Am un pic retineri sa ma apropii de oameni, in special de persoanele de sex masculin. Pentru ca daca ma apropii prea mult, incep sa simta lucruri pe care eu de obicei nu le impartasesc. Cand se intampla asta, eu ma indepartez iar persoana in cauza sufera. Nu vreau flirturi aiurea, nu vreau gesturi nelalocul lor, iar pentru asta uneori e nevoie sa pastrez distanta.
Ma derajneaza o situatie la lucru in legatura cu cineva, despre care nu stiu daca e sau nu cazul sa discut cu cineva. Poate se rezolva de la sine. Oricum, m-a deranjat destul de mult, suficient cat sa vad persoana cu alti ochi si sa nu mai am incredere in ea. Trebuie sa procedez in asa fel incat relatia profesionala sa nu fie afectata. Nu stiu exact de ce ma deranjeaza asa mult, ca nu e big deal, dar ma deranjeaza si vreau sa stiu ca am pus lucrurile la punct.
Chestia asta m-a determinat sa muncesc mai mult, sa devin cea mai buna si sa nu depind de sfaturi. Acum am o motivatie in plus sa-mi fac treaba cat mai bine. Cel mai bine.
Poate ar fi mai bine ca relatiile profesionale sa ramana strict profesionale? Nu, cel mai bine e ca relatiile profesionale sa devina si amicale doar cand e cazul. Adica sa nu inchid usa chiar de tot.

Constat ca o data ce mi-am pierdut increderea in cineva, nu o mai recuperez asa usor, mereu vor fi semne de intrebare. Nu am motive sa procedez altfel.

Ma gandesc sa ma reapuc de Aikido. Artele martiale si qigong-ul sunt de actualitate indiferent de sistemul de credinte adoptat la un moment dat de cineva. Qigong pot practica singura, acasa, iar aikido la sala...Merg mana-n mana. Si judo e fain, dar Aikido mi se pare incununarea artelor martiale.
Aikido - arta pacii...

Sunt momente in care omul se simte neinteles, in care ar vrea sa aiba cu cine sa vorbeasca despre intrebarile lui, cu cineva la fel de deschis, care sa inteleaga si care sa stie sa dea un sfat. Momente in care e bine sa simti ca e cineva langa care sa ofere o siguranta, o stabilitate. Si in momentele astea nu e nimeni cum as vrea eu, ca io-s omul acum. Si e foarte bine ca nu e, pentru ca daca ar fi, nu as invata nimic, nu m-as transforma si probabil m-as agata de persoana de langa mine, ceea ce e contrar viziunii mele. E un fel de perioada de gratie, care ma invata prin situatia asta cum sa ajung unde vreau.
Nu e confortabil sau usor, dar stiu ca asa e cel mai bine pentru mine. Me, myself and I. Pentru ca omul trebuie sa stie cum sa fie singur, trebuie sa accepte si sa inteleaga solitudinea. Doar asa poate fi capabil cu adevarat sa fie cu alti oameni. Altfel, e doar o fuga, o goana dupa implinirea propriilor nevoi, folosindu-i pe ceilalti pentru a isi umple golurile. Nu asa vreau eu sa traiesc. I want to find who I am, not to run for fulfilling my needs.

This is how I grow up.

Totusi, sa nu uit ca desi ma simt eu singura din niste puncte de vedere, au fost si sunt mereu oameni alaturi de mine. Familia, prietenii, care m-ar asculta daca le-as spune si care ma ajuta atunci cand am nevoie.

QUOTE(leirn @ 28 Jul 2013, 01:36 PM)

Ma derajneaza o situatie la lucru in legatura cu cineva, despre care nu stiu daca e sau nu cazul sa discut cu cineva. Poate se rezolva de la sine. Oricum, m-a deranjat destul de mult, suficient cat sa vad persoana cu alti ochi si sa nu mai am incredere in ea. Trebuie sa procedez in asa fel incat relatia profesionala sa nu fie afectata.

Am rezolvat. Am discutat cu persoana, am inregistrat convorbirea. Sper sa nu fiu vreodata nevoita sa apelez la ea si sper ca suntem ok acum. M-am invatat minte de la faza de anul trecut, am grija sa am dovezi care a imi sustina spusele.
Acum trebuie sa am grija sa nu ma inchid fata de oameni si sa nu devin mai neincrezatoare decat sunt. Vreau sa cred in oameni si sa fiu dschisa, dar asta sa se intample echilibrat...

Mi-e dor de R. Imi place ca e intelept.

Pan' la urma, e bine. Nici nu se putea altfel, it's the way of Life.

Oamenii sunt mecanisme delicate. Sunt experiente care ii traumatizeaza, apoi ii schimba. Ca in Arrow, cand lu' Merlin ii moare nevasta, apoi el ca sa se razbune ca oamenii nu au ajutat-o, planuieste ani la rand cum sa arunce in aer un cartier, ala in care murise ea. Cum se vindeca un astfel de om? Cum trece peste trauma lui? Meditatie, bla-bla, well, nu e asa usor. Aia e ultima faza. Pana acolo sunt cateva faze pregatitoare, probabil tin de schimbarea de perspectiva, de o alta intelegere, nush. Sunt toate chestii perisabile. Personalitatea noastra e perisabila, un mic exemplu este schimbarea preferintelor de-a lungul timpului.
What are we?

Azi-noapte am visat ca erau in jurul meu mai multe entitati; se auzeau niste sunete pe care le scotea cica unu' Azazel- asa isi face simtita prezenta - care nush ce vroia sa faca. Am stat relaxata, desi simteam ca corpul se misca, si au plecat probabil. Nush ce inseamna.

Pai daca nu mi-e somn, nu dorm. "We're going to Ibizaa!" Si daca un loc nu are un good vibe, de ce sa il aleg? Asa ca am asteptat pana a aparut ceva fain. Cre ca e prima oara cand sterg geamurile in toata casa. ) Pe principiul: "Cum faci o camera sa fie mai luminoasa folosind apa? Speli geamurile". It works. Mai tre sa-mi cumpar covor, ca vreau unul nou, modern. Si mai trebuie draperii, ceva galben-portocaliu.
Am nevoie de un loc unde sa cresc, sa ma dezvolt, sa creez sa fie totul natural. Si l-am gasit. Adica, Existenta m-a pus acolo. Stie ea ce stie.

Intr-una din noptile recente am visat ca vedeam tornade, si apoi eram in mijlocullor si era cool. Cica daca stai si scrii asa random tot ce-ti trece prin cap, ramai surprins. Ia sa incerc. Da' eu gandesc mult mai repee decat tastez, de-aia vorbesc repede. Mdam...Mno, ca acum cand oserv ce ganduri imi trec prin cap, nu prea mai am. Si totui scriu, deci ceva e. This is FUn. Si daca as scrie fara sa ma uit la tastatura? Pai de multe ori chiar asa scriu. Daaamn, fac test I;m good. Heh Sau lmfao. Sau uazaaap! Eu chiar ar trebui sa rodm. f**k it! ) Si adica de ce sa ma suni daca te plictiesti si de ce sa iesim impreuna ca n-ai tu ce face? Mai bine stai tu acasa la tine si io acasa la mine. Neah, n-am timp de prostii din astea. MAi bine ma gandesc ce culoare a-mi iau draperiile. Albastru deschis? Galben? Am unele, da' alea nu-mi mai trebe. Mai bine ma joc cu cartile. Ah, am si o mica biblioteca Daaamn, eu vorbesc prea mult de casa, iti dai sema ce-i obosesc pe-aia din jur...Nimeni nu da a f**k ca copilu tau tocmai a invatat sa mearga, ca ti-ai luat tu gresie in baie si, in general, ca orice. Fiecare isi vede de ale lui, ne ascultam din politete si ca sa fim ascultati la randul nostru. Si asta nu e ceva rau, e stadiul in care ne aflam. Nici nu e adevarat, de fapt, ca nu facem mereu asa, da' facem. Ca idee.
Am zis ca-s satula de teorii? Am zis, da' mai zis. Cre ca scriu pana maine daca stau sa scriu asa tot ce-mi trece prin cap. Observ ca-s chestii care nu-mi convin. Adica ce treaba am io? Ca nu e treaba mea. E treaba noastra, dar eu tre sa fiu atenta in special la partea mea, ca acolo incepe schimbarea. Vrei sa schimbi lumea? Schimba-te pe tine. Vrei sa accepti lumea? Accepta-te pe tine. VRei sa traiesti in prezent? Accepta-te pe tine. Opaa! Apare de 2 ori acceptarea. O fi...

Ia sa dorm...Sau nu... Dormitul e putere, putere-nseamna power!

Si o sa-mi iau sa beu, pen' ca bem, bem, bem... Lapte de cocos, ce altceva! Suc de portocale. "Dimineata cand ma scol/Bag un mango de control!" Okok, eu trebe sa fac treaba aia de-o fac oamenii noaptea, cu ochii inchisi, intinsi in pat, astea... Am pus si alarma. TRe sa-mi iau un ceas din ala de masa. Am vazut unul in forma de niste forme. Ala e!

hahahaha parca ma citesc pe mine acu' nu stiu cat timp.
i lov iu

Un mecanism interesant: un om care nu vrea ca alt om sa plece de langa el, pe care vrea sa il faca sa ii satisfaca nevoi si caruia ii ia din energie, il va face pe celalalt dependent. Astfel, sunt oameni foarte politicosi si draguti, care iti fac servicii necerute facandu-te sa te simti vinovat atunci cand ei iti cer ceva si tu nu ai timp/chef sa faci acel ceva. Un exemplu: un barbat indragostit de o ea care nu se simte tocmai bine in relatie, ii va oferi ei chestii materiale si afective, facand-o sa se simta vinovata si sa contiune relatia. Multi fac lucrurile astea inconstient, dar e bine de stiut.
De-aia e bine ca omul sa fie atent ce primeste si de ce, si din ce motive i se ofera. E un aspect care nu trebuie sa dezvolte vreo paranoia, pentru ca de multe ori oamenii nu au interese ascunse cand fac un bine, dar nici nu trebuie ignorat.

Am safireeeee! Neprelucrate, cum imi plac mie. Am si rubine. Si un topaz. I love 'em.
Safirul, sau piatra intelepciunii, calmeaza mintea, sporeste concentrarea, face bine sistemului nervos si alte chestii faine: http://tiganusionutz.wordpress.com/2011/12...epciunii-al2o3/

Scuza-ma ca intervin. Poate ca nici n-am dreptul sa dau buzna asa, dar vreau numai sa iti transmit un punct de vedere important relativ la felul asta de a vedea lucrurile, pe care eu unul il consider gresit, rau si periculos pentru orice relatie.



A darui..


Orice relatie implica actul de a darui si de a primi. Daruirea atrage dupa sine primirea, la fel cum primirea atrage dupa sine daruirea. Ceea ce merge in sus va trebui sa coboare la un moment dat, la fel cum ceea ce pleaca de la noi va trebui sa se intoarca mai devreme sau mai tarziu. De fapt, primirea nu este diferita de daruire, caci daruirea si primirea sunt cele doua fete ale aceleiasi monede: fluxul energiei universale. Daca veti bloca acest flux (in orice directie), nu veti face altceva decat sa va opuneti inteligentei naturii. Orice samanta contine in ea promisiunea a o suta de paduri. Pentru aceasta trebuie ca ea sa nu fie insa depozitata intr-un sac. Este necesar ca inteligenta ei sa fie daruita solului fertil. Prin acest act de daruire, energia ei invizibila incepe sa curga catre manifestarea in planul material.

Cu cat veti darui mai mult, cu atat veti primi mai mult, caci bogatia universului va continua sa circule astfel prin viata dumneavoastra. De fapt, tot ceea ce este cu adevarat valoros in viata nu face altceva decat sa se multiplice continuu atunci cand este daruit. Daca ceva nu se multiplica prin daruire, atunci nu merita sa fie daruit, nici primit!

Daca simtiti ca ati pierdut ceva prin actul daruirii, atunci darul nu a fost sincer, si deci nu va provoca o crestere. Daca daruiti ceva impotriva dorintei dumneavoastra reale, actul dumneavoastra va fi golit de energie. Altfel spus, intentia care se ascunde in spatele daruirii si primirii are o importanta vitala. Intentia ar trebui sa fie intotdeauna aceea de a da nastere la fericire, deopotriva pentru cel care daruieste si pentru cel care primeste, caci fericirea este sursa vietii, si de aceea ea genereaza crestere.

Ceea ce se intoarce inapoi este direct proportional cu intentia neconditionata de a darui din inima. De aceea actul daruirii trebuie sa fie plin de bucurie, iar starea dumneavoastra mentala ar trebui sa fie una de continua fericire odata cu fiecare act de daruire. In acest fel, energia care sta la baza daruirii se va amplifica de un numar mare de ori.

[...] A darui este in firea intregului univers. A accepta darul este a doua natura a acestuia.




Inca o data iarta-ma. Ma plictisesc de moarte intr-un autobuz ce ma poarta departe de casa..
Daca vrei pot sa sterg acest mesaj..Doar spune-mi !

De acord cu tot ce ai postat mai sus.
Eu ma refeream la niste cazuri specifice pe care le-am intalnit. De-aia am si precizat ca "e un aspect care nu trebuie sa dezvolte vreo paranoia". Eu cunosc persoane care se comporta in felul despre care vorbeam, motiv pentru care un gram de lucididate nu strica.
Dar, inca o data, si eu sunt de aceeasi parere cu cea exprimata in postarea ta.

Nu deranjezi. Poti sa postezi cand vrei.

Am pus punct interactiunii dintre mine si R. . De data asta nu am mai stat nush cat sa iau o decizie. Intuitia mereu stie mai bine.

Acum stau aproape de parc, ieri am fost sa alerg. Life is life.

Ah, daca ai putea sa alergi si pentru mine...

" ... through your confidence, dedication, and willingness to move with the flow, you can overcome all obstacles and create from within anything you want."

Mdam...m-am simtit data la o parte cu fazele alea. Chiar daca inteleg si nu ma supar pe nimeni, chiar daca sunt calma si puternica, asta nu inseamna ca nu simt... Noah, si am zis cum m-am simtit, ca daca asa era...

Si am vorbit o chestie pentru sambata, care e si in interesul meu, apoi am primit o invitatie la cabana si ma oftic, ca e aiurea sa spun "nu ne mai vedem sambata, ca io plec la cabana." Am promis, deh.
Invat sa renunt din cand in cand la propriul confort pentru a face lucrurile sa fie ok si pentru altii. In asa fel incat sa am grija si de mine, si de ceilalti. Daca am grija doar de mine sau doar de cei din jur, ceva e profund in neregula. Si totusi, nu ii pot multumi pe toti tot timpul, asa ca ma rezum la a face cum stiu eu mai bine la momentul ala si ce iese, iese.

Cred ca terebentina e toxica un pic, nu am mai folosit pana acum si ma doare capul. Am cumparat un cutit de paleta sa vad si eu ce e ala. Pasiunea e pasiune, trebuie urmata. Si asta e un motiv in + sa nu ma duc la cabana, mi-am promis ca week-endul asta il petrec cu mine, facand ce am chef.

Am reinceput sa gatesc de cand sunt la casa mea. Ciudatenii, of course. Am fost si la mare (fetele merg la mare cand se satura de mica ), am fost si la munte, si inca mai am din concediu.

Deci invat treaba aia cu confortul si treaba cu a fi atenta la relatiile cu oamenii si la motivele care le intretin.

Mi-a scris C. pe facebook acum cateva zile, dupa 1 an de tacere; zicea ca se mira ca vorbesc cu el. Am vorbit vreo 10 min si atat...nu i-am mai scris si nici nu-i scriu, ca n-am ce. Dar ma bucur ca acum intre noi e loc de "buna ziua", ca mai mult nu are rost.


Scriu cam aiurea eu aici, despre ce fac eu, ce fac oamenii, ce fac eu imprauna cu oamenii...prostii. Ia sa facem si un pic de analiza eu cu mine, gata cu bullshiturile.
... mno, ca am vorbit la telefon si acum am chef sa stau mai mult decat sa scriu. S-au asezat lucrurile pan' la urma.

O vibratie are asociate un sunet, o culoare si o forma geometrica. Experimentul cu particulele solide din apa reflecta destul de bine aceste caracteristici ( http://www.youtube.com/watch?v=GtiSCBXbHAg...K1S0-TqxonrOdKD ) Acum, sunetul se aude, culoarea si forma geometrice sunt clare, dar nu pricep ce inseamna. Totusi e un mare pas inainte.
Ma apuc de studiat geometrie sacra. Cineva undeva trebuie sa aiba un decodor. Poate chiar eu...

Si filmuletul asta: http://www.youtube.com/watch?v=VSx74QDbj9g...K1S0-TqxonrOdKD

Ma simt cam pe nicaieri. M-am educat in asa fel incat sa stiu ce vreau si sa perseverez, muncind si atingandu-mi scopurile. Deci in plan material nu e mare stres. Dar spiritual eu ma simt ca si cum as fi abandonat lupta.
Nu ma mai intereseaza niciun fel de dogma sau credinta. Si zicea bine R.: "iti place sa stii ca ai langa tine oameni cu preocupari spirituale, dar daca se poate, ei sa nu vorbeasca despre ele." Are dreptate. Pai ce naiba e de zis?! Nici eu, nici altii nu vedem fara distorsiuni, orice am spune e incomplet. Pentru ca ceea ce cuprindem noi cu mintea e doar o parte infinitenzimala a realitatii.
Cumva, am senzatia ca succesul material vine in conflict cu cel spiritual, ceea ce e o tampenie. Un om trebuie sa fie implinit in toate planurile: material, relational, spiritual. Si impartirea asta in cele 3 planuri e foarte discutabila, dar de dragul formularii si al coerentei o las asa. De ce am senzatia asta? Pentru ca am o anumita atitudine...mai de luptatoare. Nu in sensul de a ii da pe altii la o parte, ci in sensul de a depune toate eforturile necesare, uitand ca viata nu e asa complicata. Ma ror, daca o disec mai mult imi dau seama de ce conflictul intre succesul material si cel spiritual e probabil o idee stupida preluata din memoria colectiva. Un om care e ok in plan spiritual, va manifesta si in plan material aceasta stare. q.e.d. Iar materia si spiritul nu-s separate. Hai ca o lamuresc daca mai scriu un pic, dar u asta ma deranjeaza acum.
Eu am renuntat la lupta. Desi am impulsul de a cauta iluminarea, am renuntat in mare parte. Am decis sa incerc ceva nou: sa ma accept in totalitate asa cum sunt. Si asta ma sperie, imi e frica sa nu uit...cine sunt. Ete ca scriind imi dau seama ce ridicol e. Adica eu acceptand cine sunt, sa uit cine sunt. That's just stupid. Pe de alta parte, ce beneficiu as putea eu avea de la asa-zisa iluminare, despre care eu habar nu am ce inseamna? Presupun ca e constientizarea faptului ca tot ce exista e doar divinitate, ca nu exista separare(sau unitate) ca bla bla. Dar astea presupun ca nu mai e niciun "eu" acolo. Niciun higher self, niciun Atman, niciun nimic. NIMENI, pricepi, NIMENI! Ceea ce noi numim evolutie si tanjim atat sa o avem, e realizarea lui Nimeni,dar nefiind nimeni, nu are cine sa se realizeze sau sa evolueze undeva, din simplul motiv ca neexistand spatiu sau timp, nu are CAND si nici UNDE.
Ah, m-am prins de ce vad conflict intre spirit si materie: pentru ca am experimentat lipsa si am vazut ca fara munca nu ajung nicaieri. Doctoratul nu s-a facut peste noapte, oricat am asteptat eu scanteia de inspiratie. Nu. A trebuit sa muncesc si sa citesc, sa scriu si sa ma stresez ca sa iasa ceva. La lucru m-am implicat si m-am stresat ca sa invat si ca sa imi fac bine meseria. Si imi e frica de a lasa garda jos, pentru ca am vazut ca starea de delasare nu ma duce nicaieri din niciun punct de vedere.
Iata deci cum se observa ca eu am 2 probleme, nu una, cum credeam inainte sa incep sa scriu. Sa le formulez clar:
1. Credinta ca trebuie sa mentin incordarea si sa fiu mereu pe fuga, sa nu ma relaxez, pentru a avea succes.
2. Credinta ca eu trebuie sa am un set de idei spirituale si un scop spiritual pentru a merita sa exist. Heh..

Sa-mi explic solutia:
1. Ca sa iasa lucrurile bine, eu dau ce am mai bun la momentele respective, avand in acelasi timp grija de mine si acceptand ca nu le pot controla pe toate si ca inclusiv eu am voie sa gresesc din cand in cand. Sa fiu suficient de relaxata incat sa nu ma tensionez inutil si suficient de alerta si lucida incat sa imi fac treaba bine.

2. Eu nu trebuie sa fac ceva anume ca sa exist in mod "corect". Am tendinta asta de a crede ca pot esua in fata Existentei, ca imi pot rata scopul. Nu am cum sa imi ratez scopul, in primul rand pentru ca daca Existenta are un scop pentru mine, el se va indeplini si punct. In al doilea rand, conceptul de scop e posibil sa fie inca una din multele iluzii pe care le avem noi oamenii. Nu stiu de ce am eu impresia ca exista greseala si ca eu trebuie sa am o viata impecabila pentru a nu rata nush ce misiune.


Mai e si faza ca eu am jurat ca niciodata nu voi abandona calea spirituala, ca e tot ce conteaza pentru mine, ca doar aia e importanta si e singurul motiv pentru a trai. Si dispretuiam in secret oamenii care nu vedeau asa lucrurile. Si acum iata-ma in postura in care-mi bag...in care de bunavoie renunt la cautare, pentru a incerca si altceva. Si pentru ca am gasit un motiv dubios al cautarii spirituale: dorinta de confort, de "mai bine". Sa fim sinceri, noi nu cumva cautam iluminarea sau mantuirea sau nirvana pur si simplu pentru ca fugim de suferinta si speram ca asa ne eliberam si vom obtine placere si confort vesnic? Adica toata cautarea asta spirituala e o fuga de suferinta, un refuz al lumii in care traim, cauzat de neacceptarea limitarilor impuse de conditia umana actuala. De-aia nu mai vreau eu ce vroiam, ca vreau altfel. Nu vreau un vis frumos, vreau realitatea. Ce-o fi si aia.

Recitind, constat ca nu am renuntat la cautare, pentru ca nu renunti "in mare parte". Ori e, ori nu e. Iar eu sunt intre cel doua optiuni, ca nici nu-mi dau voie sa renunt, dar sunt constienta ce am de facut.

Si ma simt prestaa de atat de multe responsabilitati pe care le am eu in lumea asta...fa páia, fa pe-ailalta, mergi la protest, salveaza cainii, hraneste toate pisicile din lume. Si daca as sti cum, as avea grija ca fiecare fiinta de pe pamant sa aiba unde dormi si ce manca, fiecare caine sa fie tratat ca un egal, nu ar mai fi braconaj si delfini prinsi in plasele pescarilor. Dar nu stiu cum si ma frustreaza ca nu pot face mare lucru. Sau pot dar poate nu ma straduiesc destul sau nu caut sa aflu mai multe sau plm... Eu ca cetatean sunt responsabila pentru multe. Noi dam vina pe societate, dar fiecare din noi ESTE societatea.
Mi se pare ca nu depun destul efort, dar daca as depune mai mult m-as simti stoarsa de puteri. Pur si simplu am si eu nevoile mele si ma simt vinovata ca le pun in fata nevoilor altor fiinte. Oi fi eu de parere ca Existenta are grija de absolut orice particula din Univers si ca nimic nu ramane nefacut, dar care plm e rolul meu tinand cont ca eu sunt parte din aceata Existenta?! Nu am cum sa stau cu mainile in san, dar nici nu am cum sa fac tot ce as putea face. Poate mi se trage de la nevoia de a controla lucrurile...

M-am simtit aiurea ieri pentru ca am si sunat-o, i-am dat si mesaj lui A. Putea si ea sa dea un semn. In mod normal nu am o problema cu asta, se mai intampla, dar e a nush cata oara cand imi face asa.
Apoi, vorbisem cu G. sa iesim, dar mi-a zis ca nu poate, ca are treaba. L-am intalnit intamplator in oras, era cu D. Chestie cu care nu am o problema, dar nu vad de ce a ascuns treaba asta, si se vedea pe fata lui ca se simte ca prins cu matza in sac.
Eu nu stiu ce e cu oamenii astia, dar ii las in pace sa le treaca. Ca asa faci cu prietenii, cand iti pasa, astepti sa le treaca toanele. Cu toate ca, daca m-as fi intalnit cu toti 3, le-as fi zis vreo doua pentru ca nu mi-au spus clar ce si cum.
De fapt, ma simt aiurea pentru ca ma simt data la o parte. Ce-i de facut? Pai imi vad de viata mea, iar cand anumite persoane au chef, n-au decat sa ma caute, ca stiu unde sa ma gaseasca.

Io nu inteleg ce se face atata caz din dorinta de a cunoaste din pur curiozitate. "Sa nu cautati cunoasterea doar pentru a va satisface curiozitatea." De parca a vrea cunoastere pentru putere asupra celorlalti sau pentru a te simti un om superior e mai bine. Ete, nu pricep ce-i gresit in a fi curios. Eu chiar de-aia vreau sa stiu unele chestii, de curiozitate. Si adorm cu constiinta curata, nah.

De ce renunt eu la cautari:
- sursa nevoii de a cauta e neacceptarea momentului prezent, a conditiei umane, e o fuga de durerile specifice acestei lumi;
- oricat as cauta si as diseca, nu de mine depinde momentul "trezirii". Ala e ales de Existenta cand considera ca e vremea;
- cautarea ma impiedica sa traiesc, ma face sa ma uit doar in viitor, asteptand ca ceva sa se intample;
- eu nici macar nu stiu ce caut, am auzit din carti si de la altii de iluminare sau trezire si am adoptat niste idei pentru ca, la fel ca orice om, oricat si orice as avea, inca e loc de mai mult.

De ce inca e sub semnul intrebarii aceasta renuntare: vreau sa fiu sigura ca renunt din motivele mentionate mai sus, nu din cauza ca nu am obtinut ce am vrut sau din cauza ca prioritatile materiale au devenit mai importante. Apoi, eu devin cam fara scop si nu stiu cum trebuie trait...pur si simplu. Cand mananc, sa mananc, cand muncesc, sa muncesc, cand iubesc sa iubesc, Just like that, fara pretentia ca fac astea asteptand ceva sau pentru a ajunge undeva. Adica daca ma mananca undeva, ma scarpin, daca nu, nu. Sa traiesc pur si simplu...mi-e frica sa nu uit de mine. Dar nici acum nu am prea mult habar ce si scum. Si ce am incercat pana acum nu a mers, dovada ca inca scriu aci in neiluminarea mea. Mi-e frica sa nu ma afund in materie si sa devin o persoana care se raporteaza doar la succesul social. Dar dupa cum am zis mai sus, nu depinde de mine momentul trezirii. Daca e sa fie, va fi chiar daca uit sau nu de treaba asta. Uite ca sunt care s-au transformat instantaneu fara sa adere la obsesii spirituale. La cum scriu, eu inca imi doresc transformarea. Asta e, nu am de ce sa ma p*** contra vantului. Bine, ma, vreau. Vreau si niste cizme din alea dragute, gri, sa mearga cu o rochita groasa si colorata discret. Si ete ca pot respira si fara ele. Si, in general, pot respira fara orice vreau, dar nu am acum. Indiferent care mi-ar fi dorintele, devreme ce continui sa exist fara sa am cevaul pe care il vreau, nu e chiar aa important cum cred eu.
Sa fac cat mai bine ceea ce fac in momentul prezent and that is that.

"
- Unde esti??
- A... stii magazinul ala din coltul strazii?
- Da..
- Vreo 5000 Km mai incolo"

Un singur lucru trebuie sa stiu: orice e posibil.

I kind of miss G. Imi e dor de plimbarile relxante si glumele pe care le faceam...acum nu mai merge, in +, el umbla dupa cineva, D., si isi petrece mult timp cu ea, nu mai are asa mult timp sa iesim. Chestie care mi se pare normala si ma bucur ca merge inainte. Sper doar ca D. sa nu-l faca sa sufere...cum am facut eu. Vreau sa ii fie ok lui G., sa stea langa cineva care il merita si il apreciaza. In fine... obisnuiam sa ne plimbam prin parc, pe Centru, sa mergem sa citim...I miss my friend.

Pe mine chiar ma afecteaza vizibil fazele lunii. Orice stare e exagerata. Eu am asa un sentiment ca prietenii mei sunt...ca nush, ca nu suntem destul de apropiati. Pentru ca pe A. am tot cautat-o si nu mi-a raspuns la telefoane, dar acum imi scrie ca vrea sa o ajut cu chestii. And I will, pentru ca prietenii au voie a aiba toane, ca si eu le am pe ale mele. Problema mea e ca pe mine ma afecteaza mai mult decat se crede, dar pentru ca trec repede peste, nu se observa. Doar ca...daca trec repede nu inseamna ca nu simt profund. Hm..poate si le altii ii afecteaza unele lucruri mai mult decat cred eu. Sigur.

Si-mi pare rau ca, in naivitatea mea, l-am ranit pe G. de-a lungul timpului. Eu credeam ca asa e ok, ca el e nebun. Era si el, da' nici eu nu eram cu toate asezate. Abia acum imi dau seama cat de aiurea e modul in care m-am comportat. Macar am fost sincera si nu am facut-o cu rea intentie. Dar durerea am provocat=o. Si as vrea sa-i zic cat de rau imi pare si sa imi lipseste, dar i-as face rau acum. Nu vreau sa-l mai tulbur si eu cu ale mele. Ii zic eu mai incolo.

Imi pare rau ca judec oamenii. Nu stiu cum sa scap de judecata asta. Vreau sa stiu, sa empatitzez, sa observ, dar nu mai vreau sa categorisesc oamenii in vreun fel. Vreau sa ii consider pe toti egali indiferent ce vad. Pentru ca asa e, dar eu continui sa am aceeasi atitudine. Nu se vede si nu se aude, e deep inside, dar o vad eu si stiu ca e acolo.

Apoi, eu mai am si impresia ca sunt "cea mai". Si sunt, oi fi eu o minunata, dar sunt asa doar in raport cu mine, la fel cum si ceilalti oameni sunt niste minunati, dar fiecare in raport cu el. Nu stiu de ce tot fac comparatii intre mine si altii, intre altii si restu'. Poate ca eu nu am destula incredere in mine si de-aia. Am o vaga ztruncinare de incredere de cand am constatat ca pana si eu, iti dai seama! pot gresi, ca nici macar eu nu le stiu pe toate. Cata aroganta. Nu stiu de unde am aroganta asta, desi eu sunt de treaba asa in felul meu. Sa-mi placa cum sunt e una, sa ii raportez pe ceilalti la mine e altceva si e aiurea si nu mai vreau. Vreau sa fiu autentica si sa vina din interior faptul ca am depasit tendinta de a judeca si de a clasifica oamenii.

La draq, si eu sunt om si am dreptul sa o iau pe aratura uneori.

"It's a joke, not a penis, don't take it so hard!"

luna . banuiesc ca este ceva legat de luna nu-mi explic ce - nu sufar de insomnie si stii cum se zice niciodata nu esti prea bogat sau prea odihnit . Daca stiu ca-i luna plina am o problema ca nu dorm daca nu stiu sau sunt nori dorm . La ultima luna plina a avut grija pustiul meu sa-mi atraga atentia .

spoiler alert
cine nu-ti place moare otravit , mama personajului simpatizat de tine nu-i moarta si a inceput razbunarea , zapada ajunge bossul cel mare la Zid , personajul tau preferat este pe cont propriu si cauta drumul spre casa , piticul este arestat banuit de otravirea nepotului si apoi eliberat de frate-su si asa il omora pe tatal lor .
incepe sa semene cu reclama aia : laser frate ! - o stii
cartea este foarte putin diferita de serial dar inteleg ca regizorul nu mai respecta cu litera de lege cartea pentru ca au citit cam prea multi si nu mai este fun . Seria noua va fi diferita de carte . -

la noapte se va produce unul dintre cele mai frumoase evenimente astronomice ale anului: luna plină din septembrie -din cauza unei iluzii optice provocate de atmosferă pare mai mare şi are o tentă roşie sau cine stie poate e ceva magic

Yes! Era ta'su, mah!

Merci de update si de vizita.

Azi-noapte am visat o femeie in varsta, care avea ochii albastri-verzi, frumosi, fata mai patratoasa si s-a jucat cu mine cu energiile. Avea capul acoperit si fusta. Mi-a zis ceva de genul "sa te impaci cu cei dragi", cu sensul sa nu tin dusmanie pe nimeni. Imi venea in minte imaginea lui Ciprian si a Corinei, nush de ce, ca eu am facut pace cu ei. Am si vorbit. Dunno... Oricum, femeia aia era destul de clar conturata...

Am visat ca cineva avea putere sa manipuleze materia si pe cei din jur si trebuia sa ne ferim de el, ca ne mai si ataca. Se folosea de trucuri de magie si hipnoza ca sa manipuleze oamenii...apoi acel cineva de fapt eram eu si faceam scheme de aikido ca ma ataca o vaca, pusa de cineva-ul de care vorbeam mai sus...cumva, eu eram eu, dar eram si el. Apoi ma simteam incoltita, ca agresor si a trebuit sa scap.
Nu inteleg chiar tot... Clar am tendinta de a agresa uneori, psihic, dar sunt cuminte, nu scot coltii ecat la nevoie. Si totusi, altfel se rezolva lucrurile.

Am descoperit ca ma simteam singura pentru ca mi-am dat seama ca eu suport concecintele faptelor mele, nu altii. Adica daca aleg sa ies in oras intr-o zi cand ar trebui sa lucrez la un proiect personal, eu suport consecintele neterminarii lui la data stabilita, nu prietenii cu care am iesit. De-aia nu-mi convenea mie, dar imi era greu sa recunosc constient ca toata responsabilitatea e a mea, nu a celor care imi cer una-alta. Eu decid cu cine si de ce sa imi petrec timpul.

Nu trebuie sa socializez doar pentru a socializa, nici sa intretin relatiile artificial. Sa am grija de prietenii mei si, in general, sa iubesc oamenii, da fara a astepta ceva, nici macar prietenie. Blah blah...ideea e ca e fain aa cum e. Ca daca nu era, era altfel.

De ce sunt oamenii aroganti? De unde vine tentinta de a ma crede superioara? Ce naiba, e aiurea si nu vreau sa ma cred nici superioara, nici inferioara. Vreau sa vad lucrurile asa cum sunt. Da, I know all the crap, cu comparatia, cu toti suntem una si la fel de impotanti bla bla, da' uite ca degeaba stiu tone de informatie. Deci, de ce? Searching...

Mi-a zis un coleg azi: "nu trebuie sa intelegi chiar tot, indiferent de domeniu."

..scuza-ma ca intervin (iar)...

dar nu e asa..parerea mea e ca lucrurile nu stau asa...

zici de baroc si zici de Bach, Handel, Telemann...iar cutare afirma in mod idiot ca daca nu se inventa orga nu aveam un baroc...

Pai eu studiez ani de zile o problema (cu metoda si stiintific) si vine cutare, cu doua snoave de pe net si se angajaza in ditamai lupta de idei cu argumente care ar face sa rada si un copil...Dar el nu rade...rad oameni in toata firea, iar pentru ca acel cutare e mai elocvent in discurs decat eu in argumente, ..se rade de mine... Bine ca si auditoriul care face haz, are si el limitele inadmisibil de jos...


si atunci ce imi ramane ?..

Nu multe, aroganta e doar una....si e cea mai la indemana.


Si nu...nu suntem egal de importanti....

Cat de important pot fi eu fata de Mozart ?..de pilda....

Esti la fel de important ca Hitler, Mozzard, tanti de la coltul strazii, pisica lu' vecina etc. E o certitudine pe care o am, din motive in parte necunoscute, in parte cunoscute dar pe care nu le scriu ca mi-e prea somn.
E un quest al meu sa inteleg ce-i cu aroganta in general si in particular de ce o am eu. Nu se vede si nu se manifesta tot timpul, dar eu stiu ca e acolo.


Am visat ca eram cu O.-coleg si ca era atractie intre noi, dar nu am mers mai departe. El urmarea doar partea sexuala, iar manifestarea nu era tocmai ok. Apoi se facea ca de fapt facusem sex cu el si mi se parea aiurea ca va trebui sa ascund asta(e insurat si lucram impreuna). Ciudat vis si m-am simtit usurata cand m-am trezit, ca nu s-a intamplat nimic. Si in real life nici nu o sa se intample, nu vreau situatii si oameni asa in posturi din alea.

Am dansat salsa. Eu nu stiu salsa, da' nu-i bai, dansez ce vreau eu daca am chef.

"Have less thunder in your mouth and more lighting in your heart."

"The heart of a true believer." If you believe, anything is possible. De-acord. You don't have magic, you ARE magic. Daca eu sunt una cu castronul, ce nevoie as mai avea sa-l mut de unde e? De ce s-ar exercita magia asupra ei insesi? Poate ca magia e doar un efect al perceptiei fragmentate, realitatea fiind mai mareata decat orice magie. Intuitia zice ca asa e.
Face sens. In fond, magia in forma comun acceptata presupune ca ceva sa exercite vointa aupra a altceva. Dar neexistand "ceva" si "altceva", actul magiei nu mai are sens. Cu alte cuvinte, in magie, ca si in dragoste, e nevoie de cineva. Care cineva are sens doar in contextul separarii. Si cum se aplica asta in lumea materiala?
Lucru dovedit: daca ma gandesc la ceva, voi intra in contact cu acel ceva intr-un fel sau altul. Nume de persoane, culori, numere la masini, experimente pe care e poate face oricine. Stai in autobuz si te gandesti la numele "Eduard"(ma gandisem toata ziua la numele ala). Nu e un nume comun, precum Ion de exemplu. La doua minute dupa, cineva a strigat in autobuz: "Eduard!". Care era probabilitatea? Destul de mica. Dar nu despre probabilitati e vorba in functionarea asta.
Visele premonitorii, sincronicitatile, fenomenele neobisnuite...toate astea sunt experimentate si traite. Ce spun ele despre lumea in care traim si despre om? Sa crezi ca orice e posibil chiar daca nu vezi posibilitatile, sa nu ai speranta, dar sa ramai alert si deschis... Speranta e o forma de neacceptare a prezentului, speri ca in viitor sa se schimbe ceva pentru ca starea actuala nu iti place. Altfel n-ai spera, ai fi multumit complet cu ceea ce e. Sa fii alert si deschis, sa te lasi dus de val, e diferit. Si totusi, in timp ce te lasi dus de val nu esti pasiv, actionezi in felul tau. "The magic is bypassing the mind". Magia, fiind stran legata de activitate amentala, ar putea fi un produs al mintii, ceea ce ar justifica afirmatia de mai sus cum ca e un efect al perceptiei fragmentate. Ceea ce inseamna ca tonele de carti despre magie sunt, la fel ca tot restul de carti din domeniul studiului lumii spirituale, vorbe in vant. Adica habar n-avem nici in zona asta. Din experienta am vazut ca nu e ca in carti sau ca in filme, totusi nu imi sunt clare mecanismele, ceea ce e normal, tinand cont ca incerc sa le inteleg mental, iar ele sunt dincolo de minte.
Copacii au forma de neuron. The Void?

Am visat ca picase un avion acasa la munte, in munte, si a explodat. Am vazut ciuperca aia de foc specifica exploziei. Am sunat la 112 sa vina sa-i salveze. Vroiam sa ma duc eu acolo, dar nu m-a lasat cineva sau nu m-am dus considerand ca nu am ce face. Trebuia sa ma fi dus.

Am visat ca eram intr-un loc din care vedeam lumea noastra, nu eram moarta, dar eram cumva in afara lumii, mi se parea ca sunt in purgatoriu, in sensul ca eram intre lumea viilor si a mortilor. Eram una dintre cele 3 surori-vrajitoare din Charmed si ajunsesem acolo de curand. Evenimentele se tot repetau si eram entuziasmata ca mancam tort de portocale, apoi de ciocolata. Surorile nu erau nicicum pentru ca ele tot mancau, deoarece evenimentele se repetau. Ce se repeta erau evenimente care nu fusesera complet intelese, egal ca erau bune sau rele.
Apoi am vazut cum inelul uneia(al lui Pheoebe parca) isi schimba forma. M-am uitat pe Pamant si vedeam ca cineva facuse nush ce, poate chiar eu, si schimbase trecutul, care acolo parca era prezent, dar de la noi se vedea ca fiind trecut. Probabil retrairea evenimentelor unde eram se relua pana cand aparea intelegerea, apoi se schimba trecutul si dup'aia puteam pleca de-acolo. Sau asa ceva.

Am visat acum cateva zile o faza un pic jenanta, dar funny. Faza s-a intamplat azi, nu la scara aia, dar senzatia a fost aceeasi. Si eram imbracata cu aceasi camasa alba din vis. Sa fiu mai atenta la similitudini.
La fel ca in vis, faza a fost declansata de un comportament inconstient. Mesajul visului: sa nu mai incerc sa impresionez. N-am tinut cont, asa ca am actionat inconstient si..oh well, funny moment cu mine trantind unreceptor ca sa se faca liniste. Yeah, I am that way sometimes.

Si eu care ma credeam autentica. Se pare ca am cateva masti construite, pe care le mai si cred reale. Un motiv al lor e neincrederea, fie ea doar una mica. Daca e acolo, chiar daca esti destept, vei vrea cu tot dinadinsul sa lasi impresia ca esti destept si vei adopta un comportament de om destept, nefiind convins ca de fapt chiar esti destept. Adica incepi sa mimezi un comportament conform cu o trasatura pe care o ai, pentru ca nu ai incredere ca ai trasatura aia. Noi oamenii avem o logica tare ciudata. Si eu, si "noi" in general.

A functionat ce am facut cu crema, desi eu aveam indoieli. "The only person who ever trusted your power is yourself." Oamenilor le face bine. IAr eu inca am tupeul sa am indoieli.

Am visat azi-noapte ca ninsese, era zapada din aia mare si pufoasa. Acum cateva zile visasem ca alergam desculta pe nisip, pe un drum afaltat, si-mi placea. Ciudata vreme, ciudate cutremure, ciudate premonitii.

Am muncit mult in ultima vreme si am rezolvat toate treburile fix inainte de Halloween, iar acu' ma relaxez, ca doara e Halloween. Am facut curat dupa ce am venit de la serviciu, am aprins lampa de aromaterapie si am pus ulei esential de cuisoare, eucalipt, rozmarin si mnezo mai stie ce. Si-acum e o atmosfera in casa foarte faina. Magik touch, deh.
Visez aur in ultima vreme...Oi purta si din ala daca gasesc ceva lucrat cum imi place mie...bijuterii de aur cu lucratura egipteana, de exemplu.

Si daca tot e azi ziua mortilor vii, cadou pentru fanii genului:
http://www.youtube.com/watch?v=ojLia2AXVug

I must never forget this:

http://www.utaot.com/2013/11/03/sri-lankas...sive-lion-rock/

http://www.youtube.com/watch?v=Rjdi4wFhHvk

Am visat ca eram intr-o biserica si participam la obiceiuri pe-acolo, ma vede un tip si ma gandeam "o sa creada ca eu chiar sunt cu din astea, dar nu sunt". Dupáia gasisem ultimul level in skyrim(n-am mai jucat de 1-2 ani), trebuia sa mai iau un item, dar pentru aia trebuia sa ma bat cu un dinozaur si nu eram pregatita inca. Am trecut in stealth mode si vroiam sa plec, cu gandul sa revin dupa ce imi iau potiuni de viata, mana si alte astea.
Apoi eram intr-un autobuz care mergea spre serviciu da' parca nu, si auzeam ca are viteza de 2-3oo km/h. Ma uitam pe geam sa vad daca merge ok. Apoi mergeam cu picioarele goale prin pamant afanat, negru, si-mi placea. Vad un corb care avea un biletel in cioc, il mai vazusem mai devrme tot in visul ala. Ma apropii, ii cer biletelul si mi-l da. Era pentru mine, scris de mine acum mai mult timp, pe o hartie verde deschis, din aia de post-it. Scria sa am incredere, ca am tot ce imi trebe si alte chestii faine.

Edit: Dupa ce am citit(da' parca nu eram atenta cand citeam, ca io deja stiam) i-am dat la corb sa manance paine, ca era un pic slab. A inceput sa manance si au venit si niste vrabii si mancau toti din frimituri.

Da' de ce ma simt io asa? Ce treaba am eu ca G. iese cu cineva? About time. Doar nu era sa stea cu gandul tot la mine, in conditiile in care eu am pus punct si EU am zis ca tre sa ne vedem fiecare de ale lui la capitolul asta. De fapt, io nici nu stiu ce simt acum. Ori ma deranjeaza ca G. iese cu cineva, ori imi place cam mult de M., pe care il stiu de cateva ore ffs!!! Jesus! N-am baut, da' asa ma simt. Ce plm se intampla nush. Si nici macar nu i-am retinut data nasterii. ) Dafuq. Poate ca pur si simplu simt nevoia de apropiere sau sunt data peste cap de la faptul ca saptamana asta n-am prea avut timp sa dorm cat trebe sau e de la luna plina. Nush. Ma duc in club cu pretinii si vad eu ce mai fac. Si melodia aia cu de.javu ma dispera deja, ca adica ea il cunoaste pe el de undeva, nu-s starile mele. Si ce treaba am eu cu ei?! Niciuna in sensul in care ma gandesc eu. "So you let him go" ...
Noah, ca asta n-am mai patit pana acum. Nu inteleg daca ma doare ceva sau mi-e dor de privirea lui M. E clar, nu ma doare nik, I'm just crazyyy! Oh, I'm going out to live the moment.

Nuexistadragostelaprimavederenuexistadragostelaprimavederenuexistadragostelaprim
vedere. Nonono, n-are cum! Deci nu cred asa ceva. Ca ardeleanu' cu girafa. Hai mah, cum sa fie dragoste la prima vedere, da-o draq de treaba! Eu analizez, astept, observ, trag concluzii...asta dureaa cateva luni bune, uneori ani, abia apoi ma apropii. Shiiiiit, accept pe facebook. Repede, un spell de redus pulsul. Yeah, craaaaazy! Nu stiam aceasta latura a mea.

Io-s om rational, da?! "Follow your heart, but take the brain with you."

Bad news: he smels nice. Femeie, il cunosti de 10 ore! Da' miroase fain. Si danseaza fain. Sa ne mai cunoastem, sa vedem cine e de fapt. Macar stiu ca nu dupa G. sufar, ci dupa faptul ca nu mai primesc atentie de la el ca inainte. Da, atentie. Prietenul meu cel mai bun se departeaza si nah, nu e chiar usor de trecut peste asta. Alt motiv de suferinta era teama ca am ales gresit cand am decis sa pun punct. Deci numa' frici. Ce zice intuitia? Ca am facut bine. Deci bine-i.
Ete ca nu-mi dau seama daca M. are ochii albastri sau verzi. Oare chiar imi place de el sau e nevoia de apropiere? Sau amandoua? Sau mi-e prea somn si aberez...dadada.

exista dragoste la prima vedere, ce spui tu acolo??

se termina bine in filme
in real life not so much

M-am mai gandit, o fi de la pms, de la luna plina, de la cometa, de la orice altceva. Cre ca ma simteam un pic confuza din cauza ca am simtit ca G. e cu altcineva si am vrut sa ma agat de cineva. O varianta. Nu credeam ca eu fac asa, dar uite ca fac si din atea. It's a first and it's new to me. Nu vreau chestii din astea. Nu vreau sa iubesc pe cineva pentru ca ma simt singura. E fals si nu duce nicaieri. Poate ca M. e un simpatic si poate ca ar fi ceva fain, dar nu vreau ca ceva-ul sa porneasca de la o confuzie emotionala. Nu vreau sa fiu un vampir energetic si nu vreau sa folosesc pe nimeni in niciun fel. Mai bine singura atat cat e nevoie sa imi invat lectiile, decat asa.
O fi si dragoste la prima vedere, n-am dovezi ca n-ar fi asa. Apoi, orice e posibil.