Friendship. Am trait o legatura puternica cu un barbat...long time ago...Eram la fel. Poate ca ne intalnim si de data asta. Asa ar fi normal. Imi amintesc doar senzatiile, nicio scena. Aproape toate amintirile apar sub forma de feelinguri, ca si viitorul.
Mi se pare normal si asta. Viitorul nu apare singur, tre sa am acces si la trecut daca am acces si in cealalta directie. Ce poate aparea, poate sa si dispara. De ce ma preocupa treburile astea, pan'la urma? Pentru ca pot. Pentru ca e dreptul meu sa stiu. Asta nu e motiv. Trecutul e trecut, viitorul inca nu a venit. Singura realitate e prezentul. Dar prezentul nu are sens fara celelalte doua. Cel putin, nu ceea ce numim noi prezent.
Prezentul e perceput ca un punct intre trecut si viitor. Consderand ca timpul e liniar si ca astea nu se suprapun. Prezenul in sens mai profund nu are ca opusi trecutul si viitorul. E dincolo de ele.
Deci: se poate vorbi de prezent in sens ordinar - raportandu-l la trecut si viitor; se poate vorbi de prezent in sensul de a transcende toate astea, de a fi constient de tot. Nu ar trebui sa ma preocupe nici trecutul nici viitorul, nici prezentul ordinar. Adica, nu mai mult decat scopurile practice. "Maine ma trezesc la 8 a.m. ." Atunci de ce caut? Visele nu le cer eu. Adica...nu tocmai. Sunt curioasa. Si ma enerveaza ca vreau sa scormonesc trecutul. E pierdere de vreme... Da'vreau sa stiu. Din moment ce imi amintesc senzatiile, am dreptul sa stiu, la naiba! Cu lux de amanunte. Am avut vieti interesante, ce draq. Stiu asta.
Modificarile in timp duc la modificari in spatiu. Timpul si spatiul sunt una, iar daca te poti deplasa in timp...Daca creezi distorsiuni spatio-temporale...N-ai cum sa creezi distorsiuni, doar sa accepti ca se poate...si atunci chiar se poate.
Asa ma enerveaza ca ma apuc sa caut. Da''vreau sa vad. Si e inutil. Atunci la ce? De aia, pentru ca pot, mi-am mai zis asta o data. O fi vreo dorinta din ego? O fi si aia...Si incercarea de a imi aminti cum s alucrez cu anumite lucruri? Si aia. E frustrant sa stiu ca pot, da'sa nu nimeresc. Ca atunci cand stii ca stii un cuvant, iti sta pe limba, da'ceva nu te lasa sa ti-l amintesti, da'stii ca e acolo.

Nici nu stiu daca tre sa ma dsciplinez sau nu. Ya, teoria...fara efort, nu trebuie sa faci nimic...nu iti dori nimic. Am fost si disciplinata si de la un punct s-a dovedit inutil. Am facut de toate. Inutile. Si acum? What am I doing here, anyway? Stiu exact de ce sunt aici. Si imi place. Da' tot ma enerveaza. E timpul sa vad. Si sa primesc mesaje decodificate.

Imi plac sabiile bine facute. Cu toate ca lamele scurte sunt usor de ascuns...

Ma duc sa ma plimb.

"You say you need help. Help for what? You have everything needed for the extravagant journey that is your life."

Carlos Castaneda (Journey to Ixtlan)

[...]a insistat în repetate rînduri asupra faptului că tot ceea ce mă învăţa el fusese conceptualizat şi
clarificat de acei oameni pe care îi numea vrăjitorii din timpuri străvechi. A precizat, cu hotărîre, că este o mare
deosebire între acei vrăjitori şi vrăjitorii din epoca actuală. îi descria pe vrăjitorii din timpuri străvechi ca pe
oameni ce trăiseră în Mexic, probabil cu mii de ani înainte ca acesta să fie cucerit de spanioli, şi a căror realizare
majoră fusese de a construi structurile vrăjitoriei, evidenţiind caracterul practic şi concret al acesteia. îi înfăţişa
ca pe nişte oameni extraordinari, dar lipsiţi de discernămînt. în contrast, îi descria pe vrăjitorii din
contemporaneitate ca pe oameni faimoşi pentru gîndirea lor logică solidă şi capacitatea de a modifica - atunci
cînd consideră necesar - modul de operare al vrăjitoriei.

Carlos Castaneda - Arta visatului


Mda... Si asta e un raspuns. Gr.(entitatea de aci) e foarte...imi place de el.

Azi-noapte am visat ca era ceva in neregula cu vremea...Si soarele stralucea puternic apoi timp de o secunda se facea intuneric total. Apoi stralucea normal...Dupáia a inceput sa se faca frig....Venise bunicu-meu la mine in camera sa faca focu'. Dupáia am realizat ca nu era ceva in neregula cu soarele, ci erau nave foarte mari care treceau prin dreptul lui. In vis imi aminteam de celelalte vise, e care e-am avut cand eram mica si stiam ca inseamna ceva.
Nu stiu ce inseamna exact visele astea, da' au legatura cu omenirea si cu ceva din viitorul apropiat. Whatever.

Limbajul inimii...il intelege orice fiinta. Ideile mele preconcepute despre comunicare nu m-au lasat sa inteleg ce mi se transmite. Pana si cainele meu stie.
Am chef sa stau cu cristalele.

Здравствуйте, завсегдатаи этого форума. Обращаюсь к вам с одной проблемкой, которую, к сожалению, не в силах справиться, т.к. в компах мягко говоря не сильно рублю =). Мне надо переустановить свой windows, я в принципе знаю что и как, но есть нюансы. Компьютер этот мой домашний, но я на нем также работаю, поэтому там установлено куча программ и приложений, которые мне нужны чисто для работы. Вот именно эти программы нужно как то сохранить (не все а только часть из них, но достаточно многие), чтобы на новой моей windows xp они остались в первоначальном виде. насколько я осведомлена, если просто переустанавливать систему, то вся информация пропадет (был печальный опыт)...Можно ли их как то сохранить? Просто переустанавливать потом эти программы очень долго, да и не смогу я этого сделать. А наш администратор просто псих. Мало того его не допросишься помочь, ну а если придет ставить мне программы, будет ругаться что я блондинка и еще всю комнату прокурит =). Поэтому прошу у вас помощи и еще желательно чтоб программка эта была на русском языке и еще желательнее чтоб бесплатная и попроще)) чтобы я разобралась. Или может есть другой какой способ сделать так как мне необходимо, ну чтобы не переустанавливать заново все программы. Кому не сложно скиньте название програмы на мыло и Как у вас говорится сильно не пинайте)). Всем откликнувшимся людям заранее спасибо)).

Vineri sau sambata ma intorc. Ma mut, da'sa vedem unde vrea existenta sa ma plaseze. O prietena zice ca sa stau la ea....sa vedem conditiile si pretu', ca ideea ar fi faina. Asa as avea si un caine care nu e al meu.
Constat ca abia astept sa mai triez inca o data lucrurile. Deh, influenta lu' Felina. Le-am triat cand am impachetat. Tot ce am incape intr-un transport cu masina, chestie care-mi place, da'simt ca tot mai am lucruri inutile. Vreau sa triez oalele. Am prea multe si nu le folosesc, da'le tin ca "daca vine cineva...". Am scapat de jucariile de plus - nu-mi aduc cine stie ce satisfactie. Mai am unele, da' le dau. Iac-asa. Ma gandeam sa ma duc in Poona, da'am vazut ca in trecut imi placea sa adun lucruri iar acum imi place sa scap de ele. E cealalta extrema si vreau sa ma bucur de ea. Acum sunt incantata de simplitate, de chestii utile si de calitate, de spatii simple, dar curate si functionale. Si imi place. Vreau sa savurez asta.
Poate ca dorinta asta de a savura nu ma lasa sa vad...
Stateam si ma gandeam ce sta intre mine si realizarea faptului ca eu sunt eu? Adica stiu ca sunt deja iluminata, Budha, parte din tot ce este. Orice om e asa. Stiu, sunt convinsa, n-am nicio indoiala. Atunci de ce nu realizez? Ce dumizau nu ma lasa sa vad ceva ce stiu ca e acolo? Concret, ce? "Dorintele!" - e prea general. Concret: ce dorinta si care e cauza ei? Ma intereseaza in special cauza. Io am o cale unica, ce puii mei. "Remember, you are unique, just like everybody else."
Constat ca mi-e frica sa afirm ca mi-e bine. Nu am complexe si chiar mi-e bine. Asta nu inseamna ca am ajuns unde vreau. Modelul clasic e sa suferi si sa realizezi absolutu'. Io vreau sa vad fara sa resping. Nu am venit in lume ca sa o resping, am venit sa ma bucur de ea. Vreau sa transced corpul, mintea, materia, bucurandu-ma de ele, nu respingandu-le. I'm here to enjoy.
M-am gandit ca poate asta ma tine in loc. Mnu, e doar alta metoda. Nu duc dupa mine povara trecutului, nici nu am atasament fata de suferinta. Atunci ce...? Eu am ales sa fie treptat pen' ca daca ar fi sa-mi risc viata pentru a imi satiface curiozitatile, as risca. Da' deja sunt in punctu' in care e momentu'. Si nu stiu ce sa fac. "Nu trebuie sa faci nimic, doar sa fii." Ok, si cum fac asta?

Buna, leirn!

Mi-au placut tare mult cele scrise in mesajul anterior.

<<"Nu trebuie sa faci nimic, doar sa fii." Ok, si cum fac asta? >> Iti doresc sa afli cat de curand, cum sa faci asta!!

Heya!

Si io-mi doresc. Poate d'aia.

Stii cum sunt prinse maimutele in Africa? Vanatorul pune o piatra de marimea unui ou de gaina, intr-o scorbura cu diametrul de sase centimetri. Maimutele il urmaresc de la distanta si sunt macinate de curiozitate. Apoi, vanatorul se indeparteaza la cativa metri. Imediat apare o maimuta, care baga mana in scorbura. Ea simte ca acolo este un obiect şi incearca sa-l scoata. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur ca maimuta isi poate scoate mana in orice moment, dar pentru aceasta e nevoie sa-i dea drumul pietrei si s-o piarda. Frica de a pierde o tine pe loc. Vanatorul se apropie şi baga maimuta in sac .

Te-ai gandit vreodata ca majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic, le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineata cand te trezesti si te speli pe dinti pana seara cand te arunci in pat obosit , pentru a nu pierde somnul de frumusete, totul este o goana pentru a pastra ceea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata. Ai castigat o masina la un concurs, dintr-o data nu mai poti dormi noaptea, de frica sa nu ti-o fure hotii.

Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce in ce mai ocupati sa strangem lucruri, fara sa observam ca, de fapt, suntem mai ocupati sa nu pierdem lucruri pe care adevarul este ca nu le-am avut niciodata.
Uite-te in jurul tau, unde esti chiar acum – acasa, la birou, pe strada si pune-ti intrebarea: care sunt lucrurile fara care n-as putea trai, daca ar disparea brusc?
Fac un pariu cu tine ca ai putea trai fericit fara laptop, telefon mobil, crema de ras, crema de fata, pantofi de firma, sacou in dungulite, sistem audio 5.1, masina de spalat automata cu cincizeci de programe, cuptor cu microunde, masina de servicu, masina de concediu, masina cu climatizare, remorca, 100 de perechi de sosete, 5 perechi de pantofi, aer conditionat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, counter-strike, mobila scumpa … si mai pune tu inca 1000 de lucruri pe care le vezi ...
Alergi de dimineata pana seara, nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te inrobesc mai mult. Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulap esti mai las si mai fricos. Mai plin de frica de a incerca sa simti, sa traiesti. Fiecare lucru nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica, egala cu valoarea pe care i-o dai. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atat ti-e mai frica sa nu-l pierzi.
Si, cand ti-e frica sa nu pierzi, exact asta se intampla: PIERZI.
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent si esti data afara
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul / iubita incepi sa devii prea disponibil, faci orice compromis si esti parasit.
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti, stai prin spitale si trebuie s-o vinzi, ca sa poti sa te intretii .

Cineva imi povestea ca in limba ebraica nu exista verbul “a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin “a administra”.

Nu “AI” nici unul dintre lucrurile pe care le “ai” Azi sunt la tine, maine nu mai sunt. Si, in timpul asta, tu traiesti cu frica de a nu pierde ceea ce nici macar nu ai.
Oare degeaba, sportivii care “nu mai au nimic de pierdut” joaca mai bine decat de obicei? Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut, nu-ti pasa care e deznodamantul, conteaza doar ceea ce faci acum, aici. Nu mai conteaza cat risti. Nu mai conteaza ca oamenii se uita ciudat la tine, cand te manifesti altfel.

Esti liber, atunci cand scapi de frica de a pierde. Poti face asta, in sapte pasi:

1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vietii si care te-au impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat .

2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza frica.

3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci, inainte sa mori.

4. Arunca si lista asta.

5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o luna si arunca-l intr-o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Vezi ce a ramas si ia-l pe ar treilea. Nu te opri, pana cand nu mai ai in imediata ta apropiere decat lucrurile pe care le folosesti des. De preferat zi de zi, saptamana de saptamana. (Cand m-am mutat unde stau acum, cu 3 luni in urma aveam impresia ca sunt foarte multe lucruri de carat si adunat si o sa dureze enorm. Am aruncat un sfert dintre ele, cand le-am sortat. ) Ce sens are sa pastrezi perechea aia veche de ghete, pe care o ai de acum 5 ani, cand tocmai ti-ai luat alta, anul trecut? Etc ..

6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi, cat de liber te-ai simtit

7. Risca . Fa lucrul de care te temi cel mai mult. Daca ti-e frica sa nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.


Primit prin mail

"The future is unshaped."

Niciun vis si nicio profetie nu arata viitorul. Doar un potential, o varianta. Care se schimba in momentul in care se intampla. Ceea ce a fost si ceea ce va fi se intampla acum.
Daca cer, primesc. Daca nu cer, primesc chestii interesante. Da'de unde stie existenta ce vreau io daca io nu cer? Da' io sunt existenta, deci cum sa nu stiu ce am nevoie? Totusi...Ne cream fiecare realitatea. Si daca nu mai creez la cerere? Nu inteleg...Oricum asta fac, las sa vina lucrurile fara sa le chem eu, da'vreau sa inteleg fenomenul. Si totusi...
"Imaginează-ţi universul minunat şi desăvârşit. Apoi fii sigur de următorul lucru: Existenta şi l-a imaginat puţin mai bine decât ai făcut-o tu. "
As putea sa urmez orbeste ce simt, da' distractia e cand ma chinui io sa inteleg. Poate daca nu m-as mai chinui? Nu pot. Adica...nu vreau. Poate ca mi-e frica de "unde as ajunge daca as renunta la singura dorinta adevarata pe care o am?". N-as ajunge nicaieri, pentru ca as realiza ca nici n-am plecat. Mah, si daca stiu, de ce nu aplic?
Nu vreau sa lucrez cu mintea in detrimetul inimii...dar nici invers. Astea doo sa invete sa fie in armonie. Dincolo de minte si inima e altceva...Si ceva-ul ala se disteaza de numa' cand face pe "martorul tacut" vazand prin ce trec io aci. Da'io sunt ala, restu' ie iluzii...am vazut. Da'tot nu pricep. Futu-i.
Zisei io ca vreau sa vad trecutu' da' sunt lucruri pe care inca nu inteleg si daca as vedea acum, m-ar incurca. Stie ea existenta ce face, da' ma roade curiozitatea sa aflu si io. Da' daca ea stie, atunci stiu si io, pentru ca nu e niciun "eu si altii". Si tot nu pricep.

De lunea trecuta sunt la casa noua. Imi fu cam greu sa ma obisnuiesc. Conditiile sunt faine si zona e la 1 km distanta de cealalta parte, deci cam tot aia. Camera e mare si mobila vine maine sau poimaine, deci m-am simtit umpic ciuda zilele astea. Atat de ciudat incat am vrut sa ma mut. Asta pentru ca m-am atasat de locatia trecuta. Nu stiam asta...
Si am constatat ca a influenteaza foarte mult mediul. Nici asta nu stiam. La mine in camera am lucurile insirate pana vine mobila. Le-am ordonat io, da'nu imi place. Si chestia asta m-a enervat. + ca eram invatata sa parcurg un anumit traseu pana la scoala...acum s-a schimbat umpic. Nu cu mult, da' nah...
In concluzie, factorii exteriori mi-au perturbat linistea pentru ca nu am fost in prezent. Acum ma simt bine. Inca mai am de observat treaba cu influentele, da'oi pricepe si asta. Oricum, vreau ca locul in care stau sa fie cald, curat si primitor. De aia am venit aici. Nu mai fac compromisuri. Gasisem un apartament in blocul de langa fosta locuinta. Foarte ieftin. Da' nu vreau asa si gata. Vreau confort dom'le. Vreau liniste si senzatia de "acasa". Asta am simtit cand am vazut prima oara locul asta. Am primit ce am cerut, la pretul pe care l-am vrut si cu circumstantele potrivite.
Fo 3 zile am stat la o mansarda, a fostei proprietare. A fost foarte de treaba si m-a tratat ca pe fica-sa. Puteam sa raman acolo, da' nu ma simteam "acasa". Deci am plecat.
Am de gand sa scap si de restu' lucrurilor pe care nu le mai consider utile pentru mine. Partea funny e ca le-am inlocuit cu altele.
In concluzie, sunt la casa noua si ii binie.

Sunt in posesia unui ametist inalt de 6-7 cm, cu un diametru de fo 4 cm. Demult cautam un ametist...Momentan nu vorbesc cu el, ca stau cu un fel de cuart fumuriu. Are doua varfuri, din el cresc lateral 2 cristale micute si unul in paralel, are 2-3 cm lungime si inteapa. Am vazut zilele astea neshte cristale...Am aflat ca io cu G. am facut treburi dubioase in vietile anterioare. Am fost parte dintr-o societate oculta sau asa ceva si am abuzat de putere. Viata asta e ultima aici pentru noi. Am venit sa vedem finalul. Si sa ne trezim. M-am trezit gandindu-ma ca mi-ar placea sa ma mut cu G. si eventual sa crestem un copil. Am vorbit azi despre asta. Inca nu suntem copti, da' varianta e posibila candva, poate.
Acum vreau sa lucrez cu cristalele si sa las prezenta sa fie. Nush cum sa fac asta. E timpul pentru o noua viziune. O noua deschidere.

Azi-noapte i-am visat pe fostii colegi, apoi ca era centrala stricata si nu era prima data, da'stiam sa o repar si m-am cocotat intre etaju'2 si 3 sa lucrez la ea. Asta inseamna ca grijile mele inutile o sa dispara.
Dupáia eram pe un vapor mic cu G., un tip cu ochii negri pe care probabil o sa-l vad zilele astea(sau l-am vazut in alta viata) si inca 2 persoane. Cantam "All we need is Love, tututututu" prin niste tevi de pe vapor. Ne distram si radeam, da'stiam ca o sa murim. G. zicea ca o sa ne lovim de un iceberg si ne intrebam calmi de care din ei, ca ierea mai multi. Radeam, cantam si eram relaxati...Pan'la urma vedem o cascada si ne prindem noi ca asa o sa murim. Ii adun pe toti langa mine si ii iau in brate ca pentru poza, ca sa murim in grup, dupáia am cazut in cascada si am murit/m-am trezit. Hm...

Mi-am cumparat tempera si o hartie...si am desenat primu' tablou "live". L-am pus pe perete.

Cum sa ramai prezent in timpul unei conversatii?

Intrebare: Cum mentii un simt al prezentei cand esti in compania unei alte persoane? Cum sa aduc prezenta in conversatie?
EckhartTolle: Nu este usor. In momentul in care incepi sa vorbesti, cele doua minti se impreuneaza si se imputernicesc una pe cealalta.
Incepe o curgere, un fluviu al gandului.Acum un moment erati prezenti, apoi cineva incepe sa vorbeasca. Aici intervine pierderea in
spatiu in timpul conversatiei. Ambii participanti ai conversatiei au pierdut orice simt al spatiului. Ei nu mai sunt decat cuvintele, mintea,
verbalizarea, fluviul gandirii care devine sunet. Sunt coplesiti de acest lucru. El are momentum-ul sau-aproape ca o mica entitate, un
fluviu care nu vrea sa se sfarseasca.Adesea, genereaza emotii in corp. Care il imputerniceste, il amplifica.Daca fliviul mental
declanseaza emotii, ceea ce adesea face, in special cand se vorbeste despre alte persoane, ce au facut, ce nu au putut sa faca, ce
au facut altora, critica, barfa, tot felul de lucruri emotionale, intervine ego-ul.Cand puteti critica pe altcineva, ego-ul se simte putin mai
puternic. Diminuand imaginea unei alte persoane, in sistemul delirant al ego-ului, va intarati propria imagine putin. Orice critica a unei
alte parti face parte din acel sistem energetic.Si apoi apar emotiile si ele amplifica gandurile. Este pierderea in spatiu.Pentru ca voi sa
recastigati spatiul fara a spune ''eu nu mai vorbesc'', este necesar sa faceti un singur lucru-sa realizati ca sunteti pierduti in spatiu.
Fara asta, nu puteti face nimic-cand sunteti foarte coplesiti de acest fliviu al gandurilor incat nu va dati seama ca sunteti coplesiti de
un fliviu de ganduri-nu mai puteti face nimic.''Iarta-i caci ei nu stiu ce fac''. Ei sunt inconstienti. Ei sunt fluviul de ganduri. Si ca si fluviul
gandului, nu vreti sa se termine-pentru ca nu va doriti propriul sfarsit.Fiecare entitate vrea sa ramana in forma atat cat este
posibil.Daca este si cea mai fina realizare ca sunteti pierduti in spatiu, in acel moment puteti sa faceti o alegere. Care este alegerea
voastra? Alegerea este sa aduceti putina prezenta, putin spatiu in fluviul gandului. Dar cum faceti asta? Vine la voi nu numai din
interiorul propriei minti, dar si de la cealalta persoana deasemenea. Constientizarea este acolo, si poate dura numai cateva secunde
si apoi poate disparea din nou. Deci trebuie sa folositi acele doua sau trei secunde, unde realizati pierderea in spatiu si sa faceti ceva
in acel spatiu unde aveti libertatea de a actiona. Printr-o alegere constienta, va luati atentia de la gandire-dar trebuie sa o ancorati
altundeva, altfel nu va functiona. Si deci alegeti respiratia, corpul, sau altceva ce percepeti in jurul vostru de care sa deveniti
constienti. Cand vorbiti cu o alta persoana, probabil ca este mai usor sa va folositi respiratia sau corpul. Practicati inainte, cand
conditiile sunt mai usoare, astfel incat sa o puteti face atunci cand este necesar. Mergeti in corpul vostru interior, simtiti cum campul
vostru energetic este viu. Si veti observa ca nu veti mai gandi. Puteti asculta in continuare. Lucrul uimitor este ca puteti ascluta o alta
persoana, fara a gandi, usor, frumos. Ascultati, dar o parte a atentiei voastre este asupra campului vostru energetic-si deci v-ati luat
atentia de la gandurile voastre. Exista un simt al vietii in fundal. Pana la urma este ceva fara forma; este deja usa catre fara forma.
Simtiti asta in timp ce stati acolo si ascultati si ati pasit in afara fluviului gandurilor. Apoi, calitatea interactiunii se schimba imediat.
Cealalta persoana poate ca nu observa constient ce se intampla si poate sa continue inca o perioada. Deasemenea asta nu inseamna
ca nu ii puteti raspunde. Dar felul in care ii raspundeti si calitatea raspunsului vostru se schimba. Nu mai contribuiti la natura negativa,
acesta este cazul de obicei, a conversatiei. O anumita cantitate de liniste, apoi, vor fi si o parte a cuvintelor pe care le vorbiti. Este atat
de subtil incat alte persoane probabil nu vor observa, constient. Deci concentrati-va atentia pe corpul interior, lasati-l sa fie ancora si
apoi deveniti prezenti. Daca va pierdeti din nou in spatiu, daca cealalta persoana spune ceva provocator, atunci dupa un timp amintiti
-va-si mergeti din nou in corpul interior. Aceste este o ancora puternica si de acolo de schimba totul. Necesita practica continua.
sursa: www.eckharttolle.com

Am asa o stare... Zilele astea m-am intalnit cu oameni...Asa s-au nimerit. Azi am fost pe la un pretin fo 5 ore. Ieri la o pretina si tot asa... Am O floare mare in camera la mine. Nice.
Prezenta mea e conditionata de factorii exteriori. Asta nu vedeam daca nu veneam aici. Sunt foarte incantata de existenta defel, da' abia acum mi-am dat seama ca nu o vad cu adevarat. Inca nu am vazut comoara din interior. Inca nu stiu cine sunt... Nu tin neaparat sa aflu...nu pe draq. Ma roade curiozitatea.
Nu am mai stat in liniste dimineata sau dupámiaza, nu am mai trimis iubire in lume si alte astea. Nu am mai facut nimic de genul decat daca m-a apucat subit sa fac. Ca azi. Eram in centru si am simtit sa ma pun pe o banca si sa stau in liniste. S-a eliberat o banca si am stat acolo. Modul in care credeam ca sunt in prezent nu mai functioneaza. Tre sa caut si mai adanc. Si nu am niciun chef sa interactionez cu G. Cu nimeni. Vreau sa fiu io cu mine. Nush dom'le ce sa mai fac. Atatea cautari si atatea alea...M-am saturat, da'vreau sa merg mai departe. Si nush cum. Am vazut nemultumire in fundal. Asta e de la lipsa de prezenta. E la suprafata lipsa de prezenta, agitatia, apoi o usoara nemultumire fara un motiv anume. Si abia dupáia urmez io. De cate ori realizez asta nemultumirea dispare. De fapt, nu i-as zice chiar nemultumire...discomfort superficial. Mutatu'asta m-a dat umpic peste cap si m-a facut sa vad cat de atasata sunt de factori externi.
Am fost fo doo zile la alergat. Fain...Am simtit cum mi se deznoada energiile. Numa'ca nu imi place sa alerg organizat. In fiecare seara la 8 merge A. Io nu am chef sa merg mereu. Azi nu m-am dus.
"Iubirea e peste tot." Chiar e, da'io ma fortez sa o vad. Ca atunci cand incerci sa faci apa sa fie uda...Nu-nteleg...Daca fac, nu iese. Daca nu fac, tot asa. Am incredere ca o sa iasa pan'la urma. Mah, e o certitudine. Stiu ca o sa ajung unde vreau, da' cum?

Nu stiu cand e cazu'sa fac sau sa nu fac ceva. Eu mereu pot face ceva. Mereu pot influenta mersul lucrurilor, da'oare ie musai? Vroiam sa stau pe o banca. Erau toate ocupate, da's-a eliberat una pe langa mine. Aveamd e ales sa ma grabesc pana acolo sau sa merg avand incredere ca daca trebuie sa stau pe banca aia, voi sta. Am mers molcom si am stat...Pana acum am facut lucrurile sa mearga. Am luptat. Acu'vreau sa ma las dusa de val. Problema mea e ca nu inteleg rolu'deciziilor mele, mai ales atunci cand decid sa nu decid nimic. E mai interesant asa, da' nu inteleg. Oricum, asa vreau sa traiesc: avand incredere.
Nu'nteleg si gata. Da'vreau. Asta e o decizie?

Cand atarni si pe-aici un tablou in acuarela?

O sa atarn zilele astea, dupa ce mai fac fo 2-3.

Acu'ca am facut ordine si-s toate cum trebe, vreau sa fiu atenta sa nu achizitionez alte prostii. Cand vreau ceva ma intreb daca chiar am nevoie sau daca imi place in mod deosebit. Asta nu se aplica la esarfe. Tre sa fie multe si colorate. Incerc sa mentin lucrurile pe care le am in limitele utilului si/sau placutului. Mai am o cutie in care am chestii ornamentale pe care vreau sa le dau. Nu imi plac in mod deosebit si sunt chestii de umplutura. Mai am de dat o plasa cu haine si una mare cu vase care nu-mi sunt necesare.
Ma gandeam sa-mi cumpar o masa pliabila si o chestie cu rafturi. Adica de cand cumpar io mobila? Masa pliabila ar merge...Arata bine si se transporta usor. Mdam...mare atentie la ce cumpar si cat...

Imi place articolul asta:

David Icke a fost invitat în 2003 să țină o prezentare într-o localitate din Brazilia, undeva în pădurea amazoniană. Lui David i-a fost oferit un ceai de ayahuasca - 'planta învățătoare', 'planta zeilor' - folosită de sute de ani de shamani pentru a intra în legătură cu 'dimensiunile zeilor'.

În timpul acestei experiențe, David a 'auzit' o voce care i-a spus cu deosebită demnitate, siguranță și claritate: 'David, te vom duce în locul de unde vii, ca să îți poți aminti cine ești.'

Am fost dus pe un tărâm de necuprins al beatitudinii. Nu exista 'timp' și nu exista 'spațiu'. Totul era. Nu aveam corp, eram doar Conștiință și eram totul. Nu exista separare, polaritate, nu exista negru sau alb, noi sau ei. Eram Infinitul, dar în același timp eram profund conștient ca 'individ', cu propriul meu punct de observație în cadrul întregului. Dacă oamenii ar putea experimenta această beatitudine a Întregului, lumea celor 5 simțuri ar fi transformată. [...] În acea stare de beatitudine pe care o simțeam, energia nu vibra așa cum vibrează în dimensiunea formei și 'lucrurilor'. O simțeam ca o liniște sau ca valurile oceanului mișcându-se încet, în perfectă armonie. 'Acesta este Infinitul, David', a spus Vocea. 'De aici vii și aici te vei întoarce'. Următoarele cuvinte au început să se repete la nesfârșit în mintea mea:

Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie.

Vocea a spus că acesta este tot ceea ce avem nevoie să știm, pentru că totul pleacă de la aceasta. [...] Mi s-a spus că ceea ce numim noi Univers este o iluzie holografică similară 'cerului cu stele' proiectat pe tavanul unui planetariu. Singura diferență este că, în cadrul Universului proiecțiile par să fie tridimensionale, căci sunt holograme. Vocea mi-a spus că Universul este o creație a imaginației noastre și că este singura noastră realitate pentru că așa credem noi că este. Universul este cu mult mai mic decât cred oamenii. 'Privește la cerul dintr-un planetariu și pare atât de vast, în realitate însă ajunge doar până la tavan. Crezi că stai acum pe Pământ? Hmmm... ILUUUUUZIE! Te afli acum pe Pământ doar pentru că tu crezi că te afli', a spus vocea. 'Amintește-ți întotdeauna că Iubirea Infinită este singurul adevăr - (tot) restul este iluzie - (tot) restul.'[...]

Dacă vibrează este iluzie. Infinitul nu vibrează; este armonia și Întregimea a totul. Doar ce este iluzoric vibrează - tot ce este creat de imaginația și amăgirea minții.

[...]Nu există legi fizice. Oamenii de știință creează legi iluzorice care să măsoare un Univers iluzoric. Nu există 'legi' de nici un fel, pentru că totul este. Crezi că Infinitul are nevoie de 'legi' prin care să se manifeste?

Trăind într-o lume iluzorică

Vocea mi-a explicat că ceea ce noi credem că este lume 'solidă' există pentru că am fost programați să credem asta. Lumea nu este 'în afară' este 'în interior' - în mințile noastre. Corpurile noastre sunt iluzii holografice care nu există așa cum le vedem și le simțim ca fiind reale. Avem nevoie să mâncăm sau să bem pentru că, atât noi, cât și corpurile noastre au fost programate (prin condiționare și manipulare genetică) să credem că avem nevoie. La fel și cu nevoia de a respira. [...] 'Crezi că Infinitul stă la masă?' a spus Vocea. Crezi că Infinitul trebuie să respire, altfel moare? Atunci, de ce, cei din Bucla Temporală (timpul liniar) cred acest lucru?' Răspuns: pentru că se identifică pe sine cu o 'personalitate' fizică subordonată 'legilor' iluzorice și nu cu ceea ce sunt ei în realitate - Infinitul 'Întreg'. [...]

'De ce ai nevoie să zbori într-un avion? Tu ești punctul A și ești și punctul B și totul între aceste puncte. De ce atunci trebuie să folosești un avion să zbori prin tine însuți?'

Apoi Vocea a vorbit despre astrologie. 'Da, Astrologia pare să 'funcționeze' în sensul că anumite tipuri de 'personalități' și obiceiuri pot fi prezise de 'timpul' 'locul' și 'anul' (toate iluzii) în care s-a născut o persoană. Dar de ce este posibil acest lucru? Astrologia 'citește' câmpul vibrațional al Buclei Temporale, și, deși acest lucru poate fi făcut cu multă precizie de cei talentați, continuă să fie doar o iluzie a Rețelei (realității virtuale în care trăim), bazată pe separare și nu pe Întreg.' Vocea mi-a spus că Astrologia este un aspect al Rețelei ce permite manipularea oamenilor în identificarea și mai profundă a sinelui cu personalitățile iluzorice - Sunt Taur, Leu, Gemeni, etc... Se bazează pe ideea separării, a părților, și nu a întregului. 'Crezi că Infinitului i se citește semnul astrologic?' spuse Vocea. 'Crezi că Infinitul consultă un medium în legătură cu 'viitorul' sau merge la cititorul de cărți tarot?' Acestea toate sunt identificări cu personalitatea 'fizică', iar prezicerile acestea de 'viitor' nu sunt decât informații preluate din Bucla Temporală.

Nu există Lumină sau Întuneric

'New Age și religiile cred în existența 'luminii' și a 'întunericului', dar nu există nici lumină, nici întuneric', spuse Vocea. 'Acestea sunt iluzii. Conceptul că este nevoie de lumină pentru a echilibra întunericul este total greșit, iar credința în existența luminii este un concept la fel de separator ca și cel al credinței în întuneric. A crede în 'lumină', înseamnă a crede în 'întuneric', astfel încât credința în 'lumină' creează iluzia energiei sale polare - 'întunericul'. Mai mult decât atât, acestea sunt expresii ale Minții separate de Întreg. Lumina și întunericul sunt iluzii ale Rețelei, create cu scopul de a cauza separare, conflict și frică. Infinitul nu este mai luminos decât este mai întunecat. Este armonia și echilibrul a tot ce este. Nu este bun sau rău, lumină sau întuneric, negru sau alb, masculin sau feminin; doar este - Întregimea a tot. La fel nu există nici demoni,' a spus vocea. 'Dacă Iubirea Infinită este totul, iar restul este iluzie, cum pot fi demonii altceva decât iluzii? Sunt holograme proiectate în imaginația minților înfricoșate și manipulate', spuse Vocea. 'Idea că lumina trebuie să se lupte cu întunericul și cu demonii doar întărește credința în existența lor fizică'. Nu este nevoie să ne 'luptăm' cu nimic, iar cei care fac acest lucru dau și mai multă putere acestora, confirmând că sunt 'reali'. Așa cum am mai spus: luptând împotriva a ceva, devii acel ceva. Dacă oamenilor nu le place experiența curentă, atunci să perceapă o alta, iar manifestarea realității curente va dispare, a spus Vocea. Nu-ți place visul realității prezente, atunci visează o altă realitate.

Vocea a pus accent pe faptul că, pentru a ne putea elibera din iluzia Rețelei, trebuie să ne identificăm cu Infinitul și nu cu o fărâmă de minte înghesuită într-un corp. Dacă ne privim ca fiind infiniți și nu o hologramă într-o 'existență' imaginară, Rețeaua nu ne va mai putea controla, căci nu va mai exista. 'Încetează să mai pui întrebări', a spus Vocea 'și începe să cunoști răspunsurile'. [...] Când punem întrebări, acceptăm faptul că nu cunoaștem răspunsul. Oare Infinitul ar face acest lucru? 'Nu mai pune întrebări și vei știi răspunsul', a spus Vocea, și, modificând replica din filmul Matrix a adăugat: 'Nu întrebarea te înnebunește, ci faptul că o pui'.

Mi s-a arătat o imagine în care niște oameni cădeau în mod metaforic din cer pe un drum ce străbătea un câmp. Vocea mi-a spus că, deoarece Conștiința în Rețea a fost prinsă prin 'reîncarnare' într-un ciclu de intrări și ieșiri înafara Buclei Temporale, oamenii nu sunt condiționați doar de credința unei singure vieți 'fizice'. Ei sunt condiționați de nenumărate experiențe în Bucla Temporală, iar între aceste călătorii 'fizice' ei se află într-un alt stadiu iluzoric. Astfel încât, ei sunt condiționați și se reîntorc în realitatea Buclei Temporale pentru a fi condiționați și mai mult. De aceea umanitatea a căzut într-un stadiu de condiționare și servitudine atât de ușor. Oamenii au mai parcurs acest 'drum' de nenumărate ori. În timp ce mi se spuneau toate acestea, mi s-a arătat un drum din ce în ce mai bătătorit de pașii celor care mergeau pe acest drum, până când a devenit asemenea unui șanț pe un disc. Continua sa se adâncească tot mai mult, iar cei care mergeau pe acest drum au început să se scufunde tot mai mult în acest 'șanț' întunecat, până când nu s-au mai văzut deloc. 'Este de mirare că oamenii se uită în sus și îl caută pe Dumnezeu?' spuse Vocea. 'Este singurul loc unde pot vedea lumina!"

Vocea i-a mai spus lui David că totul va fi adunat laolaltă în final și 'nici o oaie nu va fi lăsată singură în câmp'. Același lucru i-a fost transmis lui David prin intermediul unui medium:

Nici unul dintre voi nu realizați cât de mult sunteți învăluiți de iubirea Divinității (Tot Ce Este). Este protectoare și călăuzitoare. Totul va fi adus laolaltă la sfârșitul zilei și nici o singură oaie nu va fi lăsată pe câmp.



In lumina acestei informatii, raspunsul la mult dezbatuta intrebare: "Este intunericul iluzoric sau nu?" devine evident: si DA si NU, depinde de punctul de perceptie al observatorului. Din punctul de vedere al Constiintei/ Tot Ce Este (Intregul nemanifestat) intunericul, ca si lumina este o simpla iluzie. Din puctul de vedere al Creatiei (exprimarea manifestata a Intregului) intunericul este la fel de real ca si corpurile noastre, ca si aerul pe care il respiram, ca si planeta Pamant, Universul, sistemul solar, civilizatiile extraterestre, 'dimensiunile superioare','maestrii ascensionati', etc.

Dupa cum se spune in mesajul de mai sus, Intregul (potential infinit nemanifestat) nu are vibratie, iar Creatia (potentialul manifestat al Intregului) este doar o expresie iluzorica a Intregului si are vibratie.

[color="#800080"]Sursa: un forum.


Ce mi se pare funny in articolul de mai sus e faptul ca apare ideea de unitate, dar si cea de "ati fost programati, manipulati". Cine sa manipuleze pe cine daca toti suntem una? Manipularea si manipulatorii, precum si cei manipulati sunt aceeasi chestie. La fel de reali ca lumea fizica....whatever that means.
Si toti cei care rezoneaza cu ideile "new age" au tendinta asta de a spune ca nu exista separare si in aceasi timp de a afirma ca "suntem manipulati si tre sa ne eliberam". Eh, teorii si dogme... Adevarul e in tacere.

Iubire Infinita ...

(eu ii spun Iubire Pura...)

... da, cica timpul nu exista... (asa am auzit si eu!!...)

Si totusi... m-am intrebat: "Timpul exista?"



'Nu întrebarea te înnebunește, ci faptul că o pui'.



De cand ma stiu imi tot pun intrebari... la care nu am aflat raspunsul...
Gen: "Cine sunt?" si "Unde ma aflu?"


"Adevarul e in tacere."

Si asa apare ideea de convertire... "Cand un numar suficient de oameni atinge aceeasi vibratie, se manifesta realitatea corespunzatoare acelei vibratii." Io zic ca asa e, dar asta nu impiedica pe cineva cu un anumit tip de vibratie sa nu traiasca realitatea corespunzatoare lui. De aia multi incearca sa ii aduca si pe altii pe drumul cel bun: vor sa isi asigure viitorul. Interesul e egoist: sa creasca vibratia altora ca sa traiesc eu cum vreau. Am vazut tendintele astea la cativa. Numa'ca in spatele acestor impulsuri e frica, iar frica are vibratie diferita de a lumii in care ar vrea sa traiasca. E ca si cum ar trebui sa fie un numar minim de...sa zicem 1.000.000 locuri pentru ca raiul sa functioneze. Asa ca daca vrei in rai, n-ai decat sa gasesti alti 999.999 oameni care sa vina cu tine, presupunand ca raiul e gol si acu'se construieste. Asa cum am pus io problema, pare si mai mare prostie decat e.
Eu cred ca fiecare din noi traieste in realitatea cu care rezoneaza. Treaba cu masa critica e interesanta si cred ca se va atinge punctu'ala. Mai cred insa ca, si daca nu se atinge, cei cu vibratia inalta vor experimenta oricum realitatea corespunzatoare lor. Nu cred in ideea de sacrificiu. Universul nu ar vrea ca o parte a lui sa sufere pentru ca alte 1000 sa fie fericite. Pentru existenta, o parte, oricat de mica, conteaza la fel de mult ca toate celelalte la un loc. Existenta face in asa fel incat fiecare parte sa beneficieze de iubire si sustinere....Nah, cuvintele...suna aiurea cand incerc sa explic, desi mi-e clar. Oricum, nu exista "parte" si "intreg". E perspectiva duala a mintii umane.
Azi-noapte am visat ca era o perioada de agitatie si de griji, da' cumva vedeam ca oamenii vor realiza iluminarea in viitorul apropiat. Ma uitam la niste haine portocalii si galbene si nu mai stiu ce culori, care fluturau si vroiam sa raman in prezent.
"Buddha" se scrie din doua simboluri care inseamna "nu" si "om". Materie si negarea ei, luate impreuna...Intregul nu e doar suma partilor. Afirmatia are si frumusete matematica.
Constat ca nu pot citi nik despre prezenta...Semn ca tre sa ma uit acolo unde ie toate alea: in interior.

Si eu tot asa am auzit!
Cica intr-o zi a bagat unu' deshtu'n gura, s-a scarpinat la ceafa si a grait: "mdah, deci Pamintul se invirteste in jurul... hm, cam 24 ore... mda... si cit sa pun la 1 ora? Cred ca 60 minute ar fi nemaipomenit..."

De atunci au inceput toate belelele!

...



Of course! Numa' cu grija. De obicei cine se uita prea mult la exterior... cam decoleaza...asa... nitel. Iar cine se uita in adincuri risca sa-l apuce ameteala. Sau ametelile!

... Daaaa, timpul asta.... bine ca nu aberez pe aici... (ca oricum nu am scapat complet de complexul de inferioritate...)

Multumesc, milimetru!

...
hm... iar ameteli

Iaca, m-oi descurca io si ametita. Mi-am amintit de o expresie funny: "Daca te uiti prea mult in adancul prapastiei, prapastia se va uita in adancul tau". Totusi, io cred ca ametelile apar cand iei in considerare doar interiorul sau doar exterioru'. Io vreau sa le impac pe amandoua.
Nici io nu cre ca exista, de fapt timp. Timpul si spatiul sunt iluzii...asa se explica de ce ma simt io holografica in ultima vreme. Nush sa explic...

... ca sa treaca repede ametelile... daca apar...

Imi place chestia asta: Lucruri gratis. Ma gandesc sa pun acolo cartile, vasele si hainele de dat.
Vreau ca luna urmatoare, de la 1, sa pastrez bonurile cu tot ce cumpar si sa analizez treaba asta. Cumpar ce vreau, de obicei, da' parca am unele apucaturi "consumiste". Azi vrui sa imi iau cascaval. Nu mi-era pofta, am branza buna in frigider...asa ca nu isi avea rostul. Asa ca nu am luat, desi am avut impulsul sa iau. Am vrut sa-mi cumpar niste raftulete. Nu-mi sunt necesare si nici nu-mi plac in mod deosebit...N-am mai cumparat. Nici masa pliabila nu mai iau, ca asta pe care o am e foarte buna.
Nu vreau sa ma limitez, nici sa ma retin de la ceva, dar vreau sa folosesc ceea ce am in conditii optime, iar lucrurile noi chiar sa isi aiba rostul. Vreau sa fac la fel si cu mancarea. Am observat ca e mai eficient sa cumpar cate putin. Nu stiu de ce aveam ideea asta ca daca cumpar in cantitate mai mare ies mai ieftin. Chiar asa faceam: cumparam multe alea, ca sa arunc mai apoi 1/4 din ele. In felul asta arunc mai putine.
Azi am facut un fel de tocana cu o vanata, un dovlecel si un ardei care erau cam demult in frigider, dar erau in stare foarte buna. Nush ce draq fu in ele, ca a iesit naspa. Maine o arunc. Io nu manc asa ceva. Am incercat in seara asta, am zs ca, mah, alea ie bune, nu am ars, nu am afumat nik, nu am pus mult ulei..tre sa imi cada bine. Si acu'am aja o stare de la stomac. Poate o fi si de la zaharu'de-l mancai azi, de la paine si biscuiti. Nu-mi era pofta, da'asa avui io chef. Foame psihologica. De cateva zile am chef sa mananc prajituri dálea cu multa ciocolata si crema gretoasa de nu poti manca tot din farfurie. Si am mancat. Acu'nu-mi mai trebe.
Ma gandeam io asa intr-o doara ca ce fain ar fi sa am flori in bucatarie, sa el vad cand mananc. Ieri a aparut pe masa o frezie pusa in apa. Miroase fain. A adus-o A.. Ma gandeam azi la "coincidentele" din ce in ce mai dese cand imi sare in ochi o felicitare pe care scria: "Do you believe in magic?". Da.

Sex an the city - the movie

Tocmai ce am vazut filmul. Glamourous. E gretos ca prajiturile pe care la mananc io de cateva zile. Da'mi-a placut. Supercalifragilistic. Imi place cum fosnesc pungulitele in care isi cumpara ele chestii. Si sclipiciunile. Imi amintesc de A., care avea tot felu'de tuburi de cosmetice si..god! n-am mai vazut atatea perechi de incaltari in posesia unei singure fiinte.
Rujuri si chestii scurte. Decoltee si vopsele. Shoping si lucruri inutile. Atmosfera aia care nu imi placa da'ma atrage. Fashon...Vogue...Dior...New York. Si zorzoanele. Am chef sa desenez sclipiciuni. Starea asta mi-o induce si muzica lu' Gaga.
Filmu'mi-a lasat o senzatie de greata...Ce fac fetele cand sunt suparate? Cumpara. Ce fac ele ca sa se simta bine? Cumpara. Cum ii demonstrezi cuiva ca tii la el? Ii cumperi lucruri... Imi plac perlele. Sunta atat de asa.
Avea una din ele un sirag lung de perle si-l purta prin casa. Nice.
Aja...revenind la glamourous...Imi place cum imi plac prajiturile gretoase: sunt momente in viata cand am chef sa vad ca exista si asa ceva.
Atitudinea consumista...lipsa de respect pentru lucruri...pretul pe marca produsului in special...Genul de film care te face sa vrei sa cumperi chestii de care nu ai nevoie, la preturi exagerate. Asta s-ar putea trece cu vederea. Da', mah, cum ramane una singura, cum incepe dezastru'. Si le arata cum sufera ele si cum mananca tot felu'de prostii si bocesc singure in casa. Oare si de asta e societatea de asa natura? Singuratatea e atat de blamata...De parca ar fi sfarsitu'lumii daca ai petrece putin timp cu tine insuti. Nimeni nu zice in filmele astea ca nu ai cum sa fii fericit cu cineva pana cand nu inveti sa fii fericit cu tine insuti. Abia dupáia esti suficient de matur pentru o relatie.
Si niciun pic de lipsa de respect. Si ce daca tu ai stat o zi sa pregatesti ceva? De'un sa stie omu'ala prin ce ai trecut tu? Tu ai vrut sa fie surpriza, nu-l poti condamna ca nu si-a facut programu' in asa fel incat sa ajunga la timp pentru surpriza ta. Si eroina tipa. Si Exista langa ea cel putin o cotoharla care sa-i dea dreptate.
Modu'in care sunt prezentate relatiile e cel putin bolnav. Din nou: trebuie sa cumperi ceva sau sa spui ceva ca sa arati ca iubesti. Si cand nu faci asta, e clar, totu'se naruie. Gesturi cum ar fi sa cumperi o floare sau sa zici una alta sunt faine...daca chiar simti sa le faci. Da'cand le faci ca sa demonstrezi ceva sau pentru ca asa ai citit tu ca trebe sau pentru ca vrei sa fii romantic sau pentru ca periodic trebe facute...sunt gretoase.
Si ce daca azi sunt 10 ani e cand v-ati cunoscut? Daca nu ai chef sa cumperi flori sau cadouri, ar trebui sa fii inteles, nu sa ti se arunce in fata tot felu'de rahaturi. Poate chiar iubesti si poate chiar iti pasa, da'nu simti sa faci niste gesturi. Da'uneori le faci, ca asa e politica relatiilor. Auzi: politica relatiilor!
Unde e respectu'in filmele astea? Respectul fata de partener? Si cel mai important: respectul de sine? Respect de sine nu inseamna doar sa-ti cumperi chestii si sa te aranjezi. Treaba asta merge mult mai adanc...si ajunge chiar si in punctul in care realizezi implinirea interioara. Si aia nu are nicio treaba cu cat cumperi si cat a costat nush ce perina pe care o tii aruncata intr-un colt.
Mai e o senzatie care e prezenta in toate filmele de genu': personagiile nu-s fericite. E asa un fel de complacere. Chiar si atunci cand au tot ce le trebe tot nu-i ceva la locu'lui. Si nu reiese din replici, ci din insasi aura filmului. Consumul, minciuna, frica de singuratate...aste sunt ideile predominante. O sa vad si sex in the city 2- si probabil o sa mai mananc inca o prajitura gretoasa.It's all about fun, after all.

Faptu' ca mobila in camera mea nu a fost de la inceput asa cum vroiam io(si nici acum nu-i chiar totu'ca la carte) m-a facut sa realizez cat de mult e pacea interioara afectata de factorii exteriori. Asta inseamna ca confund pacea interioara cu altceva. Nu m-am uitat cu adevarat unde trebe. Vedeam comori peste tot mai putin aia din mine, singura reala. The time is now.

Am gasit visu'ala in care a aparut A., colega. Am avut visul asta prin anu'1:

"2 babe alergau dupa mine, apareau peste tot...nu puteam fugi prea repede....M-am intalnit cu una Alina, si ep ea o fugareau...pan' la urma ne-au ajuns...eram am2 la mine acasa. M-au intrebat cum ma cheama si le-am spus...au intrebat-o si pe ea, a dat acelasi raspuns. Ea eram eu...mi-au spus sa o accept si sa o primesc in mine. am zis ca o accept dar ca nu pot inca sa o primesc in mine....de fapt, nu aveam incredere in babe.
ciudat vis...deci eu nu vreau sa accept o parte a mea pentru ca nu am incredere...incredere in ce? in ea? in puterile ei? "
Colega arata ca Alina din vis...si o cheama tot asa. Babele sa insemne grijile si problemele mintii?

Am recitit un jurnal de-al meu vechi... Acolo am gasit visul postat. Reacia a fost de respingere. Aia care eram mi se pare necioplita, dezordonata...nu-mi place. Imi era oarecum jena ca io eram asa. Dar asa am fost, si am avut un motiv pentru asta. In jurnalul ala sunt scrise vechile mele conceptii, povestesc si despre C. ...si i-as da delete. De ce resping? What's done is done.
Asemanarile mele cu colega sunt surprinzatoare. Preferam aceleasi lucruri, mancam aceleasi chestii, ne imbracam cam in acelasi stil... Ea inca nu stie de trebile cu prezenta sau stie, da' nu realizeaza despre ce e vorba. I-am dat o carte de E. Tolle sa citeasca, daca vrea.

Cum sa fiu prezenta fara sa trebuiasca sa imi amintesc asta? Momentan, imi aduc aminte ca exista "prezenta" si incerc. Vreau sa simt prezenta si cand mintea nu isi aminteste. Si vreau sa fiu atenta lamomentul prezenta fara a ma concentra asupra lui. Relaxare alerta.

Yeah...mi-e greu sa accept ca am fost intr-un anume fel in trecut. Dar am fost. In felul ala si in multe altele, in alte vieti. De aia nu mi le amintesc cum trebe. Inca. Nu conteaza. Lumea e reala si ireala simultan. Si nici macar asta.

Unde sunt io?Serios, unde? Sunt peste tot in timp, deci si in spatiu, ca sunt legate. Si dincolo de timp si spatiu sunt alte chestii...si sutn si acolo. Deci io unde sunt? De fapt, cine sunt? Abia acum ma intreb cu adevarat. Nu astept raspuns. Stiu deja, da'habar n-am.
Am incredere.

Am facut ordine in lucruri. Acu'sunt toate cum trebe si usor de folosit. Oarecum imi lipseste activitatea de a face ordine si a arunca lucruri. Am facut ordine chiar si in calculator...Sters muzici si poze care nu-mi trebe. Pun pe dvd-uri chestii pe care stiu ca le voi folosi, anumite filme si proiecte. Pozele daca ajung pe dvd-uri acolo raman. La fel si muzica. Asa ca Shift+delete. And now what? Fiecare lucru isi are rostu'lui si locu'lui...Io ce mai arunc si ce mai dau? i-am zis lu' G. ca daca vrea ma duc la el sa-l ajut cu "destrabalarea", ca mi-e dor. S-a apucat si el sa scape de trebile pe care nu le foloseste.
Camera mea e faina, ordonata, da' am un colt care nu-i chiar perfect aranjat. I've seen better. Asa o sa-l las. Coltul ala imi reaminteste ca inca ma afecteaza exteriorul, ca inca nu percep clar. Deci...Acum vad si mai mult relatia mea cu exteriorul, in contextul in care inca mai cred in exterior-interior.
Unele chestii trebuiau aruncate si inlocuite cu altele. Am facut si asta. Si acu' io ce mai cumpar, ce mai consum, dom'le? Pana si in frigider e ordine si nu mai apuca sa se strice ceva.
Ma uitam printr-un catalog Avon. Nu-mi plac produsele de la ei, da'as fi cumparat chestii doar pentru ca erau colorate si miroseau fain. N-am cumparat pen'ca nu-s la fel de bune ca alea naturiste pe care le folosesc, nu-mi trebe si nu-mi convine raportul pret/calitate. Ideea e ca am avut tendinta sa cumpar doar de dragu'de a cumpara. Briz-brizuri....Observ si treaba asta la mine.
De cateva zile manc ca vaca ca asa am avut io chef. Am avut pofta de umpic de carnat si am mancat. Si multe dulciuri. Gata. E timpu'sa-mi ascult corpu' ca zilele astea nám avut chef. Daca am chef sa nu ascult, apai nu ascult si gata. Acum am chef. Ideal ar fi fost sa ma abtin, da' am mancat pana m-am convins singura ca nu-mi face bine. Nu ca n-as fi stiut, da' mi se pare mai ok asa decat sa ma abtin.
Mi se pare ciudat oarecum sa cumpar doar ce-mi trebuie si doar cat imi trebe. Ar trebui sa mi se para ciudat sa fac invers, da'asa am fost invatata, se pare ca. Mi-am cumparat o geanta ca imi trebuia oarecum. Am avut tendinta sa o cumpar si pe a 2-a, si aia chiar nu imi trebuia. Da'era faina. Imi plac paturile colorate. Am, da' as mai cumpara. Nu imi trebe, da' "sa fie". Si exemplele pot contiuna. Cumva, tendinta de a consuma a fost inlocuita cu placerea de a arunca. Acum nu mai am ce arunca, da'nu mai vreau nici sa am o atitudine consumista. Asa simt, da'tendinte tot am.
Singurele bunuri cu care mai fac excese sunt cosmeticele. Am 2 samponuri, 3 creme de corp...Cam multe. UN sampon si O crema de corp at the time. Bine, 2 creme de corp, ca mai am chef sa schimb mirosurile. Eh, in zona asata imi dau voie sa mai cumpar si in +(...deocamdata), ca le folosesc oricum si mereu trebe.
Acum sunt la munte, la ai mei. Mi-am luat doar cat a incaput in geanta de umar - dáia de purtat prin oras, nu de voiaj. Si nici macar nu am umplut-o. Bine, am si aici haine, da'de obicei veneam cu un rucsac plin, indiferent ca stateam 2 zile sau 1 saptamana.
Atasamentul meu de lucruri se vede cel mai bine acum...La fel si relatia mea cu ceea ce percep ca fiind "exterior". Fara jucariile si tehnicile de meditatie, fara aruncat sau cumparaturi...acu'sunt doar io.
"Nu e nimic de facut si nimeni care sa faca."

Mi-am gasit o noua ocupatie : cosmetice home-made. M-am gandit io si am ajuns la concluzia ca corpului meu ii plac mai mult chestiile preparate de mine. Pe de alta parte, mie imi plac parfumurile, culorile, consistentele cremelor... Si vreau sa impac astea doo cerinte.
Vreau sa folosesc cosmetice dálea bune, usor de gasit/preparat si sa coste ok.

Sa vedem ce folosesc io:

1. antiprespirant Dove;
2. lotiune de fata Lara;
3. lotiune'cu extract de albastrele pentru zona ochilor;
4. crema de fata Apidermin cu propolis;
5. unguent cu propolis si galbenele: pentru buze, asta cand e frig afara.
6. crema de corp;
7. sapun;
8. sampon;
9. pasta de dinti;
10. Gel de dus.

As trece si un exfoliant, da' dála folosesc rar si consta in tarate sau malai.
Heh...nu-s chiar asa multe. De 2-3 luni pielea mea zice ca nu-i mai trebe lotiunea de fata Lara. Asta ma mira...niciodata nu m-am gandit la lotiunea aia. O folosesc zilnic de 10 ani si imi place tenul meu. Da'daca pielea zice ca nu, atunci o sti ea de ce. Deci: 2 si 3 au devenit una singura, ca folosesc lotiunea cu albastrele pentru toata fata. E ca si cum as fi tinut ceva petale de flori in ea, deci faina.
Prin urmare, acum lista devine asa:
1. antiprespirant Dove;
2. lotiune'cu extract de albastrele;
3. crema de fata Apidermin cu propolis;
4. unguent cu propolis si galbenele: pentru buze, asta cand e frig afara.
5. crema de corp;
6. sapun;
7. sampon;
8. pasta de dinti;
9. Gel de dus.

Crema de fata si unguentul ar putea sa fie un fel de 2 in 1 daca gasesc o reteta faina. Totusi, parca nu m-as desparti de unguentu'ala. E zuperb si corpul il accepta. E bun si la gust. Mnu, deocamdata las unguentul. Ori imi fac io cum stiu, ori il las pe ala pe care ilam, da'musai vreau.
Crema de la Apidermin e buna. Chiar cea mai buna pe care am folosit-o. Totusi...parca vreau sa-mi fac io. O sa mai sap la punctu'asta.
Cremele de corp pe care le folosesc mi se par ok, da' ceva imi da cu rest. Uleiul de masline e foarte bun, da'nu imi place senzatia aia unsuroasa pe piele. O sa ma gandesc la o solutie... Oricum, sa fie cam aceeasi cu crema de fata...

Sapunu'si gelu'de dush ar face bine sa devina aceeasi chestie...Ori le fabric io, ori le cumpar...nah, aici nu-i chiar urgenta situatia.
Pasta de dinti..aci e usor: Cateva picaturi tinctura de propolis in umpic de sare, muiata periuta si spalat dinti, sau pus umpic de apa in treaba aia si muiat periuta din cand in cand si apoi clatit...tot felu'de combinatii. Ideea e ca sarea si propolisul sunt suficiente.

Lista eficientizata arata cam asa:

1. antiprespirant Dove;
2. lotiune'cu extract de albastrele;
3. crema de fata si corp;
4. sapun;
5. sampon;
6. solutie pentru curatat dintii.

Antiprespirantu' ...cu asta nush ce sa fac...de o vreme corpu'imi cere pauza si de la el. Si nu e vorba de marca, l-am trecut si io pála de-l am acum. Acum, de fapt, cre ca am Rexona. Nu prea pot sa stau fara deocamdata, ma simt mai fresh cu el. Probabil am ramas cu obsesia asta de cand eram la pubertate si se simtea miros urat. Am facut un test: am stat fara dásta fo 3 zile. M-am spalat dimineata si seara. Nu miroseam urat. Aci depistez o nevoie psihologica mai mult decat fizica.
Ah, n-am trecut parfumul. Parfumurile...Astea nu le trec, ca le folosesc cand am chef, nu le consider incluse in lista "must have". Sunt pentru placerea mea si doar atat. Si le pastrez. Numa'ca ma simt mai ok cand le dau pe haine, nu pe piele.
Destul pentru azi...o sa fac sapaturi.

Cauta si vei gasi...

Antiprespirant:

Am folosit un recipient din sticlă pentru condimente, în care am pus cam o lingură de bicarbonat de sodiu, peste care am adăugat aproximativ 50 ml de gel de aloe vera (se găsește la magazinele naturiste), 1 capsulă vitamina E uleioasă (pentru efectul antioxidant și pentru beneficiile pentru piele), 5 picături de UV (ulei volatil) de salvie (pentru efectul antiperspirant), 2-3 de UV de ti-tree (pt efectul antibacterian), 5 picături de UV de lavandă, 5 de UV de patchouli și 3 de portocale (pentru miros).

Cam scumpa si inaccesibila aloe vera aia...Totusi, informatia e utila. Uleiurile de salvie si tea tree sunt bune.
Toate retetele tocmai gasite contin gel de aloe vera. Scump si greu de gasit in unele locuri. Altii folosesc nushce de cocos si guma xantran sau asa ceva. Si astea sunt greu de gasit si scumpe.

Zisei ca gata pe azi... Am asa o stare de...somn...

Ulei anticelulitic inventat de cineva:

"Ulei de masline
Ulei de migdale
Ulei de samburi de struguri
Coenzima Q10 (pe vremea aia desfaaaceeaaammm capsula cu capsula de la hofigal; in zilele noastre se exista de cumparat lichida)
Vitamina A ueioasa
Vitamina E uleioasa
Parfum - pe vremuri foloseam un parfum uleios de la body shop, astazi folosesc ulei de roinita . "

Autoarea zice ca a scapat-o de toata celulita si de 50% din vergeturi. La asta a contribuit, bineinteles, si alimentatia vegetariana...

Cantitatile la ochi...ceva in genu:
Ulei de masline - 50 ml
Ulei de alune - 20 ml
Ulei de samburi de struguri - 10 ml
Ulei de migdale - 50 ml
+
Ulei de samburi de grapefruit - 10 ml
Ulei de musetel - 10 ml
Ulei de galbenele - 10 ml
Atentie! Uleiul de catina - e colorat si pateaza hainele; eu l-am folosit si pe el o vreme; trebuie sa stergi surplusul cu un prosop pe care esti pregatita sa-l sacrifici o vreme (culoarea iese la spalat)
+
Coenzima Q10 - 10 ml / 10-15 capsule desfacute
Vitamina E uleioasa - 10 capsule (1 folie) taiate
Vitamina A uleioasa - 8 ml (avand in vedere ca sticluta are 10 ml si vrei sa mai pastrezi 2 ml sa-i picuri in masti, creme, etc)

Azi am facut prima mea crema de fata si corp.
Am descoperit ingredientu'de baza: ceara de albine. Umpic de ceara, umpic de ulei de masline, umpic de ulei de struguri, amestecate bine. Cand s-au racit,umpic de miere, umpic de tea tree. Are gust bun si lasa pielea fina si hranita.
Crema asta e cam unsuroasa, asa ca o sa folosesc doar ulei de samburi de struguri in loc de cel de masline. E si usor lipicioasa- de la miere. Ma gandesc io la o solutie si-n directia asta.
Inca nu ma simt pregatita sa imi fabric singura sapunu'. Stiu sa fac, da'asta implica lesie sau soda caustica...nu-i binie. Vreau ca sapunu'sa faca spuma multa dom'le. + ca nu vreau sa fac exces de zel si sa incep sa miros ciudat pentru ca nu ma spal cum trebe, chiar daca vin des in contact cu apa.
Pan'la urma, nu din vreo adversiune fata de chimicale fac asta. E o nevoie naturala a corpului. Asa a decis el ca ii trebe... el sau intuitia, nush. Deci: lotiunea de fata lara e scoasa din uz. Crema de fata a devenit si de corp si e preparata de mine. Sunt incantata de asta.
Antiperspirantul ramane deocamdata, pana gasesc o solutie accesibila. Samponul si sapunul...astea raman mai mult din considerente psihologice.
Io n-am nik impotriva tehnologiei. Pan'la urma, ea exista ca sa faca viata mai usoara. Nu vad de ce as munci io cateva ore/zi sa-mi prepar tot felu' de sapunuri si sampoane sau hrana vegana. Nu ma vad pisand boabe de grau zilnic... Ce vreau eu sa obtin sunt produse hranitoare, atat cosmeticele cat si mancarea. Produsele astea tre sa se prepare rapid, ingredientele sa fie accesibile si la un pret bun. Si cosmeticele sa tina mult - nu am chef sa prepar sampon 1 data/saptamana. Sa tina cel putin 2-3 luni.
As vrea sa gatesc, da' stomcu'zice ca nu...as manca dulciuri, acelasi raspuns. Si imi vine sa tot manc la mere cu morcovi rasi, ceea ce si fac.
Mie mi se pare natural sa cnsum chestii care se gasesc in regiunea in care traiesc io. La ce sa dau io o grama'de bani pe cocos, fasole mung sau bambus? Daca traiesc intr-un loc atunci mi se asigura toate nevoile. De ce sa cheltui bani si sa alerg dupa toate alea? Nu ca n-as putea, da' iaca, n-am chef. Daca mi-e pofta de avocado sau alge, mananc, da'nu vad de ce sa le includ in meniul meu zilnic doar pentru ca "specialistii au decis ca sunt bune pentru ...".
Vreau sa am grija de mine fara sa consum mai mult timp sau mai multi bani. Si asa fac.

G. din D, alt G., ala de pe net, zicea ca vine week-endu'asta páci. Azi a dat mesaj ca nu mai ajunge. Apai, si mai bine. Constat ca oricum nu prea aveam chef. Cumva, m-as fi simtit obligata sa fiu prezenta pe langa el...si daca taman atunci nu aveam chef?! + ca e prea eteric deocamdata. Inca respinge lumea fizica. Io nu vreau sa fug de lume, vreau sa o inteleg. Cine vrea a inteleaga? Cine intelege? Cine intreaba?

Ramana Maharisi-Realizarea Sinelui

Discipolul: Cum poţi obţine Realizarea Sinelui?
Maestrul: Realizarea Sinelui nu este un lucru care trebuie să fie obţinut. El este deja în noi. Tot ceea ce trebuie să facem este să eliminăm ideea „eu nu L-am realizat”. Liniştea şi pacea înseamnă Realizarea Sinelui. Nu există nici un moment în care Sinele să nu fie prezent. Atât timp cât mai există îndoieli sau avem sentimentul că nu L-am realizat, trebuie să facem eforturi susţinute pentru a elimina complet aceste gânduri. Ele sunt datorate faptului că realizăm o confuzie intre Sine şi ceea ce nu este Sinele. Atunci când aceasta din urmă dispare, Sinele rămâne singur. Pentru a-I face loc, este suficient să elimini din mintea ta aglomeraţia. Nu este nevoie să aduci spaţiul necesar luându-l din altă parte.
Discipolul: Deoarece Realizarea nu este posibilă fără Vasanakshaya (anihilarea Vasanas-urilor – tendinţelor, latente psihice ce provoacă apariţia dorinţelor), cum ar trebui să realizez această stare în care Vasanas-urile sunt efectiv distruse?
Maestrul: Sunteţi în această stare chiar în acest moment.
Discipolul: Aceasta semnifică faptul că, cufundându-mă în Sine, Vasanas-urile vor fi distruse pe măsură ce ele se prezintă?
Maestrul: Ele se distrug prin ele însele dacă veţi rămâne în starea naturală a cufundării în Sine.
Discipolul: Cum pot obţine Realizarea Sinelui?
Maestrul: Nu este vorba de a obţine Sinele. Dacă ar fi fost ceva care ar fi trebuit cucerit, acest lucru ar fi însemnat că el nu se găseşte deja aici, acum şi de-a pururi. Prin urmare, el nu este permanent. Merită să depunem atâtea eforturi pentru ceva care nu durează? De aceea eu spun că Sinele nu se cucereşte. Sunteţi Sinele, sunteţi deja Acela. În realitate vă ignoraţi starea naturală de preafericire. Această ignoranţă vă domină şi pune un voal peste Sinele pur care este beatitudine. Eforturile voastre trebuie în mod unic dirijate către eliminarea acestui voal care este identificarea Sinelui cu corpul, cu mentalul, etc. Ignoranţa trebuie să dispară pentru a lăsa loc Sinelui. Realizarea este accesibilă tuturor. Ea nu face nici o diferenţă între aspiranţi. Singurele obstacole provin din îndoielile referitoare la capacităţile voastre şi din convingerea că trebuie să spuneţi „eu nu am realizat”. Trebuie să eliminaţi în întregime aceste obstacole.
Discipolul: Ce se întâmplă în starea de Samadhi? Mai subzistă gândirea în această stare?
Maestrul: Doar Shamadhi ne permite să descoperim adevărul. Gândurile aruncă un voal asupra Realităţii pe care, de aceea, este imposibil să o atingem în întregime în alte stări decât aceea de Samadhi. În Samadhi nu mai supravieţuieşte decât un singur şi unic sentiment: „Eu sunt” care exclude orice alt gând. „Eu sunt” înseamnă „a rămâne mereu în pace”.
Discipolul: Ce trebuie să fac .pentru a obţine din nou starea de Samadhi şi pentru a regăsi Pacea pe care o simt aici?
Maestrul: Experienţa prezentă este datorată influenţei ambianţei în care sunteţi integrat aici. Regăsiţi aceeaşi stare atunci când sunteţi departe? Aceasta este, pentru moment, o stare tranzitorie, iar practica este indispensabilă pentru ca ea să devină permanentă.
Discipolul: Există momente în care strălucesc bruşte lumini pe fondul unei conştiinţe al cărei centru este la exteriorul eu-lui obişnuit şi care pare să cuprindă totalitatea. În mod independent de orice concept filosofic, cum mă sfătuiţi să acţionez pentru a obţine, menţine şi accentua aceste mult prea rare iluminări? Abhyasa (practica spirituală) pentru atingerea unor asemenea experienţe implică în mod obligatoriu retragerea (izolarea)?
Maestrul: La exterior… Cine trăieşte experienţa unui exterior şi a unui interior? Ele sunt concomitente în existenţa subiectului şi a obiectului. Dar, cine din nou, este conştient de acestea din urmă? După un examen profund veţi descoperii că ele n-au fost niciodată decât unul singur: subiectul. Căutaţi atunci cine poate fi acest subiect unic. Această analiză va sfârşi prin a vă conduce către pura conştiinţă, dincolo de subiect. Ceea ce numiţi „eul obişnuit” este mentalul. Strâmtele limitări cuprind acest mental în timp ce conştiinţa pură este dincolo de orice limitare. Putem ajunge la ea printr-o căutare de felul celei pe care eu deja am menţionat-o.
A obţine - Sinele este mereu acolo. N-aveţi decât un singur lucru de făcut, acela de a elimina vălul care îl ascunde.
A menţine - Sinele, din momentul în care a fost realizat, devine experienţa noastră directă şi imediată.
Retragerea - A rămâne în Sine înseamnă singurătate. Nimic nu este străin Sinelui. Retragerea implică trecerea într-un loc sau dintr-o stare în alta. Dar nici una nici alta nu pot fi exterioare Sinelui. Totul este Sine; retragerea este imposibilă pentru că este de neconceput.
Abhyasa - înseamnă a nu lăsa să vină în minte nimic care să perturbe pacea inerentă a Sinelui. Dar, sunteţi mereu în această stare naturală, fie că practicaţi sau nu Abhyasa. A rămâne aşa cum sunteţi, fără întrebări şi îndoieli, aceasta vă este starea naturală.
Discipolul: atunci când este trăită starea de Samadhi, pot fi obţinute în acelaşi timp şi Siddhis-urile?
Maestrul: Pentru a manifeste Siddhis-urile trebuie ca alte persoane să le recunoască. Orice persoană care îşi arată astfel (fără discernământ) puterile sale, nu poate fi un Jnani (eliberat) Prin urmare, Siddhis-urile nu merită nici măcar umbra unui gând. Jnana (cunoaşterea ultimă), trebuie să fie unicul scop al căutării voastre.
Discipolul: Realizarea mea îi ajută pe ceilalţi?
Maestrul: Da, acesta este serviciul cel mai mare pe care puteţi să li-l faceţi. Cel care a descoperit mari adevăruri a ajuns în profunzimile tăcute ale Sinelui. Dar nu există nici un „altul’ care trebuie să-l ajute. Fiinţa realizată vede doar Sinele, precum aurarul nu este atent decât la aurul bijuteriilor ornate cu pietre preţioase care i se dau pentru evaluare. Atunci când vă identificaţi cu corpul, sunteţi de asemenea în mod fatal conştient de nume şi forme. Dar atunci când transcendeţi corpul, dispare, de asemenea, şi ideea de „ceilalţi.” Fiinţa Realizată vede că lumea nu diferă de ea însăşi.
Discipolul: Nu ar fi preferabil ca sfinţii (fiinţele realizate) să trăiască în prezenţa celorlalţi?
Maestrul: Pentru ei nu există „altul” lângă care să poată trăi. Sinele este unica realitate.
Discipolul: dar nu trebuie să încerc să ajut lumea care suferă?
Maestrul: Forţa care va creat, a creat de asemenea şi lumea. Dacă ea are grijă de voi, ea poate tot atât de bine să aibă grijă şi de lume. Deoarece Dumnezeu a creat lumea, este treaba Lui să se ocupe de ea, nu a dumneavoastră.
Discipolul: Şi datoria noastră de patrioţi?
Maestrul: datoria voastră constă în A FI şi nu în a fi ceva sau altceva. "Eu sunt cel care sunt" – iată esenţa întregului adevăr. Metoda poate fi rezumată la fraza: "A rămâne în Pace". Şi ce semnifică pacea? Ea vrea să spună „Distruge natura ta inferioară”, deoarece fiecare nume şi fiecare formă sunt o cauză de tulburare a păcii. „Eu–Eu” este Sinele. „Eu sunt aceasta” este ego-ul. Atunci când „Eu-l” rămâne singur şi unic, el este Sinele. Atunci când se uită pe sine şi spune „Eu sunt acesta sau acela, eu sunt ca acesta sau acela”, atunci este ego-ul.
Discipolul: Atunci cine este Dumnezeu?
Maestrul: Sinele este Dumnezeu. Sentimentul „Eu sunt” este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi exterior Sinelui, ar fi existat un Dumnezeu lipsit de Sine, şi un Sine lipsit de Dumnezeu, ceea ce este absurd. Tot ceea ce este necesar pentru Realizarea Sinelui este de A FI ÎMPĂCAT. Ce poate fi mai uşor?

Cre ca l-am necajit umpic pe G. din D.-de pe net. Imi da mesaj ca nu vine, apoi imi zice marti ca ma suna joi. Azi e joi, omu'dadu mesaj ca suna deseara, io am incercat sa sun sa-i spun ca nu as vrea sa vina in week-end. Nu raspunde. Ii dau mail si inchid telefonu', ca eram pe la G. si nu aveam chef de vorbit la telefon. Imi zice ca nu il cunosc si ca interpretez gresit.
Mnoah, toane de copil...Io am examn saptamana viitoare, nu-mi place sa fac vraiste in program doar pentru ca e el nehotarat sau se joaca de-a cine stie ce. Poate ca omu'chiar are chef sa mediteze si nu erau doar mutre de copil. Asta nu am de unde sa stiu eu, ca daca nu comunica, interpretez si io cum am chef.
"Presupunerile sunt temnitele relatiilor."
Imi pare rau ca l-am necajt. Nu m-a suparat atitudinea lui, nu am nimic cu el si ma voi intalni cu el candva. Totusi, am simtit nevoia sa ii zic niste chestii si am zis. I-am zis printre altele ca sa nu foloseasca meditatia ca o fuga de lume. El a zis ca nu as fi spus asa ceva daca l-as fi cunoscut cu adevarat. Poi...daca nu comunica. Oricum, eu tot am impresia asta: ca nu accepta pe deplin lumea. Starea de meditatie e frumoasa, sunt faine chestiile esoterice, dar daca astea sunt alese in detrimentul lumii materiale, asa reala si ireala simultan, da cu rest. Transcezi cu adevarat lumea trecand prun ea. Cat timp respingi ceva, esti legat de acel lucru. Asa si GdinD.depenet.

Ma simt asa...ca ceaiul alb.

Numa' stau in fotoliu si misun pe net.
De fo cateva zile mananc unt cu cacao si cu miere. Nush ce inseamna asta, da'simt cacaua aia intrand profund in celule si aducandu-le mare bucurie.
Mi se pare ciudat ca eu nu sunt corpul meu. M-am obisnuit atat de mult cu el...il am de cand m-am nascut. Adica, stiu ca eu nu sunt corpul meu, da' senzatia fizica a lu'adevaru' asta e ciudata. Mi se intampla sa simt ca nu am, de fapt, corp, ca se dizolva intr-un fel sau ca nu sunt granite intre corpul meu si altele. Da' sa simt corpul fizic si totodata sa stiu ca el nu sunt eu...That's something new. Asta implica si sa fiu constienta ca eu nu sunt mintea mea desi gandesc chiar in momentul in care afirm asta, ca io nu sunt emotiile mele.
Ar trebui sa ma apuc de invatat...Mai incolo umpic, dupa ce desenez ceva.

Dialoguri cu Eckhart Tolle

Mi s-a spus ca eu sunt o persoana care judeca si eu sunt de acord cu asta. De cand am devenit constient, am lucrat asupra acestei probleme si a ego-ului in fiecare zi. Care sunt gandurile tale in legatura cu judecarea si este intr-adevar posibil sa nu judeci pe nimeni sau nici o situatie niciodata?
Tu nu esti o persoana care judeca. Mintea ta face ceea ce a fost conditionata sa faca, atata tot. Cel mai important lucru este ca tu deja esti constient de ce face mintea ta. O persoana care judeca cu adevarat este cineva care nu stie ca judeca.Aceste persoane se identifica atat de mult cu mintea lor incat ele cred complet fiecare gand (judecata) care le vine in minte. Constientizarea este cheia. Majoritatea gandurilor de judecata sunt de natura negativa, desigur. Deci observati-va cat de mult puteti gandurile negative (despre alti oameni, indivizi sau grupuri, despre voi insiva, un loc, o situatie in care va gasiti, ceva care s-a intamplat si nu ''ar fi trebuit''). Observati tendinta mintii de a gasi un defect in oameni si situatii, de a se plange, de a pronunta judecari juste. Treptat, dimensiunea constientizarii va creste si acele obiceiuri mentale vor scadea in intensitate. Negativitatea este o povara ingrozitoare. Are tendinta de a va reflecta situatii si oameni negativi si de a va stopa viata de la a se dezvolta cu usurinta. Dar nu incercati sa va suprimati judecarile. Aveti compasiune cu mintea voastra. O judecata este inofensiva daca este recunoscuta imediat, este ca si cum nici nu o mai credeti. Apoi, treptat, constientizarea dizolva mintea care judeca. Da, este posibil sa traiesti fara a judeca. Devenind prieten cu momentul de acum este cheia.

Ma uitam la "Fetele Gilmore"(inca un serial...oh, dear lord...) si fost o faza faina...A murit pisica uneia si toti s-au adunat joi seara la priveghi. Nimeni nu era afectat de moartea pisicii, dar stapanii sufereau. Si toti vecinii-prietenii lor erau acolo in semn de "iti inteleg durerea si sunt alaturi de tine". Adica...nu simteau durerea stapanilor, dar intelegeau si erau acolo. Si mi-a placut treaba asta.
Io-s rea. Am vb cu mama la telefon si mi-a zis niste probleme de-ale lor si io nu am avut o atitudine calma si relaxata. M-am revoltat si asta nu a ajutat-o cu nimic. Si m-am enervat ca nu am cum sa o ajut. Si ea, si taca-meu isi creaza niste situatii si raman in ele pana se plictisesc. What can I do? Well, macar as putea sa fiu calma si intelegatoare. Calma sunt cat de cat, da'intelegatoare.... Constat ca si eu privesc intai rolurile, apoi omul. Uit cateodata ca mama a e o fiinta care are propria ei lume interioara. Asa cum uit ca si aia micii au propria vointa. Si uit multe chestii marunte si n-am o atitudine "simpatetica" decat daca-mi aduc aminte. Incerc sa-mi aduc aminte cat mai des, da' nu-i suficient inca.
Damn, si totu'' pleaca de la inconstienta. Inteleg ce simte cineva doar daca nu il privesc prin prisma credintelor mele; daca il vad asa cum e dincolo de rol. Chiar imi pare rau. Asta nu inseamna ca autoinvinovatirea-ce fac io acum printre altele- e constructiva. Cu toate ca autoinvinovatirea asta e modul meu de a ma pedepsi pentru ca nu am fost suficient de prezenta, de iubitoare. Asta e, am comis-o, move on.
Si nu, faptul ca vad astea si vreau mai mult nu ma face o persoana buna. Asa cum faptul ca am comis-o nu ma face o persoana rea. Nu-s nici buna, nici rea si sunt amandoua in acelasi timp. Depinde cum privesti. Sunt in schimb inconstienta.
Si tot in filmu'ala Lorelay a adormit pe canapea si Rory a invelit-o...Sweet.
Eu inteleg durerile oamenilor, dar cateodata nu sunt suficient de atenta sa le observ si atunci minimalizez. Oricum, nu manifest mila si nu comtatimesc. De asemenea, nu incurajez comportamentele distructive cum ar fi autocompatimirea si autosubestimarea. Vreau insa sa tramsmit "iti inteleg durerea si sunt alaturi de tine. Da'daca sunt inconstienta nu-mi iese, ba chiar pot inrautati lucrurile...Si chiar vreau sa fiu mai "simpathetic", da'uneori uit. Inconstienta.
Dupa cum ziceam, what's done is done. Move on. Regretele nu ajuta la nimic si nu ma fac sa fiu mai constienta.
"Sa te comporti cu oricine ca si cum ai fi tot tu in fata ta..."

Da, regretele nu prea ajuta... introspectia sagace, insa, asa cum faci mataluta un pic mai sus d-acilea, poa' ca da. S-au poate ca nu ajuta dar (con)duce la ceva, spre ceva. Spre ce? De un' sa stie moshu'...?...

Si eu zic ca nu e bine de luat in seama autocompatimirea si autosubestimarea (dar, ah, e atit de comod sa te scufunzi in ele...! ). Cineva pe undeva spunea ca cele 2 sint doar niste forme deghizate, pervertite ale mindriei. Inclin sa-i dau dreptate...

ps: nu te-a tentat blogul? aka sa-l completezi zilnic pe el cu una-alta? cred ca ai avea destui follow-eri...

Blog? Nee...io scriu cand am chef si ce simtesc in momentul respectiv. Energia hanului e mai primitoare pentru ce scriu io aci. Cine trebuie sa ajunga sa ma citeasca, ma gaseste oricum. Asa cum si io i-am gasit pe cei pe care tre sa-i citesc.

SAGÁCE ~e (~i) livr. 1) (despre persoane) Care pricepe ușor și repede; cu mintea ageră. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă capacitate de pătrundere în esența lucrurilor; perspicace; subtil. /<fr. sagace, lat. sagax, ~cis
Am dat google, ca nu am mai auzit cuvantu'asta pan'acu'.

Azi sunt productiva. Am citit despre "Modelare si simulare" si am un feeling ca de aci o sa iasa un titlu maret, de impact mare, dom'le. I'm rulling the world. "The secret of getting ahead is getting started." Adevar grait-a.

Ma duc sa muncesc. Sa mor de ma ridic dáci pana nu pricep cum sta treaba cu retelele Petri. Oricum, deja mi se par depasite. I can do better. Hm...

Milimetru, ca bine zici tu. Autocompatimirea si alte astea chiar sunt forme de mandrie. Nu conteaza cu ce te identifici cat timp ai o identitate. Nu conteaza ca est cel mai bun sau cel mai rau. Esentialul e sa te asiguri ca esti "cel mai". E o stare negativa, dar cat timp te identifici cu ea esti ok. Macar crezi ca stii cine esti. Orice om care bodogane cat de nefericit e, in sinea lui e incantat de treaba asta. E atat de identificat cu nefericirea incat n-ar renunta la ea. Cine ar mai fi el fara povestea lui de viata, fara suferintele prin care a trecut? Cine ar mai fi el fara ceea ce simte si fara ceea ce gandeste? Si... Damn, iar procrastinez. Back to work.

... de-aia imi place mie pe han... m-am simtit acasa mereu... nu pot explica acum in cuvinte ceea ce ma atrage mereu pe-aici... stiu doar ca aici ma simt de-ai casei... este un refugiu de-al meu pe net, pe care nu l-as schimba cu altceva, pentru nimic in lume!!

... sagace... nici eu nu stiam ce inseamna... parca il auzisem...poate am cautat explicatia in dictionar ... candva... este unul din cuvintele ... care tare mi le doresc in vocabularul meu... of... inferioritatea asta...

I have a situation here. Cum stateam io asa petrecand timp de calitate cu mine insami...Damn, incep sa vorbesc ca alea din film. Imi place stilu'lor de a glumi. E rafinat. Io-s rafinata. Perfect match.
Aja. In film e un tip...Genu'cu umeri lati, gropite si ochii usor oblici. O dulceata. Chestia asta ma face sa ma gandesc...Vreau sa hang out cu un tip dragut care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu mine. Nu e o nevoie sexuala. Nu e nici nevoia de a fi cu cineva. Io chiar ma distrez de una singura. E asa...o placere. G.e dragut...si pe aceeasi lungime de unda cu mine. Numa'ca...in ultima vreme il evit. Nu vreau sa prindem iz de cuplu. Poate chiar cu el o sa am placerea sa hang out, dupa ce imi trece senzatia...
Adica...oricat mi-ar placea compania cuiva, nu ma vad bagata in chestii de genu' "iey, e craciunu' ce bine ca vine X cu mine. Si tot el vine si la paste, deci sunt acoperita." Incerc sa formulez ce ma deranjeaza si nu-mi iese. De exemplu, ma uitam la film si mi se parea dubios ca el o asteapta pe ea zilnic, apoi serbeaza 3 luni, apoi merg sa vada focu'. Nush, something's just not right. Nu-mi dau seama ce. Nu ma vad facand asa. Nu e vorba de monotonie, io nu ma plictisesc. E vorba probabil de pretentii de genu' "suntem impreuna deci trebuie sa facem chestii impreuna periodic." Hm...nici asta nu e complet. Deci? Cum vad io interactiunea mea cu un "el"? Poi...cam cum era cu G. . Si acum nu mai e? Ba da, da'vreau spatiu. Vine prea des pe la mine si nu mai am ocazia sa ravnesc la el. Ma ameteste cum miroase, da'pentru ca ajungem sa ne dezbracam prea repede, nu mai apuc sa ma las dusa de ameteli. Vreau sa ne vedem mai des in oras si mai rar pe la mine. O sa-i zic asta.
Imi placea cand obisnuiam sa hang out amandoi. Cand vine pe la mine ne apropiem prea repede si nu ne dam timp unul altuia sa apreciam pasii... In oras sunt chestii care nu-s permise...nu poti sa deschei camasa unui om in public. Si chestia asta imi place. Ca as vrea, da'dom'le nu se face. Si imi place si sa ma ascund. Un obicei dintr-o viata recenta.
Mie chestiile pe care le fac culpurile de obicei imi fac greata. N-am nic cu ei, nu mi se pare ceva aiurea pentru ei(bine, umpic), da'io nu ma vad facand asa ceva. Cum sa inchei fiecare conversatie telefonica cu "te iubesc, pa."?! Si daca nu zici asta al'lalt crede ca ai ceva...sau ca nu il iubesti. Chiar daca nu simte neaparat ca il iubesti cand ii repeti zilnic asta.
Si ce-i cu "puiut", "mami", "printesa", "pufisor"?! Bleah! Aproape la fel de gretos ca frisca. Si suna la fel de artificial. Ca sa nu uitam de iesiri. Iesirile intre cupluri, cand doi incep sa se linga si incep si ai'lalti, sa fie in trend. Sau tinutu'de mana cand ai vrea sa bagi mainile in buzunar si sa te scarpini undeva sau doar sa le tii acolo. I just can't handle it.
Ah, si iesirile in obligatie. I did that cu C., long time ago. Mergi cu un grup de pretini la cabana. Ai, n-ai chef, doo zile tre sa stai pe langa omu'tau, sa dormi cu el...sa il faci sa nu se simta plictisit. Sa mor, io m-as fi simtit mai bine fara el. Nimic personal cu C., e un tip de treaba, dar ma simteam vinovata cand aveam o conversatie interesanta cu cineva si pe el il uitam...

Toate astea...Oare am sechele? Oare am ramas cumva traumatizata de stilul clasi de a avea o relatie si mi-a displacut atat de mult incat am devenit paranoica? Mereu am avut senzatia ca ceva lipseste, chiar daca ma simteam linistita si in siguranta. Mereu am aspirat la mai mult. Nu vreau mai mult. Vreau altfel.

Nu vreau sa se strice ce am cu G. Adica...daca constatam ca tre sa mergem in alte directii, ok, da'nu vreau sa ne monotonizam unu'pe altu'. Nu vreau sa devenim un cuplu clasic. Pentru mine aia e moartea pasiunii.Si acu'ma suna...

...cum spuneam... Cre ca pe mine ma enerveaza sa fac lucrurile din obligatie. Am vorbit pana cand am simtit ca tre sa inchidem. Simplu si fara batai de cap. Fara obligatii. Si asta imi place.
Adecatelea...tot nu m-am prins exact ce nu as vrea sa ma deranjeze, da'e legat de asta cu obligatiile. Cu facutu'de lucruri din obisnuinta sau ca asa se face.

Scenariu: eu cu G. azi facem dragoste. Nu stabilim nimic pentru maine, ne simtim bine, apoi el se imbraca si pleaca, fiecare urmand sa stea cu el insusi si sa se relaxeze. Se face maine si ninge fain afara. Merhem prin zapada si dupáia la un vin fiert.
Alt scenariu: eu si G. facem dragoste apoi facem planuri si fiecare dintre noi se asteapta ca maine daca ninge fain sa iesim si sa ne giugiulim. Si sa ne tinem de mana doar pentru ca cu o seara inainte a fost fain.

Imi place primul scenariu. Ultimul scenariu ma face sa imi pierd apetitu'. Cam asta. Nu conteaza ca e sau nu G., ci modul in care interactionam. Intre noi exista pasiune. O da. Da'si asta trebe privita cu grija, e o floare delicata. Cum imi pui restrictii, cum ma ofilesc. In rest, pot fi femeia unui singur barbat cat timp el nu pretinde asta. Nici io nu pretind si nu astept nimic.
Da, mah...Nu fac compromisuri. Ce rost are sa fac chestii care nu ma fac sa ma simt bine, in speranta ca viitorul va fi mai bun? Bullshit. Acum ori niciodata.
Aja. Acu' ca am lamurit cat de cat si ca mi-am amintit ca sunt de capu'meu, ma simt mai bine. Maine mi promit ca ma duc sa-mi iau o cana cu vin fiert. Singura. Nu maine...joi am examen. Zilele astea o sa ma scot la o plimbare si un vin fiert sau ceva. Singuratatea e o chestie gresit inteleasa de societate. E o chestie atat de frumoasa, de fapt, incat numa' ea duce la relatiile autentice. Ca sa ai o relatie autentica cu cineva tre sa ai parte si de momente de singuratate si sa le respecti si pe ale celuilalt. Cat dureaza, nimeni nu stie. Da' daca apar, sa fie lasate sa dureze atat cat simti.
Well, pentru mine e o perioada in care tre sa stau cu mine. Interactiunea cu ceilalti oameni se face ocazional si de scurta durata. Cat o sa ma tina? Poate pana maine, poate inca 5 minute sau poate o luna...Nu stiu. Atat cat e, savurez.
E momentu'meu si daca cineva nu intelege, asta e. G. intelege. Poate ca se framanta el umpic ca nu cumva a facut el ceva?, da' asta pentru ca el cateodata nu isi acorda destul spatiu. II trece.
I'll go spend quality time with myself.
Damn, am uitat de examen...o sa conspectez subectele alea. Doar 2 subiecte, ce naiba...Inainte invatam 2 carti, acu' mi-e lene si sa citesc titluri. Sa-mi fac un vin fiert? Hm...tre sa-mi cumpar o sticla de vin rosu, sec, si sa-l beau singura. Cu lumanari. Yeah, i'll do that. Dupa examen. Musai. Ar fi o experienta nteresanta sa ma duc la examen mahmura. Poate gasesc si ceva ciuperci halucinogene.

Pus prima treaba desenata cu tempera, pentru Gordin. Dimensiunile foii sunt cam A2.

E aproape halucinanta. Ciuperca aia poate sa fie si un mar? (initial am vrut sa pun un zambaret din ala care mimeaza zambetul pentru ca mi s-a parut ca ar fi prea intim sa rad cu tine, dar mi-am revenit).

Poti sa fii cat de intima vrei, mai ales cand e vorba de ras.
Poa' sa fie ce vrei tu.

Multumesc de primire. Acum chiar zambesc. Adica : . Ziceam de mar ca nu stiu ce mi-a traznit mie sa ma gandesc la sarpe si la fructul oprit si la bine si rau, ascundere, interzis, etc , d'astea. Lucrurile cele mici par niste stele. Imaginea e delicata si taioasa. Imi place. Ma duce catre contrarii.

Ce mare e! Daca as fi pe-acolo as fi de marimea unui punct de-ala mov, de pe jos. Imi place aerul, parca e gros si se prinde de tulpini, cand trece de ele se modifica. Si culoarea aia ca un gri-maro de sus, ce e? Vreau si eu, daca e combinatie zi-mi cum ai combinat. Multam de dedicatie. Ma bucur ca incerci si pe foaie. Cum ti se pare fata de desenul pe calculator?

factura

Well, combinatia e o trecere de la negru(partea de sus a desenului) spre treburi mai luminoase. Am amestecat si io acolo, da' nu mai situ cum. Fata de desenu'pe calculator mi se pare mai limitat...Nu am paleta de culori la fel de mare si nu pot reda asa cum as vrea umbre si alte alea. Pe calculator ma exprim mai bine. Pe de alta parte, un desen realizat fizic poate fi foarte vibrant datorita atingerii umane...

Se rup legaturile. Sistemul solar se schimba. Locurile planetelor se schimba, asa cum si structura atomilor se schimba. Nu o sa mai fie valabil modelul cu nucleu si orbite. Oamenii o sa vada chestii foarte 'nteresante. E sfarsit, da' nu e nicidecum dramatic. Si de aia aveam visele alea, acu' face mai mult sens. Toata treaba se intampla rapid. Ar fi cazu', pentru ca incepe sa dispara timpu'.
Ok, now I'm impressed. Se intampla asa cum visam io. Ce nu pricep e cum se poate crea ceva fara dorinta. Daca dispar dorintele, cum continui sa creezi? Ca continui. De fapt, nu neaparat. Nu exista doar a crea - a nu crea. Activ-pasiv-neutru. E ceva dincolo de asta. Am o senzatie...Singurlee limite sunt alea definite de fiecare. Unele definitii au fost bagate atat de adanc ca nici nu le recunosti ca fiind ale tale si le iei implicit adevarate si fixe. Nu-s fixe. E de auns sa renunti sa mai crezi in ele si se schimba. Totul se schimba.

Daca e cercetare, nu implica neaparat fuziunea nucleara, damn! Si sa mor de ma ocup de vreo metoda de a injecta chestii mici care injecteaza la randu'lor alte alea intr-un injector...Nu-s facuta pentru casatorie. Asta am stabilit. Monogamia mi se pare o prostie. Totusi, mi se are in acelasi timp o idee foarte buna.
Esti cu cineva azi si te bucuri de treaba asta. Si continui si maine. Maine devine azi si te bucuri, da' nimeni nu garanteaza inca un maine. Si e fain asa. Si pe mine ma roade ca momentan nu vreau treburi fizice cu G. Adica vreau si nu vreau. Vreau sa salivez dupa el ca pe vremuri. Acu'nu mai am cand sa salivez pentru ca ne vedem prea des si prea mult. I-am zis treaba asta.
Vreau un "Jess" pe care sa-l cunosc io azi si sa simt atractia aia fatala. Nu ma simt singura. Nu vreau sa am o relatie. Atunci la ce oi vrea treaba asta? Pe'n'ca e misto si pentru ca sunt curioasa sa vad...Hm, constat ca asta ma roade de ceva vreme...cateva luni..Nici macar nu conteaza daca feelingurile o sa fie tot cu G. sau cu altcineva, io vreau sa simt intensitatea aia.
Si acu'daca stau sa ma gandesc mai bine, indiferent cu cine as avea intensitatea aia si cat de fain mi-ar fi, asa mi-ar veni sa ma tot duc daca as simti vreun iz de "hai sa ne asezam la casa noastra". Iz de statut. Nu e vorba ca mi-ar fi frica sa imi iau angajamente. Nici plictiseala...E doar...iz de statut. Aia ma enerveaza si aia incep sa simt cu G. Nush cum draq, ca amandoi avem acelasi mod de a percepe problema. Oare? Oare de ce simt io izu' asta? Pentru ca il simt pe el ca vrea sa nu se schimbe nimic. Cand mi-a zis el ultima oara ca vrea sa stea singur? Demult. Exact. Il simt oarecum dependent de mine si asta ma enerveaza. Vreau sa il simt puternic si liber. Cand il simt puternic si liber ma atrage. Si daca nu are chef sa stam impreuna cateodata, asta nu face decat sa-i creasca farmecele.
Concluzie: m-am indepartat sexual de G. pentru ca nu il simt liber si puternic. E cel mai bun prieten al meu, dar pasiunea e o floare delicata care e intre noi in anumite conditii. Ma duc sa vad daca e pe mess sa-i zic si lui. ...Nu e. Mai bine, ca nu as formula ideea cum trebe si nci macar io nush exact ce simt.
Si ma enerveaza toata treaba, pen ca mie imi place sa aerisesc des. rar schimb camera de dormit, da' aerisesc zilnic.
Vreau sa fie ca la inceput, cand nimeni nu avea nicio frica. Da' de ce tin io sa fie ca la inceput? Lucrurile curg...A vrea sa tii pe loc ceva sau pe cineva e nebunie. Asta e problema noastra: ne dorim prea mult sa ramana lucrurile asa cum sunt. Niciunul dintre noi nu s-ar indeparta daca nu am tinde sa ne legam unul de altul. Daca nu ar fi frica de pierdere, am reusi sa ne apropiem si mai mult. Da' frica ne tine pe loc. Si asta nu ne place nici mie, nici lui. De aci si problemele.
Totusi, nush daca dorinta mea de a experimenta niste chestii e neaparat ;egata de G. Nu cred ca e. indiferent cat de apropiati am fi, tot más intreba "what if". Asta pentru ca sunt curioasa.
Si m-am cam saturat sa vorbesc pentru ca nik nu iese clar. Oricat ai explica, adevarul e expus deformat. I'll do as I feel. No fear.

Tractorase, motorase si cu alte utilaje...Azi am avut doo idei geniale. Cel putin. Dat google, se pare ca sunt foarte bine conectata la memoria colectiva, ca le mai au unii. Cica tre sa te iubesti al naibii de mult pe tine insuti ca sa nu-ti fie rusine sa iti arati sufletul in public. Well, here I am, shameless. Asta am citit-o páci si nu mai situ cine a zis, da'a zis bine. Chiar tre sa te accepti cu adevarat asa cum esti ca sa te iubesti. Si tre sa te iubesti ca sa te accepti asa cum esti. Iar cand asta se intampla, nu te mai intereseaza sa ascunzi nimic de nimeni. Oricum nu ai cum sa ascunzi ceva de cineva. Oricine stie orice despre toata lumea. Nah, nu e evident de cele mai multe ori, but it's still there.

Am scris toate prostiile si declar nule toate alea. Nule, dom'le, nule. Null. Trecutul e mort iar viitorul nu exista. Tot ce conteaza e ACUM. ACUM se intampla si trecutul, si viitorul, si prezentul. (exemplu de cum ar continua mintea sa scrie fara a avea habar ce vorbeste: Si suma lor e NULL.)

Ca vorba aia: bla-bla-bla.

Regroup.
1. M-am mai gandit la faza cu prepararea cosmeticelor. Io vreau sa scap de sticlute si cutii, da' m-as alege cu altele, in care as tine ingredientele. Alt dezavantaj: ar insemna munca in + pentru mine. Deci: ca sa obtin ceva bun pentru piele am hotarat sa folosesc un ceva natural gata facut: ulei de samburi de struguri. E o chestie foarte faina care intra rapid in piele si e hranitoare. Asta e bun pentru fata, buze, corp, toate alea. Ma mai apuca chefu'cateodata sa ma dau cu crema de la Apidermin. E zuperba. Crema ramane. In linii mari, o sa pastrez produsele de ingrijire cam in aceeasi formatie. Sunt cat de cat naturale, nu sunt multe si ma servesc in mod eficient.
Totusi, imi place sa rpepar chestii, asa ca subiectu'ramane deschis.

2. Tre sa-mi modific o tzar stilu'vestimentar. Mai multe bluze mulate si dragute si o usoara schimbare de stil. Chestii moi, care urmaresc linia corpului, dar sunt comode si calduroase. Dástea.

3. Vine momentu' in care tre sa imi iau materiale si sa cercetez problema. N-am chef sa scriu romane ingineresti. Vreau sa fie faina chestia. When I dream, I dream big. Nobel, here I came. Niciodata nu m-am considerat suficient pregatita. Mereu am crezut ca se poate mai mult, ca nu am citit destul, ca am uitat o virgula pe undeva. Nu m-am indoit de capacitatile mele. Pot face orice. M-am indoit insa de munca depusa. Mereu m-am acuzat ca nu muncesc destul, ca nu depun destul efort si mereu am crezut ca ceea ce realizez e raportat la munca pe care o depun. Wrong. Si munca are rolul ei, da' e mult mai mic decat se crede. Asta e blocajul meu: consider ca nu merit sa realizez lucruri pentru ca nu muncesc destul. Prin destul a se intelege cateva zeci de ore/zi. Si cand eram la serviciu...Imi faceam treaba, da' o faceam prea repede apoi stateam. Mi se parea ca nu merit salariul pe care il primesc.
Mereu am considerat ca ideea, inovatia e mai importanta decat chestiile de anduranta. De cand ma stiu, ma uitam la o problema pana cand ma prindeam cum se rezolva. Schitam solutia si asa o lasam, apoi ma autoinvinovateam ca nu muncesc destul, ca nu fac treaba cum trebe. Da' mi se parea pointless: descoperisem solutia si pentru mine aia era important, nu sa calculez pan'la ultima zecimala.
Well, e timpu'sa schimb atitudinea. Cu ce stiu pot realiza chestii marete. Nu ma intereseaza sa fie numele meu pe ele, ci sa foloseasca cuiva. Exact din punctul in care sunt acum pot ajunge oriunde. Si ma duc, mah.

Am chef sa scotocesc printre teancuri de carti, sa merg la biblioteca la Oxford si sa beau cafele in timp ce caut lucruri. Si sa mananc ciocolata.

Definitii noi din DEX

* ABUZ - (om) fără buze
* ACRU - unitate de măsură a acrelii. Ex.: am o soţie de 3 acri şi o soacră de 5
* ACTRIŢĂ - matriţă pentru fabricarea acelor
* AIUREA - loc bine determinat spre care ne îndreptăm
* ALOPECIE - căderea părului, de pildă când pomul este lovit cu toporul la rădăcina
* AMPULĂ - amintiri din tinereţe
* AMÂNAT - fără mâini
* AŢÂŢAT - fără sâni
* APOI = apă mare
* BASCĂ - femeie din Pirinei, cu marginile îndoite înauntru
* BATALION - fratele mai mic al plutonierului Batal Gheorghe.
* BIRMANIA - predispoziţie maladivă a unui ministru de finanţe de a pune noi taxe şi impozite
* BIROCRAŢIE - democraţie originală, bazată pe incasarea cât mai multor biruri
* BULDOZER - aparat sofisticat utilizat la repartizarea în fiecare litru de sifon a 163.172.249 bule de CO2
* BIZAR - zar dublu
* CASCĂ - ordin pe care comandantul îl dă militarilor cu puţin timp înainte de culcare
* CHILOT - cel ce chilotează un avion
* CIMBRU - marcă poştală din Banat
* COLONEL - intestinul subţire
* COMBINEZON - lenjerie uşoară, transparentă, purtată de lucratorii de pe combine
* CONTRADICŢIE - ceva impotriva dicţiei, spre exemplu călushul
* DOGMĂ - "Si ce rasă zici că e câinele asta?"
* EVADAT - răspuns pentru "Cine ţi-a dat ţie măr, Adam?"
* EXTRACTOR - fost tractor la C.A.P., actualmente piese de schimb în Turcia
* FASHI - îndemn adresat celor mici
* FIŢUICĂ = îndemn peiorativ adresat prunelor pentru a se transforma într-o băutură spirtoasă
* FURCULIŢĂ - marturisire făcută în instanţă
* GARGARĂ - boală parlamentară
* A GENERALIZA - verb mai mare în grad decât a coloniza
* GHERILĂ - moş simpatic care dăruieşte copiilor din Gaza cadouri drăgute: mitraliere, pistoale, grenade, mortiere
* GHINIOANE - varianta moldovenească pentru ardelenescul "Bine, Ioane"
* HAITI - grupuri de lupi flămânzi care bântuie prin judetul Botosani
* HERMAFRODIT - fetitz care este băiată
* HOLDING - sistem de alarmă pentru holuri
* IBM - "Hai biem, o bere ceva?"
* IMPRĂŞTIERE - rezultatul procesului prin care beţivii se fac praştie
* ÎNCHINARE - transport către China
* ÎNFOCARE - transformare în focă
* ÎNVINUIRE - procesul de fermentare a mustului!
* ÎNVIORAT - prevăzut cu vioară
* LEŞINA - pe unde merge "le tren"
* LEUCEMIE - cancerul monedei naţionale
* LIBERTATEA PRESEI - privilegiu de care se bucură un ziarist la ieşirea din inchisoare
* MĂCEL - mac mic
* MAIOR - turist care bate drumurile cu maiul
* MANIPULARE - manevrarea penisului cu ajutorul mâinilor
* MÂNCĂRIME - creaţii ale poeţilor ardeleni, in versuri albe: mâncă rime
* MERITORIU - teritoriul ocupat de livada de meri
* MICROSCOP - scop marunt
* MOLIERE - cutiuţe în care se păstrează naftalina
* MONOLOG - olog de un picior
o BIOLOG - olog de ambele picioare
o SEXOLOG - olog de 6 picioare (de ex. miriapod sexolog)
* MOPS - câine care a facut ceva box la viaţa lui
* NASOL - amintiri despre viitor
* NASTURE - plasture pentru nas
* PAPANAŞ - naşul Papei
* PAPARUDE - rudele Papei
* PIBUNI - Franciza în Vaslui pentru Fabrica de cauciucuri Pirelli
* PIRON = locul de unde te urci în tren
* PITON - peşte (ton) a carui lungime declarată se obţine din cea reală prin înmulţire cu 3,14
* PLASTURE - nasture din material plastic
* POLIŢIA CĂLARE - echipaj al Poliţiei care se ocupă cu violurile
* PRUDENT - pastă de dinţi cu extras de prune
* RATEU - pateu din carne de raţă
* SARCINA - "Dupa cum arăţi, ar trebui să sari si prânzul!"
* SCARABEU - cetăţean care locuieste la bloc, la scara a doua; din aceeasi familie de cuvinte se cunosc scaraceu şi scaradeu
* SCUMPETE - termen drăgăstos adresat femeii iubite în inflaţie
* TRACTOR - actor cu mult trac
* TUTUN - a-arma de-de-de- a-a-artilerie
* ŢURŢUR - sunetul soneriei, iarna
* VEDETĂ - navă mică de razboi care se bucură de o deosebită popularitate

"As long as there is a search, there is a sense that something's missing."

Mooji - Forget about 'Enlightenment'