Untu'asta nush daca are sau nu E-uri sau daca imi induce un feeling placut, ca n-am avut onoarea sa-l vad la culoare. Selectez substantele in functie de ce feeling am io, nu ma 'ntereseaza ca-s naturale sau colcaie de chimicale.
Momentan, ma spal cu sapun de casa si ulei de arbore de ceai. Place.

Ma gandeam azi ca rezonez cu energia de aici si cu cea a familiei mele. Pur si simplu nu se putea sa fie altfel. Am urcat la manastirea de pe munte si am mancat acolo o dulceata bunaaaaa. Dulceata de coji de pepene cu menta si pelin. Tot felu'de activitati... It's so quiet sssssss

Pe de o parte, tot ce apare in viata mea e acolo pentru ca eu am ales. Si in ultima vreme se materializeaza mai repede lucrurile, mai ales ca nu tin neaparat sa vie ceva anume. Pe de alta parte insa, nu am absolut niciun control si nu decid eu. Se intampla totul cu un rost si e exact cum trebuie sa fie, indiferent ce inseamna asta, dar eu aleg si nu aleg simultan. Nah... Nici nu ma mai straduiesc sa inteleg(?), just a feeling.
Mi-ar placea azi sa cunosc un englez, pana'n 30 ani , dála politicos autentic si funny...si atragator. Nush de ce, asa-mi veni.
Am visat azi-noapte pe cineva care venise cu o lista si aduna semnaturi sa plece nush cine...toti au votat da, numa'io am zis nu, dar nu ca aveam vreo pozitie anume...De fapt, tocmai de aia am zis nu, ca sa nu fiu contra persoanei in cauza. Azi a venit un prieten de familie cu o lista d-aia...strangea semnaturi cu "da, sa pice guvernul". Am zis ca nu semnez pentru ca nu am o pozitie anume vis-a-vis de asta. In visu'meu s-au adunat destule semnaturi incat sa o faca pe profa(era o profa care trebuia sa plece) sa plece, deci...

Vreau si sa desenez, si sa ma uit la film, si sa stau cu ai mei...simultan. Iaca, acum as vrea sa vad o demonstratie de fizica cuantica.

Nu mai aprind veioza cand ma pun sa dorm...nici nu o mai tin in priza. Acum imi place pe intuneric si imi plac vizitele...Care in ultima vreme au devenit mai "luminoase". Mi-ar placea umpic mai multa comunicare.
Am un feeling acut ca se intampla ceva...chiar acum, cu oamenii. A inceput... Mah, merita. N-as fi ratat asta. Io vreau sa vad ce e in subteran. Musai.

Cica trusele de omorat vampirii existau inainte sa-lfi inventat Bram Stoker pe Dracula si erau folosite in special de cei care veneau in Transilvania... http://www.descopera.ro/dnews/6779815-trus...s-vampirii-foto
Asta ma fac sa ma gandesc la cineva...Greetings.
Eram curioasa daca o sa fie vizibile pe cer niste chestii...S-au vazut coloane de lumina in diverse locuri pe glob, ceea ce-mi zice ca da....

O sa ajung aici: http://travel.descopera.ro/6744222-Taramul...-a-Valea-Vietii
si aici: http://travel.descopera.ro/6744627-Damanhu...e-subpamanteana

Hm...Ma gandesc la o alimentatie "vie", dupa ce am citit articolul cu valea...Am mai incercat io fo 2 zile acum cateva luni, da' corpul meu inca nu e pregatit. O sa ceara el cand vine vremea... Am patit sa ma simt hranita in timp ce stateam la soare si de la apa...Da trebile alea nu le controlez io si sunt rare....deocamdata.
Au asa o aura....interesanta, astia care abia acum se trezesc. Adica, ma refer la partea cand descoperi energii, faptu'ca nu esti cine credeai ca esti...tot felu'. Ma distreaza cum selecteaza alimentele in asa fel incat sa ii ajute in ascensiune. O tanti nu vroia sa manance decat mancare alcalina. Nu mai stiu care nu manca nici macar sare...probabil pentru ca sarea e sarata. Si le e frica de chimicale, de manipularea genetica si alte astea...
Daca renunti la ceva natural, fara sa ai o pozitie anume fata de acel ceva, e ok. Daca insa renunti la ceva pentru ca il consideri "rau" se cheama reprimare. N-ai cum sa renunti la carne. Se intampla la un moment dat ca organismul sa nu o mai doreasca. Si atunci nu-i mai dai si gata. Nu se stie cat...Poate ca o sa vrea slana cu ceapa, poate ca nu o sa mai vrea nici macar dáia. N-ai de un'sa stii, tu doar asculti ce nevoi are si atat.
Daca nu mananci carne pentru ca consideri ca are vibratii joase sau ca mananci cadavre, nu merge...Te poti imbolnavi, pentru ca nu e natural. Si reprimi...si iti chinui corpul, care cere. A respinge vibratiile joase inseamna ca inca nu le accepti...si atunci tre sa mananci carne, ca sa le intelegi. Corpul stie. E chiar logic intr-un fel.
La fel si cu sexul...N-ai cum sa renunti la sex. TU nu ai cum sa faci sa apara renuntarea la nimic din lumea asta. Renuntarea apare singura, fara ca TU sa faci ceva sa vina.
Tocmai am scris o chestie importanta pentru mine da'nu inteleg. Deci, nu IO renunt? Simt ca asa e, da'nu pricep...Deci...e legat de dorinte...nu ai cum sa renunti la ele, ca aia ar fi inca o dorinta - dorinta de a renunta. Cat timp vrei sa renunti sau incerci sa renunti-doresti. Practic, te lasi dus de val si renuntarea vine de la sine...Ca in cazul carnii, al sexului...Asta cu sexu' o trec la "postponed", inca mai vreau sa explorez.
Si totusi, nu IO renunt?

Mah, deci asta mi se pare natural: "Dupa trecerea celor citeva zile de intuneric, va veni timpul descris in Biblie cind intr-o clipita vom deveni nemuritori. Posibil sa nu mai avem nevoie de somn si hrana solida." Nimic neobisnuit pana aici. Dar: "Mari beneficii vom avea prin folosirea directa a energiei fotonilor si abandonarea actualelor surse de energie fosila. Acest lucru va vindeca suprafata planetei de mine si foraje. In scurt timp civilizatia va trece la folosirea unor tehnologii nepoluante."
Adica ca sa ce? Daca nu mai ai nevoie de hrana, daca te poti teleporta prin puterea gandului, la ce-ti mai trebe tehnologii, fie ele si nepoluante? Oricum, ideea e faina si asta am venit sa vad.

"Terra ca planeta, a fost aleasa sa colecteze, asimileze si transforme intreaga negativitate pentru intreg Sistemul solar. Aceasta este o Misiune Divina. Ea consta in a experimenta prin noi, negativitatea pentru Sine si proces, a invata sa o neutralizeze usor si permanent, punind in loc o Lume a Pacii si Luminii."
Oh, really? Dupa cum spuneam, asa ma distreaza cand cineva care abia deschide ochii se apuca si scrie carti despre ce vede, netinand cont ca vede inca distorsionat. Misiune divina, auzi...De parca ar exista si misiuni "nedivine", de parca o "misiune" ar fi mai presus ca alta. Neutralizarea negativitatii...poi unde dumizau e acceptarea in asta?
Nici io nu-s mai breaza, ca altfel n-as critica páci textul respectiv. As citi, as accepta modul in care vede omu'si mi-as vedea de treaba. Da'comentez, mah, ca asa am io chef acum si ca imi place, nah.
Imi ofera satisfactie sa ii critic pástia pentru ca io cred ca am depasit etapa aia si in felul asta imi intaresc pozitia mea "superioara". Si eu la randul meu vad distorsionat, dar nu accept asta complet, asa ca atunci cand vad pe altu'ca vede distorsionat ii sar la gat, ca daca la mine nu accept, nici la el nu mi se pare ca tre sa accept. Partea funny e ca-mi place sa-i barfesc pástia. Mai ales pe Ge., care face aceleasi greseli ca si mine, da'pále lui le vad io mai bine. Omu'ala ma 'nerveaza, deci o sa vorbesc mai mult cu el, sa ma observ.
Aja. Imi luai doza de barfa pe ziua de azi. E unul din lucrurile de care o sa-mi amintesc cu placere in "lumea noua". Sper ca in a 5-ea dimensiune se face sex. Oricum, io o sa fac, ce pana mea.
Hm, se pare ca am niste treburi de terminat in directia asta. Adica ce tot aduc io vorba despre sex? Poi aduc, ca nu am studiat subiectu'in profunzime. Practic, viata mea sexuala incepu'acum 1 an, cu G., chiar daca prima oara am facut sex la 18 ani. Vreau sa vad cum e sa se simta comuniunea aia, sa fie corpul venerat si io sa venerez la randul meu, sa simt explozia de energie, sa vaz io care e treaba cuextazu'. Am avut un demo cu G., da' simtesc io ca nu am vazut tot. Si G. vrea asa exploreze...poate ne iese impreuna. Ie musai sa vedem cum sta treaba. Ce draq, e unul din motivele pentru care m-am reincarnat.
Nu ma intereseaza aspectul energiei sexuale care tine de nevoi carnale...adica sex sportiv. Aia mi se pare neinteresant. Io vorbesc despre o experienta care se extinde si in fizic, dar se intampla in toate planurile unei fiinte. Se manifesta in fizic ce se intampla si in alte parti, se simte totul intens...Cam asta.
Unii oameni simt latura mea sexuala, dar le da cu rest pentru ca functionez la o frecventa diferita. Am un prieten care se crede porn-star dom'le, ii spun femeile ca e bun la pat si nu pricepe de ce nu ma simt atrasa de el. Pentru ca el functioneaza altfel la partea asta...face sex de nevoie, ca sa acopere un gol...Si cu cat e mai mult, cu atat vrea mai mult. Nu imi iese sa descriu exact cum percep, stiu doar ca nu rezonez cu treaba aia. E genul de sexualitate preocupata sa ia, iar daca ofera, o face doar ca sa obtina mi mult, doar pentru satisfacerea ego-ului. Barbatii de genul asta nu sunt niciodata satisfacuti total si mereu se preocupa de tehnica, da'omit esentialul si nu sunt prezenti in timpul actului, chiar daca spun ca nu se gandesc la nimic. Nah, nu reusii sa descriu cum trebe, imi vine in minte "energie statuta". Ideea e ca nu ma atrage genul asta de sexualitate, nici barbatii/femeile care o practica. Mah, da'parca vreau sa redau in cuvinte cum percep io treaba. Imi vine in minte M., B., D. ...Toti au ceva in comun, da'nu reusesc sa vad ce exact. Stiu doar ca nu rezonez cu ei, cu toate ca sunt prezentabili, stapanesc tehnica(asa se lauda... ) etc. Hm...de fapt, cre ca ei exploreaza energia sexuala in forma ei fizica si atat. Exploreaza treaba aia cu lipsa si surplusul de energie sau ceva de genul. Ah, am gasit: la ei, sexualitatea e polara: agonie si extaz. Ei mereu cauta ceva, vor ceva...si de aici nefericirea si senzatia de epuizare de dupa.
Ce vreau eu n-are opus...E...altceva, nah. Si nici macar nu se poate practica masturbarea pe tema asta pentru ca masturbarea urmareste satisfacerea unei nevoi, ori sexualitatea de care vorbesc eu n-are nevoi. E deja implinita, dar totusi se manifesta. Vorbe, dom'le, vorbe, sa vedem practic.
Atat am scris ca nici nu-mi mai trebe.

Si totusi...nu IO renunt? Adica...nu IO? Hm...

Uite cum inteleg eu fraza asta:
Acolo nu scrie ca nu o sa mai avem nevoie de hrana ci "nu mai avem nevoie de somn si hrana solida". In momentul de fata la ce ne trebuie hrana solida si somnul? Pentru a fi transformate in energie de catre organism, prin arderi. Din text eu inteleg ca vom avea in continuare nevoie de hrana dar sub forma energiei pure, fara nici o procesare prealabila. Chiar scrie "folosirea directa a energiei fotonilor" . Deci vom papa energie direct de la surse de energie (soarele ar fi o sursa de la care plantele papa energie direct).
Si teleportarea prin puterea gandului ne va consuma ceva energie, deci tehnologiile vor fi mereu necesare.

Nu stiu cat adevar e in ce spune el acolo dar o logica coerenta a dat el textului

Acest topic a fost editat de fiica_lunii: 6 Aug 2010, 09:41 AM

Se poate, da'mie nu-mi place logica lui si gata. Evolutia asa cum o vad eu nu mai are de a face cu niciun fel de economie sau industrie. In viziunea mea, o sa se construiasca chestii doar de amuzament si nu va fi nevoie sa se genereze energie sau altceva pentru ca oamenii vor realiza ca nu exista lipsa din niciun punct de vedere.

aoleo ce rea esti!
drastica vreu sa zic

ma, si io cred asa, dar cred ca mai e mult pana acolo

Hint: Pana nu demult nu acordam suficienta atentie familiei mele si persoanelor in varsta, in general. Adica...atentie in sensul de chiar sa fiu acolo 100%, chiar sa ascult, chiar sa vad cate de important e fiecare, ca om... Pe nici unii nu i-am vazut incercand sa fie fericiti. Nu se gandesc in mod constient: "ce pot face sa fiu fericit?". Nu ca ar fi ceva de facut, dar e un inceput... Pe aici se practica "ma pun eu pe locul 2" si "nu trebuie sa-mi placa ce fac, ci cat castig". Nimeni nu incearca cu adevarat sa fie fericit, nimeni nu isi acorda timp pentru el pentru ca ei asa cred ca trebuie, asa au fost educati ca trebuie sa fie o persoana respectabila.
Iar io, pentru ca nu am vazut preocuparea asta pentru binele propriu, mi-am dezvoltat niste tipare de comportament dubioase. Maica-mea, abia dupa ce am stat de vorba cu ea a inceput sa-si acorde timp, sa nu se mai puna tot timpul pe locul 2...Nu avea de unde sa stie ca nu-i niciun pacat sa te iubesti pe tine insuti si asta nu are nicio treaba cu egoismul. Si pentru ca oamenii nu se respectau pe ei insisi, nici io nu ii respectam, ca asa credeam ca e normal. Prin respect nu ma refer la fatada, ci la ce simteam eu in interior vis-a-vis de ei.
Ma uitam la "Desperate Housewifes" si Orson, de 40 ani, zicea ceva legat de faptul ca se gandea ce-l face pe el fericit. Si asa m-a lovit: io n-am auzit pe nimeni din familia mea sau din batrani punandu-si problema asta... Si cei pe care i-am vazut incercand sa faca sa le fie bine si lor reuseau doar sa fie egoisti, pentru ca incercau sa umple un gol, nu sa-l inteleaga.
Ce chestie...Deci asa e influentata personalitatea de copilarie si familie...Asta pana cand devii atent la tine insuti. Nu trebe consiliere psihologica sau terapii, trebe doar sa fi atent la ce simti. sa observi fara sa judeci. Si cand te prinzi de ce faci ceva intr-un anume fel, pur si simplu incetezi sa mai faci.
Ca dependenta...Pana cand nu intelegi de ce esti dependent, nu ai cum sa renunti. Doar schimbi o dependenta cu alta. Nu bei, da' te apuci de fumat...te lasi de fumat si devii dependent de sex...te lasi si de aia si devii dependent de tehnici de meditatie. Si tot asa, pana te prinzi ce te face sa generezi dependentele. Cand intelegi de ce ai un anumit obicei, renunti pur si simplu la el, renunti dintr-o data. Nu exista renuntare treptata, asa ni se pare noua. Cand realizezi ca nu ai nevoie de ceva, renunti la el dintr-o data, nu putin cate putin...Asta cu "treptat- treptat" e de fapt procesul care te duce la intelegerea respectivei chestii. Si cand intelegi pe deplin, eliberezi.
Nush de ce, da' am asa o jena- simt ca cineva va dori sa-mi scrie si sa contrazica ce am scris mai devreme. Nush de ce, ca mi se pare normal sa nu vada toata lumea cum vad eu. + ca eu nu vad chiar toate aspectele subiectului, deci e natural sa apara completari.
Atunci, de unde feelingul? Poate ca nu am chef sa duc subiectul mai departe. Am spus ce aveam de spus si n-am chef sa ma explic.
Mnu, nu e doar asta... M-a iritat faptu'ca fiica_lunii a gasit o logica in prostiile insirate de omu'ala. fiica_lunii, nimic personal, poti scrie cand vrei, ce vrei. Feelingu'meu e generat de atitudinea mea fata de autorul articolului, n-are legatura cu tine. In mod normal nu ar fi trebuit sa-ti spun, ca deh, daca intelegi gresit si te superi? Apai, daca aia simt, aia spun.
Ok, da'de ce ma deranjeaza cand cineva da dreptate ideilor promovate? Nush... E fara sens, mai ales ca si ce spune omu'ala, si ce spun eu, sunt speculatii. Niciunul din noi nu stie exact. Poate ca m-am saturat sa aud aceleasi chestii si poate ca prin atitudinea mea incerc sa arat ca se poate si altfel, ca exista si alte moduri de manifestare. Incerc sa arat ca suntem inconjurati de un zid creat de noi si ca e timpul sa privim dincolo de el. Pana si asta e o prostie, pentru ca nu am de ce sa arat nimanui nimic. Fiecare dintre noi va vedea ce trebuie sa vada si nu are nevoie de niciun ajutor...Nu mai am chef sa continui subiectu'. Nu mai am chef sa continui pen'ca ma 'nerveaza sau chiar nu mai am chef? Nee, chiar nu mai am chef, vreau sa ma uit la film. Mi-a trecut starea initiala- de iritare.
Tre sa mai stau la povesti cu Ge., sa ma enervez umpic si sa vad mai bine de ce ma irita astia care abia acum deschid ochii, dar se apuca sa scrie carti si sa se declare "maestrii inaltati". Oi fi facand si io la fel? Hm... Parca zisei ca ma uit la film...



Acest topic a fost editat de leirn: 6 Aug 2010, 01:09 PM

Stiu ce ma enerveaza: oamenii aia se joaca cu niste chestii cu care si io m-am jucat, iar acum incerc sa le inteleg. Inca nu le-am inteles, chestie pe care nu o accept, asa ca nu accept nici la ei faptul ca nu accepta. Nah.. Acu'chiar ma duc sa ma uit la film.

bai, cateodata asa greu mi-e sa te citesc :lrofl: . e prea incalcit domne.

sa vezi, si eu scriu in jurnal de multe ori pentru ca ma ajuta sa-mi urmaresc gandurile. adica scriindu-le, la stabilizez cumva, ies putin din confuzie, ca mi-e greu sa ma urmaresc in gand . odata un gand pus pe hartie ma elibereaza si pot sa-l urmaresc pe urmatorul, ca de multe ori sunt asa de multeeeee si mai sunt ci contradictorii, apoi mai e si vocea intrebatoare si aia care contrazice samd. Daca vreodata ma apuc sa recitesc, nu reusesc sa duc pana la capat. E un fel de baie a creierului si nu mi se mai pare interesant procesul de curatire. Ce comparatie tampita . Ca nu vreau sa zic ca la tine e la fel. La tine e ca la tine si atat.

te-as contrazice eu asa, ca sa nu-ti dau pace.

De suparat nu m-am suparat ca nu as avea de ce. De raspuns am raspuns pentru ca am avut impresia ca si tu cautai o logica in acel text, am avut impresia ca nu doreai sa il respingi total, am avut senzatia ca te-as ajuta intr-un fel. Sper doar sa nu te fi suparat tu. E normal sa tii la parerea ta pe care ti-ai format-o prin anumite cunostinte si revelatii, dar daca te atasazi prea mult de parerile tale, cred ca asta te conduce la aceasta iritatie fata de parerile altora. Ca sa putem accepta si da o sansa parerilor altora, in primul rand cred ca trebuie sa ne detasam de parerile noastre.
In fine.... nu stiu ce incerc sa fac... ori sa ma justific, ori sa ma asigur ca nu te-ai suparat pe mine, ori sa iti explic rationamentul meu... ceva cred ca incerc eu, dar nu imi dau seama ce

Hihi, cre ca ai dreptate: sunt atasata de anumite puncte de vedere. Nu m-am suparat pe tine, ti-am zis, am ce am cu textu' ala.


Imi plac fulgerele. Am chef sa desenez verde dála intunecat, de padure de munte in o dimineata de vara.

A fost odată un maestru de scrimă cu numele de Shoken. În casa lui se afla un şobolan mare care producea dezordine. Chiar şi în plină zi alerga peste tot. Într-o zi, stăpânul casei l-a închis în camera sa şi i-a spus pisicii sale domestice să-l prindă. Dar şobolanul a sărit la gâtul pisicii şi a muşcat-o cu atâta cruzime încât aceasta nu s-a salvat decât mieunând foarte tare. Apoi Shoken a adus mai multe pisici din vecinătate, renumite pentru marea lor vitejie şi le-a introdus în cameră. Şobolanul era aşezat, strâns ghem într-un colţ şi de cum una din pisici se apropia de el sărea asupra ei, o muşca şi o făcea să fugă. Şobolanul avea un aer atât de feroce încât nici una dintre pisici nu îndrăznea să se apropie încă o dată. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi a alergat el însuşi după şobolan pentru a-l omorî. Dar acesta evita toate loviturile savantului maestru de scrimă care a spart uşi, shojis, karamis şi alte obiecte în timp ce şobolanul spinteca aerul, rapid ca un fulger, evitând fiecare mişcare. În sfârşit, sărindu-i în faţă, l-a muşcat.

În final, leoarcă de sudoare, Shoken şi-a chemat servitorul: „Se pare”, spuse el, „că la şase sau şapte cho de aici, trăieşte pisica cea mai vitează din lume. Du-te şi adu-o aici”.

Servitorul a adus pisica. De fapt era o pisică care nu părea diferită de celelalte pisici. Nu lăsa impresia că ar fi deosebit de inteligentă, nici deosebit de periculoasă. De aceea maestrul de scrimă nu i-a acordat pe loc în mod special încredere. Cu toate acestea, i-a deschis uşa şi a introdus-o înăuntru. Calmă şi silenţioasă, ca şi cum nu se aştepta la nimic deosebit, pisica a înaintat în încăpere. Şobolanul a avut o tresărire şi n-a mai mişcat. Pisica, în toată simplitatea s-a apropiat încet de el, l-a luat în gură şi l-a scos afară.

Seara, toate pisicile bătute s-au reunit în casa maestrului Shoken. Cu mult respect, i-au oferit bătrânei pisici locul de onoare, au îngenuncheat în faţa ei şi i-au spus cu modestie: „Noi, toate, avem reputaţia de a fi viteze. Ne-am antrenat în această cale şi ne-am ascuţit ghearele pentru a învinge orice şobolan, sau chiar şi vidre sau nevăstuici. Niciodată nu am crezut că poate exista un şobolan atât de puternic.. prin ce artă l-aţi învins cu atâta uşurinţă? Nu faceţi un secret din aceasta şi spuneţi-ne.”

Atunci, bãtrâna pisicã a izbucnit în râs si a spus: "Voi, celelalte pisici tinere, cu toate cã sunteti destul de viteze, nu cunoasteti adevãrata Cale. De aceea ratati reusita atunci când vã aflati în fata unui lucru despre care nu aveati nici o idee. Dar mai întâi spuneti-mi cum v-ati antrenat voi?"
Atunci, o pisică neagră se apropie şi zise: „Provin dintr-un neam celebru în prinderea şobolanilor. De aceea am decis să urmez această cale. Ştiu să sar peste paravane înalte de doi metri. Ştiu să mă strecor într-o gaură minusculă unde numai un şobolan se poate strecura. De mic copil m-am exersat în toate artele acrobatice. Chiar dacă sunt trezită din somn, când nu sunt încă cu totul prezentă, în clipa în care mă adun, văd un şobolan fugind sub o grindă, dintr-un salt pun mâna pe el. Dar şobolanul acesta de aici a fost cel mai puternic pe care l-am întâlnit vreodată şi am suferit cea mai groaznică înfrângere din viaţa mea. Mi-este ruşine”.

Atunci, bătrâna pisică spuse: „Lucrul în care te-ai exersat, nu este la drept vorbind nimic altceva decât o tehnică (shosa, o artă pur fizică). Când înaintaşii noştri învăţau tehnica aceasta era pentru ei una din formele Căii (michisuji). Tehnica lor era simplă dar conţinea în sânul ei cea mai înaltă înţelepciune. Lumea de astăzi se ocupă numai de tehnică. Desigur, multe lucruri au fost inventate astfel după reţeta: „cu condiţia să faci aceasta sau aceea, vom obţine aceasta sau aceea”. Dar ce obţinem? Nimic altceva decât abilitate. Abandonând calea tradiţională, s-a instaurat, prin uzarea de pricepere până la abuz, competiţia în tehnică şi acum nu mai înaintăm. Întotdeauna se întâmplă aşa atunci când nu ne gândim decât la tehnică şi când nu ne servim decât de inteligenţa noastră. Bineînţeles, inteligenţa este o funcţie a spiritului, dar dacă ea nu-şi are rădăcina în Cale şi dacă ea vizează numai abilitatea, atunci ea devine germenul falsului şi rezultatul este nefast. Aşadar, adună-te şi exersează-te de acum înainte în sensul just.”

Apoi, o pisică uriaşă cu o blană tigrată se apropie şi spuse: „Eu cred că numai spiritul contează în arta cavalerească. De aceea, dintotdeauna, eu m-am exersat în această putere (ki voneru). Cred că acum spiritul meu este dur ca şi oţelul şi liber: plin de spiritul care umple pământul şi cerul. Abia perceput adversar şi acest spirit atotputernic îl fascinează şi din start victoria îmi aparţine. Atunci mă apropii numai, fără a reflecta, exact aşa cum situaţia o cere. Mă orientez după „sunetul” adversarului meu. Îl stăpânesc cu privirea pe şobolan după cum vreau eu, la stânga, la dreapta, îi sesizez fiecare mişcare. Cât despre tehnica ca atare nu-mi fac griji. Se face de la sine. Un şobolan care fuge pe un panou: îl fixez şi el cade deja, este al meu. Dar aici, acest şobolan misterios apare fără formă şi pleacă fără urmă. Ce este? Nu pricep.”

Atunci, bătrâna pisică îi răspunse: „Lucrul pentru care ţi-ai dat osteneala nu este decât o forţă psihică şi nu reiese din binele care merită numele de bine. Numai faptul de a fi conştient de puterea de care vrei să te serveşti pentru a învinge, este suficient pentru a acţiona contra victoriei tale. Eul tău intră în joc. Dar dacă eul celuilalt este mai puternic decât al tău ce se va întâmpla? Dacă tu vrei să-l învingi pe adversar numai prin forţa ta superioară el îţi opune forţa lui. Îţi imaginezi că eşti singurul puternic şi îi crezi pe toţi ceilalţi slabi? Dar cum să ne comportăm când există ceva ce nu putem învinge, cu cea mai mare bunăvoinţă, prin propria noastră putere, fie ea şi superioară? Iată întrebarea! Forţa spirituală pe care tu o simţi în tine, „dură ca şi oţelul, liberă şi umplând pământul şi cerul”, nu este marea Putere (Ki-no-sho) însăşi, ci numai reflexul ei. Şi astfel propriul tău spirit este numai umbra marelui Spirit. El pare a fi vasta Putere, dar în realitate este cu totul altceva. Spiritul despre care vorbeşte Mencius este puternic pentru că este iluminat în permanenţă de o mare clarviziune. Dar spiritul tău nu dispune de puterea sa decât în anumite condiţii. Forţa ta şi cea despre care vorbeşte Mencius sunt de origini diferite şi astfel şi efectul lor este diferit. Ele sunt la fel de opuse precum curentul etern al Yang-Tse-Kiang şi un curent de maree nocturnă, suportat. Dar de ce spirit trebuie să dăm dovadă când ne aflăm în prezenţa a ceva ce nu poate fi învins prin nici o forţă spirituală contingentă (kisei). Un dicton spune: „Un şobolan prins în cursă muşcă chiar şi pisica.” Adversarul în faţa morţi nu depinde de nimic. Îşi uită viaţa, îşi uită orice nevoie, se uită pe sine însuşi, este liber să învingă sau să eşueze. El nu are în vedere să-şi păstreze existenţa. Şi astfel voinţa lui este asemenea oţelului. Cum să-l învingem cu o forţă spirituală pe care ne-o atribuim nouă înşine?”

Atunci, o pisică gri, mai în vârstă, se înclină şi spuse: „Da, într-adevăr, aşa este cum spuneţi. Oricât de mare poate fi puterea psihică, ea are în sine o formă (katachi). Dar tot ceea ce are o formă, oricât de subtilă ar fi, este sesizabil. De aceea, încă de demult, mi-am antrenat sufletul (kokoro: puterea inimii). Nu eu sunt cel care exersează această putere care îl doboară pe celălalt în mod spiritual („sinele”, ca cea de-a doua pisică). Dar nici nu mă încaier (ca şi prima pisică). Eu „mă pun de acord” cu cel care se află în faţa mea, mă fac una cu el şi nu mă opun în nici un fel. Când celălalt este mai puternic decât mine cedez şi mă abandonez, ca să spun aşa, voinţei lui. Într-un fel, arta mea constă din a pune mâna pe un pietriş aruncat cu un fileu simplu. Şobolanul care vrea să mă atace, oricât de puternic ar fi, nu găseşte de ce să se sprijine, nimic de unde să se lanseze. Ori, acest şobolan de aici n-a jucat jocul. El a apărut, a plecat, insesizabil ca o divinitate. Niciodată n-am văzut ceva asemănător.”

Atunci bătrâna pisică a spus: „Ceea ce tu numeşti conciliere nu provine de la Fiinţă, de la marea Natură. Este o conciliere voită, artificială, o subtilitate. În mod conştient tu vrei să scapi astfel de agresivitatea adversarului. Dar, dacă te gândeşti în acest sens, fie şi pe furiş, el îşi dă seama de intenţia ta. Or, dacă într-o asemenea dispoziţie tu te araţi conciliant, spiritul tău gata de atac se tulbură; percepţia ta şi fapta ta sunt perturbate în străfundul lor. Tot ceea ce întreprinzi cu o intenţie conştientă împiedica vibraţia originară a marii Naturi, deranjează ţâşnirea izvorului ei secret şi perturbă cursul mişcării sale spontane. De unde sã vină atunci eficacitatea miraculoasă?

Numai negândind la nimic, nevoind nimic şi nefăcând nimic, ci abandonându-te, în mişcarea ta, vibraţiei Fiinţei, nu vei avea formă sesizabilă. Nimic de pe pământ nu poate să apară ca anti-formă. Şi astfel nu mai există adversar care să poată rezista.

Nu sunt deloc de părere că tot ceea ce v-aţi străduit să dobândiţi ar fi fără valoare. Totul şi orice poate fi o manieră de a urma Calea. Tehnică şi Cale pot fi identice. În acest caz, marele Spirit, „cel care acţionează”, este integrat în ea şi se manifestă în acţiunea corpului. Forţa marelui Spirit (ki) serveşte persoana umană (ishi). Cel a cărui Ki este liber ştie să înfrunte totul, în maniera cea justă, în libertatea ei infinită. În luptă, fără a se servi de o forţă particulară, spiritul lui, în stare de conciliere, nu va ceda nici aurului nici pietrei. Un singur lucru contează: ca nici cea mai mică bănuială de conştiinţă de sine să nu intre în joc, altfel totul este pierdut. Dacă ne gândim la scop, chiar şi fugitiv, totul devine artificial. Aceasta nu provine din Fiinţă, din vibraţia originară a căii-corp (do-tai). În acest caz, adversarul nu va fi la discreţia voastră, el vă va rezista.

Atunci, care procedeu, care artă trebuie să folosim? Numai dacă tu eşti în starea de a fi liber de orice conştiinţă a eului (mu-shin), numai dacă acţionezi „fără a acţiona”, fără intenţie şi fără subtilitate – în armonie cu marea Natură – numai atunci te afli pe adevărata Cale. Abandonează orice intenţie, antrenează-te în non-intenţionalitate şi lasă Fiinţa să facă. Această Cale este fără sfârşit şi inepuizabilă.”

Şi apoi, bătrâna pisică adăugă încă ceva uimitor: „Nu trebuie să credeţi că ceea ce v-am spus acum este cel mai înalt lucru posibil. Nu demult, într-un sat vecin cu al meu, trăia un motan. De-a lungul întregii zile acesta dormea. Nimic din el nu lăsa să se întrevadă ceva asemănător unei forţe spirituale. El era acolo, întins ca o bucată de lemn. Nimeni, niciodată, nu l-a văzut prinzând un şobolan. Or, acolo unde dormea şi trăia el, ca si în împrejurimi, nu existau şobolani. Oriunde apãrea el si se întindea, nu se mai vedea nici un şobolan. Într-o zi i-am făcut o vizită şi l-am întrebat cum trebuie să interpretez acest fapt. N-am primit nici un răspuns. De trei ori i-am mai pus aceeaşi întrebare. El a tăcut. Nu pentru că nu voia să-mi răspundă, ci pentru că, evident, nu ştia ce să-mi răspundă. Astfel am ştiut: „Cel care ştie ceva, nu ştie că ştie.” Acest motan s-a uitat pe sine şi odată cu aceasta a uitat de toate lucrurile din jurul lui: el a devenit „nimic” şi a atins cel mai înalt grad de non-intenţionalitate. Şi putem spune că el a găsit Calea divină a cavalerului: A învinge fără a ucide. Eu mă aflu mult în urma lui.”

Shoken a auzit toate acestea ca prin vis. S-a apropiat, a salutat-o pe bătrâna pisică şi i-a spus: „De foarte mult timp eu mă antrenez în arta scrimei, dar încă nu mi-am atins ţelul. Am ascultat discursul dumneavoastră şi cred că am înţeles adevăratul sens al căii mele; dar, stăruitor, vă rog: spuneţi-mi încă ceva despre secretul dumneavoastră.”

Atunci bătrâna pisică a spus: „Cum să fie posibil aşa ceva? Eu nu sunt decât un animal iar şobolanul este hrana mea; ce să ştiu eu despre problemele oamenilor? Eu ştiu numai aceasta: sensul artei scrimei nu este acela de a învinge un adversar. Mult mai mult, datorită acestei arte se ajunge la un moment dat la marea claritate principiului luminos al morţii şi al vieţii (seishi wo akiraki ni suru). Un adevărat cavaler, prin exerciţiile lui, trebuie să se dedice antrenării spirituale în sensul acestei clarităţi. Or, pentru a face aceasta, el trebuie, înainte de toate, să exploreze doctrina principiului fiinţei, a vieţii, a morţii şi a ordinei de moarte (shi no ri). Dar numai cel care este liber de tot ceea ce îl distrage de la Cale, şi mai ales de la gândirea care limitează şi opreşte, poate atinge marea claritate. Non tulburat, abandonat lui însuşi, liber de eu şi de orice lucru, Fiinţa şi mişcare ei (shinki) se va manifesta în toată libertatea când şi acolo unde va trebui. Dar dacă inima este ataşată, fie şi de o manieră pe deplin susţinută, fiinţa este împiedicată şi înţepenită. Or, dacă el a devenit un „înţepenit-în-sine”, va exista şi un eu înţepenit în el însuşi şi ceva care i se opune. Astfel două forţe se opun şi luptă pentru existenţa lor. Dar în acest caz, cele mai bune funcţii ale Fiinţei, care corespund oricărei schimbări, sunt inhibate. Şi dacă moartea se arată atunci, sensul clarităţii proprie Fiinţei este pierdută. În această stare cum am putea înfrunta adversarul la modul cel bun şi să luăm în considerare liniştit victoria sau înfrângerea? Chiar dacă am obţine victoria , aceasta nu ar fi decât o victorie oarbă care nu are nici o legătură cu sensul artei adevărate a scrimei.

A fi liber de orice lucru nu înseamnă vidul. Fiinţa ca atare nu are natură proprie. Ea este dincolo de toate formele. Ea nu acumulează absolut nimic în ea. Aşa încât dacă vreodată am căuta să reţinem chiar şi lucrul cel mai infim, marea Forţă se agaţă acolo şi echilibrul originar al forţelor este pierdut. Dacă Fiinţa se află ataşată de ceva, ea nu mai este liberă să se mişte şi nu mai ţâşneşte în abundenţa ei plenară şi întreagă. Dacă echilibrul ce provine de la Fiinţă este deranjat, forţa ei debordează repede acolo unde se poate scurge în pofida a orice, dar acolo unde nu se poate scurge, nimic nu mai este îndeajuns.

Deci, ceea ce se cheamă libertate de orice lucru nu înseamnă nimic altceva decât aceasta: dacă nu acumulăm nimic, dacă nu ne sprijinim pe nimic, dacă nu înţepenim nimic, nu există nici puternic, nici contra-puternic, nici eu, nici contra-eu. Şi dacă se întâmplă ceva, îl întâlnim ca şi inconştient şi nu lasă urmă. În Eki („cartea transmutaţiilor”) se spune: [Fără a gândi, fără a acţiona, fără mişcare, foarte silenţios: numai astfel putem exprima Fiinţa şi Legea lucrurilor prin interior, în mod foarte inconştient, şi în final să devenim una cu Cerul şi Pământul].

Cel care exersează arta scrimei în acest mod şi trăieşte astfel este aproape de adevărul Căii.”

Shoken, auzind aceasta, întrebă: „Ce înseamnă că nu există nici eu nici contra-eu, nici subiect nici contra-subiect”?

Pisica răspunse: „Pentru că există un eu, există şi un inamic. Dacă nu ne manifestăm ca şi eu, nu va exista nici adversar. Ceea ce numim aici nu este decât un alt nume pentru ceea ce înseamnă: opoziţie. Atât timp cât lucrurile păstrează o formă, ele au întotdeauna o contra-formă. De fiecare dată când ceva se înţepeneşte, există o formă particulară. Dacă fiinţa mea nu este concepută ca formă particulară, nu există nici contra-formă. Acolo unde nu există opoziţie nu există nici nimic care să poată fi contra. Or aceasta înseamnă: nu există nici eu, nici contra-eu; dacă ne abandonăm pe noi înşine complet, dacă devenim astfel liberi de orice lucru, atunci suntem în armonie cu universul, una cu orice lucru, în marea Solitudine. Chiar dacă forma inamicului se stinge, noi nu luăm cunoştinţă de aceasta. nu pentru că nu ne dăm seama, ci pentru că nu ne oprim; spiritul se mişcă, în continuu liber de orice fixare, şi răspunde pur şi simplu acţionând liber din fondul fiinţei.

Dacă spiritul e liber de orice ocupaţie, lumea, aşa cum este, este în întregime lumea noastră şi este una cu noi. Punem mâna pe ea atunci dincolo de bine şi de rău, de simpatie şi de antipatie. Nu mai suntem incomodaţi de nimic şi nicăieri nu suntem ataşaţi. Toate contrariile: câştig şi pierdere, bine şi rău, suferinţe şi bucurii, provin din noi.

De aceea, pe toată întinderea Cerului şi a Pământului, nimic altceva nu merită cunoscut ca fiinţa noastră proprie. Un vechi poet spunea: „Un fir de praf în ochiul nostru – şi cele trei lumi sunt deja prea strâmte. Dacă nu mai ţinem la nimic, - cel mai mic pat este deja vast.”

Aceasta vrea să spună: dacă un fir de praf pătrunde în ochi, acesta nu mai poate să se deschidă, căci o vedere clară nu este posibilă decât dacă ochiul este gol. Aceasta ne poate servi de parabolă pentru Fiinţa, care este lumină iluminatoare şi liberă în sine de tot ceea ce este ceva.

Un alt poet spune: „Înconjurat de duşmani, o sută de mii la număr, eu voi fi strivit ca formă. Dar Fiinţa este şi rămâne a mea, oricât de puternic ar fi duşmanul. Nici un duşman nu va putea s-o străpungă vreodată.”

Confucius spune: „Nici chiar Fiinţa unui om simplu nu poate fi furată.” Dar dacă spiritul devine dezordonat, Fiinţa se întoarce contra noastră. Este tot ceea ce pot să vă spun. Acum reculegeţi-vă şi căutaţi în voi înşivă.”

Un maestru nu poate decât să încerce să-l informeze pe discipolul său şi să-i expună raţiunile lui. Dar numai eu singur sunt capabil să recunosc adevărul şi să-l integrez. Aceasta este numită integrarea de sine (jitoku). Transmiterea se face de la inimă la inimă (ishin denshin). Este o transmitere dincolo de doctrină şi de erudiţie (kyogai betsuden). Aceasta nu înseamnă: a-l contrazice pe maestru. Aceasta vrea să spună pur şi simplu: nici măcar un maestru nu ar putea să transmită adevărul. Acest lucru este valabil nu numai pentru Zen.

Plecând de la exerciţiile spirituale ale înaintaşilor, trecând prin cultura sufletului, până la artele frumoase, integrarea de sine este întotdeauna nucleul central, şi aceasta nu este transmisibilă decât de la inimă la inimă. Orice „învăţătură” se mărgineşte să indice, să orienteze spre ceea ce se află deja în noi fără să ştim. Deci nu există secret pe care maestrul să-l poată transmite discipolului său. Este uşor de învăţat. Este uşor de ascultat. Este dificil să conştientizăm ceea ce avem în noi înşine; să găsim şi să luăm efectiv în stăpânire acest lucru. Aceasta se cheamă: „A privi în propria fiinţă. Viziune a fiinţei (ken-sei, ken-sho)”.

Dacă aceasta ni se întâmplă, avem Satori: marea Trezire din vis, din iluzii. A se trezi, a privi în propria fiinţă, a pune mâna pe Adevărul de Sine: toate acestea înseamnă acelaşi lucru.

Mai devreme am primit 2 oferte. Una de la fosta proprietara care ma intreaba daca nu vreau sa ma mut la mansarda pe care o are ea...tot ea mi-a zis ca stie niste apartamente faine in zona, da'cu 3 camere. E ceva cu mansarda aia...I-am zis si ei. Nush exact ce e in neregula, da' ceva e. Pretul e ok, proprietara...ne stim. Colega e cuminte. Rational, ar trebui sa merg acolo, dar feelingul...
Cealalta oferta se refera la implicarea intr-o afacere care nu prea intelesai io cu ce se ocupa. Afacere?! Ce afacere? Io ma gandeam cum sa simplific si visez la o lume in care nu mai trebe bani sau afaceri. O sa ma duc sa vad, totusi, despre ce e vorba. Sunt curioasa cu ce se ocupa...poate rezonez cu ideea.
Totusi...io nush unde sa ma mut. Sa merg la mansarda? Sa merg intr-unul din apartamentele alea...? Pan'la urma, si acolo tot 3 o sa fim, fiecare cu camera ei. Si 3 am stat si pan'acum, da'in 2...deci nár fi mare diferenta. Si poate ma imprietenesc si io cu fetele si o sa avem "girl talk" si iesiri in oras "ca fetele". La draq cu mansarda. De cand am intrat prima data in blocu'ala am simtit ceva...Io acolo nu ma duc nici gratis. Feelingu'e feeling, dom'le.

Visasem azi-noapte ca eram la rau da' nu puteam face baie ca era albia raului mutata la 2m mai incolo si ma gandeam cum sa aduc apa in locu'unde stiam io ca o sa fie mai adanca si mai faina daca intra... vreau sa visez indicii despre unde sa ma mut. Ah, si 2-3 indicii referitoare la lucrare. Si repede.

Am asa o stare de asteptare...Si ma simt ca si cum ar trebui sa fac ceva si nu fac. Well...the power of procrastination. De maine...ahm...De poimaine ma apuc de lucru.
Sor'mea: Ai zis ieri ca dcaa azi e maine imi iei inghetata.

Frumos cuvant: procrastinare.

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ < engl. procrastinate cca. 1548 < lat. prōcrastinātum: pro- („pentru”) și crastinus („ce ține de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera].

double posting deleted

Acest topic a fost editat de leirn: 11 Aug 2010, 07:58 PM

Ca tot zicea fiica_lunii de neintelegeri in familie... Mah, certurile in familie sunt atat de antrenante pentru ca ai atatea posibilitati de a provoca suferinta...tie sau lor.
Cum stateam io aci in vacanta linistita, au aparut sora lu'bunicau-meu cu barbatu ei(I. si S.) si C., fata lor, verisoara cu mama. Tot aci era cealalta sora a lu'bunicu, O. . O. si C. sunt de treaba, da' ailalti 2 sunt...complicati. Si au aparut niste discutii si reprosuri intre ei...Printre altele, si ca de ce dorm io unde dorm. Asta cu dormitu' e pentru ca, desi casa e mare, e impartita in 3 si nah, fiecare vede in felul lui lucrurile.
Aia doii vorbeau si nu stiau ca io aud. Si ce am auzit...o da, asta ar putea pune paie pe foc. Si as fi indreptatita sa pun paie pe foc pen'ca zisera chestii care ma privesc direct, deci daca vreau sa pornesc un sandal, imi iese. Nu m-a deranjat nici ce au zis de mine (cum ar putea cineva sa aiba ceva cu mine, sunt asa draguta si amabila... ) nici ce cred ei. Numa'ca am simtit impulsul de a spune ce am auzit si de a ii discredita. Si de a ii face sa plece maine la prima ora.
E impulsul ala de a iti face dreptate desi stii ca nu castigi nimic, de fapt, dar ii faci pe aia sa se enerveze si se enerveaza si altii pe langa ei. Nu-mi prea mai iese sa scriu, ca mi-a trecut starea. Am rezistat eroic.
Era un impuls al ego-ului de a se grani cu iritarea si eventual durerea celorlalti. Un gest egoist care ar fi dus la rezultatul dorit, dar care ar fi ranit persoane care nu merita. Mai demult as fi facut ca la usa cortului si ii faceam sa ia taxi, ca sa nu mai astepte sa plece maine. Ii faceam de se certau intre ei si nu mai calcau pe aici. Imi place sa-mi observ scorpia din mine. Sunt ca o vipera. Imi place sa stiu ca pot...dar aleg sa nu. Hm...imi place pentru ca ego-ul se simte puternic pentru ca poate juca rol de baiat bun sau rau. N-am chef sa vorbesc despre el, momentan admir vipera.
Nu am facut nicio scena, n-am spus nik...Ba chiar m-am purtat ca o doamna, mah, si asta fara sa fiu ipocrita. Nu am avzut rostul in a ma purta urat asa ca m-am purtat ca de obicei. De aia nu inteleg cum poate cineva sa aiba ceva cu mine, pentru ca io-s de treaba in mod autentic.
De fapt, oamenii n-au nimic personal cu mine, ci cu alocarea mostenirilor. Putea fi oricine altcineva, ar fi facut la fel. Le inteleg comportamentul pentru ca vad motivele. Motive stupide si iluzorii, dar ei le cred atat de reale...Asa ca se cred indreptatiti sa faca ce fac. S. e genul care daca nu poate fi agresiv, face pe victima. Si cum agresiv nu prea poate sa fie, exagereaza totul si incearca sa atraga atentia prin modul in care sta in coltul lui facand pe suparatul. E modul lui de a crede ca e "cineva". Asa cum modul meu de a crede ca sunt cineva e sa fiu scorpie. Numa'ca eu m-am prins cum functionez si ce reprezinta mintea, ego-ul. Asa ca pot alege sa nu. El nu vede ce face, nu vede cum ii afecteaza pe cei din jur, asa ca...nu stie ca are de ales.
Eh, oricum maine pleaca, pentru ca au gura mare si s-au certat intre ei fara sa fac io ceva.
Dupa ce am auzit chestiile, ego-ul meu vazu 2 variante:
- sa faca pe victima si sa obtina toata atentia si tot suportul, sa faca tevatura si sa etaleze o asa-zisa suferinta;
- sa treaca in modul "vipera" si sa creeze nervi, suparari si neplaceri.

Prima varianta nu a fost luata in calcul, da'aia cu vipera...o da! Sunt mandra de mine ca am rezistat unei asemenea tentatii de a fi manipulatoare si instigatoare. Mandria asta tot dubioasa e, da'nu ea e subiectu' acum.

Daca te crezi iluminat, mergi si stai o saptamana in sanul familiei...

Well...a fost interesant sa-mi observ latura asta. De aia ma uitam la Desperate Housewifes, printre altele...Bree seamana cu scorpia si imi place de ea.

Atlantis...

"Boabe si furnici, ierburi si urzici..."
Vrajitoare. Cred...nu ma vad ca si mag, desi e posibil si asta. In Anglia, long time ago... Nu prea tin sa scormonesc trecutul, dar partea aia...mi-ar placea.

Harry Potter theme

...Cartile, incantatiile, pesterile, cristalele...Castelele. Arcane magic...



Sorceress - casting spell




Nilih ahmar ta ekte arat heilum harasha!

Friendship. Am trait o legatura puternica cu un barbat...long time ago...Eram la fel. Poate ca ne intalnim si de data asta. Asa ar fi normal. Imi amintesc doar senzatiile, nicio scena. Aproape toate amintirile apar sub forma de feelinguri, ca si viitorul.
Mi se pare normal si asta. Viitorul nu apare singur, tre sa am acces si la trecut daca am acces si in cealalta directie. Ce poate aparea, poate sa si dispara. De ce ma preocupa treburile astea, pan'la urma? Pentru ca pot. Pentru ca e dreptul meu sa stiu. Asta nu e motiv. Trecutul e trecut, viitorul inca nu a venit. Singura realitate e prezentul. Dar prezentul nu are sens fara celelalte doua. Cel putin, nu ceea ce numim noi prezent.
Prezentul e perceput ca un punct intre trecut si viitor. Consderand ca timpul e liniar si ca astea nu se suprapun. Prezenul in sens mai profund nu are ca opusi trecutul si viitorul. E dincolo de ele.
Deci: se poate vorbi de prezent in sens ordinar - raportandu-l la trecut si viitor; se poate vorbi de prezent in sensul de a transcende toate astea, de a fi constient de tot. Nu ar trebui sa ma preocupe nici trecutul nici viitorul, nici prezentul ordinar. Adica, nu mai mult decat scopurile practice. "Maine ma trezesc la 8 a.m. ." Atunci de ce caut? Visele nu le cer eu. Adica...nu tocmai. Sunt curioasa. Si ma enerveaza ca vreau sa scormonesc trecutul. E pierdere de vreme... Da'vreau sa stiu. Din moment ce imi amintesc senzatiile, am dreptul sa stiu, la naiba! Cu lux de amanunte. Am avut vieti interesante, ce draq. Stiu asta.
Modificarile in timp duc la modificari in spatiu. Timpul si spatiul sunt una, iar daca te poti deplasa in timp...Daca creezi distorsiuni spatio-temporale...N-ai cum sa creezi distorsiuni, doar sa accepti ca se poate...si atunci chiar se poate.
Asa ma enerveaza ca ma apuc sa caut. Da''vreau sa vad. Si e inutil. Atunci la ce? De aia, pentru ca pot, mi-am mai zis asta o data. O fi vreo dorinta din ego? O fi si aia...Si incercarea de a imi aminti cum s alucrez cu anumite lucruri? Si aia. E frustrant sa stiu ca pot, da'sa nu nimeresc. Ca atunci cand stii ca stii un cuvant, iti sta pe limba, da'ceva nu te lasa sa ti-l amintesti, da'stii ca e acolo.

Nici nu stiu daca tre sa ma dsciplinez sau nu. Ya, teoria...fara efort, nu trebuie sa faci nimic...nu iti dori nimic. Am fost si disciplinata si de la un punct s-a dovedit inutil. Am facut de toate. Inutile. Si acum? What am I doing here, anyway? Stiu exact de ce sunt aici. Si imi place. Da' tot ma enerveaza. E timpul sa vad. Si sa primesc mesaje decodificate.

Imi plac sabiile bine facute. Cu toate ca lamele scurte sunt usor de ascuns...

Ma duc sa ma plimb.

"You say you need help. Help for what? You have everything needed for the extravagant journey that is your life."

Carlos Castaneda (Journey to Ixtlan)

[...]a insistat în repetate rînduri asupra faptului că tot ceea ce mă învăţa el fusese conceptualizat şi
clarificat de acei oameni pe care îi numea vrăjitorii din timpuri străvechi. A precizat, cu hotărîre, că este o mare
deosebire între acei vrăjitori şi vrăjitorii din epoca actuală. îi descria pe vrăjitorii din timpuri străvechi ca pe
oameni ce trăiseră în Mexic, probabil cu mii de ani înainte ca acesta să fie cucerit de spanioli, şi a căror realizare
majoră fusese de a construi structurile vrăjitoriei, evidenţiind caracterul practic şi concret al acesteia. îi înfăţişa
ca pe nişte oameni extraordinari, dar lipsiţi de discernămînt. în contrast, îi descria pe vrăjitorii din
contemporaneitate ca pe oameni faimoşi pentru gîndirea lor logică solidă şi capacitatea de a modifica - atunci
cînd consideră necesar - modul de operare al vrăjitoriei.

Carlos Castaneda - Arta visatului


Mda... Si asta e un raspuns. Gr.(entitatea de aci) e foarte...imi place de el.

Azi-noapte am visat ca era ceva in neregula cu vremea...Si soarele stralucea puternic apoi timp de o secunda se facea intuneric total. Apoi stralucea normal...Dupáia a inceput sa se faca frig....Venise bunicu-meu la mine in camera sa faca focu'. Dupáia am realizat ca nu era ceva in neregula cu soarele, ci erau nave foarte mari care treceau prin dreptul lui. In vis imi aminteam de celelalte vise, e care e-am avut cand eram mica si stiam ca inseamna ceva.
Nu stiu ce inseamna exact visele astea, da' au legatura cu omenirea si cu ceva din viitorul apropiat. Whatever.

Limbajul inimii...il intelege orice fiinta. Ideile mele preconcepute despre comunicare nu m-au lasat sa inteleg ce mi se transmite. Pana si cainele meu stie.
Am chef sa stau cu cristalele.

Здравствуйте, завсегдатаи этого форума. Обращаюсь к вам с одной проблемкой, которую, к сожалению, не в силах справиться, т.к. в компах мягко говоря не сильно рублю =). Мне надо переустановить свой windows, я в принципе знаю что и как, но есть нюансы. Компьютер этот мой домашний, но я на нем также работаю, поэтому там установлено куча программ и приложений, которые мне нужны чисто для работы. Вот именно эти программы нужно как то сохранить (не все а только часть из них, но достаточно многие), чтобы на новой моей windows xp они остались в первоначальном виде. насколько я осведомлена, если просто переустанавливать систему, то вся информация пропадет (был печальный опыт)...Можно ли их как то сохранить? Просто переустанавливать потом эти программы очень долго, да и не смогу я этого сделать. А наш администратор просто псих. Мало того его не допросишься помочь, ну а если придет ставить мне программы, будет ругаться что я блондинка и еще всю комнату прокурит =). Поэтому прошу у вас помощи и еще желательно чтоб программка эта была на русском языке и еще желательнее чтоб бесплатная и попроще)) чтобы я разобралась. Или может есть другой какой способ сделать так как мне необходимо, ну чтобы не переустанавливать заново все программы. Кому не сложно скиньте название програмы на мыло и Как у вас говорится сильно не пинайте)). Всем откликнувшимся людям заранее спасибо)).

Vineri sau sambata ma intorc. Ma mut, da'sa vedem unde vrea existenta sa ma plaseze. O prietena zice ca sa stau la ea....sa vedem conditiile si pretu', ca ideea ar fi faina. Asa as avea si un caine care nu e al meu.
Constat ca abia astept sa mai triez inca o data lucrurile. Deh, influenta lu' Felina. Le-am triat cand am impachetat. Tot ce am incape intr-un transport cu masina, chestie care-mi place, da'simt ca tot mai am lucruri inutile. Vreau sa triez oalele. Am prea multe si nu le folosesc, da'le tin ca "daca vine cineva...". Am scapat de jucariile de plus - nu-mi aduc cine stie ce satisfactie. Mai am unele, da' le dau. Iac-asa. Ma gandeam sa ma duc in Poona, da'am vazut ca in trecut imi placea sa adun lucruri iar acum imi place sa scap de ele. E cealalta extrema si vreau sa ma bucur de ea. Acum sunt incantata de simplitate, de chestii utile si de calitate, de spatii simple, dar curate si functionale. Si imi place. Vreau sa savurez asta.
Poate ca dorinta asta de a savura nu ma lasa sa vad...
Stateam si ma gandeam ce sta intre mine si realizarea faptului ca eu sunt eu? Adica stiu ca sunt deja iluminata, Budha, parte din tot ce este. Orice om e asa. Stiu, sunt convinsa, n-am nicio indoiala. Atunci de ce nu realizez? Ce dumizau nu ma lasa sa vad ceva ce stiu ca e acolo? Concret, ce? "Dorintele!" - e prea general. Concret: ce dorinta si care e cauza ei? Ma intereseaza in special cauza. Io am o cale unica, ce puii mei. "Remember, you are unique, just like everybody else."
Constat ca mi-e frica sa afirm ca mi-e bine. Nu am complexe si chiar mi-e bine. Asta nu inseamna ca am ajuns unde vreau. Modelul clasic e sa suferi si sa realizezi absolutu'. Io vreau sa vad fara sa resping. Nu am venit in lume ca sa o resping, am venit sa ma bucur de ea. Vreau sa transced corpul, mintea, materia, bucurandu-ma de ele, nu respingandu-le. I'm here to enjoy.
M-am gandit ca poate asta ma tine in loc. Mnu, e doar alta metoda. Nu duc dupa mine povara trecutului, nici nu am atasament fata de suferinta. Atunci ce...? Eu am ales sa fie treptat pen' ca daca ar fi sa-mi risc viata pentru a imi satiface curiozitatile, as risca. Da' deja sunt in punctu' in care e momentu'. Si nu stiu ce sa fac. "Nu trebuie sa faci nimic, doar sa fii." Ok, si cum fac asta?

Buna, leirn!

Mi-au placut tare mult cele scrise in mesajul anterior.

<<"Nu trebuie sa faci nimic, doar sa fii." Ok, si cum fac asta? >> Iti doresc sa afli cat de curand, cum sa faci asta!!

Heya!

Si io-mi doresc. Poate d'aia.

Stii cum sunt prinse maimutele in Africa? Vanatorul pune o piatra de marimea unui ou de gaina, intr-o scorbura cu diametrul de sase centimetri. Maimutele il urmaresc de la distanta si sunt macinate de curiozitate. Apoi, vanatorul se indeparteaza la cativa metri. Imediat apare o maimuta, care baga mana in scorbura. Ea simte ca acolo este un obiect şi incearca sa-l scoata. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur ca maimuta isi poate scoate mana in orice moment, dar pentru aceasta e nevoie sa-i dea drumul pietrei si s-o piarda. Frica de a pierde o tine pe loc. Vanatorul se apropie şi baga maimuta in sac .

Te-ai gandit vreodata ca majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic, le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineata cand te trezesti si te speli pe dinti pana seara cand te arunci in pat obosit , pentru a nu pierde somnul de frumusete, totul este o goana pentru a pastra ceea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata. Ai castigat o masina la un concurs, dintr-o data nu mai poti dormi noaptea, de frica sa nu ti-o fure hotii.

Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce in ce mai ocupati sa strangem lucruri, fara sa observam ca, de fapt, suntem mai ocupati sa nu pierdem lucruri pe care adevarul este ca nu le-am avut niciodata.
Uite-te in jurul tau, unde esti chiar acum – acasa, la birou, pe strada si pune-ti intrebarea: care sunt lucrurile fara care n-as putea trai, daca ar disparea brusc?
Fac un pariu cu tine ca ai putea trai fericit fara laptop, telefon mobil, crema de ras, crema de fata, pantofi de firma, sacou in dungulite, sistem audio 5.1, masina de spalat automata cu cincizeci de programe, cuptor cu microunde, masina de servicu, masina de concediu, masina cu climatizare, remorca, 100 de perechi de sosete, 5 perechi de pantofi, aer conditionat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, counter-strike, mobila scumpa … si mai pune tu inca 1000 de lucruri pe care le vezi ...
Alergi de dimineata pana seara, nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te inrobesc mai mult. Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulap esti mai las si mai fricos. Mai plin de frica de a incerca sa simti, sa traiesti. Fiecare lucru nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica, egala cu valoarea pe care i-o dai. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atat ti-e mai frica sa nu-l pierzi.
Si, cand ti-e frica sa nu pierzi, exact asta se intampla: PIERZI.
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent si esti data afara
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul / iubita incepi sa devii prea disponibil, faci orice compromis si esti parasit.
Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti, stai prin spitale si trebuie s-o vinzi, ca sa poti sa te intretii .

Cineva imi povestea ca in limba ebraica nu exista verbul “a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin “a administra”.

Nu “AI” nici unul dintre lucrurile pe care le “ai” Azi sunt la tine, maine nu mai sunt. Si, in timpul asta, tu traiesti cu frica de a nu pierde ceea ce nici macar nu ai.
Oare degeaba, sportivii care “nu mai au nimic de pierdut” joaca mai bine decat de obicei? Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut, nu-ti pasa care e deznodamantul, conteaza doar ceea ce faci acum, aici. Nu mai conteaza cat risti. Nu mai conteaza ca oamenii se uita ciudat la tine, cand te manifesti altfel.

Esti liber, atunci cand scapi de frica de a pierde. Poti face asta, in sapte pasi:

1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vietii si care te-au impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat .

2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza frica.

3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci, inainte sa mori.

4. Arunca si lista asta.

5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o luna si arunca-l intr-o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Vezi ce a ramas si ia-l pe ar treilea. Nu te opri, pana cand nu mai ai in imediata ta apropiere decat lucrurile pe care le folosesti des. De preferat zi de zi, saptamana de saptamana. (Cand m-am mutat unde stau acum, cu 3 luni in urma aveam impresia ca sunt foarte multe lucruri de carat si adunat si o sa dureze enorm. Am aruncat un sfert dintre ele, cand le-am sortat. ) Ce sens are sa pastrezi perechea aia veche de ghete, pe care o ai de acum 5 ani, cand tocmai ti-ai luat alta, anul trecut? Etc ..

6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi, cat de liber te-ai simtit

7. Risca . Fa lucrul de care te temi cel mai mult. Daca ti-e frica sa nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.


Primit prin mail



Acest topic a fost editat de leirn: 24 Aug 2010, 03:23 PM

"The future is unshaped."

Niciun vis si nicio profetie nu arata viitorul. Doar un potential, o varianta. Care se schimba in momentul in care se intampla. Ceea ce a fost si ceea ce va fi se intampla acum.
Daca cer, primesc. Daca nu cer, primesc chestii interesante. Da'de unde stie existenta ce vreau io daca io nu cer? Da' io sunt existenta, deci cum sa nu stiu ce am nevoie? Totusi...Ne cream fiecare realitatea. Si daca nu mai creez la cerere? Nu inteleg...Oricum asta fac, las sa vina lucrurile fara sa le chem eu, da'vreau sa inteleg fenomenul. Si totusi...
"Imaginează-ţi universul minunat şi desăvârşit. Apoi fii sigur de următorul lucru: Existenta şi l-a imaginat puţin mai bine decât ai făcut-o tu. "
As putea sa urmez orbeste ce simt, da' distractia e cand ma chinui io sa inteleg. Poate daca nu m-as mai chinui? Nu pot. Adica...nu vreau. Poate ca mi-e frica de "unde as ajunge daca as renunta la singura dorinta adevarata pe care o am?". N-as ajunge nicaieri, pentru ca as realiza ca nici n-am plecat. Mah, si daca stiu, de ce nu aplic?
Nu vreau sa lucrez cu mintea in detrimetul inimii...dar nici invers. Astea doo sa invete sa fie in armonie. Dincolo de minte si inima e altceva...Si ceva-ul ala se disteaza de numa' cand face pe "martorul tacut" vazand prin ce trec io aci. Da'io sunt ala, restu' ie iluzii...am vazut. Da'tot nu pricep. Futu-i.
Zisei io ca vreau sa vad trecutu' da' sunt lucruri pe care inca nu inteleg si daca as vedea acum, m-ar incurca. Stie ea existenta ce face, da' ma roade curiozitatea sa aflu si io. Da' daca ea stie, atunci stiu si io, pentru ca nu e niciun "eu si altii". Si tot nu pricep.

De lunea trecuta sunt la casa noua. Imi fu cam greu sa ma obisnuiesc. Conditiile sunt faine si zona e la 1 km distanta de cealalta parte, deci cam tot aia. Camera e mare si mobila vine maine sau poimaine, deci m-am simtit umpic ciuda zilele astea. Atat de ciudat incat am vrut sa ma mut. Asta pentru ca m-am atasat de locatia trecuta. Nu stiam asta...
Si am constatat ca a influenteaza foarte mult mediul. Nici asta nu stiam. La mine in camera am lucurile insirate pana vine mobila. Le-am ordonat io, da'nu imi place. Si chestia asta m-a enervat. + ca eram invatata sa parcurg un anumit traseu pana la scoala...acum s-a schimbat umpic. Nu cu mult, da' nah...
In concluzie, factorii exteriori mi-au perturbat linistea pentru ca nu am fost in prezent. Acum ma simt bine. Inca mai am de observat treaba cu influentele, da'oi pricepe si asta. Oricum, vreau ca locul in care stau sa fie cald, curat si primitor. De aia am venit aici. Nu mai fac compromisuri. Gasisem un apartament in blocul de langa fosta locuinta. Foarte ieftin. Da' nu vreau asa si gata. Vreau confort dom'le. Vreau liniste si senzatia de "acasa". Asta am simtit cand am vazut prima oara locul asta. Am primit ce am cerut, la pretul pe care l-am vrut si cu circumstantele potrivite.
Fo 3 zile am stat la o mansarda, a fostei proprietare. A fost foarte de treaba si m-a tratat ca pe fica-sa. Puteam sa raman acolo, da' nu ma simteam "acasa". Deci am plecat.
Am de gand sa scap si de restu' lucrurilor pe care nu le mai consider utile pentru mine. Partea funny e ca le-am inlocuit cu altele.
In concluzie, sunt la casa noua si ii binie.

Sunt in posesia unui ametist inalt de 6-7 cm, cu un diametru de fo 4 cm. Demult cautam un ametist...Momentan nu vorbesc cu el, ca stau cu un fel de cuart fumuriu. Are doua varfuri, din el cresc lateral 2 cristale micute si unul in paralel, are 2-3 cm lungime si inteapa. Am vazut zilele astea neshte cristale...Am aflat ca io cu G. am facut treburi dubioase in vietile anterioare. Am fost parte dintr-o societate oculta sau asa ceva si am abuzat de putere. Viata asta e ultima aici pentru noi. Am venit sa vedem finalul. Si sa ne trezim. M-am trezit gandindu-ma ca mi-ar placea sa ma mut cu G. si eventual sa crestem un copil. Am vorbit azi despre asta. Inca nu suntem copti, da' varianta e posibila candva, poate.
Acum vreau sa lucrez cu cristalele si sa las prezenta sa fie. Nush cum sa fac asta. E timpul pentru o noua viziune. O noua deschidere.

Azi-noapte i-am visat pe fostii colegi, apoi ca era centrala stricata si nu era prima data, da'stiam sa o repar si m-am cocotat intre etaju'2 si 3 sa lucrez la ea. Asta inseamna ca grijile mele inutile o sa dispara.
Dupáia eram pe un vapor mic cu G., un tip cu ochii negri pe care probabil o sa-l vad zilele astea(sau l-am vazut in alta viata) si inca 2 persoane. Cantam "All we need is Love, tututututu" prin niste tevi de pe vapor. Ne distram si radeam, da'stiam ca o sa murim. G. zicea ca o sa ne lovim de un iceberg si ne intrebam calmi de care din ei, ca ierea mai multi. Radeam, cantam si eram relaxati...Pan'la urma vedem o cascada si ne prindem noi ca asa o sa murim. Ii adun pe toti langa mine si ii iau in brate ca pentru poza, ca sa murim in grup, dupáia am cazut in cascada si am murit/m-am trezit. Hm...

Mi-am cumparat tempera si o hartie...si am desenat primu' tablou "live". L-am pus pe perete.

Cum sa ramai prezent in timpul unei conversatii?

Intrebare: Cum mentii un simt al prezentei cand esti in compania unei alte persoane? Cum sa aduc prezenta in conversatie?
EckhartTolle: Nu este usor. In momentul in care incepi sa vorbesti, cele doua minti se impreuneaza si se imputernicesc una pe cealalta.
Incepe o curgere, un fluviu al gandului.Acum un moment erati prezenti, apoi cineva incepe sa vorbeasca. Aici intervine pierderea in
spatiu in timpul conversatiei. Ambii participanti ai conversatiei au pierdut orice simt al spatiului. Ei nu mai sunt decat cuvintele, mintea,
verbalizarea, fluviul gandirii care devine sunet. Sunt coplesiti de acest lucru. El are momentum-ul sau-aproape ca o mica entitate, un
fluviu care nu vrea sa se sfarseasca.Adesea, genereaza emotii in corp. Care il imputerniceste, il amplifica.Daca fliviul mental
declanseaza emotii, ceea ce adesea face, in special cand se vorbeste despre alte persoane, ce au facut, ce nu au putut sa faca, ce
au facut altora, critica, barfa, tot felul de lucruri emotionale, intervine ego-ul.Cand puteti critica pe altcineva, ego-ul se simte putin mai
puternic. Diminuand imaginea unei alte persoane, in sistemul delirant al ego-ului, va intarati propria imagine putin. Orice critica a unei
alte parti face parte din acel sistem energetic.Si apoi apar emotiile si ele amplifica gandurile. Este pierderea in spatiu.Pentru ca voi sa
recastigati spatiul fara a spune ''eu nu mai vorbesc'', este necesar sa faceti un singur lucru-sa realizati ca sunteti pierduti in spatiu.
Fara asta, nu puteti face nimic-cand sunteti foarte coplesiti de acest fliviu al gandurilor incat nu va dati seama ca sunteti coplesiti de
un fliviu de ganduri-nu mai puteti face nimic.''Iarta-i caci ei nu stiu ce fac''. Ei sunt inconstienti. Ei sunt fluviul de ganduri. Si ca si fluviul
gandului, nu vreti sa se termine-pentru ca nu va doriti propriul sfarsit.Fiecare entitate vrea sa ramana in forma atat cat este
posibil.Daca este si cea mai fina realizare ca sunteti pierduti in spatiu, in acel moment puteti sa faceti o alegere. Care este alegerea
voastra? Alegerea este sa aduceti putina prezenta, putin spatiu in fluviul gandului. Dar cum faceti asta? Vine la voi nu numai din
interiorul propriei minti, dar si de la cealalta persoana deasemenea. Constientizarea este acolo, si poate dura numai cateva secunde
si apoi poate disparea din nou. Deci trebuie sa folositi acele doua sau trei secunde, unde realizati pierderea in spatiu si sa faceti ceva
in acel spatiu unde aveti libertatea de a actiona. Printr-o alegere constienta, va luati atentia de la gandire-dar trebuie sa o ancorati
altundeva, altfel nu va functiona. Si deci alegeti respiratia, corpul, sau altceva ce percepeti in jurul vostru de care sa deveniti
constienti. Cand vorbiti cu o alta persoana, probabil ca este mai usor sa va folositi respiratia sau corpul. Practicati inainte, cand
conditiile sunt mai usoare, astfel incat sa o puteti face atunci cand este necesar. Mergeti in corpul vostru interior, simtiti cum campul
vostru energetic este viu. Si veti observa ca nu veti mai gandi. Puteti asculta in continuare. Lucrul uimitor este ca puteti ascluta o alta
persoana, fara a gandi, usor, frumos. Ascultati, dar o parte a atentiei voastre este asupra campului vostru energetic-si deci v-ati luat
atentia de la gandurile voastre. Exista un simt al vietii in fundal. Pana la urma este ceva fara forma; este deja usa catre fara forma.
Simtiti asta in timp ce stati acolo si ascultati si ati pasit in afara fluviului gandurilor. Apoi, calitatea interactiunii se schimba imediat.
Cealalta persoana poate ca nu observa constient ce se intampla si poate sa continue inca o perioada. Deasemenea asta nu inseamna
ca nu ii puteti raspunde. Dar felul in care ii raspundeti si calitatea raspunsului vostru se schimba. Nu mai contribuiti la natura negativa,
acesta este cazul de obicei, a conversatiei. O anumita cantitate de liniste, apoi, vor fi si o parte a cuvintelor pe care le vorbiti. Este atat
de subtil incat alte persoane probabil nu vor observa, constient. Deci concentrati-va atentia pe corpul interior, lasati-l sa fie ancora si
apoi deveniti prezenti. Daca va pierdeti din nou in spatiu, daca cealalta persoana spune ceva provocator, atunci dupa un timp amintiti
-va-si mergeti din nou in corpul interior. Aceste este o ancora puternica si de acolo de schimba totul. Necesita practica continua.
sursa: www.eckharttolle.com

Am asa o stare... Zilele astea m-am intalnit cu oameni...Asa s-au nimerit. Azi am fost pe la un pretin fo 5 ore. Ieri la o pretina si tot asa... Am O floare mare in camera la mine. Nice.
Prezenta mea e conditionata de factorii exteriori. Asta nu vedeam daca nu veneam aici. Sunt foarte incantata de existenta defel, da' abia acum mi-am dat seama ca nu o vad cu adevarat. Inca nu am vazut comoara din interior. Inca nu stiu cine sunt... Nu tin neaparat sa aflu...nu pe draq. Ma roade curiozitatea.
Nu am mai stat in liniste dimineata sau dupámiaza, nu am mai trimis iubire in lume si alte astea. Nu am mai facut nimic de genul decat daca m-a apucat subit sa fac. Ca azi. Eram in centru si am simtit sa ma pun pe o banca si sa stau in liniste. S-a eliberat o banca si am stat acolo. Modul in care credeam ca sunt in prezent nu mai functioneaza. Tre sa caut si mai adanc. Si nu am niciun chef sa interactionez cu G. Cu nimeni. Vreau sa fiu io cu mine. Nush dom'le ce sa mai fac. Atatea cautari si atatea alea...M-am saturat, da'vreau sa merg mai departe. Si nush cum. Am vazut nemultumire in fundal. Asta e de la lipsa de prezenta. E la suprafata lipsa de prezenta, agitatia, apoi o usoara nemultumire fara un motiv anume. Si abia dupáia urmez io. De cate ori realizez asta nemultumirea dispare. De fapt, nu i-as zice chiar nemultumire...discomfort superficial. Mutatu'asta m-a dat umpic peste cap si m-a facut sa vad cat de atasata sunt de factori externi.
Am fost fo doo zile la alergat. Fain...Am simtit cum mi se deznoada energiile. Numa'ca nu imi place sa alerg organizat. In fiecare seara la 8 merge A. Io nu am chef sa merg mereu. Azi nu m-am dus.
"Iubirea e peste tot." Chiar e, da'io ma fortez sa o vad. Ca atunci cand incerci sa faci apa sa fie uda...Nu-nteleg...Daca fac, nu iese. Daca nu fac, tot asa. Am incredere ca o sa iasa pan'la urma. Mah, e o certitudine. Stiu ca o sa ajung unde vreau, da' cum?

Nu stiu cand e cazu'sa fac sau sa nu fac ceva. Eu mereu pot face ceva. Mereu pot influenta mersul lucrurilor, da'oare ie musai? Vroiam sa stau pe o banca. Erau toate ocupate, da's-a eliberat una pe langa mine. Aveamd e ales sa ma grabesc pana acolo sau sa merg avand incredere ca daca trebuie sa stau pe banca aia, voi sta. Am mers molcom si am stat...Pana acum am facut lucrurile sa mearga. Am luptat. Acu'vreau sa ma las dusa de val. Problema mea e ca nu inteleg rolu'deciziilor mele, mai ales atunci cand decid sa nu decid nimic. E mai interesant asa, da' nu inteleg. Oricum, asa vreau sa traiesc: avand incredere.
Nu'nteleg si gata. Da'vreau. Asta e o decizie?

Cand atarni si pe-aici un tablou in acuarela?

O sa atarn zilele astea, dupa ce mai fac fo 2-3.

Acu'ca am facut ordine si-s toate cum trebe, vreau sa fiu atenta sa nu achizitionez alte prostii. Cand vreau ceva ma intreb daca chiar am nevoie sau daca imi place in mod deosebit. Asta nu se aplica la esarfe. Tre sa fie multe si colorate. Incerc sa mentin lucrurile pe care le am in limitele utilului si/sau placutului. Mai am o cutie in care am chestii ornamentale pe care vreau sa le dau. Nu imi plac in mod deosebit si sunt chestii de umplutura. Mai am de dat o plasa cu haine si una mare cu vase care nu-mi sunt necesare.
Ma gandeam sa-mi cumpar o masa pliabila si o chestie cu rafturi. Adica de cand cumpar io mobila? Masa pliabila ar merge...Arata bine si se transporta usor. Mdam...mare atentie la ce cumpar si cat...

Imi place articolul asta:

David Icke a fost invitat în 2003 să țină o prezentare într-o localitate din Brazilia, undeva în pădurea amazoniană. Lui David i-a fost oferit un ceai de ayahuasca - 'planta învățătoare', 'planta zeilor' - folosită de sute de ani de shamani pentru a intra în legătură cu 'dimensiunile zeilor'.

În timpul acestei experiențe, David a 'auzit' o voce care i-a spus cu deosebită demnitate, siguranță și claritate: 'David, te vom duce în locul de unde vii, ca să îți poți aminti cine ești.'

Am fost dus pe un tărâm de necuprins al beatitudinii. Nu exista 'timp' și nu exista 'spațiu'. Totul era. Nu aveam corp, eram doar Conștiință și eram totul. Nu exista separare, polaritate, nu exista negru sau alb, noi sau ei. Eram Infinitul, dar în același timp eram profund conștient ca 'individ', cu propriul meu punct de observație în cadrul întregului. Dacă oamenii ar putea experimenta această beatitudine a Întregului, lumea celor 5 simțuri ar fi transformată. [...] În acea stare de beatitudine pe care o simțeam, energia nu vibra așa cum vibrează în dimensiunea formei și 'lucrurilor'. O simțeam ca o liniște sau ca valurile oceanului mișcându-se încet, în perfectă armonie. 'Acesta este Infinitul, David', a spus Vocea. 'De aici vii și aici te vei întoarce'. Următoarele cuvinte au început să se repete la nesfârșit în mintea mea:

Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie; Iubirea Infinită este singurul adevăr - restul este iluzie.

Vocea a spus că acesta este tot ceea ce avem nevoie să știm, pentru că totul pleacă de la aceasta. [...] Mi s-a spus că ceea ce numim noi Univers este o iluzie holografică similară 'cerului cu stele' proiectat pe tavanul unui planetariu. Singura diferență este că, în cadrul Universului proiecțiile par să fie tridimensionale, căci sunt holograme. Vocea mi-a spus că Universul este o creație a imaginației noastre și că este singura noastră realitate pentru că așa credem noi că este. Universul este cu mult mai mic decât cred oamenii. 'Privește la cerul dintr-un planetariu și pare atât de vast, în realitate însă ajunge doar până la tavan. Crezi că stai acum pe Pământ? Hmmm... ILUUUUUZIE! Te afli acum pe Pământ doar pentru că tu crezi că te afli', a spus vocea. 'Amintește-ți întotdeauna că Iubirea Infinită este singurul adevăr - (tot) restul este iluzie - (tot) restul.'[...]

Dacă vibrează este iluzie. Infinitul nu vibrează; este armonia și Întregimea a totul. Doar ce este iluzoric vibrează - tot ce este creat de imaginația și amăgirea minții.

[...]Nu există legi fizice. Oamenii de știință creează legi iluzorice care să măsoare un Univers iluzoric. Nu există 'legi' de nici un fel, pentru că totul este. Crezi că Infinitul are nevoie de 'legi' prin care să se manifeste?

Trăind într-o lume iluzorică

Vocea mi-a explicat că ceea ce noi credem că este lume 'solidă' există pentru că am fost programați să credem asta. Lumea nu este 'în afară' este 'în interior' - în mințile noastre. Corpurile noastre sunt iluzii holografice care nu există așa cum le vedem și le simțim ca fiind reale. Avem nevoie să mâncăm sau să bem pentru că, atât noi, cât și corpurile noastre au fost programate (prin condiționare și manipulare genetică) să credem că avem nevoie. La fel și cu nevoia de a respira. [...] 'Crezi că Infinitul stă la masă?' a spus Vocea. Crezi că Infinitul trebuie să respire, altfel moare? Atunci, de ce, cei din Bucla Temporală (timpul liniar) cred acest lucru?' Răspuns: pentru că se identifică pe sine cu o 'personalitate' fizică subordonată 'legilor' iluzorice și nu cu ceea ce sunt ei în realitate - Infinitul 'Întreg'. [...]

'De ce ai nevoie să zbori într-un avion? Tu ești punctul A și ești și punctul B și totul între aceste puncte. De ce atunci trebuie să folosești un avion să zbori prin tine însuți?'

Apoi Vocea a vorbit despre astrologie. 'Da, Astrologia pare să 'funcționeze' în sensul că anumite tipuri de 'personalități' și obiceiuri pot fi prezise de 'timpul' 'locul' și 'anul' (toate iluzii) în care s-a născut o persoană. Dar de ce este posibil acest lucru? Astrologia 'citește' câmpul vibrațional al Buclei Temporale, și, deși acest lucru poate fi făcut cu multă precizie de cei talentați, continuă să fie doar o iluzie a Rețelei (realității virtuale în care trăim), bazată pe separare și nu pe Întreg.' Vocea mi-a spus că Astrologia este un aspect al Rețelei ce permite manipularea oamenilor în identificarea și mai profundă a sinelui cu personalitățile iluzorice - Sunt Taur, Leu, Gemeni, etc... Se bazează pe ideea separării, a părților, și nu a întregului. 'Crezi că Infinitului i se citește semnul astrologic?' spuse Vocea. 'Crezi că Infinitul consultă un medium în legătură cu 'viitorul' sau merge la cititorul de cărți tarot?' Acestea toate sunt identificări cu personalitatea 'fizică', iar prezicerile acestea de 'viitor' nu sunt decât informații preluate din Bucla Temporală.

Nu există Lumină sau Întuneric

'New Age și religiile cred în existența 'luminii' și a 'întunericului', dar nu există nici lumină, nici întuneric', spuse Vocea. 'Acestea sunt iluzii. Conceptul că este nevoie de lumină pentru a echilibra întunericul este total greșit, iar credința în existența luminii este un concept la fel de separator ca și cel al credinței în întuneric. A crede în 'lumină', înseamnă a crede în 'întuneric', astfel încât credința în 'lumină' creează iluzia energiei sale polare - 'întunericul'. Mai mult decât atât, acestea sunt expresii ale Minții separate de Întreg. Lumina și întunericul sunt iluzii ale Rețelei, create cu scopul de a cauza separare, conflict și frică. Infinitul nu este mai luminos decât este mai întunecat. Este armonia și echilibrul a tot ce este. Nu este bun sau rău, lumină sau întuneric, negru sau alb, masculin sau feminin; doar este - Întregimea a tot. La fel nu există nici demoni,' a spus vocea. 'Dacă Iubirea Infinită este totul, iar restul este iluzie, cum pot fi demonii altceva decât iluzii? Sunt holograme proiectate în imaginația minților înfricoșate și manipulate', spuse Vocea. 'Idea că lumina trebuie să se lupte cu întunericul și cu demonii doar întărește credința în existența lor fizică'. Nu este nevoie să ne 'luptăm' cu nimic, iar cei care fac acest lucru dau și mai multă putere acestora, confirmând că sunt 'reali'. Așa cum am mai spus: luptând împotriva a ceva, devii acel ceva. Dacă oamenilor nu le place experiența curentă, atunci să perceapă o alta, iar manifestarea realității curente va dispare, a spus Vocea. Nu-ți place visul realității prezente, atunci visează o altă realitate.

Vocea a pus accent pe faptul că, pentru a ne putea elibera din iluzia Rețelei, trebuie să ne identificăm cu Infinitul și nu cu o fărâmă de minte înghesuită într-un corp. Dacă ne privim ca fiind infiniți și nu o hologramă într-o 'existență' imaginară, Rețeaua nu ne va mai putea controla, căci nu va mai exista. 'Încetează să mai pui întrebări', a spus Vocea 'și începe să cunoști răspunsurile'. [...] Când punem întrebări, acceptăm faptul că nu cunoaștem răspunsul. Oare Infinitul ar face acest lucru? 'Nu mai pune întrebări și vei știi răspunsul', a spus Vocea, și, modificând replica din filmul Matrix a adăugat: 'Nu întrebarea te înnebunește, ci faptul că o pui'.

Mi s-a arătat o imagine în care niște oameni cădeau în mod metaforic din cer pe un drum ce străbătea un câmp. Vocea mi-a spus că, deoarece Conștiința în Rețea a fost prinsă prin 'reîncarnare' într-un ciclu de intrări și ieșiri înafara Buclei Temporale, oamenii nu sunt condiționați doar de credința unei singure vieți 'fizice'. Ei sunt condiționați de nenumărate experiențe în Bucla Temporală, iar între aceste călătorii 'fizice' ei se află într-un alt stadiu iluzoric. Astfel încât, ei sunt condiționați și se reîntorc în realitatea Buclei Temporale pentru a fi condiționați și mai mult. De aceea umanitatea a căzut într-un stadiu de condiționare și servitudine atât de ușor. Oamenii au mai parcurs acest 'drum' de nenumărate ori. În timp ce mi se spuneau toate acestea, mi s-a arătat un drum din ce în ce mai bătătorit de pașii celor care mergeau pe acest drum, până când a devenit asemenea unui șanț pe un disc. Continua sa se adâncească tot mai mult, iar cei care mergeau pe acest drum au început să se scufunde tot mai mult în acest 'șanț' întunecat, până când nu s-au mai văzut deloc. 'Este de mirare că oamenii se uită în sus și îl caută pe Dumnezeu?' spuse Vocea. 'Este singurul loc unde pot vedea lumina!"

Vocea i-a mai spus lui David că totul va fi adunat laolaltă în final și 'nici o oaie nu va fi lăsată singură în câmp'. Același lucru i-a fost transmis lui David prin intermediul unui medium:

Nici unul dintre voi nu realizați cât de mult sunteți învăluiți de iubirea Divinității (Tot Ce Este). Este protectoare și călăuzitoare. Totul va fi adus laolaltă la sfârșitul zilei și nici o singură oaie nu va fi lăsată pe câmp.



In lumina acestei informatii, raspunsul la mult dezbatuta intrebare: "Este intunericul iluzoric sau nu?" devine evident: si DA si NU, depinde de punctul de perceptie al observatorului. Din punctul de vedere al Constiintei/ Tot Ce Este (Intregul nemanifestat) intunericul, ca si lumina este o simpla iluzie. Din puctul de vedere al Creatiei (exprimarea manifestata a Intregului) intunericul este la fel de real ca si corpurile noastre, ca si aerul pe care il respiram, ca si planeta Pamant, Universul, sistemul solar, civilizatiile extraterestre, 'dimensiunile superioare','maestrii ascensionati', etc.

Dupa cum se spune in mesajul de mai sus, Intregul (potential infinit nemanifestat) nu are vibratie, iar Creatia (potentialul manifestat al Intregului) este doar o expresie iluzorica a Intregului si are vibratie.

[color="#800080"]Sursa: un forum.


Ce mi se pare funny in articolul de mai sus e faptul ca apare ideea de unitate, dar si cea de "ati fost programati, manipulati". Cine sa manipuleze pe cine daca toti suntem una? Manipularea si manipulatorii, precum si cei manipulati sunt aceeasi chestie. La fel de reali ca lumea fizica....whatever that means.
Si toti cei care rezoneaza cu ideile "new age" au tendinta asta de a spune ca nu exista separare si in aceasi timp de a afirma ca "suntem manipulati si tre sa ne eliberam". Eh, teorii si dogme... Adevarul e in tacere.

Iubire Infinita ...

(eu ii spun Iubire Pura...)

... da, cica timpul nu exista... (asa am auzit si eu!!...)

Si totusi... m-am intrebat: "Timpul exista?"



'Nu întrebarea te înnebunește, ci faptul că o pui'.



De cand ma stiu imi tot pun intrebari... la care nu am aflat raspunsul...
Gen: "Cine sunt?" si "Unde ma aflu?"


"Adevarul e in tacere."