusi...nu IO renunt? Adica...nu IO? Hm...

Uite cum inteleg eu fraza asta:
Acolo nu scrie ca nu o sa mai avem nevoie de hrana ci "nu mai avem nevoie de somn si hrana solida". In momentul de fata la ce ne trebuie hrana solida si somnul? Pentru a fi transformate in energie de catre organism, prin arderi. Din text eu inteleg ca vom avea in continuare nevoie de hrana dar sub forma energiei pure, fara nici o procesare prealabila. Chiar scrie "folosirea directa a energiei fotonilor" . Deci vom papa energie direct de la surse de energie (soarele ar fi o sursa de la care plantele papa energie direct).
Si teleportarea prin puterea gandului ne va consuma ceva energie, deci tehnologiile vor fi mereu necesare.

Nu stiu cat adevar e in ce spune el acolo dar o logica coerenta a dat el textului

Se poate, da'mie nu-mi place logica lui si gata. Evolutia asa cum o vad eu nu mai are de a face cu niciun fel de economie sau industrie. In viziunea mea, o sa se construiasca chestii doar de amuzament si nu va fi nevoie sa se genereze energie sau altceva pentru ca oamenii vor realiza ca nu exista lipsa din niciun punct de vedere.

aoleo ce rea esti!
drastica vreu sa zic

ma, si io cred asa, dar cred ca mai e mult pana acolo

Hint: Pana nu demult nu acordam suficienta atentie familiei mele si persoanelor in varsta, in general. Adica...atentie in sensul de chiar sa fiu acolo 100%, chiar sa ascult, chiar sa vad cate de important e fiecare, ca om... Pe nici unii nu i-am vazut incercand sa fie fericiti. Nu se gandesc in mod constient: "ce pot face sa fiu fericit?". Nu ca ar fi ceva de facut, dar e un inceput... Pe aici se practica "ma pun eu pe locul 2" si "nu trebuie sa-mi placa ce fac, ci cat castig". Nimeni nu incearca cu adevarat sa fie fericit, nimeni nu isi acorda timp pentru el pentru ca ei asa cred ca trebuie, asa au fost educati ca trebuie sa fie o persoana respectabila.
Iar io, pentru ca nu am vazut preocuparea asta pentru binele propriu, mi-am dezvoltat niste tipare de comportament dubioase. Maica-mea, abia dupa ce am stat de vorba cu ea a inceput sa-si acorde timp, sa nu se mai puna tot timpul pe locul 2...Nu avea de unde sa stie ca nu-i niciun pacat sa te iubesti pe tine insuti si asta nu are nicio treaba cu egoismul. Si pentru ca oamenii nu se respectau pe ei insisi, nici io nu ii respectam, ca asa credeam ca e normal. Prin respect nu ma refer la fatada, ci la ce simteam eu in interior vis-a-vis de ei.
Ma uitam la "Desperate Housewifes" si Orson, de 40 ani, zicea ceva legat de faptul ca se gandea ce-l face pe el fericit. Si asa m-a lovit: io n-am auzit pe nimeni din familia mea sau din batrani punandu-si problema asta... Si cei pe care i-am vazut incercand sa faca sa le fie bine si lor reuseau doar sa fie egoisti, pentru ca incercau sa umple un gol, nu sa-l inteleaga.
Ce chestie...Deci asa e influentata personalitatea de copilarie si familie...Asta pana cand devii atent la tine insuti. Nu trebe consiliere psihologica sau terapii, trebe doar sa fi atent la ce simti. sa observi fara sa judeci. Si cand te prinzi de ce faci ceva intr-un anume fel, pur si simplu incetezi sa mai faci.
Ca dependenta...Pana cand nu intelegi de ce esti dependent, nu ai cum sa renunti. Doar schimbi o dependenta cu alta. Nu bei, da' te apuci de fumat...te lasi de fumat si devii dependent de sex...te lasi si de aia si devii dependent de tehnici de meditatie. Si tot asa, pana te prinzi ce te face sa generezi dependentele. Cand intelegi de ce ai un anumit obicei, renunti pur si simplu la el, renunti dintr-o data. Nu exista renuntare treptata, asa ni se pare noua. Cand realizezi ca nu ai nevoie de ceva, renunti la el dintr-o data, nu putin cate putin...Asta cu "treptat- treptat" e de fapt procesul care te duce la intelegerea respectivei chestii. Si cand intelegi pe deplin, eliberezi.
Nush de ce, da' am asa o jena- simt ca cineva va dori sa-mi scrie si sa contrazica ce am scris mai devreme. Nush de ce, ca mi se pare normal sa nu vada toata lumea cum vad eu. + ca eu nu vad chiar toate aspectele subiectului, deci e natural sa apara completari.
Atunci, de unde feelingul? Poate ca nu am chef sa duc subiectul mai departe. Am spus ce aveam de spus si n-am chef sa ma explic.
Mnu, nu e doar asta... M-a iritat faptu'ca fiica_lunii a gasit o logica in prostiile insirate de omu'ala. fiica_lunii, nimic personal, poti scrie cand vrei, ce vrei. Feelingu'meu e generat de atitudinea mea fata de autorul articolului, n-are legatura cu tine. In mod normal nu ar fi trebuit sa-ti spun, ca deh, daca intelegi gresit si te superi? Apai, daca aia simt, aia spun.
Ok, da'de ce ma deranjeaza cand cineva da dreptate ideilor promovate? Nush... E fara sens, mai ales ca si ce spune omu'ala, si ce spun eu, sunt speculatii. Niciunul din noi nu stie exact. Poate ca m-am saturat sa aud aceleasi chestii si poate ca prin atitudinea mea incerc sa arat ca se poate si altfel, ca exista si alte moduri de manifestare. Incerc sa arat ca suntem inconjurati de un zid creat de noi si ca e timpul sa privim dincolo de el. Pana si asta e o prostie, pentru ca nu am de ce sa arat nimanui nimic. Fiecare dintre noi va vedea ce trebuie sa vada si nu are nevoie de niciun ajutor...Nu mai am chef sa continui subiectu'. Nu mai am chef sa continui pen'ca ma 'nerveaza sau chiar nu mai am chef? Nee, chiar nu mai am chef, vreau sa ma uit la film. Mi-a trecut starea initiala- de iritare.
Tre sa mai stau la povesti cu Ge., sa ma enervez umpic si sa vad mai bine de ce ma irita astia care abia acum deschid ochii, dar se apuca sa scrie carti si sa se declare "maestrii inaltati". Oi fi facand si io la fel? Hm... Parca zisei ca ma uit la film...

Stiu ce ma enerveaza: oamenii aia se joaca cu niste chestii cu care si io m-am jucat, iar acum incerc sa le inteleg. Inca nu le-am inteles, chestie pe care nu o accept, asa ca nu accept nici la ei faptul ca nu accepta. Nah.. Acu'chiar ma duc sa ma uit la film.

bai, cateodata asa greu mi-e sa te citesc :lrofl: . e prea incalcit domne.

sa vezi, si eu scriu in jurnal de multe ori pentru ca ma ajuta sa-mi urmaresc gandurile. adica scriindu-le, la stabilizez cumva, ies putin din confuzie, ca mi-e greu sa ma urmaresc in gand . odata un gand pus pe hartie ma elibereaza si pot sa-l urmaresc pe urmatorul, ca de multe ori sunt asa de multeeeee si mai sunt ci contradictorii, apoi mai e si vocea intrebatoare si aia care contrazice samd. Daca vreodata ma apuc sa recitesc, nu reusesc sa duc pana la capat. E un fel de baie a creierului si nu mi se mai pare interesant procesul de curatire. Ce comparatie tampita . Ca nu vreau sa zic ca la tine e la fel. La tine e ca la tine si atat.

te-as contrazice eu asa, ca sa nu-ti dau pace.

De suparat nu m-am suparat ca nu as avea de ce. De raspuns am raspuns pentru ca am avut impresia ca si tu cautai o logica in acel text, am avut impresia ca nu doreai sa il respingi total, am avut senzatia ca te-as ajuta intr-un fel. Sper doar sa nu te fi suparat tu. E normal sa tii la parerea ta pe care ti-ai format-o prin anumite cunostinte si revelatii, dar daca te atasazi prea mult de parerile tale, cred ca asta te conduce la aceasta iritatie fata de parerile altora. Ca sa putem accepta si da o sansa parerilor altora, in primul rand cred ca trebuie sa ne detasam de parerile noastre.
In fine.... nu stiu ce incerc sa fac... ori sa ma justific, ori sa ma asigur ca nu te-ai suparat pe mine, ori sa iti explic rationamentul meu... ceva cred ca incerc eu, dar nu imi dau seama ce

Hihi, cre ca ai dreptate: sunt atasata de anumite puncte de vedere. Nu m-am suparat pe tine, ti-am zis, am ce am cu textu' ala.


Imi plac fulgerele. Am chef sa desenez verde dála intunecat, de padure de munte in o dimineata de vara.

A fost odată un maestru de scrimă cu numele de Shoken. În casa lui se afla un şobolan mare care producea dezordine. Chiar şi în plină zi alerga peste tot. Într-o zi, stăpânul casei l-a închis în camera sa şi i-a spus pisicii sale domestice să-l prindă. Dar şobolanul a sărit la gâtul pisicii şi a muşcat-o cu atâta cruzime încât aceasta nu s-a salvat decât mieunând foarte tare. Apoi Shoken a adus mai multe pisici din vecinătate, renumite pentru marea lor vitejie şi le-a introdus în cameră. Şobolanul era aşezat, strâns ghem într-un colţ şi de cum una din pisici se apropia de el sărea asupra ei, o muşca şi o făcea să fugă. Şobolanul avea un aer atât de feroce încât nici una dintre pisici nu îndrăznea să se apropie încă o dată. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi a alergat el însuşi după şobolan pentru a-l omorî. Dar acesta evita toate loviturile savantului maestru de scrimă care a spart uşi, shojis, karamis şi alte obiecte în timp ce şobolanul spinteca aerul, rapid ca un fulger, evitând fiecare mişcare. În sfârşit, sărindu-i în faţă, l-a muşcat.

În final, leoarcă de sudoare, Shoken şi-a chemat servitorul: „Se pare”, spuse el, „că la şase sau şapte cho de aici, trăieşte pisica cea mai vitează din lume. Du-te şi adu-o aici”.

Servitorul a adus pisica. De fapt era o pisică care nu părea diferită de celelalte pisici. Nu lăsa impresia că ar fi deosebit de inteligentă, nici deosebit de periculoasă. De aceea maestrul de scrimă nu i-a acordat pe loc în mod special încredere. Cu toate acestea, i-a deschis uşa şi a introdus-o înăuntru. Calmă şi silenţioasă, ca şi cum nu se aştepta la nimic deosebit, pisica a înaintat în încăpere. Şobolanul a avut o tresărire şi n-a mai mişcat. Pisica, în toată simplitatea s-a apropiat încet de el, l-a luat în gură şi l-a scos afară.

Seara, toate pisicile bătute s-au reunit în casa maestrului Shoken. Cu mult respect, i-au oferit bătrânei pisici locul de onoare, au îngenuncheat în faţa ei şi i-au spus cu modestie: „Noi, toate, avem reputaţia de a fi viteze. Ne-am antrenat în această cale şi ne-am ascuţit ghearele pentru a învinge orice şobolan, sau chiar şi vidre sau nevăstuici. Niciodată nu am crezut că poate exista un şobolan atât de puternic.. prin ce artă l-aţi învins cu atâta uşurinţă? Nu faceţi un secret din aceasta şi spuneţi-ne.”

Atunci, bãtrâna pisicã a izbucnit în râs si a spus: "Voi, celelalte pisici tinere, cu toate cã sunteti destul de viteze, nu cunoasteti adevãrata Cale. De aceea ratati reusita atunci când vã aflati în fata unui lucru despre care nu aveati nici o idee. Dar mai întâi spuneti-mi cum v-ati antrenat voi?"
Atunci, o pisică neagră se apropie şi zise: „Provin dintr-un neam celebru în prinderea şobolanilor. De aceea am decis să urmez această cale. Ştiu să sar peste paravane înalte de doi metri. Ştiu să mă strecor într-o gaură minusculă unde numai un şobolan se poate strecura. De mic copil m-am exersat în toate artele acrobatice. Chiar dacă sunt trezită din somn, când nu sunt încă cu totul prezentă, în clipa în care mă adun, văd un şobolan fugind sub o grindă, dintr-un salt pun mâna pe el. Dar şobolanul acesta de aici a fost cel mai puternic pe care l-am întâlnit vreodată şi am suferit cea mai groaznică înfrângere din viaţa mea. Mi-este ruşine”.

Atunci, bătrâna pisică spuse: „Lucrul în care te-ai exersat, nu este la drept vorbind nimic altceva decât o tehnică (shosa, o artă pur fizică). Când înaintaşii noştri învăţau tehnica aceasta era pentru ei una din formele Căii (michisuji). Tehnica lor era simplă dar conţinea în sânul ei cea mai înaltă înţelepciune. Lumea de astăzi se ocupă numai de tehnică. Desigur, multe lucruri au fost inventate astfel după reţeta: „cu condiţia să faci aceasta sau aceea, vom obţine aceasta sau aceea”. Dar ce obţinem? Nimic altceva decât abilitate. Abandonând calea tradiţională, s-a instaurat, prin uzarea de pricepere până la abuz, competiţia în tehnică şi acum nu mai înaintăm. Întotdeauna se întâmplă aşa atunci când nu ne gândim decât la tehnică şi când nu ne servim decât de inteligenţa noastră. Bineînţeles, inteligenţa este o funcţie a spiritului, dar dacă ea nu-şi are rădăcina în Cale şi dacă ea vizează numai abilitatea, atunci ea devine germenul falsului şi rezultatul este nefast. Aşadar, adună-te şi exersează-te de acum înainte în sensul just.”

Apoi, o pisică uriaşă cu o blană tigrată se apropie şi spuse: „Eu cred că numai spiritul contează în arta cavalerească. De aceea, dintotdeauna, eu m-am exersat în această putere (ki voneru). Cred că acum spiritul meu este dur ca şi oţelul şi liber: plin de spiritul care umple pământul şi cerul. Abia perceput adversar şi acest spirit atotputernic îl fascinează şi din start victoria îmi aparţine. Atunci mă apropii numai, fără a reflecta, exact aşa cum situaţia o cere. Mă orientez după „sunetul” adversarului meu. Îl stăpânesc cu privirea pe şobolan după cum vreau eu, la stânga, la dreapta, îi sesizez fiecare mişcare. Cât despre tehnica ca atare nu-mi fac griji. Se face de la sine. Un şobolan care fuge pe un panou: îl fixez şi el cade deja, este al meu. Dar aici, acest şobolan misterios apare fără formă şi pleacă fără urmă. Ce este? Nu pricep.”

Atunci, bătrâna pisică îi răspunse: „Lucrul pentru care ţi-ai dat osteneala nu este decât o forţă psihică şi nu reiese din binele care merită numele de bine. Numai faptul de a fi conştient de puterea de care vrei să te serveşti pentru a învinge, este suficient pentru a acţiona contra victoriei tale. Eul tău intră în joc. Dar dacă eul celuilalt este mai puternic decât al tău ce se va întâmpla? Dacă tu vrei să-l învingi pe adversar numai prin forţa ta superioară el îţi opune forţa lui. Îţi imaginezi că eşti singurul puternic şi îi crezi pe toţi ceilalţi slabi? Dar cum să ne comportăm când există ceva ce nu putem învinge, cu cea mai mare bunăvoinţă, prin propria noastră putere, fie ea şi superioară? Iată întrebarea! Forţa spirituală pe care tu o simţi în tine, „dură ca şi oţelul, liberă şi umplând pământul şi cerul”, nu este marea Putere (Ki-no-sho) însăşi, ci numai reflexul ei. Şi astfel propriul tău spirit este numai umbra marelui Spirit. El pare a fi vasta Putere, dar în realitate este cu totul altceva. Spiritul despre care vorbeşte Mencius este puternic pentru că este iluminat în permanenţă de o mare clarviziune. Dar spiritul tău nu dispune de puterea sa decât în anumite condiţii. Forţa ta şi cea despre care vorbeşte Mencius sunt de origini diferite şi astfel şi efectul lor este diferit. Ele sunt la fel de opuse precum curentul etern al Yang-Tse-Kiang şi un curent de maree nocturnă, suportat. Dar de ce spirit trebuie să dăm dovadă când ne aflăm în prezenţa a ceva ce nu poate fi învins prin nici o forţă spirituală contingentă (kisei). Un dicton spune: „Un şobolan prins în cursă muşcă chiar şi pisica.” Adversarul în faţa morţi nu depinde de nimic. Îşi uită viaţa, îşi uită orice nevoie, se uită pe sine însuşi, este liber să învingă sau să eşueze. El nu are în vedere să-şi păstreze existenţa. Şi astfel voinţa lui este asemenea oţelului. Cum să-l învingem cu o forţă spirituală pe care ne-o atribuim nouă înşine?”

Atunci, o pisică gri, mai în vârstă, se înclină şi spuse: „Da, într-adevăr, aşa este cum spuneţi. Oricât de mare poate fi puterea psihică, ea are în sine o formă (katachi). Dar tot ceea ce are o formă, oricât de subtilă ar fi, este sesizabil. De aceea, încă de demult, mi-am antrenat sufletul (kokoro: puterea inimii). Nu eu sunt cel care exersează această putere care îl doboară pe celălalt în mod spiritual („sinele”, ca cea de-a doua pisică). Dar nici nu mă încaier (ca şi prima pisică). Eu „mă pun de acord” cu cel care se află în faţa mea, mă fac una cu el şi nu mă opun în nici un fel. Când celălalt este mai puternic decât mine cedez şi mă abandonez, ca să spun aşa, voinţei lui. Într-un fel, arta mea constă din a pune mâna pe un pietriş aruncat cu un fileu simplu. Şobolanul care vrea să mă atace, oricât de puternic ar fi, nu găseşte de ce să se sprijine, nimic de unde să se lanseze. Ori, acest şobolan de aici n-a jucat jocul. El a apărut, a plecat, insesizabil ca o divinitate. Niciodată n-am văzut ceva asemănător.”

Atunci bătrâna pisică a spus: „Ceea ce tu numeşti conciliere nu provine de la Fiinţă, de la marea Natură. Este o conciliere voită, artificială, o subtilitate. În mod conştient tu vrei să scapi astfel de agresivitatea adversarului. Dar, dacă te gândeşti în acest sens, fie şi pe furiş, el îşi dă seama de intenţia ta. Or, dacă într-o asemenea dispoziţie tu te araţi conciliant, spiritul tău gata de atac se tulbură; percepţia ta şi fapta ta sunt perturbate în străfundul lor. Tot ceea ce întreprinzi cu o intenţie conştientă împiedica vibraţia originară a marii Naturi, deranjează ţâşnirea izvorului ei secret şi perturbă cursul mişcării sale spontane. De unde sã vină atunci eficacitatea miraculoasă?

Numai negândind la nimic, nevoind nimic şi nefăcând nimic, ci abandonându-te, în mişcarea ta, vibraţiei Fiinţei, nu vei avea formă sesizabilă. Nimic de pe pământ nu poate să apară ca anti-formă. Şi astfel nu mai există adversar care să poată rezista.

Nu sunt deloc de părere că tot ceea ce v-aţi străduit să dobândiţi ar fi fără valoare. Totul şi orice poate fi o manieră de a urma Calea. Tehnică şi Cale pot fi identice. În acest caz, marele Spirit, „cel care acţionează”, este integrat în ea şi se manifestă în acţiunea corpului. Forţa marelui Spirit (ki) serveşte persoana umană (ishi). Cel a cărui Ki este liber ştie să înfrunte totul, în maniera cea justă, în libertatea ei infinită. În luptă, fără a se servi de o forţă particulară, spiritul lui, în stare de conciliere, nu va ceda nici aurului nici pietrei. Un singur lucru contează: ca nici cea mai mică bănuială de conştiinţă de sine să nu intre în joc, altfel totul este pierdut. Dacă ne gândim la scop, chiar şi fugitiv, totul devine artificial. Aceasta nu provine din Fiinţă, din vibraţia originară a căii-corp (do-tai). În acest caz, adversarul nu va fi la discreţia voastră, el vă va rezista.

Atunci, care procedeu, care artă trebuie să folosim? Numai dacă tu eşti în starea de a fi liber de orice conştiinţă a eului (mu-shin), numai dacă acţionezi „fără a acţiona”, fără intenţie şi fără subtilitate – în armonie cu marea Natură – numai atunci te afli pe adevărata Cale. Abandonează orice intenţie, antrenează-te în non-intenţionalitate şi lasă Fiinţa să facă. Această Cale este fără sfârşit şi inepuizabilă.”

Şi apoi, bătrâna pisică adăugă încă ceva uimitor: „Nu trebuie să credeţi că ceea ce v-am spus acum este cel mai înalt lucru posibil. Nu demult, într-un sat vecin cu al meu, trăia un motan. De-a lungul întregii zile acesta dormea. Nimic din el nu lăsa să se întrevadă ceva asemănător unei forţe spirituale. El era acolo, întins ca o bucată de lemn. Nimeni, niciodată, nu l-a văzut prinzând un şobolan. Or, acolo unde dormea şi trăia el, ca si în împrejurimi, nu existau şobolani. Oriunde apãrea el si se întindea, nu se mai vedea nici un şobolan. Într-o zi i-am făcut o vizită şi l-am întrebat cum trebuie să interpretez acest fapt. N-am primit nici un răspuns. De trei ori i-am mai pus aceeaşi întrebare. El a tăcut. Nu pentru că nu voia să-mi răspundă, ci pentru că, evident, nu ştia ce să-mi răspundă. Astfel am ştiut: „Cel care ştie ceva, nu ştie că ştie.” Acest motan s-a uitat pe sine şi odată cu aceasta a uitat de toate lucrurile din jurul lui: el a devenit „nimic” şi a atins cel mai înalt grad de non-intenţionalitate. Şi putem spune că el a găsit Calea divină a cavalerului: A învinge fără a ucide. Eu mă aflu mult în urma lui.”

Shoken a auzit toate acestea ca prin vis. S-a apropiat, a salutat-o pe bătrâna pisică şi i-a spus: „De foarte mult timp eu mă antrenez în arta scrimei, dar încă nu mi-am atins ţelul. Am ascultat discursul dumneavoastră şi cred că am înţeles adevăratul sens al căii mele; dar, stăruitor, vă rog: spuneţi-mi încă ceva despre secretul dumneavoastră.”

Atunci bătrâna pisică a spus: „Cum să fie posibil aşa ceva? Eu nu sunt decât un animal iar şobolanul este hrana mea; ce să ştiu eu despre problemele oamenilor? Eu ştiu numai aceasta: sensul artei scrimei nu este acela de a învinge un adversar. Mult mai mult, datorită acestei arte se ajunge la un moment dat la marea claritate principiului luminos al morţii şi al vieţii (seishi wo akiraki ni suru). Un adevărat cavaler, prin exerciţiile lui, trebuie să se dedice antrenării spirituale în sensul acestei clarităţi. Or, pentru a face aceasta, el trebuie, înainte de toate, să exploreze doctrina principiului fiinţei, a vieţii, a morţii şi a ordinei de moarte (shi no ri). Dar numai cel care este liber de tot ceea ce îl distrage de la Cale, şi mai ales de la gândirea care limitează şi opreşte, poate atinge marea claritate. Non tulburat, abandonat lui însuşi, liber de eu şi de orice lucru, Fiinţa şi mişcare ei (shinki) se va manifesta în toată libertatea când şi acolo unde va trebui. Dar dacă inima este ataşată, fie şi de o manieră pe deplin susţinută, fiinţa este împiedicată şi înţepenită. Or, dacă el a devenit un „înţepenit-în-sine”, va exista şi un eu înţepenit în el însuşi şi ceva care i se opune. Astfel două forţe se opun şi luptă pentru existenţa lor. Dar în acest caz, cele mai bune funcţii ale Fiinţei, care corespund oricărei schimbări, sunt inhibate. Şi dacă moartea se arată atunci, sensul clarităţii proprie Fiinţei este pierdută. În această stare cum am putea înfrunta adversarul la modul cel bun şi să luăm în considerare liniştit victoria sau înfrângerea? Chiar dacă am obţine victoria , aceasta nu ar fi decât o victorie oarbă care nu are nici o legătură cu sensul artei adevărate a scrimei.

A fi liber de orice lucru nu înseamnă vidul. Fiinţa ca atare nu are natură proprie. Ea este dincolo de toate formele. Ea nu acumulează absolut nimic în ea. Aşa încât dacă vreodată am căuta să reţinem chiar şi lucrul cel mai infim, marea Forţă se agaţă acolo şi echilibrul originar al forţelor este pierdut. Dacă Fiinţa se află ataşată de ceva, ea nu mai este liberă să se mişte şi nu mai ţâşneşte în abundenţa ei plenară şi întreagă. Dacă echilibrul ce provine de la Fiinţă este deranjat, forţa ei debordează repede acolo unde se poate scurge în pofida a orice, dar acolo unde nu se poate scurge, nimic nu mai este îndeajuns.

Deci, ceea ce se cheamă libertate de orice lucru nu înseamnă nimic altceva decât aceasta: dacă nu acumulăm nimic, dacă nu ne sprijinim pe nimic, dacă nu înţepenim nimic, nu există nici puternic, nici contra-puternic, nici eu, nici contra-eu. Şi dacă se întâmplă ceva, îl întâlnim ca şi inconştient şi nu lasă urmă. În Eki („cartea transmutaţiilor”) se spune: [Fără a gândi, fără a acţiona, fără mişcare, foarte silenţios: numai astfel putem exprima Fiinţa şi Legea lucrurilor prin interior, în mod foarte inconştient, şi în final să devenim una cu Cerul şi Pământul].

Cel care exersează arta scrimei în acest mod şi trăieşte astfel este aproape de adevărul Căii.”

Shoken, auzind aceasta, întrebă: „Ce înseamnă că nu există nici eu nici contra-eu, nici subiect nici contra-subiect”?

Pisica răspunse: „Pentru că există un eu, există şi un inamic. Dacă nu ne manifestăm ca şi eu, nu va exista nici adversar. Ceea ce numim aici nu este decât un alt nume pentru ceea ce înseamnă: opoziţie. Atât timp cât lucrurile păstrează o formă, ele au întotdeauna o contra-formă. De fiecare dată când ceva se înţepeneşte, există o formă particulară. Dacă fiinţa mea nu este concepută ca formă particulară, nu există nici contra-formă. Acolo unde nu există opoziţie nu există nici nimic care să poată fi contra. Or aceasta înseamnă: nu există nici eu, nici contra-eu; dacă ne abandonăm pe noi înşine complet, dacă devenim astfel liberi de orice lucru, atunci suntem în armonie cu universul, una cu orice lucru, în marea Solitudine. Chiar dacă forma inamicului se stinge, noi nu luăm cunoştinţă de aceasta. nu pentru că nu ne dăm seama, ci pentru că nu ne oprim; spiritul se mişcă, în continuu liber de orice fixare, şi răspunde pur şi simplu acţionând liber din fondul fiinţei.

Dacă spiritul e liber de orice ocupaţie, lumea, aşa cum este, este în întregime lumea noastră şi este una cu noi. Punem mâna pe ea atunci dincolo de bine şi de rău, de simpatie şi de antipatie. Nu mai suntem incomodaţi de nimic şi nicăieri nu suntem ataşaţi. Toate contrariile: câştig şi pierdere, bine şi rău, suferinţe şi bucurii, provin din noi.

De aceea, pe toată întinderea Cerului şi a Pământului, nimic altceva nu merită cunoscut ca fiinţa noastră proprie. Un vechi poet spunea: „Un fir de praf în ochiul nostru – şi cele trei lumi sunt deja prea strâmte. Dacă nu mai ţinem la nimic, - cel mai mic pat este deja vast.”

Aceasta vrea să spună: dacă un fir de praf pătrunde în ochi, acesta nu mai poate să se deschidă, căci o vedere clară nu este posibilă decât dacă ochiul este gol. Aceasta ne poate servi de parabolă pentru Fiinţa, care este lumină iluminatoare şi liberă în sine de tot ceea ce este ceva.

Un alt poet spune: „Înconjurat de duşmani, o sută de mii la număr, eu voi fi strivit ca formă. Dar Fiinţa este şi rămâne a mea, oricât de puternic ar fi duşmanul. Nici un duşman nu va putea s-o străpungă vreodată.”

Confucius spune: „Nici chiar Fiinţa unui om simplu nu poate fi furată.” Dar dacă spiritul devine dezordonat, Fiinţa se întoarce contra noastră. Este tot ceea ce pot să vă spun. Acum reculegeţi-vă şi căutaţi în voi înşivă.”

Un maestru nu poate decât să încerce să-l informeze pe discipolul său şi să-i expună raţiunile lui. Dar numai eu singur sunt capabil să recunosc adevărul şi să-l integrez. Aceasta este numită integrarea de sine (jitoku). Transmiterea se face de la inimă la inimă (ishin denshin). Este o transmitere dincolo de doctrină şi de erudiţie (kyogai betsuden). Aceasta nu înseamnă: a-l contrazice pe maestru. Aceasta vrea să spună pur şi simplu: nici măcar un maestru nu ar putea să transmită adevărul. Acest lucru este valabil nu numai pentru Zen.

Plecând de la exerciţiile spirituale ale înaintaşilor, trecând prin cultura sufletului, până la artele frumoase, integrarea de sine este întotdeauna nucleul central, şi aceasta nu este transmisibilă decât de la inimă la inimă. Orice „învăţătură” se mărgineşte să indice, să orienteze spre ceea ce se află deja în noi fără să ştim. Deci nu există secret pe care maestrul să-l poată transmite discipolului său. Este uşor de învăţat. Este uşor de ascultat. Este dificil să conştientizăm ceea ce avem în noi înşine; să găsim şi să luăm efectiv în stăpânire acest lucru. Aceasta se cheamă: „A privi în propria fiinţă. Viziune a fiinţei (ken-sei, ken-sho)”.

Dacă aceasta ni se întâmplă, avem Satori: marea Trezire din vis, din iluzii. A se trezi, a privi în propria fiinţă, a pune mâna pe Adevărul de Sine: toate acestea înseamnă acelaşi lucru.

Mai devreme am primit 2 oferte. Una de la fosta proprietara care ma intreaba daca nu vreau sa ma mut la mansarda pe care o are ea...tot ea mi-a zis ca stie niste apartamente faine in zona, da'cu 3 camere. E ceva cu mansarda aia...I-am zis si ei. Nush exact ce e in neregula, da' ceva e. Pretul e ok, proprietara...ne stim. Colega e cuminte. Rational, ar trebui sa merg acolo, dar feelingul...
Cealalta oferta se refera la implicarea intr-o afacere care nu prea intelesai io cu ce se ocupa. Afacere?! Ce afacere? Io ma gandeam cum sa simplific si visez la o lume in care nu mai trebe bani sau afaceri. O sa ma duc sa vad, totusi, despre ce e vorba. Sunt curioasa cu ce se ocupa...poate rezonez cu ideea.
Totusi...io nush unde sa ma mut. Sa merg la mansarda? Sa merg intr-unul din apartamentele alea...? Pan'la urma, si acolo tot 3 o sa fim, fiecare cu camera ei. Si 3 am stat si pan'acum, da'in 2...deci nár fi mare diferenta. Si poate ma imprietenesc si io cu fetele si o sa avem "girl talk" si iesiri in oras "ca fetele". La draq cu mansarda. De cand am intrat prima data in blocu'ala am simtit ceva...Io acolo nu ma duc nici gratis. Feelingu'e feeling, dom'le.

Visasem azi-noapte ca eram la rau da' nu puteam face baie ca era albia raului mutata la 2m mai incolo si ma gandeam cum sa aduc apa in locu'unde stiam io ca o sa fie mai adanca si mai faina daca intra... vreau sa visez indicii despre unde sa ma mut. Ah, si 2-3 indicii referitoare la lucrare. Si repede.

Am asa o stare de asteptare...Si ma simt ca si cum ar trebui sa fac ceva si nu fac. Well...the power of procrastination. De maine...ahm...De poimaine ma apuc de lucru.
Sor'mea: Ai zis ieri ca dcaa azi e maine imi iei inghetata.

Frumos cuvant: procrastinare.

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ < engl. procrastinate cca. 1548 < lat. prōcrastinātum: pro- („pentru”) și crastinus („ce ține de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera].

double posting deleted

Ca tot zicea fiica_lunii de neintelegeri in familie... Mah, certurile in familie sunt atat de antrenante pentru ca ai atatea posibilitati de a provoca suferinta...tie sau lor.
Cum stateam io aci in vacanta linistita, au aparut sora lu'bunicau-meu cu barbatu ei(I. si S.) si C., fata lor, verisoara cu mama. Tot aci era cealalta sora a lu'bunicu, O. . O. si C. sunt de treaba, da' ailalti 2 sunt...complicati. Si au aparut niste discutii si reprosuri intre ei...Printre altele, si ca de ce dorm io unde dorm. Asta cu dormitu' e pentru ca, desi casa e mare, e impartita in 3 si nah, fiecare vede in felul lui lucrurile.
Aia doii vorbeau si nu stiau ca io aud. Si ce am auzit...o da, asta ar putea pune paie pe foc. Si as fi indreptatita sa pun paie pe foc pen'ca zisera chestii care ma privesc direct, deci daca vreau sa pornesc un sandal, imi iese. Nu m-a deranjat nici ce au zis de mine (cum ar putea cineva sa aiba ceva cu mine, sunt asa draguta si amabila... ) nici ce cred ei. Numa'ca am simtit impulsul de a spune ce am auzit si de a ii discredita. Si de a ii face sa plece maine la prima ora.
E impulsul ala de a iti face dreptate desi stii ca nu castigi nimic, de fapt, dar ii faci pe aia sa se enerveze si se enerveaza si altii pe langa ei. Nu-mi prea mai iese sa scriu, ca mi-a trecut starea. Am rezistat eroic.
Era un impuls al ego-ului de a se grani cu iritarea si eventual durerea celorlalti. Un gest egoist care ar fi dus la rezultatul dorit, dar care ar fi ranit persoane care nu merita. Mai demult as fi facut ca la usa cortului si ii faceam sa ia taxi, ca sa nu mai astepte sa plece maine. Ii faceam de se certau intre ei si nu mai calcau pe aici. Imi place sa-mi observ scorpia din mine. Sunt ca o vipera. Imi place sa stiu ca pot...dar aleg sa nu. Hm...imi place pentru ca ego-ul se simte puternic pentru ca poate juca rol de baiat bun sau rau. N-am chef sa vorbesc despre el, momentan admir vipera.
Nu am facut nicio scena, n-am spus nik...Ba chiar m-am purtat ca o doamna, mah, si asta fara sa fiu ipocrita. Nu am avzut rostul in a ma purta urat asa ca m-am purtat ca de obicei. De aia nu inteleg cum poate cineva sa aiba ceva cu mine, pentru ca io-s de treaba in mod autentic.
De fapt, oamenii n-au nimic personal cu mine, ci cu alocarea mostenirilor. Putea fi oricine altcineva, ar fi facut la fel. Le inteleg comportamentul pentru ca vad motivele. Motive stupide si iluzorii, dar ei le cred atat de reale...Asa ca se cred indreptatiti sa faca ce fac. S. e genul care daca nu poate fi agresiv, face pe victima. Si cum agresiv nu prea poate sa fie, exagereaza totul si incearca sa atraga atentia prin modul in care sta in coltul lui facand pe suparatul. E modul lui de a crede ca e "cineva". Asa cum modul meu de a crede ca sunt cineva e sa fiu scorpie. Numa'ca eu m-am prins cum functionez si ce reprezinta mintea, ego-ul. Asa ca pot alege sa nu. El nu vede ce face, nu vede cum ii afecteaza pe cei din jur, asa ca...nu stie ca are de ales.
Eh, oricum maine pleaca, pentru ca au gura mare si s-au certat intre ei fara sa fac io ceva.
Dupa ce am auzit chestiile, ego-ul meu vazu 2 variante:
- sa faca pe victima si sa obtina toata atentia si tot suportul, sa faca tevatura si sa etaleze o asa-zisa suferinta;
- sa treaca in modul "vipera" si sa creeze nervi, suparari si neplaceri.

Prima varianta nu a fost luata in calcul, da'aia cu vipera...o da! Sunt mandra de mine ca am rezistat unei asemenea tentatii de a fi manipulatoare si instigatoare. Mandria asta tot dubioasa e, da'nu ea e subiectu' acum.

Daca te crezi iluminat, mergi si stai o saptamana in sanul familiei...

Well...a fost interesant sa-mi observ latura asta. De aia ma uitam la Desperate Housewifes, printre altele...Bree seamana cu scorpia si imi place de ea.

Atlantis...

"Boabe si furnici, ierburi si urzici..."
Vrajitoare. Cred...nu ma vad ca si mag, desi e posibil si asta. In Anglia, long time ago... Nu prea tin sa scormonesc trecutul, dar partea aia...mi-ar placea.

Harry Potter theme

...Cartile, incantatiile, pesterile, cristalele...Castelele. Arcane magic...



Sorceress - casting spell




Nilih ahmar ta ekte arat heilum harasha!